Epidemiologia

1.1.3. Stabiliţi corespunderea între:

94. 
    Manifestările procesului epidemic:
    

1. 
   în timp;
   
2. 
   după intensitate;
   
3. 
   după contingente de populaţie;
   

1. 
   sezonal, ciclitate;
   
2. 
   epidemii, pandemii;
   
3. 
   sex, vârstă.
   

95. 
    Manifestarea procesului epidemic şi nivelul morbidităţii:
    

1. 
   sporadic;
   
2. 
   endemic;
   
3. 
   epidemic;
   
4. 
   pandemic;
   

1. 
   cazuri unice de boală;
   
2. 
   morbiditatea specifică pentru un anumit teritoriu;
   
3. 
   nivelul major al morbidităţii în mai multe regiuni ale ţării;
   
4. 
   nivelul majorat al morbidităţii în mai multe ţări sau continente.
   

96. 
    Grupa de infecţii: Sursa de agenţi patogeni:
    

zoonoze;	omul;
antroponoze;	solul, apa;
sapronoze;	animalele.

97. 
    Drept surse de infecţie pentru următoarele grupuri de infecţie servesc:
    

1. 
   antroponozele;
   
2. 
   zooantroponozele;
   
3. 
   sapronozele;
   

1. 
   apa, solul;
   
2. 
   omul bolnav, purtătorul;
   
3. 
   animalele bolnave sau purtătoare de infecţii.
   

97. 
    Forma nosologică: Manifestări ale procesului epidemic:
    

holera;	focalitate naturală;
pesta;	pandemie;
difteria;	epidemică;
malaria;	limitată de factori biologici.

97. 
    Căile de transmitere şi manifestările procesului epidemic la febră ti­foi­dă:
    

1. 
   hidrică;
   
2. 
   alimentară;
   
3. 
   contact habitual;
   

1. 
   nu este asociată cu o anumită perioadă a anului;
   
2. 
   sunt afectate nu numai persoane adulte, dar şi copii;
   
3. 
   numărul de cazuri, de obicei, nu este mare.
   

97. 
    Sezonalitatea: Forma nosologică:
    

1) morbiditate uniformă pe parcursul anului;	HVA;
toamnă-iarnă;	HVB;
vară-toamnă;	dizenterie;
iarnă-primăvară;	rujeola.

97. 
    Forma nosologică: Mecanismele de transmitere:
    

poliomielită;	transmisiv;
hepatită virală B;	fecal-oral;
febra galbenă;	de contact;
tetanos;	vertical.

97. 
    Stabiliţi corespunderea între grupul de infecţie şi mecanismul de tran­s­­mitere:
    
    1. 
       fecal-oral;
       
    2. 
       respiratoriu;
       
    3. 
       de contact;
       
    4. 
       transmisiv;
       
    5. 
       vertical.
       

1. 
   infecţia meningococică, rubeola, scarlatina;
   
2. 
   pesta, tifosul recurent, febra galbenă;
   
3. 
   toxoplasmoza, HVB, rubeola;
   
4. 
   rabia, scabia, tetanosul;
   
5. 
   HVA, salmoneloza, febra tifoidă.
   

97. 
    Forma nosologică: Mecanismul de infectare:
    

tifosul recurent;	inoculare specifică;
febra tifoidă;	contaminare nespecifică;
malaria;	contaminare specifică.

97. 
    Forma nosologică: Calea de transmitere:
    

febra tifoidă;	aerogenă;
rujeola;	hidrică;
salmoneloza;	alimentară;
HVB;	sanguină.

97. 
    Forma nosologică: Calea de transmitere:
    

febra tifoidă;	hidrică;
HVB;	parenterală;
bruceloză;	alimentară;
rabia;	contact direct.

97. 
    Forma nosologică: Factorii de transmitere:
    

bruceloza;	laptele;
salmoneloza;	ouăle, carnea;
HVC;	sângele;
holera;	apa.

107. 
     Forma nosologică: Mecanismul de infectare:
     

malaria;	contaminare nespecifică;
tifosul exantematic;	inoculare nespecifică;
dizenteria;	contaminare specifică;
antraxul;	inoculare specifică.

107. 
     Forma nosologică: Vectorul transmiţător:
     

malaria;	căpuşa;
tifosul exantematic;	puricele;
tularemia;	ţânţarul;
pesta;	păduchele.

107. 
     Importanţa epidemiologică a investigaţiilor de laborator la externarea bolnavilor cu:
     

1. 
   HVA;
   
2. 
   dizenterie;
   
3. 
   febră tifoidă;
   

1. 
   majoră;
   
2. 
   nu are;
   
3. 
   nu tot timpul sunt necesare.
   

107. 
     Grupulde măsuri:
     

1. 
   măsuri asupra sursei de infecţie;
   
2. 
   măsuri asupra mecanismului de transmitere a agentului patogen;
   
3. 
   măsuri direcţionate spre formarea nereceptivităţii colectivelor;
   
4. 
   măsuri de ordin general.
   

Exemple de măsuri:

1. 
   educaţie pentru sănătate, investigaţii de laborator;
   
2. 
   deratizarea, depistarea omului bolnav, izolarea, tratamentul lui, sa­na­rea purtătorilor;
   
3. 
   dezinsecţia, sterilizarea, dezinfecţia;
   
4. 
   vaccinarea şi revaccinarea populaţiei.
   

107. 
     Forma nosologică: Măsuri antiepidemice:
     

rujeola;	sanitaro-igienice;
malaria;	deratizarea, dezinsecţia;
pesta;	vaccinarea;
enterovirozele ECHO, Coxsackie;	dezinsecţia.

107. 
     Forma nosologică: Măsura antiepidemică de bază:
     

scarlatina;	vaccinoprevenţia;
poliomielita;	măsuri de ordin general;
dizenteria;	dezinfecţia;
pesta;	deratizarea.

107. 
     Forma nosologică: Măsura antiepidemică:
     

febra galbenă;	dezinsecţia;
febra tifoidă;	dezinfecţia;
poliomielita;	imunoprofilaxia.

107. 
     Forma nosologică: Măsura antiepidemică de bază:
     

poliomielita;	sanitaro-igienică;
dizenteria;	vaccinarea;
malaria;	prevenirea importului.

107. 
     Forma nosologică: Măsura antiepidemică:
     

febra galbenă;
varicela;	spitalizare obligatorie;
difteria;	posibil tratament ambulator.
scarlatina;

107. 
     Forma nosologică: Indicaţii către spitalizare:
     

tularemia;	epidemiologice;
holera;	clinice;
purtătorul de C.diphteriae;	clinico-epidemiologice;
rujeola;	nu este obligatorie.

107. 
     Forma nosologică:
     

1. 
   holera;
   
2. 
   tusea convulsivă;
   
3. 
   pesta;
   
4. 
   tifosul exantematic.
   

Perioada de supraveghere medicală asupra persoanelor contacte:

1. 
   6 zile;
   
2. 
   14 zile;
   
3. 
   21 zile;
   
4. 
   5 zile.
   

107. 
     Forma nosologică:
     

1. 
   HVA;
   
2. 
   dizenteria;
   
3. 
   tularemia;
   
4. 
   febra tifoidă.
   

Durata supravegherii medicale asupra persoanelor contacte cu bolnavul:

1. 
   nu se efectuează;
   
2. 
   35 zile;
   
3. 
   7 zile;
   
4. 
   21 zile.
   

I.2. Dezinfecţia, sterilizarea, dezinsecţia, deratizarea
1.2.1. Complement simplu

107. 
     Dezinfecţia curentă se efectuează:
     

1. 
   de 2 ori/zi;
   
2. 
   de 4 ori/zi;
   
3. 
   multiplu, în perioada de contagiozitate pe măsura eliminării agen­tu­lui patogen în mediul ambiant.
   

107. 
     Cea mai veridică metodă de control al calităţii dezinfecţiei este cea:
     

1. 
   chimică;
   
2. 
   bacteriologică;
   
3. 
   vizuală.
   

107. 
     Pentru efectuarea dezinfecţiei se folosesc următoarele preparate:
     

1. 
   clorură de var, metilacetofos;
   
2. 
   baze, lizol;
   
3. 
   ratindan, fosfid de zinc.
   

107. 
     Dezinfecţia prin metoda chimică e necesară în focarele de:
     

1. 
   rujeolă;
   
2. 
   rabie;
   
3. 
   HVE.
   

107. 
     În scopul reducerii timpului necesar pentru efectuarea dezinfecţiei este utilizată:
     

1. 
   cloramina;
   
2. 
   soluţia de clorură de var activată;
   
3. 
   fenolul.
   

107. 
     Cloramina se utilizează sub formă de:
     

1. 
   pulbere;
   
2. 
   soluţie;
   
3. 
   emulsie.
   

107. 
     Clorura de var (praf) poate fi utilizată în dezinfecţie, dacă conţine clor activ nu mai puţin de:
     

1. 
   0,1 %;
   
2. 
   16,0 %;
   
3. 
   25,0 %.
   

107. 
     În focarele de tuberculoză dezinfecţia se efectuează cu soluţie de clo­ru­ră de var în concentraţie de:
     

1. 
   1,0 %;
   
2. 
   3,0 %;
   
3. 
   5,0 %.
   

107. 
     În practica medicală apa oxigenată se foloseşte în concentraţii:
     

1. 
   0,1–3,0%;
   
2. 
   0,1–6,0%;
   
3. 
   0,1–33,0%.
   

107. 
     Obiectele confecţionate din lână sau fibre sintetice pot fi dezinfectate în etuve:
     

1. 
   cu vapori şi formalină;
   
2. 
   cu vapori;
   
3. 
   cu aer fierbinte.
   

107. 
     Dezinfecţia se efectuează la temperaturi mai joase în etuva:
     

1. 
   cu vapori;
   
2. 
   cu vapori şi formalină;
   
3. 
   cu aer fierbinte.
   

107. 
     Sterilizarea are drept scop:
     

1. 
   înlăturarea microflorei patogene;
   
2. 
   nimicirea agenţilor patogeni;
   
3. 
   nimicirea microflorei.
   

107. 
     Clorura de var e raţional a fi folosită sub formă de:
     

1. 
   emulsie;
   
2. 
   soluţie;
   
3. 
   pulbere.
   

107. 
     Soluţiile activate de clorură de var se prepară prin:
     

1. 
   majorarea concentraţiei;
   
2. 
   majorarea volumului;
   
3. 
   adăugarea sărurilor de amoniu.
   

107. 
     În clorura de var praf concentraţia minimă de clor activ care mai per­mi­te utilizarea ei e de:
     

1. 
   0,1 %;
   
2. 
   1,0 %;
   
3. 
   16,0%.
   

107. 
     Clorura de var (standard) conţine clor activ:
     

1. 
   16,0 %;
   
2. 
   25,0 %;
   
3. 
   33,0 %.
   

107. 
     În practica medicală apa oxigenată se foloseşte în concentraţii de pâ­nă la:
     

1. 
   3,0 %;
   
2. 
   6,0 %;
   
3. 
   33,0 %.
   

107. 
     Dezinfecţia terminală e necesar a fi efectuată în focarul de:
     

1. 
   rujeolă;
   
2. 
   difterie;
   
3. 
   parotidită epidemică.
   

107. 
     Dezinfecţia terminală se efectuează din momentul izolării sursei în pri­me­le:
     

1. 
   6–12 ore;
   
2. 
   24–36 ore;
   
3. 
   36–72 ore.
   

107. 
     În scopul reducerii timpului necesar pentru efectuarea dezinfecţiei ter­mi­nale se folosesc:
     

1. 
   concentraţii mai mari;
   
2. 
   cantităţi mai mari;
   
3. 
   activatori.
   

107. 
     Dezinfecţia are importanţă mai mare la infecţiile cu mecanism:
     

1. 
   respiratoriu;
   
2. 
   fecal oral;
   
3. 
   transmisiv.
   

107. 
     Clorura de var are la baza mecanismului bactericid de acţiune:
     

1. 
   oxidarea;
   
2. 
   denaturarea proteinelor;
   
3. 
   coagularea proteinelor.
   

107. 
     Dezinfecţia are drept scop:
     

1. 
   nimicirea totală a microflorei;
   
2. 
   nimicirea sau înlăturarea microflorei patogene;
   
3. 
   nimicirea formelor vegetative ale agenţilor patogeni.
   

107. 
     Dezinfecţia curentă este organizată de către:
     

1. 
   specialiştii CSP;
   
2. 
   medicul de familie;
   
3. 
   specialiştii centrului de dezinfecţie.
   

107. 
     Dezinfectanţi chimici sunt:
     

1. 
   fenolul, iodul;
   
2. 
   clorura de var, dimetiltoluolamida;
   
3. 
   cloramina, zoocumarina.
   

107. 
     Dezinfecţia se efectuează în dependenţă de:
     

1. 
   mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni;
   
2. 
   rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;
   
3. 
   tropismul şi mecanismul de transmitere al agenţilor patogeni.
   

107. 
     Controlul bacteriologic al calităţii dezinfecţiei terminale poate fi efec­tu­at (din momentul finalizării dezinfecţiei):
     

1. 
   între 45 minute şi 2 ore;
   
2. 
   imediat;
   
3. 
   peste 20–45 minute.
   

107. 
     Un timp mai scurt este necesar pentru prepararea soluţiilor de lucru (din praf) de:
     

1. 
   clorură de var;
   
2. 
   cloramină;
   
3. 
   soluţii activate de clorură de var.
   

107. 
     Necesitatea efectuării dezinfecţiei terminale este determinată de:
     

1. 
   prezenţa sursei de agenţi patogeni;
   
2. 
   rezistenţa agentului patogen în mediul ambiant;
   
3. 
   prezenţa persoanelor receptive în focar.
   

107. 
     Dezinfecţia curentă în cazul dizenteriei se efectuează:
     

1. 
   de 3 ori/zi;
   
2. 
   de 6–10 ori/zi;
   
3. 
   pe măsura eliminării agentului patogen.
   

107. 
     Dezinfecţia de etuvă este strict necesară în cazul:
     

1. 
   tifosului exantematic;
   
2. 
   febrei tifoide;
   
3. 
   HVA.
   

107. 
     Sterilizarea are importanţă majoră în profilaxia:
     

1. 
   HVB, difteriei;
   
2. 
   HVA, poliomielitei;
   
3. 
   HVC, botulismului.
   

107. 
     Dezinsecţia este una din măsurile de bază la:
     

1. 
   dizenterie, febră tifoidă;
   
2. 
   antrax, leptospiroză;
   
3. 
   tifos exantematic, malarie.
   

107. 
     Repelenţi sunt:
     

1. 
   ratindanul, zoocumarina;
   
2. 
   dietiltoluolamida, dimetilftalatul;
   
3. 
   lizolul, fenolul.
   

107. 
     Pentru prelucrarea sanitară a părului bolnavilor cu pediculoză poate fi utilizat:
     

1. 
   carbofosul, dimetilftalatul, dihlofosul;
   
2. 
   nitiforul, clorofosul;
   
3. 
   şamponul anti-P, carbofosul.
   

107. 
     Dezinsecţia are importanţă majoră în cazul:
     

1. 
   dizenteriei;
   
2. 
   febrei tifoide;
   
3. 
   tifosului exantematic,
   

107. 
     Pentru prelucrarea pacientului cu pediculoză pot fi folosite:
     

1. 
   nitiforul, metilacetofosul;
   
2. 
   clorofosul, diclofosul;
   
3. 
   dietiltoluolamida, monofluorina.
   

107. 
     Dezinsecţia poate fi efectuată prin metoda:
     

1. 
   chimică;
   
2. 
   fizică;
   
3. 
   ambele.
   

107. 
     Insecticide sunt:
     

1. 
   flicidul, acetofosul;
   
2. 
   dietiltoluolamida, monofluorina;
   
3. 
   albihtolul, tiosemicarbazidul.
   

107. 
     Repelente sunt:
     

1. 
   ratindanul, fosfidul de zinc;
   
2. 
   metilacetofosul, benziminul;
   
3. 
   albihtolul, dietiltoluolamida.
   

107. 
     Selectaţi măsura antiepidemică direcţionată asupra sursei de agenţi pa­to­geni:
     

1. 
   deratizarea;
   
2. 
   dezinfecţia;
   
3. 
   dezinsecţia.
   

107. 
     Rodenticide sunt:
     

1. 
   carboxidul, heptaclorul;
   
2. 
   tiosemicarbazidul, ratindanul;
   
3. 
   albihtolul, flicidul.
   

107. 
     Rodenticide sunt:
     

1. 
   ratindanul, fosfidul de zinc;
   
2. 
   zoocumarina, piretrinele;
   
3. 
   monofluorina, carbofosul.
   

107. 
     Necesitatea efectuării deratizării poate să apară în cazul:
     

1. 
   anchilostomidozei;
   
2. 
   teniozei;
   
3. 
   trichinelozei.
   

107. 
     Selectaţi măsura realizată de serviciul nemedical:
     

1. 
   profilaxia de urgenţă;
   
2. 
   salubrizarea sanitară în localităţi;
   
3. 
   chimioprofilaxia.
   

107. 
     Spitalizării conform indicaţiilor epidemiologice sunt supuşi:
     

1. 
   toţi bolnavii cu maladie infecţioasă diagnosticată;
   
2. 
   toţi bolnavii suspecţi de maladie infecţioasă;
   
3. 
   bolnavii cu boli infecţioase din grupele periclitate.
   

107. 
     Una dintre măsurile antiepidemice, orientate asupra verigii a doua a procesului epidemic, este:
     

1. 
   izolarea bolnavului;
   
2. 
   deratizarea;
   
3. 
   dezinsecţia.
   

107. 
     Întreruperea transmiterii maladiilor infecţioase pe cale hidrică pre­ve­de:
     

1. 
   respectarea tehnologiei de preparare a produselor alimentare;
   
2. 
   decontaminarea apei potabile;
   
3. 
   respectarea termenelor de realizare a produselor alimentare.
   

107. 
     Dezinfecţia curentă este efectuată obligator în:
     

1. 
   dispensarul de tuberculoză;
   
2. 
   secţia de pediatrie somatică;
   
3. 
   secţia de chirurgie.
   

107. 
     Pentru determinarea resturilor de detergent pe instrumentariu medical se utilizează proba:
     

1. 
   cu amidopirină;
   
2. 
   cu Sudan III;
   
3. 
   cu fenolftaleină.
   

1.2.2. Complement compus

107. 
     Dezinfecţia terminală e necesar a fi efectuată:
     

1. 
   în focar după depistarea bolnavului;
   
2. 
   în focar după spitalizarea bolnavului;
   
3. 
   în focar după însănătoşirea bolnavului;
   
4. 
   în focarul de rujeolă după 5 zile de boală a pacientului;
   
5. 
   în cazul reprofilării unui staţionar de maladii infecţioase în unul de profil terapeutic.
   

107. 
     Selectaţi preparatele ce posedă efect bactericid, virulicid, sporacid şi fungicid:
     

1. 
   clorurăde var;
   
2. 
   sulfohlorantină;
   
3. 
   lizol;
   
4. 
   apă oxigenată;
   
5. 
   cloramină.
   

107. 
     În dezinfecţie sunt utilizate următoarele grupuri de preparate chimice:
     

1. 
   oxidanţi;
   
2. 
   activatori;
   
3. 
   preparate ce coagulează proteina;
   
4. 
   preparate ce denaturează proteina;
   
5. 
   derivaţi ai fosforului.
   

107. 
     Dezinfecţia terminală se efectuează în focarele de:
     

1. 
   rujeolă;
   
2. 
   dizenterie;
   
3. 
   HVA;
   
4. 
   febră tifoidă;
   
5. 
   parotidită epidemică.
   

107. 
     Tipuri de etuve utilizate în practica de dezinfecţie:
     

1. 
   cu detergenţi;
   
2. 
   cu formalină;
   
3. 
   cu vapori;
   
4. 
   cu aer uscat fierbinte;
   
5. 
   cu acizi.
   

107. 
     Dezinfecţia chimică este necesară în focarele de:
     

1. 
   antrax;
   
2. 
   rujeolă;
   
3. 
   difterie;
   
4. 
   febră tifoidă;
   
5. 
   malarie.
   

107. 
     Cerinţe către păstrarea dezinfectantelor:
     

1. 
   loc uscat;
   
2. 
   încăpere bine încălzită;
   
3. 
   la lumină;
   
4. 
   la întuneric;
   
5. 
   într-un vas deschis.
   

107. 
     Clorura de var-praf este folosită în dezinfecţia:
     

1. 
   excrementelor lichide;
   
2. 
   WC-urile din apartamente la bloc;
   
3. 
   WC-urile din localităţile rurale fără sistem de canalizare;
   
4. 
   maselor vomitive;
   
5. 
   grajdurilor.
   

107. 
     Dezinfecţia de etuvă este necesară în focarele cu:
     

1. 
   leptospiroză;
   
2. 
   febră tifoidă;
   
3. 
   difterie;
   
4. 
   dizenterie;
   
5. 
   tularemie.
   

107. 
     Soluţia de apă oxigenată cu detergent poate fi folosită:
     

1. 
   o singură dată, imediat după preparare;
   
2. 
   în diferite concentraţii (0,1–6,0 %);
   
3. 
   pe parcursul a 2–3 zile din momentul preparării;
   
4. 
   la temperatura camerei;
   
5. 
   după încălzire.
   

107. 
     Care dintre preparatele indicate se pot utiliza ca dezinfectanţi:
     

1. 
   substanţe ce conţin clor activ;
   
2. 
   substanţe ce conţin fosfor;
   
3. 
   fenolul;
   
4. 
   lizolul;
   
5. 
   peroxidul de hidrogen.
   

107. 
     Ce influenţează eficacitatea dezinfecţiei:
     

1. 
   concentraţia soluţiei;
   
2. 
   umiditatea în încăpere;
   
3. 
   expoziţia;
   
4. 
   volumul soluţiei la un m^;
   
5. 
   toate cele enumerate.
   

107. 
     Eficacitatea acţiunii soluţiilor dezinfectante depinde de :
     

1. 
   temperatura soluţiilor dezinfectante;
   
2. 
   concentraţie;
   
3. 
   expoziţie;
   
4. 
   presiunea atmosferică;
   
5. 
   prezenţa activatorilor.
   

107. 
     În ce caz este indicată efectuarea dezinfecţiei terminale:
     

1. 
   bolnavul cu gripă este transferat din salonul terapeutic în izolator;
   
2. 
   în legătură cu situaţia epidemiologică secţia pentru bolnavi cu di­zen­terie se reprofilează pentru internarea bolnavilor cu gripă;
   
3. 
   secţia pentru bolnavi cu HVA se reprofilează pentru bolnavi cu di­zen­terie;
   
4. 
   bolnavul cu tularemie este transferat din box în secţie;
   
5. 
   bolnavul cu febră tifoidă este spitalizat.
   

107. 
     În dezinfecţie pot fi utilizaţi următorii agenţi:
     

1. 
   vapori;
   
2. 
   aer fierbinte;
   
3. 
   raze γ şi β;
   
4. 
   mecanici;
   
5. 
   chimici.
   

107. 
     Etapele de sterilizare a instrumentelor medicale cu utilizare multiplă:
     

1. 
   dezinfecţia;
   
2. 
   curăţire presterilizatorie;
   
3. 
   împachetarea materialelor pentru sterilizare;
   
4. 
   sterilizarea;
   
5. 
   selectarea materialelor pentru sterilizare.
   

107. 
     Soluţiile de lizol sunt folosite în:
     

1. 
   deratizare;
   
2. 
   dezinsecţie;
   
3. 
   dezinfecţie;
   
4. 
   sterilizare;
   
5. 
   cazul focarelor de tuberculoză.
   

107. 
     În etuva cu vapori pot fi prelucrate următoarele obiecte:
     

1. 
   pernele, saltelele;
   
2. 
   hainele din piele naturală;
   
3. 
   cărţi;
   
4. 
   hainele de bumbac;
   
5. 
   lenjeria de pat de bumbac.
   

107. 
     În etuva cu vapori pot fi dezinfectate următoarele obiecte:
     

1. 
   haine din piele;
   
2. 
   saltele, perne;
   
3. 
   încălţăminte de cauciuc;
   
4. 
   haine din fibre sintetice;
   
5. 
   nici unul din cele enumerate.
   

107. 
     Etuvele cu vapori şi formalină sunt folosite:
     

1. 
   numai pentru dezinfecţie;
   
2. 
   numai pentru dezinsecţie;
   
3. 
   în regim diferit de lucru pentru dezinfecţie şi dezinsecţie;
   
4. 
   pentru sterilizare;
   
5. 
   dezinfectarea hainelor din fibre sintetice.
   

107. 
     Prelucrarea hainelor în etuvă este necesară în cazul focarelor de:
     

1. 
   febră tifoidă;
   
2. 
   dizenterie provocată de Sh.sonnei;
   
3. 
   difterie;
   
4. 
   infecţia meningococică;
   
5. 
   tifos exantematic.
   

107. 
     Se sterilizează instrumentele medicale:
     

1. 
   ce contactează cu suprafaţa plăgii;
   
2. 
   ce contactează cu sângele;
   
3. 
   ce contactează cu preparatele aplicate parenteral;
   
4. 
   utilajul din cabinetul de proceduri;
   
5. 
   tonometrele, fonendoscopul.
   

107. 
     În scopul prelucrării bolnavului cu pediculoză poate fi utilizat:
     

1. 
   diclofosul;
   
2. 
   clorofosul;
   
3. 
   benzilbenzoatul;
   
4. 
   metilacetofosul;
   
5. 
   piretrinele.
   

107. 
     În scopul nimicirii vectorilor transmitători sunt utilizate preparate din grupul:
     

1. 
   acaricidelor;
   
2. 
   fungicidelor;
   
3. 
   erbicidelor;
   
4. 
   repelenţilor;
   
5. 
   ovicidelor.
   

107. 
     Examinării la pediculoză necesită a fi supuşi:
     

1. 
   bolnavii la internare în staţionar;
   
2. 
   persoanele internate la azilurile pentru bătrâni;
   
3. 
   în mod planificat populaţia din teritoriul administrativ;
   
4. 
   copii de la şcoli-internat;
   
5. 
   gravidele în cadrul internării la maternitate.
   

107. 
     Dezinsecţia e necesară în focarele de:
     

1. 
   scabie;
   
2. 
   antrax;
   
3. 
   iersinioză;
   
4. 
   pestă;
   
5. 
   bruceloză.
   

107. 
     Numiţi trei cele mai ecologice metode de dezinsecţie:
     

1. 
   chimică;
   
2. 
   mecanică;
   
3. 
   fizică;
   
4. 
   biologică;
   
5. 
   cu gaze.
   

107. 
     Prelucrarea bolnavilor cu pediculoză este efectuată cu participarea obli­gatorie a personalului medical în cazul:
     

1. 
   instituţiilor preşcolare;
   
2. 
   internate;
   
3. 
   cămine;
   
4. 
   spitale;
   
5. 
   la toate întreprinderile şi instituţiile din teren.
   

107. 
     Repelenţii sunt utilizaţi la:
     

1. 
   prelucrarea hainelor;
   
2. 
   impregnarea corturilor, partierelor ş.a.;
   
3. 
   aplicarea pe cutanee;
   
4. 
   nimicirea rozătoarelor;
   
5. 
   nimicirea vectorilor transmitători.
   

107. 
     Care dintre preparatele enumerate sunt insecticide:
     

1. 
   benzil-benzoatul;
   
2. 
   acetofosul;
   
3. 
   benzimina;
   
4. 
   piretrum;
   
5. 
   metilacetofosul.
   

107. 
     Deratizarea poate fi efectuată prin metoda:
     

1. 
   biologică;
   
2. 
   chimică;
   
3. 
   ultravioletă;
   
4. 
   mecanică;
   
5. 
   profilactică.
   

107. 
     Din măsurile orientate la sursa de infecţie fac parte:
     

1. 
   vizitarea bolnavului la domiciliu;
   
2. 
   adresarea bolnavului la policlinică;
   
3. 
   investigarea bolnavului cu boală infecţioasă la internare;
   
4. 
   examinarea planificată a lucrătorilor serviciului de alimentaţie pu­bli­că;
   
5. 
   examinarea de laborator a persoanelor de contact.
   

107. 
     În instituţiile de copii, curative sau alimentare momelile cu rodenticide se permit a fi:
     

1. 
   distribuite la necesitate în toate încăperile instituţiilor pentru copii;
   
2. 
   aplicate în absenţa copiilor;
   
3. 
   amplasate pe podea, pe traseul rozătoarelor, în locurile lor de ali­men­tare;
   
4. 
   amplasate în cavităţi speciale;
   
5. 
   aplicate în zilele de odihnă.
   

107. 
     Din măsurile profilactice fac parte:
     

1. 
   prevenirea poluării cu microorganisme ale mediului ambiant;
   
2. 
   decontaminarea apei în conformitate cu cerinţele standardului pen­tru apa potabilă;
   
3. 
   profilaxia pătrunderii infecţiei în obiectele cu semnificaţie epi­de­mio­logică;
   
4. 
   protecţia sanitară a teritoriului de importul şi răspândirea infecţiei;
   
5. 
   lichidarea focarului epidemic.
   

107. 
     Selectaţi măsurile antiepidemice, care sunt efectuate de forţele me­di­ca­le:
     

1. 
   decontaminarea apei potabile;
   
2. 
   vaccinarea populaţiei;
   
3. 
   eutanazierea animalelor vagabonde;
   
4. 
   îngroparea deşeurilor radioactive;
   
5. 
   activităţi de educaţie pentru sănătate.
   

1.2.3. Stabiliţi corespunderea între:

204. 
     Procentajul soluţiei cloraminei şi cazul utilizării:
     

1. 
   forme vegetative ale bacteriilor; 0,1 – 1,0 – 2,0%;
   
2. 
   infecţii virale; 1,0 – 3,0%;
   
3. 
   tuberculoză şi micoze; 5,0%;
   
4. 
   forme ale bacteriilor sporulate; 10,0%.
   

205. 
     Forma nosologică şi dezinfecţia chimică:
     

1. 
   esherichioze;
   
2. 
   holeră;
   
3. 
   botulism;
   
4. 
   scarlatină;
   

1. 
   nu se efectuează;
   
2. 
   cu forţele specialiştilor de la centrul de dezinfecţie;
   
3. 
   cu forţele proprii ale persoanelor din focar;
   
4. 
   se efectuează selectiv (nu în toate focarele).
   

205. 
     Preparatul: Efectul produs:
     

crezol;	repelent;
albihtol;	dezinsectant;
ratindan;	dezinfectant;
metilacetofos;	rodentic.

205. 
     Preparate şi grupul de preparate:
     

1. 
   hexaclorciclohexan;
   
2. 
   fenol;
   
3. 
   dietiltoluolamidă;
   
4. 
   monoftorină;
   

1. 
   dezinfectant;
   
2. 
   dezinsectant;
   
3. 
   rodenticid;
   
4. 
   repelent.
   

205. 
     Preparate şi grupul de preparate:
     

1. 
   clorură de var;
   
2. 
   crezol;
   
3. 
   monoftorină;
   
4. 
   chiuzol;
   

1. 
   dezinfectant ce coagulează proteina;
   
2. 
   dezinfectant oxidant;
   
3. 
   repelent;
   
4. 
   rodenticid.
   

205. 
     Stabiliţi corespunderea între substanţe şi grupe de preparate:
     

1. 
   crezol, formalin, fenol;
   
2. 
   nitifor, carbofos, piretrum;
   
3. 
   ratindan, zoocumarin, fosfid de zinc; .
   

a) dezinfectanţi;

b) dezinsectanţi;

c) deratizanţi

205. 
     Modul de acţiune şi grupe de preparate:
     

1. 
   oxidanţi ai proteinei agentului cauzal;
   
2. 
   denaturanţi;
   
3. 
   coagulanţi;
   

1. 
   clorură de var, cloramină;
   
2. 
   formalină;
   
3. 
   fenol, crizol, acizi.