SNA 2005-2012 şi Planurile de acțiune asociate nu conţin prevederi explicite cu privire la drepturile omului, la cerinţele specifice de servicii ale femeilor şi tinerilor, dar sunt implementate în concordanţă cu legislaţia în vigoare privind drepturile omului.
Reprezentanții organizațiilor care derulează programe de reducere a riscurilor pentru utilizatorii de droguri injectabile au declarat că dreptul la confidenţialitate al beneficiarilor nu este întotdeauna respectat, mai ales atunci când serviciile sunt oferite pe teren. Cu toate acestea, în opinia furnizorilor de servicii, beneficiarii nu consideră că acest lucru ar fi o problemă, deoarece au încredere în cei care le oferă serviciile. Nu au fost înregistrate plângeri ale beneficiarilor cu privire la încălcarea dreptului la confidenţialitate. De asemenea, nu au fost înregistrate plângeri referitoare la discriminarea beneficiarilor de către furnizorii de servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, iar serviciile sunt individualizate.
Reprezentanții ANA au menţionat că nu există o abordare specifică adolescenților, în cadrul serviciilor de reducere a cererii, intervențiile fiind similare celor pentru adulţi (consiliere psihologică). În ce priveşte adaptarea serviciilor la nevoile femeilor consumatoare de droguri, femeile însărcinate au prioritate de intrare în tratament. În Planul de acțiune pentru implementarea SNA în perioada 2010-2012 este stabilită ca țintă realizarea unui studiu care să identifice factorii de risc și de protecție cu privire la consumul de droguri în rândul grupurilor vulnerabile.
Furnizorii privați de servicii de asistenţă integrată care oferă și servicii gratuite acordă prioritate la admiterea în tratament substitutiv femeilor însărcinate, tinerilor și persoanelor care trăiesc cu HIV/SIDA. Tinerii sub 18 ani au acces la servicii doar cu acordul părinţilor.
Conform Raportului de evaluare a programului MARA56 adolescenții care consuma droguri injectabile accesează în număr redus serviciile medicale. Adresabilitatea scăzută este explicată prin neadaptarea serviciilor la specificul și la nevoile tinerilor. Raportul arată, de asemenea, că tinerii nu au suficiente cunoştinţe cu privire la drepturile pe care le au. Tinerele sub 18 ani consumatoare de droguri injectabile și care practică sexul comercial se confruntă atât cu probleme medicale cât şi sociale (inclusiv lipsa documentelor de identitate). și în rândul acestora, adresabilitatea la serviciile medicale este redusă. 47% dintre tinere nu şi-au făcut niciodată un test HIV.
Toate persoanele admise în tratament trebuie să prezinte documente de identitate, fapt ce limitează accesul la serviciile de tratament substitutiv al persoanelor aparținând anumitor grupuri defavorizate (persoane care trăiesc pe stradă, persoane de etnie roma etc.).
Toţi furnizorii de servicii în aria reducerii cererii de droguri asigură acces la servicii beneficiarilor fără a face discriminări pe criterii de gen, rasă, etnie, orientare sexuală etc. Este de remarcat efortul pe care toţi furnizorii îl fac pentru a creşte accesul grupurilor vulnerabile la aceste servicii: persoane de etnie roma, persoane fără educaţie, persoane fără venituri etc. În acest sens, organizațiile neguvernamentale au implementat servicii de reducere a riscurilor pe teren (outreach) pentru a creşte accesul persoanelor defavorizate la servicii.
De asemenea, toţi furnizorii de servicii au fost implicați în activităţi de lobby şi advocacy pentru promovarea și respectarea drepturilor beneficiarilor, pentru asigurarea serviciilor pentru aceste categorii din fonduri ale Ministerului Sănătăţii.
Cu toate acestea, beneficiarele serviciilor de asistență integrată ale Centrului Titan – ARAS, au declarat că s-au confruntat cu numeroase situații în care au fost discriminate ca urmare a faptului că sunt sau au fost consumatoare de droguri. Actele de discriminare menționate de acestea au avut loc în cea mai mare parte în cadrul serviciilor medicale publice și au avut diferite forme de manifestare, de la blamarea beneficiarelor (”de ce te plângi, voi v-Ați făcut-o cu mâna voastră”) la umilirea acestora (de exemplu, supravegherea lor în timpul colectării probelor de urină) sau solicitarea de plăți informale pentru serviciile medicale. Beneficiarele au apreciat atitudinea diferită a personalului ARAS care oferă servicii integrate utilizatorilor de droguri: ”aici [central Titan] e singurul centru în care am fost tratată ca un om, nu ca >”. (Mirela, 29 de ani, aflată în tratament de substituţie cu metadonă)
De asemenea, persoanele intervievate au semnalat faptul că personalul medical din serviciile publice le încalcă drepturile, descurajându-le în intenţia de a avea copii. De asemenea, deşi sunt în tratament substitutiv, persoanele intervievate sunt discriminate de către personalul medical de orice specialitate, fiind tratate ca şi cum încă ar consuma droguri. „Sunt mulţi medici care asociază metadona cu drogurile”. (Maria, 28 de ani, aflată în tratament de substituţie cu metadonă)
Management bazat pe experienţă
Pană în prezent, programele de reducere a cererii de droguri nu au fost evaluate din punctul de vedere al eficienței și eficacității. Personalul care implementează activitățile realizează doar evaluări periodice ale rezultatelor, prin comparație cu țintele stabilite, fără a avea instrumente de evaluare. Programele funcționează de suficientă vreme (mai ales programul de schimb de seringi și cel de tratament substitutiv), astfel încât decizia de extindere sau de continuare a lor trebuie să se bazeze pe o evaluare a acestor programe.
Concluzii şi lecţii învăţate
Principala lecție învățată în perioada implementării SNA 2005-2012 a fost cea privind importanța colaborării interinstituționale. Parteneriatele realizate între ANA, societatea civilă și alte instituții publice au asigurat o continuitate a serviciilor de prevenire a consumului de droguri și a celor de asistență pentru persoanele consumatoare de droguri.
O altă lecție învățată se referă la importanța existenței unor standarde minime de calitate în domeniul prevenirii consumului de droguri. În acest sens, Agenția Națională Antidrog a lucrat, în cadrul unui proiect în parteneriat cu Universitatea din Liverpool la elaborarea standardelor de calitate, care urmează să fie promovate prin act normativ.
Implementarea activităţilor prevăzute în SNA și în planurile de acțiune asociate s-a realizat cu respectarea legislației naţionale și internaționale privind drepturile omului. Cu toate acestea, este nevoie de intervenții specifice, adaptate grupurilor vulnerabile, pentru a asigura echitatea intervenţiilor, accesului egal al tuturor beneficiarilor la servicii individualizate; în acest sens, este nevoie în primul rând de adaptarea şi dezvoltarea de servicii adresate femeilor şi tinerilor.
Reorganizarea Agenției Naționale Antidrog în 2009 a afectat derularea tuturor activităților de reducere a cererii; în această perioadă o parte din servicii au fost suspendate, iar altele nu au fost demarate conform planificării, astfel, nu a fost posibilă implementarea unor proiecte care erau deja aprobate și urmau să fie finanțate din fonduri structurale europene – deschiderea de centre de incluziune socială, deschiderea a 15 centre vocaționale și implementarea unui proiect de economie socială. De asemenea, au fost pierdute finanțări care ar fi asigurat servicii de reducere a riscurilor în aresturi. Un alt efect al reorganizării ANA l-a constituit fluctuația mare a personalului, astfel încât, deși s-au organizat constant programe de instruire, aproximativ 30% din personalul existent își desfășoară activitatea fără să fi beneficiat de programe de formare profesională57. Toate acestea au condus, în opinia reprezentanților ANA, la reducerea capacității ANA de a oferi servicii și la scăderea cantității și calității serviciilor oferite.
În această perioadă (2009 – 2011) au fost asigurate totuși servicii minime: au fost continuate proiectele începute și s-a realizat achiziția de medicamente pentru tratamentul substitutiv.
Programele de reducere a riscurilor furnizate de către organizațiile neguvernamentale au fost afectate de reducerea finanţărilor, după încheierea proiectelor finanţate de Fondul Global de Luptă împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei (GFATM) și a finanţării UNODC.
Programele de prevenire s-au centrat mai mult pe prevenirea consumului de droguri și mai puțin pe prevenirea consumului de alcool și tutun. Campanii de prevenire a consumului de alcool și tutun au fost realizate doar la nivel local, de către Centrele de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog. O parte dintre campaniile media derulate de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei pentru prevenirea consumului de tutun au fost realizate ca programe ale acestor ministere, nu ale Strategiei Naţionale Antidrog.58 Aceste campanii au vizat populaţia generală și s-au derulat la nivel naţional.
Apariția pe piață a substanțelor noi cu proprietăți psihoactive a prins furnizorii de servicii nepregătiţi, făcând dificilă adaptarea intervențiilor lor la nevoile și reacțiile specifice ale consumatorilor de astfel de substanțe.
Deși ANA este responsabilă de autorizarea centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri, din cauza criteriilor dificil de îndeplinit de către orice furnizor, în prezent doar un singur furnizor de servicii pentru consumatorii de droguri este acreditat. Din acest motiv, ANA intenționează modificarea acestor criterii, astfel încât furnizorii de servicii pentru consumatorii de droguri să își poată autoriza centrele de furnizare de servicii.