Când resuscitarea lichidiana nu poate restaura presiunea arterială si perfuzia de organ, se recurge la vasopresoare.
Noradrenalina şi dopamina (administrate pe CVC cât mai repede posibil) este prima alegere de vasopresor în corectarea hipotensiunii din şocul septic.
Adrenalina, fenilefrina sau vasopresina nu trebuie utilizate ca vasopresoare iniţiale în şocul septic. Vasopresina în doza de 0,03 unităţi/minut poate fi adăugata la noradrenalină.
Dozele mici de dopamină nu vor fi folosite pentru protecţie renală în tratamentul şocului septic.
Toţi pacienţii care primesc vasopresoare vor avea inserate si catetere arteriale cât mai curând posibil.
Folosirea vasopresinii poate fi luată în discuţie în cazul şocurilor refractare la umplere volemică şi vasopresoare în doze mari. La adult va fi administrată în perfuzie cu rate de 0,01-0,04 unităti/min. şi nu este recomandată folosirea ei ca prim agent vasopresor, de înlocuire a noradrenalinei sau dopaminei.
La pacienţii care necesită vasopresoare se inseră un cateter arterial.
Se utilizează dobutamina la pacienţii cu disfuncţie miocardică obiectivată de presiunile de umplere cardiacă crescute şi de debit cardiac redus.
Se utilizează dobutamina la pacienţii cu disfuncţie miocardică obiectivată de presiunile de umplere cardiacă crescute şi de debit cardiac redus.
Nu se creşte indexul cardiac la valori supranormale.
La pacienţii cu debit cardiac scăzut în ciuda resuscitării lichidiene adecvate, dobutamina va fi folosită pentru creşterea debitului cardiac.
În prezenţa unei presiuni arteriale scăzute, dobutamina se va folosi în combinatie cu terapia vasopresoare.
Corticosteroizi (hidrocortizon) intravenos 200-300 mg/zi timp de 7 zile administrat in trei-patru doze pe zi sau în infuzie continuă se recomandă când în ciuda terapiei de umplere lichidiană şi terapie cu vasopresoare , presiunea arterială nu este adecvată.
Corticosteroizi (hidrocortizon) intravenos 200-300 mg/zi timp de 7 zile administrat in trei-patru doze pe zi sau în infuzie continuă se recomandă când în ciuda terapiei de umplere lichidiană şi terapie cu vasopresoare , presiunea arterială nu este adecvată.
Testul de stimulare cu ACTH nu este recomandat pentru identificarea pacienţilor cu şoc septic care ar beneficia de hidrocortizion.
Se preferă hidrocortizonul în locul dexametazonei.
Fludrocortizonul (50μg oral în administrare unica/zi) poate fi inclus daca se utilizează o alternativa la hidrocortizon, lipsită de activitate mineralcorticoida semnificativă.
Fludrocortizonul este obţional daca se utilizează hidrocortizonul.
Doze mai mari de 300 mg în şocul septic nu este recomandat pentru tratarea şocului septic.
În absenţa şocului septic, corticosteroizi nu vor fi administraţi în tratamentul sepsisului, cu excepţia pacienţilor cu istoric endocrin sau coticosteroid.
Este recomandată la pacienţii cu risc ridicat de deces (APACHE II ≥ 25, sepsis cu MOF, şoc septic, sau sepsis cu sindrom de detresă respiratorie acută – ARDS ), în lipsa contraindicaţiilor .
Este recomandată la pacienţii cu risc ridicat de deces (APACHE II ≥ 25, sepsis cu MOF, şoc septic, sau sepsis cu sindrom de detresă respiratorie acută – ARDS ), în lipsa contraindicaţiilor .
Nu se administrează rhAPC la adultul cu sepsis sever şi risc de mortalitate mic (APACHE II < 20) sau o singură insuficienţă de organ.
Se administrează masă eritrocitară când hemoglobina scade <7,0g/dl (70g/L), cu un “target” : Hb 7-9g/dl la adult.
Se administrează masă eritrocitară când hemoglobina scade <7,0g/dl (70g/L), cu un “target” : Hb 7-9g/dl la adult.
În circumstanţe speciale (ischemie miocardică, hipoxemie severă, hemoragie acută, cardiopatie cianogenă, sau acidoză lactică) este necesar un nivel mai mare de hemoglobină.
Eritropoetina nu este recomandată în tratamentul specific al anemiei asociată cu sepsisul sever, dar poate fi folosită când pacientul septic are alte complicaţii care reclamă administrarea de eritropoetină, insuficienţa renală, care compromite producţia de globule roşii.
