Evaluarea Strategiei Naționale Antidrog 2005-2012

Relevanţă

Prevenirea în şcoală

Activitățile propuse prin Planul de acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale Antidrog în perioada 2005-2012 acoperă toate nivelele de instruire școlară și prevăd activități pentru toate categoriile vizate: elevi, cadre didactice, consilieri școlari etc. Totuși activitățile nu au o acoperire suficient de bună în ce priveşte numărul elevilor informați, intervențiile fiind percepute de către tinerii şi părinţii intervievați ca sporadice, iar modalitatea de implementare a acestora nu a fost întotdeauna în concordanță cu așteptările elevilor. De asemenea, deşi în planurile de acțiune sunt stabilite activităţi pentru prevenirea consumului de droguri în rândul studenţilor, acestea sunt foarte puţin vizibile.

Apariţia substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive a coincis cu perioada de reorganizare a Agenţiei Antidrog, lucru care a îngreunat adaptarea programelor de prevenire în şcoală la acest tip de consum.
De asemenea, nu au fost realizate studii care să măsoare impactul activităţilor de prevenire a consumului de droguri, alcool și tutun derulate în şcoli.
Părinţii intervievați cunosc doar acțiuni de informare cu privire la consumul de droguri derulate de către cadrele didactice, iar acestea sunt sporadice. Unii dintre părinţi au solicitat la şcoală sau unor organizații neguvernamentale – Salvați Copiii – derularea unor acțiuni de prevenire a consumului de droguri, dar fără succes.
Elevii intervievați au semnalat faptul că acțiunile de prevenire în şcoală nu au vizibilitate:

„Eu nu am auzit niciodată aşa ceva” (A.D., băiat, 18 ani). De asemenea, astfel de acţiuni sunt ineficiente dacă folosesc apelul la frică (prin prezentarea unor imagini şocante, a unor poveşti de viaţă triste). În opinia tinerilor, ei nu se pot identifica cu personajele acestor poveşti pentru simplul motiv că privesc consumul cronic de droguri ca pe un rezultat al unei alegeri personale conştiente şi nu ca pe un viciu în care o persoană alunecă fără voia sa.

S-a exprimat dorinţa părinţilor ca, atunci când în şcoală au loc acţiuni de prevenire a consumului de alcool, tutun şi droguri, să fie informați şi părinţii, deoarece este posibil ca aceste acţiuni să se deruleze, dar copiii nu îşi informează întotdeauna părinţii despre astfel de acțiuni.
Prevenirea în familie

Activitățile de informare a părinților sunt limitate de interesul părinților, de implicarea acestora și de costuri.

Nici unul dintre părinții intervievați nu a beneficiat vreodată de informații cu privire la consumul de droguri într-un cadru organizat, de la personal abilitat. Ei consideră consumul de droguri ca fiind un mare pericol pentru tineri, chiar dacă nu neapărat pentru copiii lor. Totuși, majoritatea celor intervievați consideră că școală are cea mai mare responsabilitate privind prevenirea consumului de droguri în rândul tinerilor.
În opinia personalului ANA, un succes în atingerea obiectivului „Dezvoltarea unor programe de formare a părinților în vederea creșterii influenței factorilor de protecție și scăderii celor de risc în consumul de droguri” l-a constituit implementarea proiectului PROTEGO, prin care părinți aparținând unor grupuri la risc (situație materială precară, consum de droguri, etc.) au fost incluși în programe de formare de abilități educative pentru prevenirea consumului de droguri. Succesul proiectului a fost totuși limitat de lipsa mecanismelor materiale de motivare a părinților (de exemplu, decontarea transportului pentru a participa la sesiunile de formare).
Intervențiile adresate asistenților maternali sunt relevante în măsura în care sunt adaptate vârstei copiilor pe care aceștia îi au în îngrijire.
Prevenirea în comunitate

Campaniile de prevenire a consumului de droguri au un grad mare de acoperire și o varietate destul de mare de beneficiari. Campaniile de prevenire a consumului de alcool și tutun sunt sporadice și sunt realizate mai degrabă la nivel local.

Intervențiile derulate în penitenciare au fost adecvate pentru atingerea obiectivelor stabilite. ”Intervențiile au fost realizate la momentul oportun, în momentul în care era un maxim de consum” (medic, Penitenciarul Jilava). Un succes al programelor destinate consumatorilor de droguri din penitenciare este obținerea recunoașterii OMS a programului Creșterea accesului persoanelor private de libertate la programe de scădere a riscurilor asociate consumului de droguri ca model de bună practică.
Elaborarea unor strategii locale antidrog în parteneriat public-privat pentru acțiunile de prevenire a consumului de droguri în comunitate este greu realizabilă și nu duce neapărat la îndeplinirea obiectivelor SNA, din cauza interesului scăzut al unora dintre autoritățile locale și a schimbărilor intervenite în structura unor instituții.
Serviciul Tel-verde oferă persoanelor interesate posibilitatea de a obține ușor informații corecte și complete, sub protecția anonimității.
Asistență medicală, psihologică și socială, reducerea riscurilor și reinserția socială

Furnizorii de servicii de reducere a riscurilor intervievați în cadrul procesului de evaluare a SNA 2005-2012 apreciază că serviciile oferite sunt relevante și în concordanță cu SNA 2005-2012 și cu Planurile de acțiune asociate. Toate activitățile de reducere a riscurilor oferite utilizatorilor de droguri sunt esențiale pentru a împiedica creșterea numărului celor care se infectează cu HIV sau cu hepatită B/C. Serviciile de reducere a riscurilor au fost furnizate, în perioada 2005-2012, în principal de către organizațiile neguvernamentale, din fonduri private. Deși sunt în linie cu SNA 2005-2012, acestea au fost implementate inițial ca parte a Strategiei Naționale HIV/SIDA, ca măsuri de prevenire a transmiterii HIV, hepatitei B și hepatitei C prin utilizarea în comun a echipamentelor de injectare. Serviciile au funcționat oarecum independent de ANA și fără coordonare metodologică directă din partea ANA.

În prezent, Agenția Națională Antidrog pune la dispoziția organizațiilor neguvernamentale un număr limitat (insuficient) de seringi pentru derularea serviciilor de reducere a riscurilor. Organizația Carusel a beneficiat, de asemenea, de personal medical pus la dispoziție de către ANA pentru a oferi servicii medicale consumatorilor de droguri beneficiari ai Centrului Caracuda - Ferentari.
Pentru admiterea în programul integrat de asistență oferit de ANA, potențialii clienți sunt evaluAți din punct de vedere medical, psihologic și social. Ulterior admiterii în program, pentru fiecare beneficiar se realizează un Plan Individualizat de Asistenţă terapeutică, psihologică și socială. La nivel teoretic, Planul ar trebui să cuprindă intervențiile adaptate specificului beneficiarului și nevoilor acestuia. Practic, intervențiile sunt limitate de numărul de locuri disponibile în serviciu, de resursele materiale și umane limitate de care dispune ANA. În Centrele de Asistenţă Integrată a Adicţiilor (CAIA) sunt oferite servicii integrate - medicale, sociale și psihologice consumatorilor de droguri. Tratamentul substitutiv este asigurat cu metadonă, naltrexonă şi suboxonă.
Serviciile medicale sunt oferite beneficiarilor în funcție de nevoile acestora, dar și de resursele existente: tratament medicamentos în vederea menţinerii abstinenţei (metadonă, suboxonă, naltrexonă), testare rapidă a drogurilor în urină, testare HIV, HVB, HVC. Furnizorii privați oferă servicii de reinserţie socială, prin cursuri de calificare puse la dispoziţia utilizatorilor de droguri. În prezent aceste servicii sunt furnizate prin proiecte co-finanțate din Fondul Social European – Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. De asemenea, beneficiarii sunt sprijiniţi să îşi obţină actele de identitate, condiţie obligatorie pentru a beneficia de tratament de substituţie.⁴⁹
ANA oferă servicii de menținere a abstinenței pentru dependenții de opiacee și alcool în centrele CAIA.
Serviciile de testare pentru HIV, HVB, HVC sunt menționate ca disponibile atât în centrele ANA cât și în spitale. Nu există însă informații cu privire la numărul utilizatorilor de droguri incluși în programe de asistență integrată care au fost testAți pentru HIV, HVB, HVC. De asemenea, nu există informații cu privire la modul în care este realizată testarea: cu ce tip de test, dacă se realizează cu sau fără consiliere. Singurele date disponibile, menționate și în rapoartele anuale ANA, sunt cele din studiile realizate în cadrul unor finanțări private și datele comunicate de Compartimentul pentru Monitorizarea și Evaluarea Infecţiei HIV/ SIDA în România – Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş” Bucureşti.
Consilierea socială și psihologică pentru reintegrarea psihosocială reprezintă servicii indispensabile pentru persoanele admise în programe de asistență, dar sunt insuficiente dacă nu sunt însoțite de servicii conexe (ex: cursuri de calificare, terapie ocupațională, comunități terapeutice etc).
Deși sunt menționate în Planurile de acțiune pentru implementarea SNA, nu există date concrete cu privire la serviciile de reintegrare socială și profesională a consumatorilor de droguri oferite de către ANA. Sunt menționate totuși serviciile oferite de Alianța pentru Lupta Împotriva Alcoolismului și Toxicomaniilor (ALIAT), care oferă cursuri de calificare gratuite și evaluarea și certificarea competențelor profesionale ale consumatorilor de droguri.
Prin Direcţiile de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului, utilizatorii de droguri au acces la prestaţii sociale, doar ca urmare a diagnosticării cu boli asociate consumului de droguri (de regulă infecţie HIV sau complicaţii apărute în urma infectării cu virusul hepatitei B sau C).
Managementul de caz este, de asemenea, indispensabil pentru monitorizarea progreselor realizate în furnizarea serviciilor și în adaptarea acestora în funcție de rezultatele înregistrate.
Serviciile oferite de Ministerul Sănătății sunt în principal servicii medicale – detox, tratament supradoză, evaluare medicală, testare etc. Servicii de detox sunt disponibile în 4 spitale, dintre care 3 în București (Spitalul Alexandru Obregia, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu și Centrul de Evaluare și Tratament a Toxicodependenţilor pentru Tineri ”Sf. Stelian”) și unul în Iași (Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola). Servicii de dezintoxicare pentru minori sunt disponibile doar în București, la Spitalul Alexandru Obregia și la Spitalul Clinic de Urgență pentru copii Grigore Alexandrescu. Urgenţele cauzate de consumul de droguri sunt tratate la Secţia de Toxicologie a Spitalului de Urgenţă Floreasca.
În spitale, consumatorii de droguri admiși în tratament de detox, supradoză sau de menținere a abstinenței beneficiază de evaluare psihologică, dar nu și de consiliere psihologică și socială ulterioară admiterii în servicii.
Furnizorii privați de servicii adresate consumatorilor de droguri au posibilități materiale mai bune pentru a oferi acestora servicii complexe, individualizate și adaptate profilului beneficiarului (ex: psihoterapie individuală/de grup, consiliere familială). O singură organizație neguvernamentală asigură servicii de asistență integrată în adicții – ARAS prin clinica Arena.
Serviciile oferite de către Administrația Națională a Penitenciarelor au fost inițiate prin finanțări private, cu coordonare metodologică din partea ANA. În penitenciare sunt oferite servicii de schimb de seringi, pentru reducerea riscurilor, și servicii de tratament substitutiv și comunități terapeutice pentru utilizatorii de droguri. Serviciile sunt apreciate atât de către personalul penitenciarelor cât și de persoanele private de libertate. Un succes important în ceea ce privește serviciile de asistență medicală, socială și psihologică disponibile în penitenciar îl reprezintă cele 3 comunități terapeutice. Cu excepția acestora, singurele comunități terapeutice funcționează în comuna Brebu, județul Prahova și în județul Sibiu și sunt susținute de către furnizori privați.
Relevanța programelor de schimb de seringi și tratament substitutiv în penitenciare a fost certificată și de rezultatele evaluărilor acestor programe. De asemenea, persoanele private de libertate intervievate în cadrul procesului de evaluare a SNA 2005-2012 au declarat că programele – tratament substitutiv, schimb de seringi - răspund nevoilor de consum de droguri din penitenciare.
Solicitarea de servicii de asistență medicală, psihologică și socială, reducerea riscurilor și reinserție socială, în mod deosebit a celor de admitere în tratament substitutiv, cât și a celor de reducere a riscurilor depășește în continuare capacitatea instituțiilor și organizațiilor care oferă aceste servicii. De asemenea, nevoia de servicii sociale, deși poate mai puțin conștientizată de către beneficiari decât cea de servicii sociale, este mult peste posibilitățile furnizorilor publici și ale organizațiilor neguvernamentale.