Evaluarea Strategiei Naționale Antidrog 2005-2012

Eficienţă

Participarea organizațiilor și instituțiilor românești în proiecte internaționale a adus beneficii semnificative în ceea ce privește dezvoltarea capacității acestor actori de a derula programe antidrog eficiente, cu acoperire crescândă.

Din perspectiva reprezentanților structurilor internaționale care au participat la consultare, existenţa unei agenţii centrale cu atribuţii în domeniul combaterii fenomenului drogurilor este un element care înlesneşte semnificativ cooperarea internaţională în acest domeniu. ANA este apreciată ca un partener prompt, competent şi un bun mediator al relațiilor dintre structurile europene/internaționale și celelalte structuri româneşti cu responsabilităţi în implementarea SNA. Rolul ANA a fost, în opinia lor, puternic afectat de reorganizarea Agenţiei în subordinea IGPR în perioada 2008-2010. Pe fondul reducerilor de personal și de resurse financiare care au însoţit această reorganizare, perioadă menţionată a fost marcată de scăderea nivelului de cooperare internațională a Agenţiei, de dificultăţi în colectarea și raportarea către structurile europene.
Reorganizarea care a venit în 2011 şi a restabilit rolul şi locul agenţiei a fost salutată și susţinută de partenerii internaționali care apreciază că, în pofida pierderilor suferite în perioada 2009-2010, Agenţia face eforturi de a-şi reconsolida poziţia. Din punctul lor de vedere, implicarea în proiecte de asistenţă tehnică acordată ţărilor terţe (precum proiectul COPOLAND de cooperare cu ţări din America Latină) este un semnal că ANA a devenit o instituţie matură, însă a cărei dezvoltare depinde, în primul rând de finanţarea sa corespunzătoare.
În perioada 2005-2008 participarea în proiecte internaționale constituia o parte semnificativă a activităţii ANA; la nivelul anului 2010, în bugetul Agenţiei⁹⁸ a crescut ponderea resurselor din programe naţionale și scăzut semnificativ cea a resurselor din programe internaționale. Această situaţia a fost generată nu doar de încheierea unor programe finanţate de donori internaţionali (ex.: PHARE, UNODC, GFATM etc.), cât și de imposibilitatea administrativă a ANA de a mai atrage și derula fonduri în perioada 2008-2010, câtă vreme a fost sub coordonarea IGPR. Un exemplu în acest sens în constituie situaţia celor două proiecte câştigate de ANA cofinanţate prin Programul Operaţional pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative (PODCA)⁹⁹ şi prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU)¹⁰⁰. Proiectele erau planificate să înceapă în 2009, respectiv 2010, în condiţiile în care ANA ar fi avut în această perioadă capacitatea operaţională şi resursele financiare necesare pentru a acoperi contribuţia proprie.
În opinia unor reprezentanți ai instituțiilor publice care au participat la evaluare (de exemplu IGPR, DCCO, LCAPD), schimburile de date între structurile statelor membre UE şi o parte dintre structurile antidrog româneşti (în special cele de reducere a ofertei de droguri) se realizează, însă au un caracter sporadic, diminuând astfel utilitatea și eficienţa acestor acțiuni. De asemenea, aceeaşi reprezentanți apreciază că organismele româneşti de reducere a ofertei de droguri sunt implicate mai rar în acțiuni de tipul asistenţei tehnice acordate de România altor state, acest tip de acțiuni fiind mai des întâlnite în aria reducerii cererii de droguri.
În perioada restructurării ANA sub coordonarea IGPR și în anii ce au urmat, o bună parte din activităţile de formare destinate specialiştilor români din aria reducerii cererii de droguri s-au derulat cu resurse limitate, uzând preponderent de logistica şi resursele umane disponibile în cadrul ANA. Specialiştii Agenţiei apreciază că, în pofida resurselor reduse, rezultatele obținute (număr de persoane instruite, nivel de cunoştinţe acumulate) au fost foarte bune, uneori depăşind aşteptările. Cu toate acestea însă sunt de părere că o astfel de strategie nu poate fi eficientă pe termen lung, fiind necesară planificarea şi mai detaliată a activităţii de formare în cadrul SNA 2013-2020 şi finanţarea ei corespunzătoare, inclusiv prin atragerea de resurse internaționale.

Impact

Cooperarea cu parteneri internaţionali a facilitat:

• 
  Obţinerea calităţii de stat membru a României la EMCCDA, a calităţii de stat membru în reţeaua EXASS.NET coordonată de Grupul Pompidou, membru cu drepturi depline a Grupului de la Dublin precum și la strângerea relațiilor cu UNODC, UNICEF, GFATM, UNDP, UNAIDS sau alte organisme internaționale.
  
• 
  Coordonarea eforturilor instituțiilor noastre cu cele similare din UE sau din alte state terţe¹⁰¹ privind derularea unor operaţiuni internaționale de livrare supravegheată şi destructurarea unor reţele internaționale de trafic.
  
• 
  Creșterea gradului de pregătire a lucrătorilor antidrog ca urmare a activităților de schimb de experiență, comisii mixte, ateliere de lucru comune, vizite de documentare.
  
• 
  Dezvoltarea și extinderea unor intervenții critice pentru creşterea impactului măsurilor de reducere a cererii de droguri (de exemplu serviciile de harm reduction în comunitate și în detenţie, serviciile de reintegrare socială a consumatorilor de droguri etc.)¹⁰².
  
• 
  Asigurarea sustenabilităţii pe termen mediu a unor acțiuni din aria reducerii cererii de droguri (cum ar fi harm reduction, monitorizare şi evaluare).¹⁰³
  

Per ansamblu, măsurile de cooperare internaţională, au dus la consolidarea graduală a răspunsului antidrog românesc în perioada 2005-2012. Impactul unor măsuri – precum (re)organizarea și întărirea capacităţii instituțiilor antidrog româneşti, participarea în proiecte cu finanţare internaţională/comunitară - a fost însă diminuat atât de trecerea ANA în subordinea IGPR în perioada 2008-2010, cât și de reforma aparatului de stat, derulată începând cu anul 2010, pe fondul crizei economice internaționale.