Rata mortalităţii în ARF este mai mare în ciuda terapiei de supleere renală şi a îmbunătăţirii acestor tehnici.
Explicaţia : faptul că astăzi, pacienţii din TI sunt mai în vârstă şi mai afectaţi decât în trecut şi o serie de factori fiziopatologici implicaţi în dezvoltarea ARF sunt de asemenea incriminaţi în dezvoltarea insuficienţei altor organe, deci ARF face parte din sindromul de insuficienţă multiplă de organ.
Brivet şi colaboratorii într-un studiu multicentric, prospectiv, a gasit şapte factori predictivi pentru dezvoltarea ARF severă la pacienţii spitalizaţi în TI, iar trei caracteristice ale ARF influenţează supravieţuirea:
Brivet şi colaboratorii într-un studiu multicentric, prospectiv, a gasit şapte factori predictivi pentru dezvoltarea ARF severă la pacienţii spitalizaţi în TI, iar trei caracteristice ale ARF influenţează supravieţuirea:
a) spitalizarea înainte de admisia în TI sau durata până la apariţia ARF în timpul spitalizării în TI;
b) sepsis,
c) oliguria.
În TI, 75% din cazuri, ARF este o complicaţie postoperatorie, postchirurgicală, asociată adesea cu sepsis.
ARF este o complicaţie majoră, dar inconstantă a chirurgiei ce necesită by-pass cardiopulmonar; dezvoltarea ARF după chirurgie cardiacă depinde de factori asociaţi cu performanţa cardiacă.
Factorii de risc pentru ARF în traumatismele severe cresc prin: vârstă, ISS>17, prezenţa hemoperitoneului, şocului, hipotensiunii, rabdomiolizei cu CPK>10000 ui./l, prezenţa ALI cu necesitate de ventilaţie mecanică, şi Glasgow Coma Score<10.
AKI poate să apară prin actiunea exotoxinelor (ex. antibiotice, agenţi anestezici, substanţe de contrast, diuretice) şi a endotoxinelor (ex. mioglobina).
AKI poate să apară prin actiunea exotoxinelor (ex. antibiotice, agenţi anestezici, substanţe de contrast, diuretice) şi a endotoxinelor (ex. mioglobina).
Acţiunea sinergică între hipoperfuzia renală şi insulta toxică duce la creşterea concentraţiei renale a toxinelor, în timp ce reabsorbţia sodiului şi concentraţia urinară sunt neschimbate şi oferta în oxigen este redusă.
În aceste condiţii hemodinamica rinichilor este afectată chiar fără hipotensiune sistemică: aceasta este fară îndoială o caracteristică a SIRS-ului chiar în prezenţa unui debit cardiac crescut (hioptensiune hiperdinamică) şi se datorează scăderii rezistenţelor sau scăderii presiunii critice de închidere în circuitul arterial.
Recent a fost publicat un studiu de către SOFA grup of the European Society of Intensive Care Medicine, cu scopul de a descrie factorii de risc în dezvoltarea ARF în TI şi asocierea ARF cu MOF şi mortalitate folosind scorul SOFA.
Au participat 15 centre din 16 ţări şi au înrolat 1411 pacienţi şi au concluzionat că cei mai importanţi factori de risc în dezvoltarea ARF, sunt:
Au participat 15 centre din 16 ţări şi au înrolat 1411 pacienţi şi au concluzionat că cei mai importanţi factori de risc în dezvoltarea ARF, sunt:
prezenţa la admisie a insuficienţei circulatorii sau respiratorii,
Prezenţa infecţiei în timpul spitalizării în TI creşte riscul de deces prin toţi ceilalţi factori, în special prin insuficienţă circulatorie. Deci acestea sunt condiţii ce favorizează deteriorarea factorilor ce sunt responsabili pentru producerea AKI, cum ar fi:
Prezenţa infecţiei în timpul spitalizării în TI creşte riscul de deces prin toţi ceilalţi factori, în special prin insuficienţă circulatorie. Deci acestea sunt condiţii ce favorizează deteriorarea factorilor ce sunt responsabili pentru producerea AKI, cum ar fi:
Hipotensiunea sistemică induce pierderea fluxului de autoreglare şi perioade repetitive de presiune scăzută de perfuzie ce induce episoade repetitive de ischemie în regiunile renale sensibile la hipoxie ca medulara şi porţiunea ascendentă a ansei lui Henle (mTAL).
