Hiponatremia este diluţională, fie hipervolemică, fie euvolemică.
Hiponatremia este diluţională, fie hipervolemică, fie euvolemică.
Mecanismul hiponatremiei diluţionale poate fi prin scăderea clearance-ului apei libere şi diluţie hiperosmolară, cum apare în administrarea coloizilor sintetici, sau hiperglicemie (după redistribuţia fluidului din spaţiul intracelular spre spaţiul extracelular).
Clearance-ul apei libere poate fi afectat în stadiile avansate ale IRA prin creşterea retenţiei azotate.
Hiponatremia hipovolemică poate să apară ca urmarea pierderilor de lichide: vărsături, diaree, sau pierderi interstiţiale “spaţiul trei” în arsuri sau pierderi musculare.
Hiponatremia mai ales cea acută interferă cu funcţia normală celulară, hipotonia extracelulară cauzează intoxicaţie celulară cu apă prin redistribuţie din extracelular în intracelular datorată gradientului de presiune osmotic şi apar simptome neurologice, mai întai: cefalee, letargie, comă şi eventual moarte .
Hiperkalemia, complicaţie obişnuită în IRA, rinichii având un rol major în homeostazia potasiului. Datorată scăderii eliminării K cu acumulare, creşterii eliberării K din compartimentul intracelular, în: rabdomioliză, ramolismente tumorale, hemoliză si efecte secundare ale unor medicamente.
Demielinizarea cerebrala este o complicatie rara, care poate fi asimptomatica sau se poate manifesta prin confuzie, cvadriplegie, paralizie pseudo-bulbara (palsy), si pseudocoma cu “locked-in stare”.
Diagnosticare prin MRI, in a14-a zi de la corectarea hiponatremiei.
Prima cauza a manifestarilor cerebrale in hiponatremie nu este demielinizarea, ci edemul cerebral si hernierea.
Cauze:
Cauze:
Scăderea sintezei celulelor roşii,
Accentuarea distrucţiei celulelor roşii şi pierderi sanguine.
Nivel scăzut de eritropoetină.
Disfuncţie plachetară care agravează pierderile sanguine.
Poate exacerba disfuncţia cardiovasculară.
Nivelul de 7g/dl este bine tolerat de pacienţii mai tineri însă pentru cei cu ischemie cardiacă se recomandă nivele mai ridicate ale Hb.
Medical
Medical
Mortalitatea pacienţilor critici din TI creşte dacă prezintă sau se complică evoluţia cu IRA care necesită dializă.
Riscul relativ de deces la pacientul din TI este de 4,9 dacă dezvoltă şi IRA chiar dacă nu este atât de severă încât să necesite dializă. Aceasta sugerează că mortalitatea nu se datorează procedurii de epurare extrarenală ci patologiei care induce disfuncţia multiplă organică.
Tratamentul agresiv trebuie început la primele indicaţii de disfuncţie renală. O proporţie mare din rinichi este lezată înainte ca explorarea biochimică să arate o creştere semnificativă a valorilor creatininei pentru că relaţia ei cu RFG este exponenţială şi nu liniară. Creşterea creatininei poate să nu fie evidentă înainte de reducerea RFG cu 50%.
În acest punct, recunoaşterea IRA şi începerea promptă a terapiei pentru limitarea lezării restului de parenchim funcţional este soluţia optimă. Măsurile luate pot ajuta şi la refacerea leziunii renale deja existente dacă se identifică cauza declanşatoare şi se direcţionează terapia corespunzător.
Optimizarea echilibrului hidroelectrolitic, corectarea dezechilibrelor biochimice sunt scopul primar.
Optimizarea echilibrului hidroelectrolitic, corectarea dezechilibrelor biochimice sunt scopul primar.
Furosemidul se utilizează pentru corectarea supraîncărcării volemice când pacientul încă răspunde la acest tratament. Nu are nici un rol în conversia formei oligurice în cea cu diureză păstrată sau să crească debitul urinar când pacientul nu este hipervolemic. Totuşi, răspunsul la furosemid poate fi interpretat ca un semn încurajator de prognostic favorabil.
Dar în acest stadiu, rinichiul rămâne vulnerabil la efectele toxice ale diferitelor substanţe nefrotoxice (substanţe de contrast, antibiotice, metale grele, chemoterapeutice din cancer, AINS) care trebuiesc evitate sau utilizate cu atenţie şi monitorizat efectul. Similar, medicamentele eliminate renal sunt evitate sau dozele sunt ajustate corespunzător.
Corectarea acidozei cu bicarbonat este importantă.
Nu trebuie uitat că abordarea actuală în IRA este în principal de suport organic şi nici o modalitate terapeutică nu s-a demonstrat eficace pentru tratarea bolii. Medicamente ca dopamina, fenoldopamul, manitolul nu sunt indicate în tratamentul IRA; pot fi chiar dăunătoare.
Hiperpotasemia poate aduce riscul vital şi necesită tratament imediat oprind administrarea oricărui medicament ca sarea potasică. Se administrează medicamente care să întârzie absorbţia intestinală de K, care fac schimb eliminând K, medicamente care să determine intrarea k în celulă, instituirea terapiei de substituţie renală.
Hiperpotasemia poate aduce riscul vital şi necesită tratament imediat oprind administrarea oricărui medicament ca sarea potasică. Se administrează medicamente care să întârzie absorbţia intestinală de K, care fac schimb eliminând K, medicamente care să determine intrarea k în celulă, instituirea terapiei de substituţie renală.
