Georges Dumezil

De la dezvăluirea acestui document capital, lucrările savante încercaseră să explice de ce regele ărya din Mitani, vrând să introducă zei ărya printre zeităţile chemate să-i garanteze jurământul, nu-i reţinuse decât pe aceştia, grupaţi în această ordine16. Dar nu se luase îndestul aminte la ceea ce, în orice caz, ar fi trebuit să fie primul demers: să se m 'ă dacă aceeaşi listă nu se mai afla utilizată şi în ritualurile şi în imnurile vedice, ceea ce ar fi avut drept efect înlăturarea oricărei explicaţii deduse din circumstanţele speciale, cunoscute sau presupuse, ale tratatului mitanian-hitit.

În 1941, în primul bilanţ al cercetărilor mele asupra celor trei funcţiuni17, citasem privitor la aceste probleme un ritual vedic (Satapathabrâhmana, VII, 2, 2, 12), evident arhaic şi anume fixarea limitelor locului pentru focul sacrificiului, unde poate fi aflată aceeaşi listă, dar cu un adaos. Deschiderea fiecărei brazde este însoţită de o formulă îndemnând 'Vaca abundenţei' să împlinească trebuinţele a tot ce vieţuieşte şi această rugăminte se face cu referire la ceea ce s-ar putea numi 'zeii caracteristici' (căci, zice textul, 'agricultura este pentru toate divinităţile'): 'Produ [ca lapte] tot ceea ce îşi doresc, o, Vacă a abundenţei, Mitra-Varuna, Indra, cei doi As'vini, PQşan, făpturile şi plantele'. Încă de la această dată propuneam o explicaţie în termeni de altfel prea strict sociali: Aşa cum prima clasă [este reprezentată] prin Mitra-Varuna şi războinicii prin Indra, crescătorii-agricultorii sunt reprezentaţi şi prin cei doi Îsvini, numiţi şi Năsatyă, starea a treia divină, medici ai zeilor, dătători de sănătate şi de fecunditate şi prin Puşan, zeul turmelor. Această primă explicaţie a fost punctul de plecare al unei îndelungate căutări, aflată încă în curs, dar ale cărei rezultate sunt deja considerabile. În 1945, în cartea Naissance d'Archanges, unde era prezentată pentru prima dată explicarea trifuncţională a acelor Amasa Spgnta, a arhanghelilor zoroastrieni, primul capitol era consacrat în întregime listei zeilor indieni din Mitani şi utilizărilor care li s-au dat în diverse ritualuri vedice. I, a aratul brazdei pentru altarul focului se adăuga îndeosebi seria primelor ofrande ale tescuirii de dimineaţă din sacrificiul-tip de soma, un alt ritual important. Oficiantul îi serveşte mai întâi pe Indra şi pe Văyu, apoi pe Mitra şi pe Varuna, apoi pe cei doi As'vini. Scriam pe atunci următoarele (p. 47): Asocierea lui Vayu, Vintul, cu zeul războiului se justifică în toate privinţele şi poate fi veche, dat fiind că în Iran Vayu este de asemenea, esenţialmente, un zeu războinic; dat fiind că, tot Jin Iran, prima dintre cele zece întrupări ale zeului războinic Var8 ragna (cf. vedicul Indra Vrtrahan) este Vântul; dat fiind că în localizarea cosmică a funcţiunilor, atât la indieni cât şi la iranieni, văzduhul dintre cer şi pământ, loc al vântului ca şi al trăsnetului, este cel care corespunde Pel (:! De a doua funcţiuni; dat fiind că, în sfârşit, anumite mituri binecunoscute din diferite mitologii indo-europene descompun şi ele funcţiunea războinică şi rezultatul ei, victoria, în perechea. Putere şi Iuţeală' – 'Iovitor şi Alergător' (vizitiu al carului [de luptă]). Cât priveşte faptul că nivelul Indra-Văyu este aici în frunte, înaintea nivelului Mitra-Varuna, aceasta corespunde fără îndoială afinităţii cu totul deosebite a lui Indra pentru soma, pentru licoarea din care extrage exaltarea necesară victoriilor sale, necesare la rândul lor pentru mântuirea lumii: cea de a doua „Scuire, de la amiază, cea mai solemnă, nu-i este oare rezervată în exclusivitate? Acestea fiind zlse, înţelegem că această triplă ofrandă, că aceste trei toasturi, care inaugurează prima din ofensive sacrificiale ale zilei, se adresează celor trei grupuri de zei care patronează distributiv cele trei mari funcţiuni cosmice şi sociale, Doi ani mai târziu, în Tarpeia, p. 45-56, confirmam antichitatea acestui tapt ritual, semnalând că, anterior tratatelor în proză, mai multe imnuri Naissance d'Archanges, 1945.

' Aceste încercări au fost luate în considerare în primul capitol din 17 Jupiter Marş Quirinus [I], p. 59-61; cf. p. 176.

I Rgveda au deja aceeaşi structură teologică, pe care o are ziua-ţip a sacriiufui de soma şi încep, ca şi ea, prin invocarea zeilor care ne interesează, tfel, în I, 139: Strofa 1 a acestui imn, după o invocare introductivă către Agni, face elogiul perechii In- -Vâyu (în compusul la dual Indravăyă) pe care vecinătatea cuvântului tehnic sdrdhah, trupă tătoare' (vezi, asupra cestui cuvânt, S. Wikander, Der arische Mănnerbumd, 1938, p. 45-51) ituează cu adevărat, cum ne şi aşteptăm, în funcţiunea sa războinică; strofa 2 invocă perechea; ra-Varuna (în compusul la dublu dual Mitrăvarunau) şi are şi ea ca acoperire cuvântul *td, rdinea' „cosmică şi morală care caracterizează de fapt funcţiunea lor, anume prima. Strofele i şi 5 sunt consacrate celor doi As'vini (Asvină), pe care strofa 3, îndeosebi, îi invocă drept ai tuturor formelor de prosperitate şi de vitalitate pe care le denumesc cuvintele sriyah şi prktoate acestea sunt clare şi conforme definiţiei funcţionale a celor trei perechi de divinităţi.

I, a fel şi în II, 41: Prima triadă de strofe, după o chemare introductivă privindu-l pe Văyu singur, cel cu ates multiple (str. 1 şi 2), îi invocă (str. 3) pe Indra şi pe Văyu (Indravăyă), calificaţi drept ă 'uiri, eroi'. A doua triadă este consacrată celor, doi regi (răjanau) care fac să crească linea, aşezaţi fără înşelăciune pe înaltul lor jilţ statornic, [şi anume] celor 'doi regi univer- 1' (samr jă) Mitra-Varuna (Mitrăvarună). A treia triadă invocă pe Nasatya-Asvini (Nâsatyă Asvină), care păşesc însoţiţi de boi şi de cai (str. 7), care sunt dătători de bogăţie (rayl, str. Şi aici, deci, semnalarea funcţională a celor trei perechi de divinităţi este evidentă.

Acelaşi lucru este valabil pentru I, 2 şi, cu, anumite modificări, pentru I, 23 Aceste texte garantau că ritualul, aşa cum îl prescriu tratatele în proză, l deja cel pe care îl practicau autorii imnurilor, cel puţin în ce priveşte teoria zeilor pe care acest ritual îi cinsteşte şi îi hrăneşte. În plus, ele făceau; ătura între cercetările învăţaţilor de la Uppsala asupra lui Văyu şi propriile; le lucrări. Văyu, printr-un fel de conservare fosilă, încă mai apărea acolo locul de onoare pe care alte considerente ne îndemnau să i-l atribuim pentru rioada prevedică.

Paralel, interpretarea celor trei zei sau grupuri de zei prin cele trei 'funcmi' era confirmată prin observarea fiecăruia în acţiunea sa proprie, în afara rmulelor care îi asociază: Mitra şi Varuna sunt, în Rgveda, principalii doi a grupul divinităţilor Ăditya, pe care Abel Bergaigne îi numise 'zeii suvetri'; Indra este incomprabilul războinic ceresc; iar serviciile celor doi Nătya ilustrează şi dau probe din principalele aspecte ale funcţiunii a treia: vindecă oamenii şi animalele bolnave sau betegite, ei împerechează, întinec, îmbogăţesc, ei dăruiesc cai sau vite minunate, ei fac să izvorască laptele x hidromelul ş.a.m.d.

Ulterior, progresiv, au fost trecute în acest dosar un mare număr de texindiene. Astfel, în 1947, în primul volum din Studia Linguistica, p. 121 – 129, mente noi, îndeosebi explicaţia pentru RV, X, 125 = AV, IV, 30) şi a mai îltor ritualuri, au fost publicate sub titlul 'Mitra-Văruna, Indra, Năsatya tnme patrons des trois fonctions cosmiques et sociales'. Ultimul bilanţ – ovizoriu – a fost făcut în 1961 într-un articol 'I, es trois fonctions dans le 'Vega et Ies dieux indiens de Mitani', Academie Royale de Belgique, Bulletin la Classe des Lettres, 5e annee, p. 265-29818. Dar noi nu vom depăşi peni moment anul 1945.

1945: sfârşitul războiului. Cu încetul, comunicaţiile tăiate de cinci ani se stabilesc între Franţa şi restul lumii. Studiile pe care le publicasem în dersul anilor negri trec hotarele şi ajung la Uppsala, pe rafturile de la Caroa Rediviva. N-aş fi prevăzut că ele urmau să contribuie la rezolvarea princilelor aporii din Mahăbhărata.

18 Se va găsi acolo un răspuns la nişte critici şi la o interpretare de nesusţinut a lui P. Thieme 60). Într-un Jupiter Marş Quirinus definitiv sper să fac să progreseze încă puţin această chestiune.

Capitolul II CEI CINCI FRAŢI.

Dharma.

Yudhişţhira Vayu (Păndu) Bhtma Indra S Kunlî Arjuna Asvinii. Ţ. MădrT Nakula Sahadeva

1. FRAŢII PÂNRAVA ŞI ZEII-TAŢI AI LOR.

În cursul poemului, ascendenţa, 'pregătirea' divină a celor cinci fraţi sunt înfăţişate sau reamintite în mai multe feluri, care concordă cel puţin în episodul lor final, cel al naşterilor1. Varianta principală, cea care este introdusă în povestire în momentul când eroii îşi fac apariţia în această lume, se reduce doar la acest episod final, dar ea îi dă amploarea şi claritatea de dorit.

* în aceste scheme aşezate în fruntea capitolelor, numele bărbaţilor sunt în litere drepte, cele ale femeilor în itaice, cele ale divinităţilor în aldine. Un nume de bărbat între paranteze înseamnă că personajul, din pricina unui blestem sau a morţii sale premature, n-a putut să-şi zămislească el însuşi copiii; potrivit cu tabelele, numele înlocuitorului sau înlocuitorilor, umani sau divini, sunt indicate fără paranteze alăturea (cap. II şi IV) sau dedesubtul (cap. III, V, VI şi VIII) numeui tatălui presupus. Un nume de divinitate între paranteze sub un nume de bărbat sau de femeie arată că acest bărbat sau această femeie sunt întruparea acestei sau acestor divinităţi. Semnul + deasupra unei linii punctate indică ccăsătorie, sau cel puţin o unire fecundă. Semnul =#= atrage atenţia asupra unei duşmănii fundamentale.

Nu vorbesc de o divergenţă care se reduce la o deosebire de exprimare: în general, cei nci fraţi sunt fii ai celor cinci zei; uneori ei sunt, fiecare, o porţiune, atns'a, a zeului corespunzător, de „, I, 67, 2745-2746.

Totul începe, cum s-a văzut, cu nenorocirea întâmplată lui Păndu (I, 118, 32-4592). Prin blestemul unui ascet pe care l-a ucis în clipa plăcerii, îi e oprit să se unească cu soţiile sale; la prima bucurie a împreunării va muşi el. Păndu s-ar resemna, în ce-l priveşte, la acest fel de devirilizare: mulţi l indieni, mulţi alţi regi s-au constrâns prin jurământ la abstinenţă, o formă; ială, elementară, a ascetismului. Însă există o îndatorire pe care n-a înjlinit-o: verigă a spiţei sale, el ar fi trebuit, el trebuie încă să asigure conuitatea cultului strămoşilor, adică să aibă cel puţin un fiu – pentru mai Lită siguranţă doi sau trei – în stare să preia după el veghea ceremoniilor torită cărora ultimele generaţii de morţi se bucură pe lumea cealaltă de o iţă destul de comodă. Cazuistica indiană a prevăzut, fireşte, mijloacele de da urmaşi unui om mort fără să fi avut copii: fratele său, ori un brahman, e pot substitui în actul zămislirii. Dar unui om viu, întreg, doar inhibat un blestem? El se frământă, cugetă, se sfătuieşte şi, în cele din urmă, i se stăinuie lui Kuntî, prima dintre soţiile sale, propunându-i să cheme, un brahm distins prin pocăinţă' care să-l poată aşeza, aşa-zicând, 'pe calea celor re au fii'. Încrederea răspunde încrederii. Kuntî îi destăinuie secretul pe care

— A dezvăluit nimănui până acum. Ca fată foarte tânără, ea a primit de la brahman ursuz, pe care slujirea ei plină de grijă sfârşise prin a-l îmbuna,. Descântec prin care ea îl poate aduce pe orice zeu spre a se uni cu el. Tând să adauge că ea a făcut deja, cu acest privilegiu rar, o încercare reuşită,. Fel de păcat al tinereţilor, cu zeul Soare, ea se lasă acum, ca soţie supusă, pe ima hotărârii şi a alegerii lui Păndu: ce zeu trebuie ea să cheme (I, 119- 3, 4593-4753)? Păndu nu şovăie, el îl recomandă pe Dharma, o bogată absicţiune personificată: totodată legea morală şi religioasă, ordinea şi dreptul, eptatea şi virtutea2.

, Fă încercarea încă de astăzi şi după rânduială, femeie cu frumoase şolduri: cheamă-l pe larma, o, frumoaso!'.

'Dharma nu ne va molipsi niciodată cu ceea ce este potrivinc lui dharma! Şi lumea, femeie frumoase şolduri, va gindi3 (despre copilul care se va naşte): „Iată-l pe Dharma!”'.

'Fără îndoială el va fi, printre cei din neamul Kuru, o fiinţă a lui dharma: dăruit de Dhari, spiritul său nu se va desfăta cu ceea ce este potrivnic lui dharma'.

'Prin urmare, negândind decât la dharma, femeie cu surâs luminos, prin cinstiri şi farmece, eamă-l pe Dharma 1'.

Totul se petrece cum nu se poate pe lume mai simplu: cinstit cu o ofrandă, lit de descântec, Dharma se înfăţişează, întreabă ce trebuie să facă şi se cecută: Femeia cu frumoase şolduri se uni cu Dahrma, care se afla sub înfăţişarea unui yogin şi ncepu cu el un fiu, cel mai bun dintre fiinţele însufleţite.

Un glas ceresc anunţă ce va fi acesta: cel mai mare dintre muritori, cel Lai virtuos dintre virtuoşi, rege curajos şi cu duhul adevărului, preaslăvit şi flavios. El se va numi'Yudhişţhira (I, 123, 4754-4768).

Un fiu unic este o asigurare firavă. Păndu vrea un al doilea. Ce zeu îl va zălâsli? După cel Drept, cel Puternic. El spune soţiei sale: Kşatra – adică totodată puterea şi principiul clasei răboinicilor – excelează, zice-se, prin rţa fizică (bala): alege să ai un fiu care excelează prin putere (balajyeşţha)!'.

* Asupra noţiunii de dharma, vezi acum Madeleine Eiardeau, TMorie de la connaissance et hilosophie de la parole dans le brahmanisme classique, 1964, p. 103-106 (dharma şi adharma),)6: 'După context, este ansamblul riturilor vedice prescrise spre a obţine cerul după moarte şi pros-: ritatea pe pământ, sau ansamblul comportărilor considerate ca meritorii pentru că sunt recomande de către tradiţia ortodoxă şi care asigură renaşteri bune'. În Mahăbhărata iese în evidenţă aloarea morală a cuvântului.

3 Viitorul (ed. De la Poona) pare aici de preferat.

Kuntî, care stăpâneşte teologia, înţelege către care zeu este îndrumată: către Văyu, zeul vmtului. Ea îl cheamă. Urcat pe o gazelă, 'Văyu cel cu mare putere' se arată şi îi stă la poruncă. Pudică şi zâmbitoare, ea îi dă răspunsul: Dăruieşte-mi un fiu, o, tu cel mai bun dintre zei; un fiu înzestrat cu putere, cu trup mare, în stare să frângă toate trufiile (balavantam mahăkăyam sarvadarpaprabhanjanam) I'.

Din această împreunare se naşte Bhâma, adică 'ânfricoşătorul', 'cel cu braţe mari', 'cel cu isprăvi grozave', 'cel cu putere nemăsurată'. Şi, dacă cineva s-ar putea îndoi de menirea lui, un gras fără trup vesteşte la naşterea lui: 'El va fi cel mai bun dintre fiinţele puternice' (I, 123, 4769-4776).

Trezindu-i-se pofta, Păndu vrea un al treilea fiu. Cum să îndrume această naştere? Cărui zeu să i-o încredinţeze? Aici, mitologia vremii, suprapusă mitologiei vedice, aduce o oarecare confuzie în spiritul său. El i se adresează lui Indra, dar în primul rând ca 'rege al zeilor'; apoi ca fiind vânjos, dublând astfel – în primă aproximaţie – pe zeul chemat mai înainte: 'Indra este regele, cel mai însemnat dintre zei: aceasta o spune învăţătura. Puterea (bala) şi energia sa (utsaha) sunt fără măsură; el este înzestrat cu vigoare (vârya), strălucirea sa (dyuti) este nesfârşită'.

'Mulţumit de pocăinţa mea, voi primi de la el un fiu cu mare putere (bala); fiul pe care ml-l va da va fi mai presus (vârâan), el îşi va ucide în bătălie (samgrăme sa hanişyati) adversarii, fie ei oameni, sau altceva decât oameni'.

El îi impune lui Kuntî un fel de izolare şi se supune unei aspre penitenţe stând într-un picior de dimineaţa până seara, absorbit în meditaţie. Atunci Indra se arată şi îi spune că îi va da fiul dorit; pe acest fiu el nu-l mai defineşte prin afirmarea repetată a puterii, ci prin enumerarea binefacerilor pe care puterea lui le va aduce oamenilor: vestit în cele trei lumi, el se va îngriji de 'folosul' (artha) brahmanilor, al vacilor şi al oamenilor de bine, îi va aduce pe cei răi la ananghie, el va fi bucuria tuturor prietenilor săi şi îşi va nimici toţi vrăjmaşii. Ca urmare, Păndu îi dă semn soţiei sale: să-l cheme pe Indra şi să nască un fiu care să fie 'temeiul tuturor energiilor unui Kşatriya' (dhăma kşatriyatejasăm). Rezultatul este pe potriva speranţelor lor: se naşte Arjuna (I, 123, 4777-4832).

Aici se opreşte dreptul lui Păndu. Fireşte, lui i-ar plăcea să-şi alcătuiască un lot mai mare de fii divini, însă virtuoasa Kuntî refuză: aceasta ar fi, din partea ei, destrăbălare (ibid., 4833-4835). I/Ucrurile s-ar opri aici dacă nu ar fi^Mădrî, a doua soţie a lui Păndu, care resimte acut umilinţa şi nedreptatea stării ei: n-are ea oare, ca şi cealaltă, calitatea de a dărui copii soţului ei, fără ca pentru asta să-l omoare? Tocmeala este uşoară, deoarece Kuntî este fată bună: ea îşi pune descântecul la îndemâna tovarăşei sale, însă, precizează e. ^' Pentru o singură dată, sakrt. MădrI cunoaşte şi ea bine teologia: limitată fiind la un singur 'foc', nu i-a trebuit mult ca să găsească în memorie o pereche de zei nedespărţiţi pe care îi acoperă un singur nume, As'vinii. Ea cheamă deci perechea As'vinilor şi aceştia zămislesc cu ea doi fii gemeni, pe Nakula şi pahadeva, pe care îi caracterizează frumuseţea, rupă, împreună cu alte câteva însuşiri; ei sunt 'neasemuiţi pe pământ ca frumuseţe' şi un glas fără trup îi defineşte cu aceste cuvinte la naşterea lor (I, 124, 4836-4852): Ca frumuseţe şi energie, ei îi voi întrece pe As'vinii înşişi'4.

Este oare nevoie să comentăm semnalmente atât de clare? Pentru fiecare nou-născut, poetul a avut grijă să repete, în numele său sau prin 'glasul fără

* Madri ar vrea s-o ia de la capăt, însă Kuntî, socotind că Madrî a abuzat de bunăvoinţa ei chernând doi zei, refuză: de aceea fraţii Pandava nu sunt decât cinci (I, 124, 4859-4862).

P', cuvântul care îi dezvăluie esenţa, identică cu cea a zeului-tată: pentru dhişţhira, fiu al lui Dharma şi viitor rege, este dharma – deopotrivă codul, idiţiile şi manifestarea virtuţilor cardinale; pentru Bhâma, fiu al lui Văyu, pentru Arjuna, fiu al lui Indra, este bala, puterea fizică; pentru gemenii kula şi Sahadeva, fii ai gemenilor As'vini, este rupă, frumuseţea.

Astfel se desfăşoară în faţa noastră, într-o corespondenţă regulată între nul divin şi planul uman, între mitologie şi epopee, tabloul celor trei niveluri iceptuale pe care India cea mai veche îl deţinea de la trecutul ei indo-iran, indo-european: nivelul suveranităţii religioase (căci singur Yudhişthira e rege), cel al forţei războinice şi, definit inadecvat, ca întotdeauna, prin ui singur dintre numeroasele sale aspecte – aici prin frumuseţe – comple- [nivel al treilea. Ordinea în care se nasc eroii-fii şi în care, mai întâi, fueră chemaţi zeii-taţi, este conformă ordinii ierarhice a nivelurilor, iar la treapa treia, fiii ca şi taţii sunt gemeni.

Ştim acum că partea mitologică a acestei structuri este, la nivelul al doideosebit de arhaică: Văyu îşi păstrează acolo, alături de Indra şi înainl lui Indra, deplina valoare de zeu vânjos, brutal şi – spre deosebire de Ini – mai preocupat de eficacitatea fizică imediată decât de efectele morale 1 sociale fericite ale puterii sale. Ea este în schimb întinerită la primul rel: abstracţiunea Dharma înlocuieşte aici pe unul sau pe celălalt (pe Mitra ă îndoială) dintre cei doi mari suverani ai mitologiei vedice şi prevedice; ă ea îl înlocuieşte cel mai bine, Mitra cel vedic fiind deja chezaşul valorilor moe, care, în ftâ, se îmbinau cu exigenţele rituale şi cu reprezentările cosmice3, i aceste două rezerve, lista reproduce formula a cărei antichitate o garantează itatul din Mitani, confirmat de numeroase texte vedice şi de transpunerea roastriană: Mitani, Rgveda: Mahăbhărata: Mitra-Varun a Dharma Indra Văyu Indra Gemenii Gemenii încă din 1947, Wikander a subliniat însemnătatea deosebită pe careoântruşte prezenţa lui Văyu în acest tabel6. Ba este suficientă pentru a stabili că, poem, punerea eroilor în legătură cu zeii nu reprezintă împodobirea secundară unei materii furnizate de istorie, ci un fapt primar, fundamental: încă înainte! Rgveda – să o reamintim – Văyu indo-iranian decăzuse din acest rang din această funcţiune. Deci dacă fraţii Păndava ar fi fost mai întâi persoije istorice, din care fantezia poeţilor s-ar fi amuzat să facă în urmă 'fii de i', luând date din mitologia vedică, ei nu l-ar fi folosit, nu l-ar fi întâlnit pe ăyu la acest nivel. Căci nu se poate crede că lista zeilor-taţi a fost împrumutată n singura împrejurare vedică în care Văyu apare menţinut (cu o inversare; rang) în lista canonică a zeilor funcţionali, anume din ritualul de dimineaţă; ntru ziua-tip a sacrificiului de soma'; dacă aşa ar fi stat lucrurile, ordina intervenţiilor procreatoare ar fi fost: Indra, Văyu (sau Văyu, Indra), Dharma, s'vinii. Deci, prin menţinerea lui Văyu în structură şi la rangul său în struc-

6 Nu pot să-l urmez pe Heinrich Liiders, Varuna, I, 1951; II, 1959 ('Varuna und das Rta') ' îd el restrlnge rtd la semnificaţia de 'adevărat, adevăr'; îmi voi arăta motivele în cartea mea spre zeii suverani.

'Pândavasagan.', p. 33-36 (= JMQ, IV, p. 44-48).

7 Vezi mai sus, p. 34-35. Nu se regăseşte secvenţa (ordine: Văyu, Indra, cei doi Asvinx, itra-Varuna cu Bhaga) decât într-un imn, RV, IX, 7, 7-8 t (comentat în JMQ, IV, p. 20-21, i) şi, zeii Aditya şi Vasu înlocuind pe Mitra-Varuna şi pe As'vini (vezi mai jos, p. 175), într-un tul, RV, V, 51, 10 (în ordinea: Ăditya, Vasu, Indra, Văyu).

Tură, această listă a zeilor-taţi se trădează singură a fi preistorică: tot preistorică trebuie să fie corespondenţa dintre zeii-taţi şi eroii-fii, prin urmare şi transpunerea mitologiei în epopee.

Se poate extinde raza de acţiune a acestei observaţii: dacă Rgveda şi ritualurile prezintă lista canonică 'Mitra-Varuna, Indra, As'vini' destul de des pentru a se putea afirma că ea era fundamentală în formele cele mai vechi ale vedismului, ea nu are mai puţin aspectul unei supravieţuiri, dacă nu chiar al unei fosile, cum sunt 'Iuppiter, Marş, Quirinus' în viaţa religioasă a Republicii romane: alte structuri, cu Agni, cu Soma, sunt mai importante şi mai frecvent utilizate. Deci dacă fraţii Păndava ar fi fost furnizaţi iniţial de 'istoria indiană' şi n-ar fi fost puşi decât în mod secundar în relaţie cu nişte zei-taţi, printr-o operaţie în mod necesar postvedică, atunci aceste alte structuri mai actuale, mai vii, s-ar fi propus, s-ar fi impus autorilor.

De altfel, caracterizarea celor trei niveluri este una evident arhaică, judecind după cea a specificărilor celui de al treilea nivel, pusă aici la loc de cinste. Rgveda vorbeşte desigur şi nu numai o dată, despre frumuseţea gemenilor divini8 şi această noţiune este la locul ei la un nivel a cărui întreagă zestre conceptuală rezultă din fecunditate, din înmulţire, adică în ultimă analiză din actul sexual al oamenilor ca şi al animalelor şi, prin urmare, din atracţia sexuală, însă, prin evoluţia cugetării şi a instituţiilor indiene, această obârşie a fost uitată; cea mai puternică expresie a structurii tripartite, ierarhia celor trei vama ărya o exclude: cum oare ar face frumuseţea parte din atributele şi din mijloacele de acţiune ale crescătorului-agricultor, ale lui Vaisya? Trebuie deci ca lista fraţilor Păndava, în termenul său ultim, cel al gemenilor, să se refere la o formulă mai veche decât castele-vama, totodată mai bogată şi mai suplă, cel puţin în forma vedică a acestei structuri.

2. CARACTERELE DEOSEBITOARE ALE FRAŢILOR PÂNDAVA.

Există un ultim motiv (şi nu cel mai puţin constrângător) de a crede că paralelismul structurii mitice a zeilor funcţionali cu structura epică a fraţilor Păndava este fundamental şi că, prin urmare, cea dintâi a făurit-o pe a doua printr-un fel de proiectare pe planul uman: ei se conformează naturii sau unui aspect al naturii – dharma, bala, rupă – zeilor-taţi ai lor nu numai în acele definiţii, cu necesitate sumare, pe care poemul le dă despre eroi în momentul naşterii lor, ci de la un capăt la altul al acţiunii, prin comportările lor din orice împrejurare, până şi prin moartea şi dincolo de moartea lor. 'Ne putem întreba, a scris Wikander, ce rămâne, de exemplu, din isprăvile vitejeşti ale lui Ar juna sau din caracterul lui Nakula şi Sahadeva, dacă se înlătură din ele tot ceea ce, într-un caz, aminteşte de Indra şi, în celălalt, de gemenii divini, de As'vini'9. Este întru totul adevărat şi este la fel de adevărat şi despre cei doi fraţi mai mari. În caracterele lor, în hotărârile lor, în modurile lor de acţiune, luaţi în parte sau în raporturile lor doi câte doi sau în împrejurările în care intervin câteşi cinci, fiecare din ei este în mod statornic conform 'modelului' său divin, tipului şi comportamentului tatălui său. Să-i privim mai întâi luaţi fiecare în parte.