Federatia sindicatelor libere din îNVĂŢĂMÂNT

Pricopie: Vrem mai puţine materii la a XI-a şi a XII-a, pentru ca elevii să se concentreze pe examene

Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, îşi doreşte ca numărul materiilor predate la clasele a XI-a şi a XII-a să scadă peste câţiva ani, iar elevii să poată opta, în funcţie de interesul lor, pentru un domeniu sau altul, în vederea examenului de bacalaureat şi a admiterii la facultate.

Bottom of Form

Pricopie a vorbit atât despre intenţiile pentru următorii ani, în privinţa învăţământului preuniversitar, ale Ministerului Educaţiei, dar şi despre bacalaureat şi finanţarea sistemului.

Unul dintre planurile ministrului este acela de reducere numărului de materii predate la clasele a XI-a şi a XII-a, demers pentru care, în opinia lui, sunt necesari trei-patru ani.

"Aş vrea să reuşim să facem acest lucru ca în clasa a XI-a şi a XII-a elevii să ai aibă un număr mai mic de materii şi să opteze în funcţie de interesul lor pentru un domeniu sau altul. Este un proces complicat, pentru că asta înseamnă o reformă structurală a programelor şcolare, dar o vom face. Pentru un astfel demers, ai nevoie de trei-patru ani. (... ) Trebuie reaşezate disciplinele. În anul în care există examene importante, gradul de încărcare al elevului ar trebui să fie mai mic", a declarat, pentru MEDIAFAX, Pricopie, care a adăugat că "într-un stat normal, aşa se întâmplă".

Potrivit lui Pricopie, prin această măsură se va da posibilitatea elevilor să se concentreze, cu prioritate, pe materiile pentru examene. "Dacă la clasa a VIII-a, ai cărei elevi dau evaluarea, sunt două probe, trei cu cea pentru minorităţi, la bacalaureat numărul de probe este mult mai mare, pentru că avem şi probele eliminatorii", a mai spus el.

Pe de altă parte, ministrul Educaţiei spune că analizează oportunitatea creşterii numărului de zile de şcoală, un prim pas fiind acela de a organiza, numai pentru doritori, o săptămână de tipul "Săptămânii altfel", cu şapte zile înaintea începerii anului şcolar.

"Suntem printre ţările cu cel mai mic număr de zile de şcoală pe an. Eu nu voi schimba nimic pentru anul viitor, vom începe şcoala tot pe 15 septembrie, dar poate nu ar fi rău ca elevii care vor şi părinţii care vor să vină mai devreme cu o săptămână, pentru diverse activităţi. Un fel de 'Şcoala altfel' înainte de 15 septembrie. Subliniez, însă, că anul şcolar 2015-2016 va începe aşa cum a fost prevăzut. O să vedem. Deocamdată, trebuie să folosim eficient cele 177 de zile de şcoală", a mai spus Remus Pricopie.

Ministrul Educaţiei a ţinut să precizeze că ponderea de 71 la sută dintre absolvenţii de clasa a XII-a, promoţia 2014, care au luat bacalaureatul anul acesta este una "decentă" şi că nu se poate vorbi despre un dezastru la acest examen. În acelaşi context, Pricopie a spus că simulările pentru bacalaureat vor fi organizate şi în anul şcolar caree începe luni.

"Vom continua în 2014-2015 simulările. Anul trecut, s-au primit cu reticenţă, în special simulările la clasa a XI-a. Dar, de fapt, nu este logic să vii şi să spui că faci o simulare cu trei luni înainte de examen. Lucrurile trebuie făcute cu seriozitate, cu un an înaintea examenului de bacalaureat. Este un examen greu, complex. Cu un an înainte, trebuie să atragi atenţia elevului, familiei, că mai sunt 12 luni până la examen, trebuie să înţeleagă structura examenului, cum se desfăşoară, toate lucrurile acestea. Deci eu sunt foarte încântat de această simulare la clasa a XI-a, pe care o vom continua. Iar simularea la clasa a XII-a are logică în prezenţa unei simulări de clasa a XI-a, din analiza centralizată al datelor", afirmă Pricopie.

În privinţa finanţării sistemului de învăţământ, ministrul spune că rămân probleme, dar acestea vor fi rezolvate "gradual".

Remus Pricopie a dat ca exemple naveta profesorilor, care ar trebui finanţată în baza unor plafoane de kilometri, şi suma alocată prin programul "Bani de liceu", alocată elevilor din familii sărace, care, conform estimărilor, ar urma să crească, lunar, de la 180 de lei "spre 250 de lei".

Tot despre cadrele didactice, ministrul spune că acestea vor beneficia, din nou, de "programul 100 de euro". Suma va creşte însă la 150 de euro, care vor putea fi folosiţi pentru cumpărarea de cărţi sau participararea la programe de formare profesională, a precizat Pricopie.


http://www.gandul.info/interviurile-gandul/tanara-care-a-dat-scolii-romanesti-putina-culoare-la-propriu-13206307

Tânăra care a dat şcolii româneşti puţină culoare. La propriu

Pentru copiii din România, azi e prima zi de şcoală. Pentru mulţi, în special pentru cei din mediul rural, şcoala este tot aceea de pe vremea părinţilor lor: aceleaşi săli vechi de clasă, acelaşi mobilier uzat, aceleaşi manuale jerpelite (acolo unde există). Părinţii sponsorizează în continuare Educaţia cotizând la celebrul fond al clasei. Acolo unde părinţii nu au bani sau pur şi simplu nu au interes faţă de educaţia copiilor lor, singura soluţie pentru elevi rămâne cadrul didactic. Gândul vă spune, în continuare, povestea unei tinere educatoare: Roxana Cernea din Târgovişte a reuşit să aducă puţină culoare într-o sală de clasă în care copiii (mici, la prima întâlnire cu grădiniţa) nu cunoşteau nici culorile. Şi a făcut-o în cel mai concret mod posibil: a început să picteze pereţii cu scene de basm.

Bottom of Form

Roxana Cernea are 26 de ani, este originară din Târgovişte şi a intrat „în câmpul muncii” ca educatoare la o grădiniţă din comuna dâmboviţeană Şotânga. Povestea „Pictez Pereţi”, pe care v-o spunem în continuare, nu începe într-un liceu de arte sau într-o facultate de profil, ci chiar în sala de clasă, unde primii care s-au bucurat de talentul tinerei artiste au fost câţiva puşti.

„Ca vârstă, copiii ar fi trebuit să fie deja în grupa mijlocie, dar ei veneau pentru prima dată la grădiniţă. Nu ştiau nici culorile”, îşi aminteşte ea acum. „La sfârşitul anului am vrut să facem serbare: am pregătit un decor special, le-am adus eu costumaşe, am venit cu chitara să cântăm împreună, dar nu a venit niciun părinte să îi vadă. Am aşteptat şi am aşteptat, dar n-a venit nimeni...”, a povestit Roxana pentru gândul.

Şi totuşi, în micuţa sală de clasă, acolo unde cei mici nu ştiau la început care este culoarea soarelui, a ierbii sau a cerului, a pictat primul perete: „Totul a început întâmplător. Nu mi-am propus să fac nimic din toate lucrurile acestea”, mărturiseşte ea. „Pentru că primisem cea mai mică sală de clasă, iar în grupă erau copii din familii cu situaţii materiale foarte dificile, m-am gândit într-o zi să le fac o surpriză. Aşa că m-am apucat să pictez cu acuarele pereţii sălii de clasă. A doua zi, de dimineaţă, cei mici au fost foarte încântaţi”, a adăugat ea.

La fel de mulţumite au fost şi celelalte cadre didactice, drept pentru care i-au cerut Roxanei să picteze întreaga grădiniţă. Ulterior, munca ei a fost remarcată de un inspector şcolar venit în vizită, care a rugat-o să „înveselească” o nouă unitate de învăţământ.

„Mi-au cumpărat materialele necesare, dar nu m-au plătit, bineînţeles. Am făcut muncă benevol, tocmai pentru că mi se părea ciudat să cer nişte bani pentru ceva ce nu mai făcusem până atunci”, a spus Roxana.  

Au urmat pereţii altor câţiva prieteni, apoi, odată cu deschiderea unui cont pe o reţea de socializare, a apărut şi numele care azi este marcă înregistrată: „Pictez Pereţi”: „Am publicat acolo mai multe fotografii cu lucrările făcute până atunci. Spre surprinderea mea, cererile au început să vină, uşor uşor a început să mă caute tot mai multă lume şi să mă cheme în casele lor”, a povestit ea.

Primii bani câştigaţi, suficienţi doar pentru o cafea

A decis să îşi dedice tot timpul pasiunii nou descoperite, chiar dacă asta a însemnat să se despartă, cu regret, de sistemul de educaţie din România. Pornită ca un mod de a aduce bucurie unor copii, „Pictez Pereţi” a devenit încet-încet o afacere care-i permite Roxanei să trăiască decent. Nu a fost însă atât de simplu precum pare. Dacă acum câştigă cât „un salariu bunicel” din ceea ce face, la început tânăra a fost nevoită să lucreze aproape pe nimic.

„Se întâmpla, spre exemplu, să vin în Bucureşti să pictez un lucru oricât de mic şi, practic, îmi asiguram doar benzina. Chiar dădeam şi eu din propriul buzunar ca să pot ajunge să fac lucrarea respectivă şi să mai iau încă una”, spune ea. „Primii bani i-am câştigat abia mai târziu, pictând o cameră pentru copii, în Capitală. N-au fost foarte mulţi, pentru că la vremea aceea nu ştiam să-mi evaluez munca, aşa că, scăzând costul culorilor şi costul benzinei, practic am rămas cu banii de-o cafea. Eu am însă fost foarte încântată!”, îşi aminteşte ea.

Treptat însă, au început să apară şi primele beneficii şi solicitări mai serioase: „Am fost chemată la un moment dat să pictez o discotecă. Cred că acela a fost primul proiect mai important. M-am simţit foarte bine că mi s-a solicitat munca, am fost foarte încântată. După asta au urmat hoteluri, restaurante, am început să fiu chemată şi în afara judeţului, în diferite locuri din ţară şi în străinătate”.

Aşa că, după ce a străbătut România în lung şi-n lat, proiectul Pictez Pereţi a ajuns în Germania şi Norvegia. În acestă din urmă ţară se va întoarce şi anul acesta pentru o lucrare.

„Nu am mers acolo în casele unor români, dar mi s-a făcut legătura cu oamenii respectivi de către nişte români”, a explicat ea. „Se pare că în străinătate ceea ce fac eu este apreciat altfel, nu este un lucru obişnuit. Spre exemplu, când am fost în Norvegia, cel căruia i-am pictat mi-a spus că el nu mai văzuse niciodată aşa ceva, mi-a spus wow, e incredibil. Acum am o propunere şi pentru Granada, Spania, să vedem cum şi când se va concretiza”, a completat Roxana.

În România a ajuns chiar şi în casele unor vedete. Preferă însă discreţia şi, din respect pentru clienţii ei, nu doreşte să dea nume.

„Am ajuns să cunosc oameni pe care nu credeam că i-aş putea întâlni prin intermediul muncii mele, oameni pe care eu îi admiram de la televizor”, a povestit ea. „Pot totuşi să  amintesc de proiectul cu Florin Piersic Jr: am pictat chiar în casa lui, în camera în care s-a filmat o scenă din filmul lui Killing Time. Am pictat acolo sigla filmului şi logo-ul; le-am pictat împreună. A fost foarte drăguţ”, a mai spus Roxana.

„Cum, dar nu şi zugrăviţi?”

De-a lungul celor patru ani de experienţă, Pictez Pereţi a primit însă şi cereri ciudate: „Pe unele le-am acceptat, pentru că eram la început şi acceptam orice... începând de la portretul bichon-ului mort pe perete, până la diferite portrete în diferite ipostaze ciudate”, îşi aminteşte ea amuzată.

„Mi-a cerut la un moment dat un băiat, un rocker, să-i fac o intrare într-un castel şi un tron din stâncă, iar el să stea pe tron, îmbrăcat în rege, cu o capă, şi să aibă părul lung... El îşi dorea foarte mult să aibă părul lung. Şi voia să-i pictez scena asta astfel încât atunci când intră în casă să se vadă acolo... Dar am zis pas. Am avut parte de multe ciudăţenii. În ultimul timp am început să le refuz, pentru că sunt anumite desene pe care nu aş vrea să le am în portofoliu sau să mă laud cu ele, dar s-a întâmplat la început să fac diferite picturi pe care acum nu le-aş mai face”, spune ea.

Altădată a fost luată drept zugrav: „Am fost chemată pentru pictură pe perete şi, de fapt, la locul respectiv mă aşteptau o găleată de lavabilă şi un trafalet. Cum, dar nu şi zugrăviţi?, s-a mirat omul. I-am explicat că nu, că eu fac altceva. Ah, păi, domne, eu vreau să zugrăvesc şi tavanul şi tot...”.

A trecut însă peste toate cu zâmbetul pe buze, bucurându-se de principalul avantaj al muncii sale: îşi este propriul şef.

„Faptul că nu trebuie să răspund în faţa nimănui şi că nu am un program fix, ci mi-l pot face aşa cum vreau, mă bucură cel mai tare. Asta mi-a plăcut cel mai mult la acest job... sau hobby, că e şi una şi alta”, a explicat ea. „Pe de altă parte, poate singurul dezavantaj este acela că nu am o siguranţă foarte mare când vine vorba de lucrări. Poate că într-o lună nu am aşa multe comenzi şi atunci nu câştig prea mult. S-a întâmplat să am, din când în când, şi câte o lună în care nu am câştigat nimic. Dar acesta este riscul pe care mi l-am asumat”, a mai spus Roxana.

Cea mai dificilă lucrare semnată „Pictez Pereţi”: un tavan de 40 de metri pătraţi

În ultimul an, de când a venit pe lume băieţelul ei, timpul îi este „duşman”: „Acum este foarte greu, mie aşa mi se pare. Îmi petrec tot timpul calculat şi e foarte obositor. Uneori chiar mă simt epuizată, mai ales seara când mă aşez în pat şi mă gândesc ce am făcut pe parcursul zilei şi mi se pare că niciodată nu am făcut tot ce îmi propusesem şi parcă nu am avut timp să stau nici cu fiul meu atât de mult pe cât mi-aş fi dorit”, spune Roxana.

S-a gândit la un moment dat chiar să îşi ia un ajutor, însă asta se întâmpla înainte de a-l cunoaşte pe soţul ei şi de a deveni mamă.

„Şi el (soţul, n. red) pictează - şi pictează foarte frumos -, iar când am fost însărcinată, pentru că am lucrat până în luna a noua, m-a ajutat să duc la bun sfârşit multe dintre lucrări”, a povestit ea. „Are o mână foarte bună, are multă răbdare şi, în plus, este şi cel mai mare critic al meu. Când am nevoie de o părere din exterior, mereu îl întreb pe el. Deseori, când sunt la o lucare, fac fotografii şi i le trimit, iar el îmi spune vezi că trebuie să mai faci acolo nu ştiu ce”, a continuat Roxana.

A primit şi propuneri de colaborare. Le-a refuzat însă politicos, fără a uita totuşi să le ofere o mână de ajutor celor aflaţi la început de drum.

„Dacă lucrul acesta va lua amploare, mi-ar plăcea la un moment dat să am o echipă de tineri sau încă un tânăr care să mă ajute. Propuneri am primit. M-au sunat câţiva absolvenţi să-mi spună că au terminat Facultatea de Arte şi că mă pot ajuta cu diferite proiecte. Le-am spus că deocamdată nu am nevoie, dar s-a întâmplat să le dau eu lucrări. În momentul în care nu mă puteam ocupa de o lucrare, îi sunam şi le spuneam uite, mergi tu acolo”, a explicat artista.

Deşi, de obicei, lucrările de tipul celor pe care le face Roxana Cernea se taxează la metrul pătrat, ea îşi „reglează” tariful în funcţie de complexitatea lucrării şi culorile folosite. Dacă trebuie totuşi să ofere un preţ estimativ, acesta este de circa 150 de lei pe metrul pătrat.

„Dacă, spre exemplu, trebuie să folosesc culori fluorescente sau să pictez un tavan, preţul mai creşte”, a explicat ea. „Lucrările cele mai dificile pot spune că sunt tavanele, pentru că poziţia e foarte ciudată. În plus, ca să poţi picta un tavan trebuie să cobori foarte des de pe schelă, să poţi privi de jos. Asta pentru că întotdeauna pictura de pe tavan are cu totul altă proporţie atunci când o vezi de aproape, decât atunci când o vezi de jos, de la distanţă”, a completat Roxana.

Cea mai dificilă lucrare de care îşi aminteşte acum, privind înapoi, a fost un tavan curbat, cu o suprafaţă de aproximativ 40 de metri pătraţi.

1.000 de globuleţe pictate manual: „Am lucrat încontinuu aproape”

Pe lângă toate acestea, Roxana a intrat de mai mult timp „în lumea lucrărilor handmade”: pictează deopotrivă pahare, căni, obiecte de mobilier, jucării, pantofi, tricouri personalizate şi multe alte lucruri.

„S-a întâmplat să vină cineva şi să-mi spună: am nişte pahare frumoase, ai putea să mi le pictezi? sau îmi pictezi şi mie un tircou? şi aşa mai departe. Aşa a început totul: am acceptat de fiecare dată şi iată că acum pictez aproape orice. Cu toate astea, nu îmi vine să-mi schimb numele de Pictezi Pereţi”, a explicat ea.

În plus, pentru Crăciunul anului trecut a pictat aproape 1.000 de globuleţe.

„Nu m-am apucat cu foarte mult timp înainte, fiindcă uneori am talentul acesta de a lăsa lucrurile pe ultima sută de metri. Dar, ce-i drept, nici nu mă aşteptam să am o cerere atât de mare. Nu am dormit nopţile, am lucrat încontinuu aproape. Mi s-a întâmplat ca în Ajunul Crăciunului să fiu în Bucureşti, să distribui globuleţele”, şi-a amintit ea.

În prezent, Roxana lucrează, în paralel, la un nou proiect: o carte pentru copii la care realizează ilustraţiile. Volumul, despre care spune că va fi „inedit”, va fi lansat cel mai probabil la începutul anului viitor.

Şi-ar fi dorit însă să mai facă ceva: Facultatea de Arte. Din păcate, spune ea, acesta va rămâne un vis neîmplinit: „E un handicap al meu, eu aşa îl numesc, faptul că nu am făcut nici liceul de artă, nici facultatea... Părinţii au spus că nu am ce face cu arta în viaţă, drept pentru care i-am ascultat şi am făcut cu totul altceva. Am urmat cursurile Colegiului Naţional 'Constantin Cantacuzino' (liceul pedagogic, n. red) din Târgovişte şi apoi Facultatea de Litere”, a explicat ea. „Mi-ar fi plăcut şi m-am şi gândit în ultimul timp ce-ar fi dacă m-aş înscrie acum la Facultatea de Arte, dar sunt ferm convinsă că nu aş face faţă, mai ales că abia mă pot descurca cu programul de acum. Îmi doresc totuşi să fac nişte cursuri de specialitate, ca să pot fi eu pe deplin mulţumită de munca mea”, a mai spus Roxana.

Oamenii cărora le-a trecut pragul nu simt însă „lipsul” de care vorbeşte ea. Peste 5.000 de persoane o „urmăresc” pe Facebook, zilnic primeşte zeci de mesaje, iar uneori este oprită pe stradă de persoane pe care nu le cunoaşte.

„Zilele trecute a trecut pe lângă mine o doamnă cu o fetiţă, iar femeia m-a salutat, deşi nu ştiu cine era. Apoi, am auzit-o pe cea mică întrebând: cine era, mami? – Lasă că îţi arăt eu pe Facebook, i-a răspuns ea. Aşa că, da, de ceva timp mă gândesc la mine ca la Pictez Pereţi. Iar asta mă face să mă simt bine, îmi place.”

http://www.gandul.info/politica/ponta-raspuns-ironic-la-scrisoarea-lui-iohannis-de-spiru-haret-sau-de-dimitrie-bolintineanu-manuale-13258797