Angiografia aortorenală este utilă pentru stabilirea dg.: - bolii renovasculare,
- stenozei de arteră renală,
- ateromatozei arteriale renale,
- emboliei renale,
- ocluziei aortorenale ateromatoase,
- vasculite necrozante (poliarteritis nodosa).
Biopsia renală poate fi utilă pentru dg. cauzei intrinseci de IRA şi este justificată dacă va modifica tratamentul (ex începerea tratamentului imunosupresor). Biopsia renală poate fi utilă pentru dg. cauzei intrinseci de IRA şi este justificată dacă va modifica tratamentul (ex începerea tratamentului imunosupresor). - Poate fi indicată şi în cazul în care funcţia renală nu este restabilită după o perioadă îndelungată şi trebuie evaluat prognosticul pentru stabilirea abordării de durată a tratamentului.
În 40% dintre cazuri, biopsia aduce un dg. neaşteptat. Este necesară la pacientul transplantat pentru definirea rejetului.
Literatura asupra toxicităţii uremice în IRA este mai puţin abundentă decât în uremia cronică, voi insista asupra Literatura asupra toxicităţii uremice în IRA este mai puţin abundentă decât în uremia cronică, voi insista asupra complicaţiilor IRA care rezultă din retenţia azotată şi efectele lor asupra fiziologiei normale. ( C.Ronco, R. Bellomo, A. Brendolan – “Sepsis, Rinichi şi Disfuncţiile de organ multiple” 2004). Pacienţii oligo-anurici şi hipercatabolici sunt mult mai predispuşi să facă complicaţii decât cei non-oligurici sau cu IRA izolată. Complicaţiile majore (legate de boala declanşatoare sau de tratamentul inadecvat) sunt în faza de oligo-anurie –hiperkalemie, hiperhidratare (edeme periferice, edem pulmonar, hiponatremie şi edem cerebral, crize convulsive, HTA dominant sistolică), hemoragii gastro-intestinale. În faza de poliurie, apar mai ales deshidratare, hipokalemie, hiponatremie, trombozele venoase (consecinţa deshidratării sau/şi întreruperii bruşte a tratamentului cu heparină).
Complicaţie ce indică RRT (Terapie de înlocuire renală). - Complicaţie ce indică RRT (Terapie de înlocuire renală).
- Clinica:
- edema, ascită, pleurezie,
- complicaţii cardiovasculare : insuficienţă cardiacă, HTA, edem pulmonar,
- disfuncţie respiratorie ( vezi revărsatele pleurale, edemul pulmonar).
- poate determina sindrom abdominal compartimental (cea mai comună complicaţie dată de resuscitare volemică şi pierdere capilară)- ce conduce la creşterea presiunii intraabdominale, răspuns proinflamator, scăderea presarcinii, debit cardiac scăzut, hipotensiune, scăderea oxigenării şi oligurie. Sindromul compartimental poate reduce perfuzia renală şi favoriza instalarea IRA.
- Interferă cu funcţionalitatea celulară normală, manifestată mai ales la nivel cerebral cu declinul stării de conştienţă , apariţia comei şi moarte.
- Complicaţiile pe care le determină explică de ce în IRA oligurică rata de supravieţuire este mai mică decât în cea non-oligurică.
Apare când GRF, rata filtrării glomerulare scade şi se acumulează anioni organici (hiperfosfatemie, etc.), scade producţia de bicarbonat prin scăderea reabsorbţiei la nivelul tubului proximal şi regenerare; scăderea buffering capacity, secundară hipoalbuminemiei. Apare când GRF, rata filtrării glomerulare scade şi se acumulează anioni organici (hiperfosfatemie, etc.), scade producţia de bicarbonat prin scăderea reabsorbţiei la nivelul tubului proximal şi regenerare; scăderea buffering capacity, secundară hipoalbuminemiei. Are efecte pe sistemul cardiovascular în special : scade presiunea sanguină, debitul cardiac, dar şi fluxul sanguin hepatic şi renal. Acidoza hipercloremică agravează injuria pulmonară şi intestinală şi scade bariera funcţională a intestinului. Efecte asupra metabolismului : inducerea rezistenţei la insulină şi inhibarea glicolizei anaerobe, inducerea catabolismului proteic şi accentuează degradarea proteică musculară, scade sinteza albuminei serice. Are efecte proinflamatorii. Induce hiperkalemia. Impact negativ asupra SNC, până la apariţia comei.
Incidenţă crescută a complicaţiilor infecţioase. Infecţiile sanguine au o rată de apariţie mai ridicată de 3 ori la pacienţii din terapie intensivă care au IRA faţă de cei care nu au IRA. Incidenţă crescută a complicaţiilor infecţioase. Infecţiile sanguine au o rată de apariţie mai ridicată de 3 ori la pacienţii din terapie intensivă care au IRA faţă de cei care nu au IRA. Rata apariţiei infecţiilor grave sau sepsis în IRA la pacienţii trataţi cu RRT este între 15-58,5 %. Există mai puţine date în ceea ce priveşte răspunsul imun la pacienţii cu IRA faţă de uremicii cronici (unde răspunsul imun este scăzut prin afectarea funcţiei fagocitare a celulelor albe prin mai multe mecanisme : malnutriţie, scăderea fierului, toxicitate uremica, anemia şi incompatibilitatea hemodializoarelor). Scăderea funcţiei neutrofilelor. Afectarea funcţiei de fagocitoză a neutrofilelor. IRA prin ea însuşi pote fi legată de răspunsul proinflamator, noninfecţios, cu activarea macrofagelor pulmonare, secreţia citokinelor proinflamatorii, şi recrutarea citokinelor şi macrofagelor ce rezultă din injuria pulmonară, cum a fost demonstrat pe model animal prin inducere de ischemie – reperfuzie.
Dostları ilə paylaş: |