Evaluarea Strategiei Naționale Antidrog 2005-2012

Impact

Prevenirea în şcoală

Programele de prevenire a consumului de droguri în şcoală au devenit o practică obişnuită pentru angajaţii CPECA și pentru cadrele didactice. Pe lângă informațiile oferite elevilor, prin aceste programe s-au consolidat parteneriatele între ANA și Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, dar și între CPECA şi Inspectoratele Şcolare Judeţene. Programele de prevenire a consumului de droguri în şcoală se desfăşoară în toate judeţele din ţară.

Prevenirea în familie

Pe perioada implementării SNA 2005-2012 programele de prevenire a consumului de droguri adresate familiilor s-au dezvoltat şi diversificat. Numărul părinţilor care au participat la sesiuni de informare cu privire la riscurile asociate consumului de droguri a crescut de la un an la altul, iar programele de prevenire în familie au acoperire la nivel naţional. Cu toate acestea, pentru a creşte impactul acestor programe, este nevoie de extinderea și diversificarea lor.

Prevenirea în comunitate

Campaniile derulate pentru prevenirea consumului de droguri au implicat parteneriate la nivel local și au făcut cunoscute riscurile asociate consumului de droguri publicului larg. În opinia reprezentanților ANA, campaniile au fost realizate din ce în ce mai profesionist. Un exemplu în acest sens îl constituie Campania „Deschide ochii!”, realizată cu suport din partea Guvernului Spaniol, care a inclus un ghid de informare, un spot audio şi video, afişe, cărţi poştale etc.

Asistența medicală, psihologică și socială, reducerea riscurilor și reinserția socială

Pe perioada implementării SNA 2005-2012 a crescut accesul utilizatorilor de droguri la servicii integrate, atât în comunitate, cât și în penitenciare. De asemenea, au fost diversificate serviciile, pe cele 3 niveluri de asistenţă integrată. De exemplu, în cadrul Centrului de zi Pericle CPECA sector 5, beneficiarii au acces la bilete de teatru, concerte şi pot învăţa să cânte la instrumente muzicale. Serviciile oferite au fost adaptate, pe măsura posibilităţilor, specificului de consum. Cu toate acestea, apariţia pe piaţă a substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive, concomitent cu reorganizarea ANA, a făcut dificilă adaptarea serviciilor la noul tip de consum.

Este încă nevoie de intervenţii care să faciliteze accesul la servicii al tinerilor cu vârsta sub 18 ani şi al femeilor.

Sustenabilitate

Prevenirea în şcoală

Programele de prevenire a consumului de droguri în școală pot fi ușor sustenabile dacă personalul școlii (cadre didactice, consilieri, monitori etc) este instruit pentru susținerea sesiunilor de informare a elevilor. În prezent, sustenabilitatea acestor programe depinde exclusiv de resursele financiare şi umane ale CPECA. În acest sens, pot fi continuate proiectele ANA şi MEC: Protego, Necenzurat⁵⁵ etc.

În opinia reprezentantului MEC, proiectele implementate cu finanţare privată sunt greu sustenabile după încheierea finanţării. Unele proiecte se închid după încheierea finanţării, iar cele care continuă sunt implementate la o calitate redusă. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului „nu poate aloca bani specific pentru prevenirea consumului de droguri, în condiţiile în care bugetul Ministerului scade de la un an la altul şi priorităţile sunt altele … vom încerca să mergem în continuare pe parteneriate, să câştigăm bani din afară să obţinem finanţări pentru proiecte pe aceeaşi linie … să nu scădem sub ce am făcut până acum”.
Prevenirea în familie

Programele de prevenire a consumului de droguri adresate părinților pot fi sustenabile dacă sunt realizate în cadrul ședințelor cu părinții, de către cadrele didactice, eventual cu suport din partea personalului CPECA. Aceste programe au aceleaşi dificultăţi privind sustenabilitatea ca și programele de prevenire în şcoală.

De asemenea, programele adresate asistenților maternali pot fi sustenabile dacă personalul care îi supervizează este bine instruit.
Prevenirea în comunitate

Campaniile de informare sunt sustenabile prin prisma experienței și expertizei tuturor instituțiilor implicate și a parteneriatelor deja tradiționale pentru realizarea acestor campanii. O problemă care afectează sustenabilitatea acestor servicii o constituie reducerea semnificativă a finanțărilor pentru organizațiile neguvernamentale care activează în domeniul prevenirii consumului de droguri și al serviciilor adresate consumatorilor.

Programele de prevenire a consumului de droguri în penitenciare s-au dovedit nesustenabile, astfel că, după încetarea finanțărilor private, acestea nu au fost continuate. Programele de prevenire a consumului de droguri în penitenciare au fost derulate în principal de către organizații neguvernamentale.
În opinia reprezentanților ANP, programele de educație între egali și sesiunile IEC trebuie realizate în colaborare cu organizații externe ANP (organizații neguvernamentale etc). Există în prezent colaborare cu organizații neguvernamentale care vor să deruleze activități în penitenciare (ex: distribuție de prezervative, sesiuni de informare). ”Nu se pot desfăşura, la momentul actual, cu resurse proprii: formarea de educatori între egali, studii de supraveghere comportamentală şi activităţi precum cele cuprinse în cadrul programului Iniţiativa 38.” (reprezentant ANP)
Asistență medicală, psihologică și socială, reducerea riscurilor și reinserția socială

Programele de reducere a riscurilor furnizate de către organizațiile neguvernamentale s-au dovedit greu sustenabile, deoarece costurile asociate acestora nu au fost preluate de Ministerul Sănătății după încheierea finanțărilor internaționale. Efectele se văd în creșterea numărului utilizatorilor de droguri injectabile. Programul de schimb de seringi din penitenciare este considerat sustenabil, în prezent existând o rezervă de seringi din finanțările anterioare.

Organizațiile neguvernamentale încearcă să asigure sustenabilitatea serviciilor accesând granturi disponibile pentru proiecte în domeniu reducerii riscurilor asociate consumului de droguri. Cu toate acestea, asigurarea sustenabilităţii este o mare provocare pentru toţi furnizorii privați de servicii de asistenţă integrată. De exemplu, Asociaţia Română Anti-SIDA, deşi a reuşit finanţarea programului de tratament substitutiv din fonduri europene (FSE- POSDRU) pentru Centrul ARENA, se confruntă cu dificultăţi ca urmare a deselor întreruperi în finanţare. În plus, după încheierea grantului, în lipsa altor surse de finanţare şi în condiţiile în care legislaţia nu permite acreditarea Centrului de către Ministerul Sănătăţii şi accesarea fondurilor din Programe Naţionale ale MS, este posibil ca programul să nu poată fi continuat.
Furnizorii privați de servicii de asistență integrată nu se confruntă cu probleme legate de sustenabilitatea serviciilor, deoarece acestea sunt furnizate contra cost.
Serviciile medicale oferite consumatorilor de droguri de către ANA și Ministerul Sănătății sunt, la nivel teoretic, ușor sustenabile, fiind finanțate prin fonduri publice. În practică, situația acestor servicii depinde de fondurile alocate și de posibile schimbări organizatorice care pot afecta funcționarea acestor instituții (așa cum s-a întâmplat în situația reorganizării ANA). Serviciile medicale furnizate de către ANP s-au dovedit a fi sustenabile; acestea au fost inițiate în cadrul unei finanțări private, dar au fost preluate ulterior de către ANP.
Conform declaraţiilor reprezentantului Ministerului Sănătăţii, serviciile oferite prin instituţiile subordonate acestui minister sunt sustenabile, deoarece sunt menţionate în acte normative și au caracter obligatoriu.
Sustenabilitatea serviciilor medicale furnizate de organizațiile neguvernamentale (ARAS prin Centrul ARENA – tratament de substituție cu metadonă, servicii psihosociale) este determinată de asigurarea continuității finanțării acestor servicii.
Serviciile de asistență socială și psihologică oferite de ANA pot fi susținute prin Programului național de asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri.
Angajații departamentelor de reintegrare socială din cadrul penitenciarelor nu oferă servicii specifice pentru consumatorii de droguri din penitenciar, ci doar punctual, atunci când se consideră necesar.
Serviciile de tip locuință protejată, prevăzute ca tip de servicii sociale în Planul de acțiune pentru implementarea SNA 2010-2012, sunt greu sustenabile pe termen lung, deoarece presupun costuri ridicate.
Comunitățile terapeutice din penitenciare sunt ușor sustenabile deoarece singurele cheltuieli asociate sunt cele de resurse umane, care sunt oricum prevăzute în structura ANP.
În penitenciare, programul de schimb de tratament substitutiv cu metadonă este susținut din fondurile ANP și este considerat sustenabil, deși resursele alocate sunt insuficiente.
„Pentru continuarea programului de substituţie cu metadonă se folosesc deja fonduri din bugetul Ministerului Justiției. Totodată, activităţile din cadrul programelor de educaţie și de intervenţie psihologică se desfăşoară cu personalul unităţilor penitenciare.” (reprezentant ANP)
„Obiectivele SNA și Planurile de acțiune asociate au ghidat toate intervențiile adresate consumatorilor de droguri din unităţile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Totodată, activităţile derulate în penitenciare se regăsesc în Ordinul nr. 1216/C-1310-543 din 18 mai 2006, privind modalitatea de derulare a programelor integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru persoanele aflate în stare privativă de libertate consumatoare de droguri.” (reprezentant ANP)