Fitoterapie, generalitati, ramuri

Acneea apare în mod curent odată cu pubertatea, poate fi favorizată de tulburările genitale (ovariene sau testiculare) şi gastrointestinale, deci e nevoie de trataea cauzei, de obicei alopat, împreună cu impunerea unui regim igieno-dietetic adecvat. Plantele folosite extern, pentru comprese, sunt muşeţelul, pelinul, mugurii de pin, porumbarul (Prunus spinosa, astringent, vitaminizant, conţine antocianozide), mesteacănul, coada şoricelului, coada calului, gălbenelele, urzica, ghinţura, cicoarea, păpădia şi castraveţi, roşii, piersici aplicate direct pe piele, iar intern, trei fraţi pătaţi (alergii, 1lg/cană, 3-4 căni), brusturele(remineralizant, diuretic, decoct 3lg la 1 l apă/zi), hameiul.

Eczemele au cauze variate, cel mai des infecţioase sau alergice. Trei fraţi pătaţi, brusture, păpădie – intern, cu regim pentru eliminarea cauzei, vitamine A şi E pentru grăbirea vindecării leziunilor, uleiuri volatile local pentru efectele antipruriginoase, calmante şi antiseptice(cuişoare, cimbru, levănţică, mentă), eventual plante cu efect diuretic şi de grăbire a tranzitului intestinal.

Infecţiile cutanate sunt tratate de obicei alopat, fiind nevoie de o abordare mai agresivă, dar stimularea imunităţii bolnavului poate fi utilă, la fel cu tratarea pentru alte boli care ar putea favoriza respectiva infecţie (diabet, hipovitaminoze, subnutriţie). Extern, se pot folosi făina de in, sub formă de cataplasme pentru efectul de drenare a coleţiei purulente, florile de soc (grăbesc „coacerea” colecţiei), nalba şi săpunariţă (emoliente), iar pentru grăbirea refacerii pielii plante cu efect epitelizant.

Arsurile grave vor fi tratae de câtre medic, în spital, pentru depăşirea şocului traumatic, dar şi în acest caz pot fi recomandate plante care conţin rutozid (pentru ameliorarea permeabilităţii capilare), vitamina A, C, complex de B-uri, calciu şi magneziu, diuretice. Arsurile mai uşoare sunt tratae în general topic, spălături şi comprese cu muşeţel, coada şoricelului, gălbenele, soc, arnică, sunătoare, muguri de plop, cătină, coada calului şi aloe.

Degerăturile necesită timp şi medicaţie, de aceea e necesară prevenţia (uscarea completă a zonelor expuse şi masaj pentru stimularea circulaţiei în zonele respective). În general se tratează la fel ca şi arsurile, după depăşirea şocului şi încălzirea zonei.

Contuziile sunt traumatisme, inflamaţii post-traumatice rezultate în urma impactului cu corpuri dure, însoţite sau nu de edeme (umflături) sau echimoze (vânătăi). Ca prim ajutor se recomandă plane cu proprietăţi decongestive, Arnica montana, coada şoricelului, talpa gâştii, tătăneasă, pătlagină.

Negii sau verucile sunt excrescenţe cutanate de formă rotundă, aplatizată, puţin proeminente, se pare că sunt datorate unui virus şi contagioase. Se recomandă atingerea negilor cu suc proaspăt de rostopască sau laptele cucului (Euphorbia sp.), de cel puţin trei ori pe zi, minim 7 zile, tratamentul putând dura câteva luni. Se mai poate folosi tinctură de armurariu (Sylibum marianum) şi conuri de tuia (Thuja occidentalis), dar pentru negii mari, voluminoşi, poate fi necesară intervenţia chirurgicală.

Rănile (lovituri, tăieturi, înţepături, arsuri chimice etc) se pot trata, în afara tratamentului alopat, cu plante antisseptice, antiinflamatoare, cicatrizante, care conţin în general uleiuri volatile şi taninuri (muşeţel, coada şoricelului, urzică, arnica, coada calului, cimbru, plop, tătăneasă, stejar, ciuboţica cucului, nuc, pătlagină, sunătoare)
Fitoterapia în cancer
Boala canceroasă include o mare varietate de boli neoplazice, cu cauze, manifestări, tratamente şi prognoze diferite. Depistate în fazele incipiente, aceste boli pot fi curabile, asigurând o supravieţuire de 80-90%, dar tratamentul preventiv este extrem de important, evitarea noxelor favorizante (fumat, poluare, abuzuri alimentare, stress, expunere la virusuri) pot mări şansele de supravieţuire. Fitoterapia este însă doar complementară, nu poate în nici un caz înlocui tratamentul alopat, cu atât mai mult pe cel chirurgical, deşi multe dintre citostaticele utilizate frecvent în oncologie sunt extrase din plante (vincristina, vinblastina). Este însă posibilă îmbunătăţirea calităţii vieţii bolnavului de cancer, şi, datorită acestui lucru, şi pe cea a familiilor lor, cu ajutorul plantelor care combat efectele chimioterapicelor şi radioterapiei sau cu ajutorul plantelor sedative şi calmante, scurtarea convalescenţei după operaţii, mărirea poftei de mâncare etc.

Flavonoidele şi unii produşi obţinuţi din acestea prin semisinteză pot inhiba carcinogeneza prin stimularea efectelor unor enzime, sesquiterpenele (în uleiuri volatile, alături de triterpene şi monoterpene care au efecte mai reduse) în doze mici opresc diviziunea celulară în interfază, fiind deci citotoxice.

Alcaloizii cu nucleu indolic conţinuţi de planta Catharanthus roseus (Vinca rosea) scad drastic numărul de leucocite, cei mai eficienţi fiind vincristina şi vincaleucoblastina, cu efecte citostatice certe prin blocarea mitozei în stadiul de metafază, inhibând sinteza de ADN. Sunt utilizaţi pe scară largă în tratamentul leucemiilor limfocitare, maladia Hodgkin, cancer bronhopulmonar, reticulosarcom, linfoame maligne, neoplasm mamar şi ovarian. Din fructele speciei Maytenus ovatum (arbori din America de sud) au fost obţinute o clasă de alcaloizi denumiţi maytanoside, cu acţiune citostatică mai puternică decât a vincristinei, care inhibă sinteza ADN fără a afecta sinteza ARN şi a proteinelor, utilizate în cancer pulmonar, de sân, melanoame, sarcoame. Din plante aparţinând familiei Amaryllidaceae (ghiocei, narcise) s-au extras alţi alcaloizi citotoxici precum licorina, tazetina, galantamona. Camptotheca acuminata, plantă ornamentală chinezească introdusă în culturi în california conţine camptotecina şi derivaţi, care este antitumoral în leucemia limfocitară şi cancere gastrice, laringiane şi cerebrale; acronicina, din Achronichia baueri este un potenţial remediu antitumoral. Ochrosia elliptica, O. Bourbonica – 9-metoxielipticina, din cortex – antineoplazic care se intercalează în catena ADN – cancer de sân metastazat, leucemie mieloblastică, Hodgkin, emetina (Ipecacuanha) inhibă sinteza proteică şi de ADN şi stimulează fagocitoza, Chelidonium majus - chelidonina şi sanguinarina, stimulează sistemul imunitar prin stimularea creşterii limfocitelor T – efecte antitumorale; colchicina inhibă mitoza în metafază dar nespecific (inclusiv diviziunea celulelor sănătoase), induce fenomene de poliploidie la plante. Se utilizeatză extern pentru prevenirea tumorilor dermice, rar intern în leucemii; gheara mâţei inhibă diviziunea catenelor ADN pe lângă faptul că reduce efectele adverse ale chimioterapiei.

Ricinul, datorită prezenţei unor glicoproteine (lectine) numite ricine, care după venirea în contact cu glucidele de pe peretele unui organ dereglează membrana şi crează o cascadă de evenimente imune şi autoimnune care conduc la moartea celulei, uneori specific (aglutinează celule tumorale şi embrionare, inhibă diviziunea acestora), are proprietăţi anticancerigene prin amplificarea apariţiei de anticorpi monoclonali care se cuplează cu o catenă a acesteia şi sunt dirijaţi specific. Vâscul conţine şi el lectine (viscumina) cu acţiune antimitotică similară cu a ricinei, usturoiul, prin intermediul aliinei şi alicinei, plantele ornamentale Aralia elata şi Aralia chinensis sunt şi ele utilizate în medicina chineză din acelaşi motiv.

Ceaiul, Thea sinensis (polifenolii sunt antioxidanţi, antimutagenici şi inhibitori cancerizarii produse de substanţele chimice) este util şi datorită efectului antidepresiv şi diuretic al cafeinei.

Polizaharidele sunt capabile să recunoască specific membrana celulelor imunocompentente printr-un mecanism similar cu cel al glicoproteinelor (Echinaceea, Tropaeolum).

Acizi aristolochici din Aristolochia clematitis (mărul lupului) activează metabolismul, fagocitoza, producţia de limfokine, au efecte mitogene (favorizează mitoza) dar au efecte cancerigene la administrare repetată, au efecte antivirale pe Herpes simplex cu localizare oculară. De altfel, multe plante care ar putea fi de mare ajutor în bolile canceroase nu pot fi folosite în practică din cauză că substanţele utile au efecte toxice iar dozele terapeutice sunt foarte apropiate de cele toxice (mărul lupului, spânz, brânduşă, omag, uleiurile volatile de pelin, busuioc).

Pe lângă tratamentele cu antitumorale propriu-zise e nevoie şi de tratamente care să ajute bolnavul să se simtă mai bine, fie reducând efectele adverse ale chimioterapiei şi radioterapiei (greaţă, vome, artralgii, arsuri, stări de slăbiciune, lipsa poftei de mâncare, imunitate scăzută etc), fie îmbunătăţindu-i starea de spirit (sedative), circulaţia periferică (favonoide, antocianozide, revulsive), digestia, tonusul muscular. De exemplu, administrarea de silimarină înainte reduce efectele toxice datorită ancţiunii antioxidante asupra lipidelor membranelor hepatocitare, protejarea rezistenţei membranare şi scăderea permeabilităţii faţă de substanţele toxice.

Imunologie
Unele plante, inferioare sau superioare, sunt capabile să stimuleze capacitatea de apărare a organismului uman la agresiuni (unele chiar din partea celulelor tumorale), cu ajutorul unor substanţe specifice, polizaharide, glicoproteine, de exemplu, care au capacitatea de a se lega de membrana celulelor imunocompentente sau de a celor agresoare pentru a dirija anticorpii. Altele, precum alcaloizii, pot interveni în sinteza proteică sau a acizilor nucleici bacterieni sau virali, acţionând asemănător antibioticelor şi antiviralelor. Ciupercile Shiitake şi Reishi, Enokidake, Maitake, Zu-ling sunt utilizate în cultura orientală datorită polizaharidelo. Există plante care stimulează creşterea numărului de leucocite (lemnul câinesc, fasolea, lintea, genţiana). Echinaceea este de mult cunoscută şi utilizată ca imnostimulator, gheara mâţei are şi afecte antiinflamatoare, antispastice şi sedative, dar are şi efecte antivirale, iar poate cel mai utilizat la noi este usturoiul.
Cosmetica
Interesul pentru estetica exterioară a dus la dezvoltarea cosmetologiei, ştiinţa care se ocupă cu menţinerea şi asigurarea frumuseţii maxime a corpului omenesc, în special a epidermei. Este bazată pe noţiuni de fizico-chimie, anatomo-fiziologie şi completată permanent dcu descoperiri din domenii medicale, cum a r fi dermatologia. Are două părţi importante, cosmetica integrală (menţinerea în stare corespunzătoare a pielii) şi cosmetica decorativă (uzează tratamente şi produse cosmetice şi de machiaj), ambele ocupându-se de îngrijirea pielii sănătoase.

Preparatele cosmetice se pot clasifica în preparate cu acţiune de intreţinere, curăţire şi protecţie, cele care se folosesc în retuşarea aspectului exterior, şi farmaco-cosmetice care conţin hormoni, vitamine, enzime, antibiotice, dezodorizante, protectoare etc. Principalele acţiuni urmărite sunt menţinerea hidratării normale, a gresării fiziologice a tegumentelor, revitalizarea pielii, părului, unghiilor. Se mai clasifică şi în funcţie de vârstă: preparate pentru nou-nascuţi (obligatoriu sterile), diferite de cele pentru adulţi deoarece pielea lor are alte caracteristici structurale şi fiziologice, preparate pentru adolescenţi (în special datorită schimbărilor specifice, hipersecreţia glandelor sebacee), pentru adulţi şi pentru perioada de îmbătrânire (apare atrofia şi degenerescenţa tisulară, metabolismul este modificat, pielea se schimbă la culoare, crapă, îşi pierde elasticitatea etc)

Pentru o îngrijire raţională e necesară auto diagnosticarea cosmetică, identificarea tipului de de ten, (după conţinutul de lipide al pielii avem ten normal, uscat, gras sau mixt, după conţinutul de apă avem ten normal hidratat, superhidratat şi deshidratat. Tenul gras poate fi alipic (lipsă conţinut de lipide) sau deshidratat (lipsă apă)).

Măşti – pentru destinderea muşchilor, dispariţia urmelor de oboseală, a ridurilor. Se aplică după demachiere şi curăţare, conţin ouă, uleiuri, lapte, unt, caolin, parafină, nămoluri, sucuri de legume, fructe, cereale, alge, produse apicole.

- absorbant (caolin, gumă tragacantha, cafea), astringente (hamamelis, lămâie, roşii, coada şoricelului, albuş de ou, cafea, alge, brad), emoliente (lapte, muşeţel, gălbenele, miere), hidratante (castraveţi), nutritive (drojdie de bere, ulei de porumb, galbenuş de ou, miere, unt, brânză de vaci, smântână), pistrui (lămâie, făină de secară, tărâţe de orz), piele sensibilă (morcov, muşeţel, albăstrele, gălbenuş, brânză de vaci)

Băi de aburi – pentru curăţirea şi îngrijirea obrazului, pentru înlăturarea comedoamelor

-podbal, muşeţel, tei, trifoi flori, levănţică, trandafiri, coada şoricelului, panseluţe, salcie frunze, păducel, muguri de brad, sunătoare, mentă, cimbrişor, rozmarin

Comprese- tenuri deshidratate, ridate, iritate

-muşeţel, nabă, sunătoare, tei, coada şoricelului, spanac, cimbrişor, hamei, ape minerale sau de ploaie, lămâie, castraveţi, uleiuri vegetale

Loţiuni cosmetice – activarea circulaţiei şi stimularea funcţiilor biologice ale pielii, astringente (citrice, roşii), acide (citrice, roşii), alcaline(nalbă, tei), hidratante(castraveţi, miere, lapte, apă de ploaie), antirid(unt, smântănă, miere, tei, hamei), antiseboreice(lămâie, roşii, castravei), pentru albirea tenului(lămâie, salcie)

Emulsii cosmetice – pentru demachiere, curaţire(lapte de migdale), hidratare(castraveţi), emoliere(lapte, ulei de măsline, fragi,), nutritie(lactate, ou,miere)

Unguente şi creme cosmetice

dupa compozitie: emoliente, coldcreme(uleiuri, ceară), cu lanolina, acide, colorate, nutritive, cu substante bioactive

dupa scop: nutritive, demachiante, antirid, solare, bronzante, de masaj, revitalizante)fitohormoni, vitamine, apicole), de zi, de noapte, hidratante, de albire

Paste şi prafuri de dinţi- au substanţe abrazive, arome (mentă, anisi, fenicul, coriandru – dezinfectante şi astringente, uşor revulsive, scorţişoară, cuişoare – anestezic loca))

Ape de gură - răcoritoare şi aromatice, antiseptice, medicinale (uleiuri volative dezinfectante, salvie – astringent, cicatrizante – gălbenele, coada şoricelului, epitelizante)

Şampoane – antiseboreice (lămâie, salvie, sulf, bismut), revulsive (chinină, ardei iute, brusture, urzică), tratament pentru alopecii(chinină, urzică, brusture), nutritive (gălbenuş, hamei, nalbă, placentă)

Fixative, preparate pentru decolorare şi vopsirea părului – muşeţel, nuc, henna; chiniă, bere, tragacantha

Loţiuni şi ape de păr - tonice (chinină, arnica, brusture, urzică, mesteacă, ulei de ricin, gălbenuş), contra căderii părului(colesterol, vitamine, polen, placentă, hormoni estrogeni, urzică, ardei iute, muşeţel, muguri de mesteacăn, eucalipt), contra mătreţii (sulf, rezorcină)

Loţiuni şi creme de mâini – protectoare (uleiuri), de îngijire, hidratante, nutritive (miere, căpşuni, piersici, lactate), pentru piele crăpată (lanolină, ulei de bergamot, unt, smântână), contra transpiraţiei (acid boric, lămâie)

Unghii – pentru îndepărtarea pieliţelor (emolienţi, uree), lustruirea unghiei(uleiuri), albirea pielii de sub unghii(lamâie, salcie), combaterea fragilităţii unghiilor(vitamine, uleiuri), lacuri de unghii

Picioare- băi cu săruri, sicative(tacl, acid boric, formol, taninuri), antimicotice, antisudorale(taninuri), masaj (coldcreme), bătături(emoliente, acid salicilic, lămâie), calozităţi, călcâie (emoliente, uleiuri), negi, depilatoare (sulfuri metalice, răşini, ceară, uree)

Degerături -vasodilataţie periferică, epitelizante, vitamine

Deodorante şi antisudorifice – uleiuri volatile, clorofilă, taninuri (stejar, mesteacăn), loţiuni acide

Cosmetice masculine. Creme de ras, preparate utilizate după bărbierit, pentru întreţinere

cosmetice pentru copii: uleiuri(arahide, măsline, susan), loţiuni (muşeţel, tărâţe,gălbenele), unguente, creme, pudre (porumb), săpunuri(ph neutru, neiritante)

Preparate pentru baie: saruri, spumanţi, parfumuri, uleiuri volatile (pin, rozmarin – efect de slăbire)

Săpunuri – de toaletă, medicinale(uleiuri, arome, sulf, borax, glicerină)

Parfumuri – uleiuri eterice (bergamot - Citrus bergamia, cuişoare, eucalipt, portocal, lavandă, ylang-ylang, trandafiri, geranium, mentă, iasomie – Jasminum off., santal - Santalum alba, lanceolata, spicatum, brad, mosc, ambră) alcool, solvenţi organici, apă.
Fitobalneologie
Băile de plante sunt destinate uzului extern şi acţionează la nivelul tegumentelor prin substanţele active pe care le conţin, recomandate fiind cele care conţin uleiuri esenţiale, taninuri, dezinfectante, emoliente şi calmante. Procedurile fitobalneologice pot fi asociate cu tratamente interne cu plante medicinale, în stărlie de boală însoţite de surmenaj, astenie, tulburări nervoase, circulatorii şi dermatoze. Datorită structurii tegumentului acesta este destul de permeabil la principiile active din plante care pot ajunge în zone subadiacente uneori de mare profunzime, justificând astfel utilizarea lor în gută, reumatisme sau tulburări glandulare.

Pregătirea băilor se poate face în mai multe feluri, fie prin aşezarea într-un săculeţ a cantităţii de plante recomandate, umectare şi prepararea unei infuzii care se pune fierbinte în cada de apă, fie prin prepararea unui ectract de bază (macerare la rece, tinctură, amestec de uleiuri volatile).

In distoniile neuro-vegetative, degerături, tulburări de menopauză, unele boli ale organelor pelvine se recomandă coada şoricelului, lavanda, rozmarin, tei, talpa gâştii. În tulburările circulatorii, centrale sau periferice, se pot folosi coada şoricelului, menta, sunătoarea, arnica, în cele însoţite de surmenaj, sulfina, lavanda, valeriana, lemn dulce, melisă, tei, muşeţel, coada şroicelului, talpa gâştii, în scop analgetic - salcia, castanul sălbatic, creţuşca, coada calului, arnică, antialergic – rostopasca, trei fraţi pătaţi, salvie, busuioc, mentă, tei, muşeţel, în dermatoze şi hemoroizi – muşeţel, gălbenele, plop, tozmarin, tărâţe de grâu, coada şoricelului, gălbenele, nuc, podbal, cimbru.
Gemoterapie
Gemoterapia este o terapie naturală care utilizează extracte obţinute din ţesuturi vegetale aflate în fază de creştere, utilizează deci ţesuturi embrionare (în faza de diviziune, mugurii, vlăstarele, ramurile tinere, amenţii, bobocii, rădăcinile tinere, scoarţa ramurilor tinere, seminţele, seva), prelucrate în stare proaspătă. Prescrierea produselor gemoterapice ţine cont de mecanismele fiziopatologice de producere a îmbolnăvirii. Administrarea trebuie să se realizeze pe o perioada de 2- 3 luni pentru a se constata atât clinic cât şi paraclinic schimbările în bine ale stării de sănatate.

Un mare beneficiu pe care îl aduce gemoterapia este faptul că acţionează profund, non violent şi făra reacţii adverse. Toate ţesuturile meristematice utilizate pentru obţinerea gemoderivatelor sunt substanţe vegetale de origine embrionară care conţin mai multe substanţe şi principii active decât există în planta adultă. Astfel, mugurii, mlădiţele, rădăcinile tinere, scoarţa rădăcinilor, scoarţa ramurilor tinere şi seminţele sunt bogate în enzime, factori de creştere, vitamine, proteine, aminoacizi, micropolipeptide, acizi nucleici (ADN – ARN), auxine, gibereline, cinetină şi hormoni vegetali, care au o acţiune deosebită şi propietăţi terapeupice speciale, maceratele glicerinice (gemoterapice sau gemoderivate) sunt preparate lichide din fitocomplexe de plante medicinale, care rezultă din extracţia materiei prime de origine vegetală (muguri, boboci, rădăcini tinere, mlădiţe, seminţe etc.) cu un amestec echilibrat de alcool etilic şi glicerină. Soluţia face extracţia completă a componentelor fără denaturarea principiilor active nobile şi delicate conţinuţe de planta medicinală. Toate maceratele glicerinice sunt indicate cu prescurtarea M.G. şi se folosesc în prima diluţie decimală (1DH), se administrează de obicei dimineaţa, în apă, dozele fiind diferite în funcţie de vârstă, asociate sau nu cu tratamente alopate şi remedii homeopate.

Principiile active conţinute în ţesuturile embrionare sunt în mare parte aceleaşi ca în celelalte organe ale plantei, mai concentrate însă, deci şi utilizările sunt similare.

abcese, acnee - smochin, nuc

acnee rozacee - platan, viţă de vie

agitaţie - tei argintiu

alergie - mesteacăn pufos, fag, ienupăr, stejar, coacăz, rozmarin

alopecie - mesteacăn pufos, castan comestibil, rosmarin, tuia

anemie - brad alb, alun, porumbar, măceş, salcie albă, cătină

artroză - arin alb, mesteacăn alb, pin, plop , coacăz, salcie, merişor de munte, viţă de vie

astm bronşic - arin negru, caprifoi negru, dud negru, cais, piersic, coacăz, măceş, călin

bronşită acută - arin negru, carpen, caprifoi negru, coacăz negru

bronşită cronică - alun alb, fag, nuc, lemn câinesc, plop negru, porumbar, zmeur, tuia, călin

cefaleea - coacăz negru, măceş, tei

cistită cronică - mesteacăn alb, merişor de munte

colică biliară - salcie albă, rozmarin, tei argintiu

depresie nervoasă - mesteacăn alb, smochin, caprifoi negru

diabet - arţar, nuc, ienupăr, dud, măslin, rozmarin, mur, merişor de munte

diaree -afin, merişor

dislipidemie - măslin , rozmarin

dismenoree-castan, piersic, rozmarin, zmeur, salcie, tei

diuretice - mesteacăn pufos, frasin

febră - brad alb, arin negru, mesteacăn pufos, coacăz negru, salcie

fibrom uterin (miom şi fibromiom) - arin alb, frasin, coacăz negru, mur, zmeur, merişor de munte

flebite (tromboflebite) - arin alb, mesteacăn pufos, castan comestibil

gastrită - smochin, coacăz negru, tei argintiu

gută - mesteacăn, frasin, ienupăr, coacăz negru, rozmarin, salcie albă, afin, merişor de munte

hemoroizi sângerând - castan sălbatic, castan comestibil, ginkgo biloba, scoruş

hipercolesterolemie - mesteacăn, lămâi, frasin, ienupăr, măslin, migdal, rozmarin

hiperglicemie - nuc, ienupăr, dud negru, măslin, zmeur, afin

hiperlipidemie - lemn câinesc, măslin, migdal

hipertensiune arterială - păducel, măslin, migdal, mur, tei argintiu, merişor, vâsc

hipertiroidism - sânger, păducel, tei argintiu, călin

hiperuricemie - dracilă, mesteacăn, lămâi, alun, frasin, plop negru, rozmarin, salcie, afin

hipoacuzie - gingko biloba , frasin, călin, vâsc

hipotensiune - porumbar, stejar, coacăz negru, rozmarin

hipotiroidism (incipient) - mesteacan pufos

impotenţă - mesteacăn pufos, mesteacăn alb, gingko biloba, stejar, rozmarin

indigestie - lămâi, smochin,

infecţie urinară - iarbă neagră, plop negru, afin, merişor

infecţii respiratorii (gripă) - arin negru, mesteacăn pufos, caprifoi japonez, coacăz negru

inflamaţie - coacăz negru

insomnia-păducel, smochin, salcie, tuia, tei argintiu

insuficienţă biliară -rozmarin

insuficienţă cardiacă - mesteacăn pufos, păducel

leucoree - arin, nuc, lemn câinesc, stejar, ulm

litiază biliară - arţar , dracilă, lămâi, frasin, rozmarin

litiază renală - dracilă, mesteacăn alb, lămâi, fag, ienupăr, piersic, zmeur

menopauză - stejar, rozmarin, merişor de munte

nevralgie - măceş, tei argintiu

obezitate - mesteacăn pufos, mesteacăn alb, lămâi, fag, frasin, ienupăr, rozmarin, tei

răceală - coacăz negru, măceş

reumatism cronic - mesteacăn alb, pin , coacăz negru, mur, viţă de vie

rinofaringită - brad alb, arin negru, mesteacăn pufos, coacăz negru, măceş

sedativ - salcie albă , tei argintiu

slăbire - mesteacăn pufos, porumbar

tabagism - lemn câinesc

tuse - carpen, castan comestibil, caprifoi negru, dud negru , migdal

ulcer varicos - arin negru, castan comestibil, nuc, scoruş

vărsături - lămâi, smochin

Dietoterapie
Foarte multe boli apar din cauza unei alimentaţii deficitare şi pot fi prevenite, uneori vindecate, cu puţină atenţie şi grijă la alimetaţie. Îngrăşămintele azotate, pesticidele, antibioticele, metalele grele existente în mediu pot fi dăunătoare dacă se acumulează. Nitraţii se transformă în organism în nitriţi şi apoi în nitrozamine, substanţe cancerigene; antibioticele şi stimulatorii biologici folosiţi în zootehnie şi apicultură pot duce şi ei la perturbări grave ale stării de sănătate, plumbul este hematotoxic, cadmiul antrenează calciul favorizând apariţia fracturilor, mercurul este responsabil de unele boli cardiovasculare, digestive şi neurologice, aluminiul a fost incriminta în apariţia bolii Alzheimer.

Este bine ca alimentaţia să se bazeze pe capacitatea de agreere şi reacţie a bolnavului, să fie schimbată în funcţie de evoluţia acestuia şi să nu se exagereze în nici un fel (calitativ sau cantitativ) pentru a evita probleme digestive (colecistite, litiaze, carii dentare, obezitate), renale, diabetul, ateroscleroza. Ritmul meselor este de asemenea foarte important, evitarea „E-urilor” (edulcoranţi, coloranţi, acidifianţi, emulgatori, conservanţi, antioxidanţi) şi a alimentelor modificate genetic.

Organismul uman are nevoie de proteine(carne, lactate, ouă, soia, fasole, mazăre, linte, alge, 60-100 g zilnic), lipide (animale sau vegetale), glucide ( făină), vitamine şi minerale (fructe, legume), fibre (cereale). Necesarul alimentar e diferit în funcţie de sex, vârstă, eforul depus zilnic, climă, anotimp, latitudine, longitudine etc. Hidratarea corespunzătoare este şi ea foarte importantă.