Epidemiologia

2.5.2. Complement compus

868. 
     Factorii de risc în apariţia infecţiilor nosocomiale:
     

1. 
   durata lungă a spitalizării;
   
2. 
   sexul bolnavilor;
   
3. 
   administrarea unui antibiotic;
   
4. 
   durata intervenţiilor chirurgicale;
   
5. 
   calitatea sterilizării instrumentarului medical.
   

868. 
     Creşterea morbidităţii prin infecţii intraspitaliceşti are loc în urma:
     

1. 
   creării complexelor spitaliceşti mari;
   
2. 
   administrării necontrolate a antibioticelor;
   
3. 
   în special, introducerii microflorei exogene;
   
4. 
   majorării ponderii pacienţilor cu risc sporit;
   
5. 
   trecerii la utilizarea instrumentarului medical getabil.
   

868. 
     Pentru infecţiile nosocomiale este specifică:
     

1. 
   polirezistenţa la antibiotice;
   
2. 
   polirezistenţa la dezinfectante;
   
3. 
   predomină microorganismele condiţionat patogene;
   
4. 
   principalul mecanism de transmitere este fecal-oral;
   
5. 
   victimă sunt numai pacienţii supuşi intervenţiilor chirurgicale.
   

868. 
     Semnele unei tulpini spitaliceşti sunt:
     

1. 
   polirezistenţa la antibiotice,
   
2. 
   rezistenţa la substanţe dezinfectante;
   
3. 
   sensibilitatea sporită la acţiunea factorilor mediului extern;
   
4. 
   virulenţa înaltă;
   
5. 
   sensibilitatea sporită faţă de fagi.
   

868. 
     Tulpină intraspitalicească este:
     

1. 
   S.typhi;
   
2. 
   S.enteritidis;
   
3. 
   S.java;
   
4. 
   S.typhimurium;
   
5. 
   S.newport.
   

868. 
     Mecanismele de transmitere în infecţiile nosocomiale sunt:
     

1. 
   fecal-oral;
   
2. 
   contact;
   
3. 
   parenteral;
   
4. 
   transmisiv;
   
5. 
   hidric.
   

868. 
     Corecte pentru infecţiile nosocomiale sunt afirmaţiile:
     

1. 
   este o infecţie de carantină;
   
2. 
   agenţii cauzali sunt microorganisme bacteriene;
   
3. 
   sunt provocate de microorganismele condiţionat patogene;
   
4. 
   mai frecvent se îmbolnăvesc bărbaţii;
   
5. 
   nu este caracteristică sezonalitatea.
   

868. 
     Pentru infecţiile nosocomiale este caracteristic:
     

1. 
   polimorfismul manifestărilor clinice;
   
2. 
   polirezistenţa la antibiotice;
   
3. 
   polirezistenţa la dezinfectante;
   
4. 
   polietiologia;
   
5. 
   se depistează mai frecvent în perioada caldă a anului.
   

868. 
     Ca măsură de profilaxie a infecţiilor nosocomiale poate fi:
     

1. 
   imunoprofilaxia;
   
2. 
   dezinfecţia;
   
3. 
   sterilizarea instrumentarului medical;
   
4. 
   administrarea antibioticelor numai în urma antibiogramei;
   
5. 
   izolarea bolnavilor numai în spitalul de boli infecţioase.
   

868. 
     Care din situaţiile enumerate pot fi referite la infecţiile nosocomiale?
     

1. 
   în secţia de radiologie bolnavului la a 8-a zi de spitalizare a apărut voma, dureri în abdomen din masele fecale, s-a depistat Sh.sonnei;
   
2. 
   în secţia de urologie bolnavului cu pielonefrită la momentul in­ter­nă­rii din urină a fost depistată Salmonella london;
   
3. 
   peste 6 luni după externarea pacientului din secţia Chirurgie au apă­rut semne clinice ale HVB ;
   
4. 
   a fost stabilit diagnosticul „febră tifoidă” la un bolnav cu pneu­mo­nie în a 2-a zi de spitalizare ;
   
5. 
   la a 4-a zi de spitalizare bolnavului în secţia traumatologie s-a sta­bi­lit diagnosticul – de gripă.
   

868. 
     În etiologia infecţiilor intraspitaliceşti septico-purulente predomină:
     

1. 
   cocii gram-pozitivi;
   
2. 
   bacterii anaerobe;
   
3. 
   fungi;
   
4. 
   bacteriile gram-negative aerobe;
   
5. 
   coci gram-negativi.
   

868. 
     Infecţiile intraspitaliceşti se pot transmite prin mecanism:
     

1. 
   aerogen;
   
2. 
   transmisiv;
   
3. 
   fecal-oral;
   
4. 
   contact;
   
5. 
   vertical.
   

868. 
     Contractarea infecţiei septico-purulente mai frecvent are loc în:
     

1. 
   sala de operaţie;
   
2. 
   sala de pansamente;
   
3. 
   sala de proceduri;
   
4. 
   salon;
   
5. 
   sala pentru fizioproceduri.
   

868. 
     Particularităţile tulpinii spitaliceşti sunt:
     

1. 
   virulenţa înaltă;
   
2. 
   polirezistenţa la antibiotice;
   
3. 
   rezistenţa la preparate dezinfectante;
   
4. 
   fagosensibilitate;
   
5. 
   sensibilitate la antibiotice.
   

868. 
     Cauzele sporirii nivelului morbidităţii prin infecţiile septico-pu­ru­len­te sunt:
     

1. 
   folosirea limitată a preparatelor cu acţiune imunostimulatorie;
   
2. 
   aplicarea frecventă a metodelor invazive de diagnosticare şi ma­ni­pu­lări terapeutice;
   
3. 
   construcţia complexelor spitaliceşti mari;
   
4. 
   spitalizarea de durată a pacientului;
   
5. 
   folosirea neraţională a antibioticelor.
   

868. 
     Factori de risc în apariţia infecţiilor septico-purulente sunt:
     

1. 
   durata spitalizării;
   
2. 
   bolile concomitente;
   
3. 
   starea imunodeficitară;
   
4. 
   genul pacientului;
   
5. 
   condiţiile locative ale pacientului.
   

868. 
     Riscul contractării infecţiilor intraspitaliceşti este mai mare în sec­ţi­i­le:
     

1. 
   de combustii;
   
2. 
   terapeutice;
   
3. 
   neurologice;
   
4. 
   urologice;
   
5. 
   psihiatrice.
   

868. 
     Riscul de apariţie a infecţiilor septico-purulente nosocomiale e mai mare în staţionarele:
     

1. 
   de leziuini termice;
   
2. 
   terapeutice;
   
3. 
   neurologice;
   
4. 
   urologice;
   
5. 
   chirurgicale.
   

868. 
     Care dintre formele nosologice pot prezenta infecţii nosocomiale?
     

1. 
   supuraţia plăgii postoperatorii;
   
2. 
   peritonita;
   
3. 
   pneumonia;
   
4. 
   traheobronşita purulentă;
   
5. 
   septicemia.
   

868. 
     În funcţiile epidemiologului de spital se includ:
     

1. 
   efectuarea măsurilor antiepidemice în staţionar;
   
2. 
   efectuarea analizei retrospective şi operative;
   
3. 
   supravegherea respectării regimului antiepidemic în staţionar;
   
4. 
   diagnosticarea şi înregistrarea infecţiilor nosocomiale;
   
5. 
   controlul permanent al calităţii de dezinfecţie şi sterilizare a in­stru­men­tarului medical.
   

868. 
     Supravegherea epidemiologică a infecţiilor intraspitaliceşti include:
     

1. 
   analiza morbidităţii pacienţilor;
   
2. 
   analiza morbidităţii personalului medical;
   
3. 
   determinarea tipului tulpinii intraspitaliceşti;
   
4. 
   aprecierea eficacităţii măsurilor efectuate;
   
5. 
   elaborarea planului de măsuri profilactice în infecţii in­tra­spi­ta­li­ceş­ti pentru staţionar.
   

868. 
     Particularităţile salmonelozei intraspitaliceşti sunt:
     

1. 
   focarele apar mai frecvent în staţionarele pediatrice;
   
2. 
   deobicei, sursa de infecţie este omul;
   
3. 
   calea de transmitere este contact-habitual;
   
4. 
   transmiterea agentului cauzal pe cale aerogenă este exclusă;
   
5. 
   sezonalitate de vară-toamnă.
   

868. 
     Care sunt manipulările şi procedurile potenţial periculoase în con­trac­tarea infecţiilor intraspitaliceşti:
     

1. 
   intervenţia chirurgicală;
   
2. 
   manipulaţiile parenterale;
   
3. 
   cateterizarea vezicii urinare;
   
4. 
   gastroscopia;
   
5. 
   electroforeza.
   

868. 
     Responsabilitatea asigurării controlului infecţiilor nosocomiale şi de securitate a pacientului şi a personalului în instituţiile medico-sani­ta­re se asumă:
     

1. 
   asistenţei medicale superioare,
   
2. 
   epidemiologului de spital,
   
3. 
   conducătorului instituţiei;
   
4. 
   medicului şef-adjunct pentru activitatea curativă,
   
5. 
   şefului de secţie.
   

868. 
     Infecţiile intraspitaliceşti pot fi prevenite prin:
     

1. 
   reducerea numărului de intervenţii invazive;
   
2. 
   utilizarea instrumentarului getabil,
   
3. 
   reducerea timpului de aflare a pacientului în spital;
   
4. 
   respectarea regimului antiepidemic;
   
5. 
   vaccinarea tuturor lucrătorilor spitalului.