Corectarea afectărilor hematologice (anemia, disfuncţia trombocitară dacă este cazul) susţine măsurile necesare, inclusiv transfuzia de sânge, administrarea de desmopresină sau estrogeni, eritropoetin
Corectarea afectărilor hematologice (anemia, disfuncţia trombocitară dacă este cazul) susţine măsurile necesare, inclusiv transfuzia de sânge, administrarea de desmopresină sau estrogeni, eritropoetină.
Dieta
Dieta
Modularea alimentară este importantă în abordarea IRA.
Restricţiile alimentare şi lichidiene devin esenţiale in tratamentul formei oligurice când rinichiul nu poate excreta adecvat lichidele sau toxinele.
K şi fosforul nu se elimină în IRA, de aceea nivelul seric creşte foarte mult. Determinarea frecventă a electroliţilor este obligatorie pentru atingerea unui nivel acceptabil prin măsurile adecvate.
În faza poliurică din IRA, nivelul K şi fosforulului poate fi scăzut iar pacientul necesită suplimentarea iv.
Calcularea echilibrului azotului este dificilă mai ales în condiţia contracţiei volemice, a stării hipercatabolice, a sângerării gastrointestinale sau a diareei.
Energia
Energia
Ira nu se asociază cu creşterea cheltuielilor energetice care sunt mai mici faţă de o altă patologie acută.
IRA asociată cu patologie traumatică, sepsis, duce la creşterea consumului energetic de repaos.
Pacienţii hipercatabolici cu IRA care au un aport energetic scăzut de 26kcal/kg/zi, au o mai bună balanţă azotată comparativ cu aportul energetic crescut de 35kcal/kg/zi.
Valoarea consumul energetic să nu depăşească 1,3 din consumul energetic de repaos deşi în unele cazuri poate ajunge la 1,5-1,7.
Caloriile necesare calculate trebuie raportate la greutatea uscată a pacientului pentru că în IRA pacienţii sunt hiperhidrataţi.
Toleranţa scăzută la glucoză şi rezistenţa la insulină provocate de uremia acută, acidoză sau gluconeogeneza crescută necesită tratament strict al glicemiei pentru a o menţine în limite normale.
În Ira şi IRCr, există o scădere a capacităţii de utilizare a lipidelor exogene. Hipertrigliceridemia este frecventă. Rata de lipide recomandată este de 20-25% din necesarul energetic. Lipidele sunt necesare în dietă pentru că reprezintă o sursă de energie cu osmolaritate joasă cu producerea redusă de CO2 şi sunt transportori de acizi graşi esenţiali.
Factori de care depinde cantitatea totală de azot ce poate fi administrată în IRA:
Factori de care depinde cantitatea totală de azot ce poate fi administrată în IRA:
Starea clinică ( gradul de catabolism),
Severitatea disfuncţiei renale,
Calea de administrare a nutrienţilor,
Instituirea terapiei de substituţie renală.
Terapia de substituţie renală permite la aceşti pacienţi să se poată administra cantităţi de azot , fluide, electroliţi, similare cu cele ale pacienţilor critici dar cu funcţie renală normală.
Suportul nutriţional în IRA nu trebuie început foarte precoce după leziune; abia după 48 de ore (după faza EBB) deoarece utilizarea cantităţilor mari de AA, glucoză în această fază poate creşte consumul renal de O2 şi agravează distrucţia tubulară cu pierderea funcţiei renale.
Pacienţii cu IRA non-oligurică determinată de afecţiune primară renală (medicamente) la care se aşteaptă o perioadă de inactivitatea renală scurtă de 1-2 săptămâni, sunt mai puţin catabolici dacă primesc terapie conservatoare şi pot fi alimentaţi oral, dar aportul de azot nu trebuie să depăşească 0,55-0,6g/kg/zi proteină cu valoare biologică mare.
Catabolismul exagerat conduce la instituirea terapiei de substituţie renală. Nutriţia în aceste cazuri se realizează fie enteral fie TPN dacă exista afectarea tubului digestiv.
Catabolismul exagerat conduce la instituirea terapiei de substituţie renală. Nutriţia în aceste cazuri se realizează fie enteral fie TPN dacă exista afectarea tubului digestiv.
Necesarul de proteine sau AA la aceşti pacienţi este de 1,0- 1,5g/kg/zi. Se recomandă un aport mare de proteine/AA până la 1,5- 2,5g/kg/zi la pacienţii cu IRA severă supuşi terapiei cu CVVH, CVVHD, CVVHDF care au un clearance al ureei săptămânal mare.
Pierderile în dializat de AA/proteine (mai ales la dializoare cu flux mare), trebuiesc suplimentate în dietă cu 0,2g/kg/zi.
Administrarea de cantităţi mari de AA în cazul hemofiltrării duce la obţinerea unei balanţe azotate pozitive chiar pe termen lung. Aport de AA de 2,5g/kg/zi ameliorează balanţa azotată dar necesită hemofiltrare mai agresivă.
Dializa peritoneală, hemofiltrarea şi HDF, permit administrarea de cantităţi mari de glucoză.
În TPN sunt frecvente complicaţiile infecţioase şi metabolice care necesită o monitorizare strictă.
Soluţia de AA administrată parenteral trebuie să conţină AAe şi neesenţiali cu raport optim de 2:1 şi 4:1. Conţinutul amestecului de AA trebuie să fie adaptat necesităţilor metabolice specifice uremiei (histidină, taurină, tirozină). Aport de lipide necesar: 20-25% din caloriile nonproteice.
Probleme speciale apar din cauza limitării aportului de fluide şi electroliţi.
Abordarea farmacologică a fost încercată empiric cu rezultate variabile. Terapia experimentală cu factori de creştere, peptide vasoactive, molecule de adeziune, inhibitori endoteliali, rinichi bioartificiali. Aminofilina a fost încercată experimental în profilaxie.
Abordarea farmacologică a fost încercată empiric cu rezultate variabile. Terapia experimentală cu factori de creştere, peptide vasoactive, molecule de adeziune, inhibitori endoteliali, rinichi bioartificiali. Aminofilina a fost încercată experimental în profilaxie.
