F4045-01-03-Act1-Pagina curenta

CAPITOLUL 4. ANALIZA DE PIAŢĂ A RESURSELOR ENERGETICE PE

TERMEN MEDIU ŞI LUNG

4.1 Piaţa resurselor energetice din România

4.1.1 Prezentare generală

România dispune de o gamã diversificatã, dar redusã cantitativ de resurse de energie primarã: tiţei, gaze naturale, cãrbune, precum şi un potenţial semnficativ de resurse regenerabile.

 Resurse energetice epuizabile
Zãcãmintele de hidrocarburi au un caracter limitat, având în vedere cã are loc un declin al producţiei interne, în condiţiile în care nu au mai fost descoperite noi zãcãminte cu potenţial important.
Zãcãmintele de tiţei şi gaze naturale sunt limitate, iar dupã anul 1990 producţia internã este în declin. Rezervele actuale de tiţei sunt estimate la 73,7 mil. tone. Producţia de tiţei a scãzut de la 14,7 mil. tone în anul 1976 (anul cu producţia de vârf) la 5,2 mil. tone în anul 2005.
În anul 2005, consumul total de gaze naturale a fost de 17 604 milioane mc, din care:

3 425 milioane mc, a reprezentat consumul consumatorilor casnici (20%).

Producţia naţionalã de gaze naturale a fost în anul 2005 de 12 458 milioane mc, iar importul a fost de 5 146 milioane mc (29% din total).
La sfârşitul anului 2005, numãrul total de consumatori de gaze naturale a fost de 2.412.640, din care 2.345.853 consumatori casnici.
Rezervele actuale de gaze naturale sunt estimate la 184,9 mld.mc.
În aceste condiţii, creşte rolul cãrbunilor indigeni şi, în particular, al lignitului în balanţa energeticã naţionalã.
Rezervele de cãrbune aflate în evidenţa nationalã sunt următoarele:

• 
  Huilã 721 mil.tone;
  
• 
  Cãrbune brun 65 mil.tone;
  
• 
  Lignit 3.400 mil.tone.
  

În anul 2005, producţia netã de cãrbune a fost de circa 31 mil.tone, din care circa 28 mil.tone lignit şi circa 3 mil.tone huilã.

Situaţia resurselor interne de energie primară se prezintă în tabelul de mai jos:

	UM	Rezerve	Producţie anuală 2005
Cãrbune Huilă Lignit	Mil.tone Mil.tone	721 3400	3 28
Ţiţei	Mil.tone	74	5,2
Gaze naturale	Mld.mc	185	12,9

 Resurse energetice regenerabile

România dispune de un potenţial important de resurse regenerabile: energie hidroelectricã, biomasa, energie solarã, eolianã şi geotermalã.

Potenţialul energetic al biomasei este de circa 7.594 mii tep/an, din care 15,5% reprezintã reziduuri din exploatãri forestiere şi lemn de foc, 6,4% rumeguş şi alte resturi din lemn, 63,2% deşeuri agricole, 7,2% deşeuri menajere şi 7,7% biogaz.

România dispune de rezerve importante de cãrbune, de un potenţial hidroenergetic economic amenajabil relativ important şi de un potenţial tehnic amenajabil de resurse regenerabile semnificativ, ceea ce constituie premise favorabile susţinerii dezvoltãrii sectorului energetic pe termen lung.
Conform documentului de Politică Energetică a României 2006-2009, dezvoltarea economică din ultima perioadă tradusă în evoluţia PIB pe cap de locuitor în comparaţie cu valoarea medie din ţările Uniunii Europene a determinat o creştere cu numai 11,3% a consumului intern de energie primarã în anul 2005 faţã de anul 2000 (40,5 mil.tep. realizaţi în anul 2005). Consumul de energie primarã pe locuitor (1,85 tep/loc.) din România este de circa douã ori mai mic decât valorile înregistrate în ţãrile Uniunii Europene.
S
tructura consumului de energie primarã în anul 2005 se prezintă în figura de mai jos:
Producţia internã de energie primarã s-a menţinut constantã (circa 28 mil.tep), creşterea producţiei de cãrbune compensând scăderea producţiei de tiţei şi gaze naturale. Pe fondul creşterii consumului de energie primarã, dependenţa de import a crescut de la 22,5% în anul 2000 la circa 34% în anul 2004.
În condiţiile creşterii prognozate în urmãtorii ani a preţului la hidrocarburi şi în condiţiile dependenţei de o sursã unicã de aprovizionare cu gaze naturale din import, producţia de energie pe bazã de cãrbune şi energia regenerabilă, reprezintã principalele opţiuni pentru viitor.

4.1.2 Piaţa de cãrbune

Industria carboniferă are un rol important în producţia de energie a României

Rezervele de cărbune pot asigura în medie 25% din cererea de resurse primare de energie.
Principalele tipuri de cărbune sunt huila energetică, lignitul şi cărbunele brun.
Zăcămintele de huilă (95% se găsesc în bazinul Valea Jiului şi 5% în Banat) sunt, în general, situate la adâncimi mari (peste 500 m) şi au o structură tectonică complexă. Din totalul rezervelor confirmate, 79% sunt rezerve exploatabile, care ar putea asigura producţia pentru o perioadă de 50 ani. Totuşi, datorită condiţiilor geominiere de exploatare şi a epuizării rezervelor de calitate superioară, gradul de asigurare a producţiei este mult mai redus, de circa 25 ani la o producţie anuală de 3,5 milioane tone.
Zăcămintele de lignit şi cărbune brun sunt în general de calitate inferioară, iar caracteristicile geominiere ale acestora influenţează nefavorabil activitatea economică a exploatărilor. Din totalul rezervelor geologice de lignit şi cărbune brun (din care aproximativ 80% sunt situate în Bazinul Carbonifer Oltenia) 58,1% sunt zăcăminte exploatabile, acestea putând asigura pe o perioadă de 50 – 70 ani o producţie de 30 – 35 milioane de tone pe an în exploatări de suprafaţă.
În sectorul carbonifer îşi desfăşoară activitatea următorii agenţi economici, :

• 
  Compania Naţională a Lignitului Oltenia -S.A. (CNLO), care exploateazǎ zăcămintele de lignit (aflate în proporţie de peste 80% în bazinul carbonifer Oltenia)
  
• 
  Compania Naţională a Huilei -S.A. (CNH), care exploateazǎ zăcămintele de huilă (aflate în proporţie de peste 95% în Valea Jiului)
  
• 
  Societatea Comercială "Banat" Anina - S.A. şi Societatea Naţională a Cărbunelui Ploieşti - S.A. (SNCP), care exploateazǎ zăcămintele de cǎrbune brun aflate în subteran şi cariere.
  

Compania Naţională a Lignitului Oltenia Tg. Jiu (CNLO) a fost înfiinţată ca o companie comercială prin Hotărârea de Guvern nr. 576/1997 şi se află în întregime în proprietatea statului român. Obiectul principal de activitate este exploatarea şi comercializarea cărbunelui energetic pe care îl livrează către principalii consumatori industriali şi pentru uz casnic.

C.N.L. Oltenia este dimensionată în prezent pe o producţie minieră de 27 milioane tone/an, având suficientă flexibilitate pentru a realiza o producţie de 25-30 milioane tone/an. Compania are o experienţă de peste 50 de ani în experienţa lignitului.

CNLO Tg. Jiu operează în trei diferite judeţe: Gorj, Vâlcea şi Mehedinţi.

Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) acordă, în baza prevederilor Legii minelor nr. 85/2003, licenţe de exploatare pentru companiile naţionale pentru exploatarea zăcămintelor de cărbune.
Activitatea de extracţie se desfăşoară în 120 de mine şi cariere, iar cea de preparare în 23 de uzine, aşa cum rezultă din tabelul următor:

	TOTAL	Cantitate	Din care:
			Huila	Lignit
Mine	77	2800	12	23
Cariere	43	900	---	38
Uzine de preparare	23		2	---

În perioada 2001 - 2004 capacităţile de producţie aflate în exploatare au asigurat anual 30 milioane tone lignit şi 3,5 milioane tone huilă energetică, cantităţi destinate producţiei de energie în termocentrale.

Conform strategiei industriei miniere pentru perioada 2004 - 2010 aprobată prin HG 615/2004, în perioada 1999 - 2002, consumul intern de cărbune a evoluat aşa cum este prezentat în tabelul următor:

	UM	Anii
		1999	2000	2001	2002
Lignit şi cărbune brun	Milioane tone	20	26	29,8	27,4
Huila energetică	Milioane tone	2,7	3,3	3,6	3,0

Principalul factor care a influenţat evoluţia consumului şi producţiei interne de cărbune în perioada ultimilor ani a fost reprezentat de oscilaţia cererii de huilă şi lignit manifestată prin reducerea necesarului de cărbune cocsificabil, piaţa internă solicitând maxim 3,5 milioane tone/an la o putere calorică de maxim 3.800 kcal/kg, precum şi prin fluctuaţia consumului termocentralelor pe lignit

Rezervele geologice care, în diverse stadii de cunoaştere pot fi exploatate în condiţiile intervenţiei statului, cu actualele tehnologii miniere, sunt:

	UM	Cantitate	Nivelul intervenţiei statului
Lignit	Milioane tone	2800	Redusă, prin acordarea de subvenţii pentru exploatarea în subteran, transferuri sociale şi parţial alocaţii de capital
Huila	Milioane tone	900	Majoră, prin acordarea de subvenţii pentru exploatare, transferuri sociale şi alocaţii de capital

Disponibilitatea rezervelor interne de lignit interne de lignit este evaluată pentru următorii 50-70 ani la un nivel de extracţie de 30-35 mil.tone/an în exploatări de suprafaţă.

Totodată, strategia industriei miniere prevede ca producţia de lignit sã fie concentratã pe zonele cele mai productive şi cu cele mai mici costuri de producţie, care sunt exploatãrile de suprafaţã, iar minele neviabile (mai ales exploatãrile subterane), sã fie închise.
Productia de lignit, avuta in vedere in cadrul strategiei, nu este subventionata in Romania si reprezinta o sursa de energie competitiva.
Starea infrastructurii şi a nivelului tehnologic din sectorul carbonifer se caracterizează, în principal, prin:
 reducerea nivelului tehnologic, urmare a:

• 
  uzurii fizice avansate a echipamentului minier (complexe mecanizate pentru exploatarea cărbunelui, combine de înaintare şi abataj, echipamente pentru perforare, echipamente de transport a minereurilor, echipamente pentru producerea de aer comprimat şi de evacuare a apelor, instalaţii de aeraj, echipamente pentru uzinele de preparare, echipamente pentru automatizare şi dispecerizare;
  
• 
  lipsei echipamentelor performante pentru executarea lucrărilor de pregătire şi deschidere;
  
• 
  riscului crescut privind securitatea lucrătorilor din abataje;
  

 rămâneri în urmă în executarea lucrărilor de investiţii pentru punerea în funcţiune de noi capacităţi cu implicaţii asupra capacităţii de producţie a unităţii;

 construcţii abandonate în incintele miniere, urmare a reducerii producţiei, a numărului de personal şi, implicit, a necesarului de spaţiu;

 drumuri şi accese spre incintele principale şi auxiliare degradate.
Excepţie de la aceste caracteristici face sectorul lignitului, care se evidenţiază prin:

 creşterea nivelului tehnologic în cariere, urmare a:

• 
  reabilitării liniilor tehnologice de carieră şi haldă;
  
• 
  dispecerizarea funcţionării utilajelor din cariere şi a consumului de energie electrică;
  
• 
  trecerea la halda interioară în toate carierele de lignit;
  
• 
  extinderea tehnologiei de haldare directă;
  

 îmbunătăţirea infrastructurii carierelor, urmare a:

• 
  creării de accese facile şi sigure spre toate utilajele şi lucrările tehnologice;
  
• 
  asigurării mijloacelor de comunicare sigure şi performante;
  
• 
  amenajării de incinte cu construcţii în stare bună, cu drumuri şi platforme bine întreţinute.
  

Restructurarea economiei româneşti a determinat schimbãri majore, în special prin promovarea principiilor pieţei libere şi a privatizãrii economiei. Orientãrile strategice subliniazã descreşterea consumului general de resurse, în acelaşi timp cu dezvoltarea performanţelor financiare şi concesiunea activitãţii de explorare şi exploatare într-un numãr important de perimetre.

În acest sens, obiectivele avute în vedere în cadrul Strategiei industriei miniere pentru acest sector sunt:
1) Abordarea activităţii în industria minieră pe baze comerciale, care vizează:

• 
  valorificarea produselor miniere în condiţiile pieţei libere, la concurenţă cu orice alţi furnizori interni sau externi;
  
• 
  reconsiderarea perimetrelor de exploatare, în vederea concentrării extracţiei pe zonele cele mai productive;
  
• 
  realizarea producţiei miniere la costuri competitive;
  
• 
  modernizarea, reabilitarea şi retehnologizarea minelor viabile şi cu condiţii de viabilizare, astfel încât să faciliteze transferul licenţelor de exploatare către operatori privaţi.
  

2) Reducerea implicării directe a Guvernului prin atragerea treptată de investiţii din sectorul privat, având în vedere:

• 
  restructurarea capacităţilor de producţie şi îmbunătăţirea performanţelor tehnologice, oprirea activităţii şi închiderea minelor neviabile;
  
• 
  diminuarea treptată a subvenţiilor până la eliminarea acestora în anul 2007 în sectorul minereuri şi lignit;
  
• 
  acordarea de subvenţii sectorului de huilă, în condiţiile stabilite prin Directiva 1407/23.07.2002/C.E.;
  
• 
  eliminarea subvenţiilor pentru protecţia socială a personalului angajat în industria minieră până în anul 2007;
  
• 
  privatizarea minelor viabile sau cu condiţii de viabilizare pentru asigurarea surselor de finanţare necesare dezvoltării şi modernizării acestora;
  
• 
  dezvoltarea parteneriatului stat-privat;
  
• 
  promovarea unui management orientat către piaţă şi eficienţă economică.
  

3) Desfăşurarea activităţilor miniere în condiţii de protecţie a mediului, care urmăreşte:

• 
  inventarierea distrugerilor de mediu produse de activitatea minieră în perioada anterioară acordării licenţei de exploatare, în vederea asumării de către Guvern a responsabilităţilor ce decurg din aceasta, până la momentul acordării concesiunii;
  
• 
  evaluarea impactului potenţial produs asupra mediului de către activitatea din sectorul minier, în vederea stabilirii obligaţiilor ce revin operatorilor minieri cu capital de stat şi titularilor de licenţă privaţi;
  
• 
  elaborarea manualului de protecţie a mediului în industria minieră, în vederea asigurării cadrului care să dea certitudinea promovării unui management de mediu la standarde europene;
  
• 
  elaborarea şi promovarea manualului de închidere a minelor pentru sectorul privat, în vederea asigurării cadrului care să garanteze responsabilitatea titularilor de licenţă privaţi faţă de mediu şi sociale ce le revin în procesul de închidere a minelor.
  
• 
  perfecţionarea şi completarea cadrului instituţional şi de reglementări, care să asigure monitorizarea îndeplinirii responsabilităţilor ce revin titularilor de licenţă în domeniul mediului şi faţă de societate.
  

4) Atenuarea problemelor sociale determinate de închiderea minelor neeconomice şi revitalizarea economiei din regiunile miniere afectate, având în vedere:

• 
  promovarea dialogului individual şi colectiv pentru informarea angajaţilor cu privire la situaţia şi perspectiva unităţii în care lucrează;
  
• 
  consultarea personalului afectat asupra celor mai potrivite forme de protecţie socială ce urmează a fi adoptate;
  
• 
  promovarea unor forme de instruire pentru personalul angajat în vederea măririi şanselor acestuia pe piaţa muncii;
  
• 
  derularea de programe pentru lucrări comunitare, având ca scop ocuparea temporară a persoanelor disponibilizate;
  
• 
  protecţia socială a persoanelor disponibilizate cu şanse minime în găsirea unui loc de muncă;
  
• 
  reutilizarea spaţiilor şi activelor devenite disponibile prin includerea minelor.
  

Există o intercondiţionalitate fundamentală între strategia naţională pentru dezvoltarea sectorului minier, strategia energetică şi strategia de dezvoltare regională a zonelor miniere afectate de restructurare, deoarece energia electrică produsă în termocentralele care folosesc cărbune va reprezenta în perspectiva anilor 2010-2020 circa 33-35% din totalul energiei electrice produse în România, acesta fapt fiind determinat în principal de necesitatea menţinerii unei surse de purtători primari de energie la îndemâna Guvernului, de politica de modernizare a centralelor consumatoare de cărbune promovată de Ministerul Economiei şi Comerţului; totodată Foaia de Parcurs în Domeniul Energetic aprobată prin HG 890/2003 estimează ca la nivelul anului 2015 resursele energetice interne vor fi limitate la 24÷25 mil. tcc/an, cererea de resurse energetice din import crescând la 49-50%.

Toate previziunile economice cu privire la combustibil realizate recent pentru Europa sugerează că în sectorul energetic, combustibilul de bază rămâne cărbunele.
În cadrul UE deja au fost dezvoltate şi comercializate o serie de tehnologii cu arderea curată a cărbunelui cum ar fi: tehnologii cu arderea pulverizată a cărbunelui cu parametrii supracritici şi ultrasupracritici, dotate cu echipamente de depoluare (instalaţii de desulfurare a gazelor arse, arzătoare cu NOx redus precum şi electrofiltre performante), precum şi tehnologii de ardere a cărbunelui în strat fluidizat circulant sau sub presiune, sau ciclul combinat cu gazeificarea integrată a cărbunelui.
În comparaţie cu alţi combustibili fosili, cărbunele prezintă următoarele avantaje:

• 
  este răspândit pe o arie geografică mult mai largă decât petrolul sau gazul natural;
  
• 
  preţul este relativ stabil;
  

- transportul de la sursă la consumator nu ridică probleme majore;

- există tehnologii mature din punct de vedere comercial care permit utilizarea curată a cărbunelui, având impact redus asupra mediului.

4.1.3. Piaţa gazelor naturale 

 

România are cea mai mare piaţă de gaze naturale din Europa Centrala şi a fost prima ţară care a utilizat gazele naturale în scopuri industriale. Piaţa gazelor naturale a atins dimensiuni record la începutul anilor ’80 ca urmare a aplicării unor politici guvernamentale orientate catre eliminarea dependenţei de importuri. Aplicarea acestor politici a dus la o exploatare intensivã a resurselor interne, având ca rezultat declinul producţiei interne.

Sectorul de gaze naturale din România este unul complex, în cadrul său activând:

- Producãtori: S.N.G.N. Romgaz S.A., S.N.P. Petrom S.A., Amromco Energy, L.LC. New York

- Operatori ai sistemelor de înmagazinare: S.N.G.N. Romgaz S.A., S.C. Depomures S.A.

- Transportator: S.N.T.G.N. Transgaz S.A.

- Distribuitori: S.C. Distrigaz Sud S.A., S.C. Distrigaz Nord S.A., S.N.P. Petrom S.A., S.C. Congaz S.A. etc.

- Furnizori: S.C. Distrigaz Sud S.A., S.C. Distrigaz Nord S.A., S.N.T.G.N. Transgaz S.A., S.N.P. Petrom S.A., S.N.G.N. Romgaz S.A., S.C. Congaz S.A., Amromco Energy, L.LC. New York, S.C. Depomures S.A. etc.

- Consumatori eligibili:

- Operator al sistemului de tranzit: S.N.T.G.N. Transgaz S.A.

- Importatori: S.C. Distrigaz Sud S.A., S.C. Distrigaz Nord S.A., Termoelectrica, Wirom, etc.
Încã de la începutul anilor ’90, autoritaţile române au initţat procesul de reformã al economiei, orientat pe trei direcţii principale: liberalizarea comerţului exterior şi a preţurilor, privatizarea întreprinderilor de stat şi dezvoltarea sectorului financiar-bancar.
Politica Guvernului viza diminuarea implicãrii statului în procesul decizional. În conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 30/1997, regiile autonome de interes naţional din sectorul public au fost transformate în societãţi comerciale, urmând a fi privatizate ulterior.
În conformitate cu Hotãrârea Guvernului nr. 334/2000, S.N.G.N. ROMGAZ. S.A. a fost divizatã în 5 societãţi comerciale independente, cu capital de stat:

 S.C. DISTRIGAZ SUD S.A. Bucureşti – având ca obiect de activitate furnizarea şi distribuţia de gaze naturale,

 S.C. DISTRIGAZ NORD S.A. Târgu-Mureş - având ca obiect de activitate furnizarea şi distribuţia de gaze naturale,

 S.C. EXPROGAZ S.A. Mediaş – având ca obiect de activitate producţia şi înmagazinarea subteranã a gazelor naturale,

 S.C. DEPOGAZ S.A. Ploieşti - având ca obiect de activitate înmagazinarea subteranã a gazelor naturale

 S.N.T.G.N. TRANSGAZ S.A. Mediaş - având ca obiect de activitate transportul şi tranzitul gazelor naturale pe teritoriul României.

In anul 2001, in urma analizarii activitatii societatilor EXPROGAZ S.A. si DEPOGAZ S.A., prin Hotararea Guvernului nr. 575/2001 s-a decis fuzionarea celor doua societati intr-una singura - S.N.G.N. ROMGAZ. S.A., avand ca obiect de activitate explorarea, productia si inmagazinarea subterana a gazelor naturale.
Prin H.G. 1283/2003, Guvernul a aprobat strategia de privatizare a celor doua societati de distributie a gazelor naturale cu capital de stat (SC Distrigaz Sud SA Bucuresti si SC Distrigaz Nord SA Tg-Mures).
Romania se afla in plin proces de reorganizare si restructurare a sectorului energetic, adoptand principiile economiei de piata. Cadrul legislativ a fost imbunatatit si au fost infiintate autoritati de reglementare in vederea cresterii competitivitatii si atragerii investitorilor straini.

Prin Ordonanta Guvernului nr. 41/2000 aprobatã prin Legea nr. 791/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost infiintata, in luna februarie 2000, Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), institutie publica, aflata in coordonarea Primului Ministru si in subordinea Guvernului.

In acest sens, actualul Operator de Piata:

• 
  stabileste lunar cotele procentuale cantitative ale amestecului de gaze naturale din productia interna si necesarul de import pentru toti furnizorii/distribuitorii de gaze licentiati in conditiile H.G. 784/2000, republicata, precum si pentru consumatorii eligibili;
  
• 
  monitorizeaza zilnic achizitiile/consumurile de gaze intern/import;
  
• 
  intocmeste lunar raportul privind achizitiile de gaze naturale din productia interna si din import realizate de catre fiecare operator de pe piata de gaze din Romania si de catre fiecare consumator eligibil.
  

Piaţa gazelor naturale din România este reglementatǎ de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul gazelor naturale (ANRGN)

ANRGN este instituţia publică de interes naţional, aflată in coordonarea directă a Primului-ministru, infiinţată, in luna februarie 2000, prin OG 41/2000 aprobatã prin Legea 791/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.
ANRGN îşi desfăşoară activitatea în baza regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, aprobat prin Decizia internă nr. 134/24.08.2004.
ANRGN contribuie la dezvoltarea şi eficientizarea sectorului gazelor naturale, atât prin emiterea legislaţiei secundare în sector, cât şi prin elaborarea unor proiecte de acte normative supuse spre aprobare şi adoptare Guvernului României.
Activitatea ANRGN vizează cu prioritate acţiunile intreprinse pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, autoritatea fiind implicată în respectarea prevederilor Documentului Complementar de Poziţie privind Capitolul 14 – Energie şi realizarea la termenele convenite, a obiectivelor aflate in atribuţiile sale.

Principalele competenţe şi atribuţii ale ANRGN sunt:

• 
  elaborează şi propune spre aprobare Guvernului Regulamentul privind acordarea autorizaţiilor şi licenţelor în sectorul gazelor naturale;
  
• 
  stabileşte condiţiile de valabilitate pentru autorizaţiile şi licenţele acordate;
  
• 
  elaborează şi aprobă regulamentele pentru autorizarea şi verificarea personalului şi a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de proiectare, execuţie şi exploatare în domeniul gazelor naturale şi stabileşte condiţiile de valabilitate pentru autorizaţiile acordate;
  
• 
  elaborează şi aprobă reglementări şi norme tehnice la nivel naţional care stabilesc criteriile de siguranţă tehnică, cerinţele tehnice minime de proiectare, execuţie şi exploatare, necesare funcţionării în condiţii de eficienţă şi siguranţă a obiectivelor din domeniul gazelor naturale;
  
• 
  elaborează şi propune spre aprobare Guvernului regulamentele privind accesul terţilor la conductele din amonte, conductele de tranzit, la depozitele de înmagazinare, la sistemele de transport şi de distribuţie a gazelor naturale;
  
• 
  elaborează, aprobă şi aplică reglementări pentru organizarea şi funcţionarea pieţei de gaze naturale, privind asigurarea continuităţii şi siguranţei alimentării cu gaze naturale a consumatorilor;
  
• 
  asigură liberalizarea totală a pieţei interne de gaze naturale;
  
• 
  elaborează, aprobă şi aplică criterii şi metode pentru aprobarea preţurilor şi pentru stabilirea tarifelor reglementate în sectorul gazelor naturale;
  
• 
  elaborează şi aprobă contractele-cadru pentru furnizarea gazelor naturale, contractele-cadru pentru prestarea serviciilor de înmagazinare, de transport şi de distribuţie, precum şi contractele-cadru pentru activităţile conexe, desfăşurate în baza unor tarife reglementate;
  

Prin realizarea atribuţiilor sale, ANRGN are o contribuţie deosebită la crearea cadrului legislativ necesar functionarii sectorului si pietei gazelor naturale, in conditii de eficienţă, siguranţă, concurenţă si transparenţa urmărindu-se asigurarea tratamentului nediscriminatoriu pentru participantii la piaţă, precum şi protecţia consumatorilor şi a mediului inconjurător. 

În baza prevederilor legale în vigoare, ANRGN a acordat, în cursul anului 2005, următoarele autorizaţii şi licenţe agenţilor economici care operează pe piaţa gazelor naturale din România:

• 
  26 autorizaţii de înfiinţare a distribuţiei de gaze naturale;
  
• 
  8 autorizaţii de modificare a obiectivelor/sistemelor de distribuţie a gazelor naturale;
  
• 
  32 autorizaţii de funcţionare a distribuţiei de gaze naturale;
  
• 
  13 licenţe de distribuţie a gazelor naturale;
  
• 
  29 licenţe de furnizare a gazelor naturale;
  
• 
  44 modificări ale autorizaţiilor de funcţionare a distribuţiei de gaze naturale;
  
• 
  1 modificare a autorizaţiei de funcţionare a obiectivelor/sistemelor de inmagazinare /stocare;
  
• 
  17 modificări de licenţe de distribuţie a gazelor naturale;
  
• 
  19 modificări de licenţe de furnizare a gazelor naturale;
  
• 
  1 modificare de licenţă de înmagazinare/stocare a gazelor naturale
  

Astfel, la finele anului 2005, în baza licenţelor şi autorizaţiilor acordate de ANRGN, se aflau pe piaţă: 4 producători; 1 operator pentru transport, dispecerizare şi tranzit, 3 operatori pentru înmagazinare, 52 furnizori, 28 distribuitori.

Structura actuală a pieţii interne de gaze naturale se prezintă şi în graficul de mai jos:

PIAŢA EN-DETAIL

PIAŢA EN-GROS

O realizare importanta pentru sectorul gazelor naturale, ce a vizat armonizarea legislatiei interne cu prevederile Directivei Europene a Gazelor nr. 2003/55/CE, sub conditia respectarii principiului subsidiaritatii, o reprezinta intrarea in vigoare a Legii Gazelor nr. 351/2004. In vederea accelerarii transpunerii reglementarilor europene in legislatia interna si redefinirii atributiilor autoritatilor publice, in scopul adaptarii la noile forme de colaborare cu structurile UE, la scurt timp, s-a impus modificarea si completarea, in regim de urgenta, a acestei legi, prin OUG 116/2005, aprobata prin Legea 288/2005

Din punctul de vedere al consumului, în anul 2005, din totalul de 17,6 miliarde m³, productia interna de gaze naturale a reprezentat aproximativ 12,4 miliarde m³, iar diferenta a fost importata din Federatia Rusa. Toata cantitatea de gaze naturale, din productia interna si din import, a fost destinata pietei interne. La sfarsitul anului 2005, numarul total de consumatori era de 2,41 milioane consumatori.
Structura gazelor naturale din producţia internă precum şi structura importului de gaze naturale în anul 2005 se prezintă în figurile de mai jos:

In luna mai 2006, prin Ordinul comun 102136/530/97 emis de MEC/ANRGN/ANRM, vizand valorificarea cantitatilor de gaze naturale pe piata interna si masuri pentru intarirea disciplinei in sectorul gazelor naturale, au fost revizuite si abrogate mai multe acte legislative emise anterior.

Astfel:

• 
  pana la liberalizarea completa a pietei interne a gazelor naturale şi realizarea convergentei pretului productiei interne cu pretul gazelor naturale din import, pentru asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor consumatorilor la sursele de gaze naturale din productia interna, furnizarea gazelor naturale la consumator se realizeaza in amestec, constituit din cantitati de gaze naturale din productie interna curenta/inmagazinare, de gaze noi şi de gaze din import curent/inmagazinare;
  
• 
  structura amestecului de gaze naturale se determina lunar de Operatorul de Piata organizat in cadrul Dispeceratului National de Gaze Naturale din structura Societatii Nationale de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ SA Mediaş, in conditiile acoperirii integrale si echilibrate a cererii pietei interne. Operatorul de Piata are obligatia de a urmari respectarea structurii amestecului de gaze naturale avizat conform prevederilor ordinului comun menţionat, de catre toti operatorii licentiati şi consumatorii eligibili din sectorul gazelor naturale;
  
• 
  ponderea cantitatilor de gaze naturale din productie interna curenta, de gaze noi şi de gaze din import in amestecul de gaze naturale va fi aceeaşi pentru toti consumatorii;
  
• 
  pentru consumatorul captiv, obligatia respectarii structurii amestecului de gaze naturale revine furnizorului care desfaşoara activitatea de furnizare reglementata;
  
• 
  pentru consumatorul eligibil, obligatia respectarii structurii amestecului de gaze naturale revine furnizorului daca acesta asigura intregul necesar de consum al consumatorului, respectiv consumatorului eligibil in cazul in care acesta işi asigura necesarul de consum din achizitii de la mai multi furnizori.
  

Conform ANRGN cererea, producţia şi importul de gaze naturale pe perioada 2006-2015 se previzionează a fi astfel:

 Gradul de deschidere a pieţii gazelor naturale din Romania
Etapele deschiderii pieţei de gaze naturale în perioada 2005-2007 sunt prevăzute în Hotărârea de Guvern nr. 890/2003 privind aprobarea Foii de Parcurs din domeniul energetic din România.
Incepand cu 1 August 2001 a fost stabilit gradul initial de deschidere a pietei interne de gaze naturale, reprezentand 10% din consumul total aferent anului 2000. Ca urmare a acestei deschideri si potrivit regulamentului de acreditare a consumatorilor eligibili, a fost aprobata Lista Centralizata a consumatorilor eligibili.
Pentru anul 2002, gradul de deschidere a pietei interne de gaze naturale a fost stabilit la 25%. Au fost acreditati 41 de agenti economici pentru un consum de 3,375 miliarde m³, corespunzator unui grad efectiv de deschidere a pietei de 21,29%.

Pentru anul 2003, gradul de deschidere a pietei interne de gaze naturale a fost stabilit la 30%. Au fost acreditati 54 de agenti economici pentru un consum de 4,8 miliarde m³, corespunzator unui grad efectiv de deschidere a pietei de 30%.

Pentru anul 2004, gradul de deschidere a pietei interne de gaze naturale a fost stabilit la 40%.

Pentru anul 2005, gradul de deschidere a pietei de gaze naturale a fost stabilit la 50%, in limita unei cantitati de gaze naturale de 9,150 miliarde m³. Celor 75 de consumatori eligibili existenti in 2004, re-acreditati in conformitate cu modificarile aduse regulamentului pentru acreditare, li s-au adaugat alti 27 consumatori eligibili noi. Prin sesiunea de acreditare desfasurata in cursul lunii iunie 2005, numarul total al consumatorilor eligibili a ajuns la un total de 130, cu o limita a pragului de eligibilitate stabilita pe baza unui istoric de consum minim necesar redus de la 3 milioane m³/an la 1,24 milioane m³/an.

Pentru anul 2006, prin HG 1397/2005, gradul de deschidere a pietei interne a gazelor naturale a fost stabilit la un nivel de 65% din consumul intern total. La 1 ianuarie 2006, existau 329 de consumatori eligibili, acreditati de ANRGN. Prin modificarea procedurii de acreditare, orice consumator non-casnic de gaze naturale are dreptul de a fi eligibil daca în perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005 a înregistrat un consum de cel putin 124 000 m³ gaze naturale pentru un loc de consum sau, dupa caz, potrivit acordului de acces la Sistemul national de transport al gazelor naturale, la sistemele de distributie a gazelor naturale sau la conductele de alimentare din amonte, are la locul de consum un debit maxim instalat de cel putin 25 m³/h, în conditii standard.
Potrivit unui comunicat al ANRGN, începând cu data de 1 iulie 2006, gradul de deschidere a pietei interne de gaze naturale se majoreaza la 75%.
La 1 ianuarie 2007 toti consumatorii non-casnici vor fi declarati eligibili, iar la 1 iulie 2007 piata de gaze din România va fi complet liberalizată.
Pentru etapa care începe la 1 iulie 2006, poate deveni consumator eligibil orice consumator non-casnic cu un consum anual mai mare sau egal cu 12.400 mc pentru un loc de consum. Orice consumator eligibil poate negocia liber contractul de furnizare si pretul la care se realizeaza aceasta.
Procesul de liberalizare a pietei gazelor naturale din Romania va continua, pana la asigurarea deschiderii integrale a acesteia in anul 2007, anul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
Totodata, vor fi luate masuri pentru perfectionarea legislatiei secundare, a functionarii pietei, a regulilor privind schimburile transfrontaliere de gaze naturale si pentru cresterea sigurantei in aprovizionare si exploatare
Formarea si consolidarea pietei libere constituie cheia unor avantaje considerabile, dintre care cele mai importante sunt: dezvoltarea competitiei, cresterea sigurantei in aprovizionarea cu gaze naturale, facilitarea tranzactiilor. In contextul evolutiilor recente, pentru integrarea pietei interne a gazelor naturale in piata europeana comuna, au fost aplicate masuri de liberalizare a acesteia si de crestere graduala a preturilor reglementate.

Preţuri şi tarife
In anul 2001, ANRGN a inceput reforma sistemului de preturi si tarife in sectorul gazelor naturale, in contextul liberalizarii pietei interne, eliminarii subventiilor incrucisate dintre diversele categorii de consumatori si al implementarii unui nou sistem, care sa reflecte costurile efective ale furnizarii gazelor naturale si care sa stimuleze investitiile din sector.
Prima etapa in reformarea sistemului de preţuri şi tarife în sectorul gazelor naturale a constat in implementarea instrumentelor ANRGN pentru inceperea activităţii de reglementare a preţurilor aplicabile consumatorilor captivi de gaze naturale:
1. elaborarea ghidului de implementare a cadrului general prevazut de lege pentru stabilirea preturilor si a tarifelor in sectorul gazelor naturale;

2. implementarea metodei “valoarea serviciului” ca principiu de fundamentare si calcul a tarifelor pentru serviciile de sistem – transport, inmagazinare, distributie.

Concomitent, s-a renunţat la sistemul de tarifare diferenţiată a serviciilor de transport, inmagazinare si distributie, in functie de “originea” gazelor naturale (intern – import), fiind implementat un sistem de tarife unice la nivel national. Acesta a permis ca ulterior preţul gazelor naturale sa fie stabilit la un nivel unic pentru toti consumatorii.
A doua etapa a constat in diferentierea preturilor si a tarifelor in functie de solutiile tehnice de alimentare a consumatorilor, direct din sistemul national de transport sau din sisteme clasice de distributie. Pentru stabilirea preturilor si a tarifelor reglementate s-a utilizat o metodologie de tipul „cost-plus”. De asemenea, s-a renuntat la includerea unei sume fixe de tip “timbru postal” in structura pretului reglementat, pentru acoperirea costurilor de inmagazinare, fiind stabilite tarife diferentiate pentru fiecare dintre depozitele subterane, ceea ce a permis accesul terţilor la depozitele de inmagazinare si la achizitionarea de gaze naturale din depozitele subterane.
A treia etapa de implementare a sistemului de preturi si tarife, ANRGN a vizat diferentierea tarifelor de distributie pentru alimentarea consumatorilor captivi alimentati din sistemele de distributie. Diferentierea s-a realizat pe categorii de consumatori, definiti in functie de consumul anual, debitul maxim instalat si caracteristica de consum a fiecarei categorii. De asemenea, tarifele sunt diferentiate in functie de zona de distributie acoperita si de operatorul sistemului de distributie. In continuare, pentru aceasta etapa, tariful pentru serviciile de transport va ramane unic la nivelul intregii tarii, de tip “timbru postal”.
A patra etapa de implementare a sistemului de preturi si tarife vizeaza diferentierea tarifului de transport in functie de distanta, capacitatile rezervate si volumele de gaze naturale transportate, de tip «intrare – iesire».
Incepand cu septembrie 2003, au fost stabilite, pentru prima data, preturi finale diferentiate intre consumatorii rezidentiali si non-rezidentiali conectati in sistemele de distributie a gazelor naturale, fiind eliminata cea mai mare parte a subventiilor incrucisate intre aceste categorii de consumatori.
Aceste masuri au fost insotite de instituirea unui program de acordare a unor ajutoare banesti populatiei cu venituri reduse care utilizeaza pentru incalzirea locuintei gaze naturale (OUG 91/2005, modificata ulterior prin OUG 184/2005). La sfarsitul anului 2005, guvernul a adoptat hotararea privind corectarea nivelului ajutorului pentru incalzirea locuintei cu gaze naturale (HG 1666/2005).
Cresterile succesive de preturi la consumatorii finali au fost justificate prin:

1. cresterea pretului de achizitie pentru gazele naturale din import si a ponderii acestora in consumul total;

2. necesitatea alinierii treptate a pretului de valorificare a gazelor naturale din productia interna la nivelul celui de import, in contextul liberalizarii pietei interne a gazelor naturale si a integrarii in Comunitatea Energetica si piata unica europeana.
Evolutia preţului mediu de import al gazelor naturale în 2005 se prezintă în graficul de mai jos :

Evoluţia preţurilor de furnizare a gazelor naturale în perioada 2000 – ianuarie 2005 se prezintă în graficul următor: