F4045-01-03-Act1-Pagina curenta

Alimentarea cu apa si canalizare

În domeniul alimentării cu apă şi al tratării apei, în anul 2000 erau alimentate în sistem centralizat 44 de localităţi, iar la finele anului 2004, 80 din cele 103 de localităţi beneficiază de sisteme de alimentare cu apă.

În ce priveşte epurarea şi canalizarea, în anul 2000 erau 15 localităţi cu sisteme de canalizare, în 2004 sunt 20, în perspectivă fiind rezolvarea acestui capitol conform normelor UE. Este evident că în multe zone s-a preferat rezolvarea alimentării cu apă în faza iniţială, urmând să fie integrat sistemul de management al apei, prin sistemul de epurare-canalizare.
Alimentarea cu gaze naturale
În ceea ce priveşte alimentarea cu gaze naturale, în cadrul regiunii sunt racordate la sistemul naţional de distribuţie a gazelor un număr de 108 localităţi reprezentând 15,79% faţă de total ţară, din acestea 32 fiind municipii şi oraşe.
Lungimea reţelei de distribuţie a gazelor la nivelul regiunii este de 3.792 km, ceea ce reprezintă 14,65% din totalul reţelei din ţară.
Judeţele din nordul regiunii şi anume Prahova, Dâmboviţa şi Argeş înregistrează o situaţie mai bună din punct de vedere al alimentării cu gaze naturale comparativ cu judeţele din sudul acesteia, unde distribuţia de gaze este asigurată doar pentru 8 localităţi.
Alimentarea cu gaze în Judeţul Prahova este asigurată în prezent pentru 30 de localităţi. Numărul acestora se va mări cu încă 39 de localităţi, din care sunt deja în lucru reţelele pentru 13 localităţi, unele fiind puse în funcţiune parţial, pe tronsoane.
Alimentarea cu energie electrică nu constituie o problemă, aceasta fiind asigurată la nivelul regiunii în proporţie de 99%, în mediul urban aceasta fiind de 100%.
Distibuţia energiei termice în sistem centralizat, prezentă cu precădere în centrele urbane şi aflată în declin în ultimii ani, datorită costurilor ridicate de producţie şi transport, tinde să fie înlocuită de sisteme mai mici, performante şi eficiente.

Reţelele de telecomunicaţii

Caracterizat de o evoluţie pozitivă pe perioada ultimilor ani atât din punct de vedere al ariei de acoperire cât şi din punct de vedere calitativ, sistemul de telecomunicaţii regional asigură în prezent un acces sporit şi rapid al locuitorilor regiunii la reţeaua naţională şi internaţională de telecomunicaţii.

Concluziile relevante rezultate din analiza domeniului economic al regiunii sunt:

- creşterea contribuţiei valorice ale unor sectoare economice în PIB-ul regional

- nivelul scăzut al ponderii de participare la realizarea PIB-ului regional a agriculturii şi construcţiilor

- diversitatea şi complexitatea industriei

- ponderea ridicată a societăţilor cu capital străin sau mixt în partea de nord a regiunii

- regiunea Sud-Muntenia ocupă primul loc pe ţară privind agricultura; sectorul privat în agricultură deţinând 96,2%

- reprezentarea bună a sectorului de servicii
3.1.9 Aspecte de mediu
Problemele de mediu şi grija faţă de acesta, impune luarea unor măsuri concrete de protejare a acestuia şi necesitatea conservării biodiversităţii. Provocarea adresată mediului, impune o schimbare de atitudine a populaţiei şi o atenţie sporită privind protejarea lui.
Calitatea mediului, în funcţie de evaluarea gradului de poluare a componentelor sale individuale (aer, apă, sol, păduri etc.) diferă în cadrul regiunii de la o zonă la alta, fiind determinată de specificul şi particularităţile acestora.
Astfel, zona de nord a regiunii datorită gradului ridicat de industrializare şi de concentrarea în cadrul acesteia a unor activităţi industriale poluante, se caracterizează prin probleme la nivelul tuturor componentelor de mediu, cu un impact negativ asupra calităţii vieţii şi a condiţiilor de trai.
Starea tehnică necorespunzătoare a staţiilor de tratare a apelor uzate menajere şi industriale şi folosirea unor tehnologii depăşite, determină existenţa unei poluări biologice şi microbiologie avansate a râurilor colectoare.
Partea de sud a regiunii, datorită gradului scăzut de industrializare este mai puţin afectată de factorii poluanţi, dar în schimb suportă acţiunea unor factori de mediu limitativi, cum sunt: eroziunea, sărăcia în substanţe nutritive şi poluare chimică, a căror efecte negative în productivitatea agricolă şi calitatea mediului de trai sunt evidente.
Folosirea pe scară largă a substanţelor chimice pentru tratarea solului şi a culturilor în contextul practicării de-a lungul timpului a unei agriculturi intensive a influenţat negativ calitatea apelor subterane, gradul de poluare al acestora fiind destul de ridicat.
O problemă deosebită o constituie depozitarea deşeurilor menajere şi nemenajere, regiunea dispunând de un număr restrâns de spaţii de depozitare corespunzătoare a acestora, localizate preponderent în centrele urbane. Până în prezent, în cadrul regiunii nu există un sistem complex şi modern, capabil să realizeze separarea, procesarea, utilizarea şi lichidarea deşeurilor, inclusiv incinerarea acestora.
Un aspect sensibil şi tot mai prezent îl constituie schimbarea climatică, efectele generate având implicaţii asupra stilului de viaţă şi al dezvoltării în general.
Fenomene precum încălzirea globală, inudaţiile implică o planificare strategică a actiunilor de prevenire şi diminuare a impactului pe care îl produce.
Mediul şi calitatea vieţii sunt probleme cheie în procesul de dezvoltare al regiunii.

Luarea în considerare a acestora implică direcţionarea măsurilor specifice către îmbunătăţirea în ansamblu a calităţii factorilor de mediu.

3.2 Programe de investiţii în regiune

Conform documentului principal de planificare şi programare al Regiunii Sud-Muntenia – Planul de Dezvoltare Regionalã – programele de investiţii la nivelul acestei regiuni sunt structurate pe mãsuri de intreprins în cadrul domeniilor de intervenţie identificate la nivelul fiecãrei prioritãţi de dezvoltare în parte.

Programele de investiţii astfel structurate sunt prezentate în continuarea acestui subcapitol.
Cele patru prioritãţi de dezvoltare sunt:
Prioritatea 1 – Dezvoltarea infrastructurii locale şi regionale

Prioritatea 2 – Dezvoltarea afacerilor

Prioritatea 3 – Dezvoltarea rurală şi eficientizarea agriculturii