Georges Dumezil

Oricum ar fi, repartiţia fraţilor Păndava între două mame i-a dat transpui şi mijlocului de a oglindi un mit important, atenuându-l şi curăţindu-l de e element de conflict. Potrivit cu tradiţiile mai multor popoare indo-europene, „sebi ale sclavilor (război, apoi împăcare şi fuziune a zeilor Asi şi Vani)18, nda indiană – am expus în altă parte şi voi reaminti în partea a doua a tei cărţi motivele pentru a situa faptele în timpurile indo-iraniene19 – poea că unitatea lumii divine, a celor trei niveluri de zei funcţionali, fusese hdită ca încheiere a unui conflict care la început îi opusese pe zeii supeândeosebi pe Indra, rege al zeilor în mitologia post-vedică, As'vinilor, so-: i drept prea apropiaţi de oameni şi trăind prea bucuros printre oameni, a şi ceilalţi zei nu-i admiteau pe gemenii As'vini la cel mai de seamă privileal divinităţii, la dreptul de a se bucura de ofrandele sacrificiilor; însă, aju-

18 Vezi mai jos, p. 204-205.

19 Naissance d'Archanges, 1945, p. 159-162; vezi, mai jos, p. 200-202.

Taţi de un ascet a cărui recunoştinţă o meritaseră, As'vinii reuşiră să-şi facă loc şi ei. De atunci, înglobaţi în societatea divină, ei nu au mai făcut obiectul nici unei discriminări şi chiar, judecind după imnurile din Rgveda, în care legenda acestui conflict n-a fost nici măcar păstrată, înţelegerea lor cu Indra a rămas întotdeauna deosebit de strânsă. În alt fel, însă în acelaşi sens, epopeea vădeşte, dacă nu o promovare a ultimilor doi Păndava, cel puţin o schimbare în statutul lor familial: ei mi sunt fiii unei 'regine de-a doua' decât până la moartea voluntară a acesteia pe rugul funebru al lui Păndu; înainte de a se jertfi, Madrî se adresează lui Kuntî, regina întâi, cea care vă supravieţui şi îi cere să considere de-acum înainte gemenii ca pe proprii ei copii; lui Kuntî nu-i cade greu să împlinească această rugăminte; până la sfârşitul vieţii, ea va fi mama comună a celor cinci Păndava, iar o legătură de deosebită afecţiune o va uni chiar cu unul dintre gemeni, cu cel din urmă – Sahadeva.

Există însă dovada materială că poeţii Mahăbhăratei şi-au pus, cu privire la cei cinci eroi ai lor, problema raporturilor dintre funcţiuni şi vama; mai exact, că ei au avut, cu toată dificultatea pe care o constituie unitatea de viţă a acestora, să stabilească, termen la termen, o corespondenţă între cele trei niveluri ale eroilor (1; 2 şi 3; 4 şi 5) şi cele trei vama. Procedeul pe care l-au imaginat şi pe care Wikander l-a dezvăluit foarte fme abcdefghijklmnopqrstuvwxyzşţăââ, este ingenios şi ne introduce dintr-o dată în atelierul de transpunere: alături de tabloul real, oficial, dat de exemplu în momentul naşterii lor şi în care cei cinci Păndava, în pofida orientărilor lor funcţionale, sunt în mod uniform kşatriya, a fost pregătit un episod, o situaţie în care, siliţi să-şi ascundă fiinţa oficială şi reală sub aparenţe mincinoase, ei se află liberi, fiecare din ei este liber să-şi aleagă minciuna. Şi prilejul inventat de poeţi este simplu: fraţii Păndava au fost condamnaţi să-şi prelungească cei doisprezece ani de exil în pădure cu un al treisprezecelea, în cursul căruia vor merge unde vor vrea, dar într-un strict incognito, iar acolo unde se vor afla, nimeni nu va trebui să ştie cine sunt. De această clauză profită ei, cel puţin aceia cărora disciplina poemului le impune în restul timpului o adevărată refulare, spre a fi în sfârşit 'ei înşişi' pe durata unui an. Ei hotărăsc să se stabilească la Virata, regele neamului Matsya, pe care îl stimează şi care, în vremuri mai bune, s-a arătat favorabil cauzei lor. Iată planul lor. Yudhişthira se va prezenta drept un brahman, odinioară 'prieten intim al lui Yudhişthira', foarte tare la jocul de zaruri şi, prin aceasta, în stare să-l distreze pe rege. Bhâma va pretinde că a fost măcelarul, bucătarul şi atletul lui Yudhişţhira. Arjuna, încărcat de bijuterii, se va propune ca eunuc maestru de dans şi va spune că vine din gineceul lui Draupadî. Nakula va fi îngrijitor la cai, 'fostul şef al grajdurilor lui Yudhişthira', iar Sahadeva se va recomanda drept un bouar priceput; în sfârşit, Draupadî, în calitate de 'fostă slujnică a lui Draupadâ', se va oferi să servească pe soţia regelui (IV, 7, 22-83).,. Cei cinci fraţi îşi execută planul punct cu punct. Regele Virata, căruia îi place jocul de noroc, îl angajează pe dată pe 'brahmanul' Yudhişthira şi se conformează cerinţelor lui, fiind gata să-l facă egalul său (7, 214-230). I vme mai greu să creadă spusele celorlalţi fraţi, dar sfârşeşte prin a le încreârrţa slujbele pentru care zic ei că sunt buni, în timp ce soţia sa, regina Sudesnă, 0 ia pe Draupadî în slujba ei.

Se „^S^izările primului şi ale ultimilor doi dintre Păndava sunt respectiv, cum vede, cele ale primei şi ale celei de a treia clase sociale: unul îşi zice braha c^'i Ceila^ *Ş* atribuie cele două mari specificări ale creşterii animalelor, cea lor^ ^ °e^ a ţ, ovinel°r punând, de altfel, accentul în ambele cazuri pe ştiinţa ue veterinari, conformă vocaţiei medicale a taţilor lor, As'vinii. Poeţii au ' Şi epopee jloatat la maximum plăsmuirea lor inspirată şi au subliniat intenţia lor, inând la momentele potrivite denumirile tehnice ale castelor-varna. Este inesant, în această privinţă, să se aşeze alături felul cum sunt folosite aceste lumir'i în cele două tablouri, cel al naşterilor şi cel al deghizărilor.

În tabloul naşterilor apare una singură: kşatra (I, 123, 4769), cu derivatul i kşatriya (I, 123, 4790), însă, deşi cei cinci băieţi sunt deopotrivă nişte kşatriya, /întul nu este luat decât cu referire la cel de-al doilea şi la cel de-al treilea, Ima şi Ar juna, a căror valoare funcţională este în adevăr cea de războinici, ri în expunerea motivelor pentru care cutare zeu este chemat spre a fi tată, i în prezentarea eroului-copil, nici Yudhişthira nici gemenii nu au această. Ste – fără ca, bineînţeles, cuvintele brahmana şi vaisya să fie cumva pronţate. Dimpotrivă, în tabloul deghizărilor, cei doi fraţi cu funcţiune războinică t oarecum strâmtoraţi: ei nu se mai pot prezenta ca fiind kşatriya, dat îd că sunt realmente kşatriya, iar regula jocului ce le este impus vrea ca fiecare şi ascundă starea civilă. Primul născut şi mezinii nu întâmpină această greu-: e: titlul brahmana este revendicat sus şi tare şi de repetate ori de către idhişthira (IV, 1, 28; 7, 226 etc), iar cel puţin unul din gemeni, Sahadeva, preşul bouar, se declară vaisya (IV, 10, 284 şi 286). Preveniţi cum suntem deşi 'problema' pe care au rezolvat-o autorii poemului, noi nu putem decât participăm la amuzamentul suplimentar pe care şi l-au oferit cu acest ultim ilej: când Sahadeva îi spune regelui că el este vaisya, regele, în faţa prestanţei, refuză mai întâi să-l creadă şi-i zice: Tu eşti un brahman sau un kşaya.'. Astfel tabloul naşterilor şi cel al deghizărilor fraţilor Păndava mpletează şi, puse alături, prezintă tabloul întreg al castelor-vama: Naşteri: Deghizări: Yudhişthira: [kşatriya] brahmana Bhâma: kşatriya [meseriaş] Ar juna: kşatriya [meseriaş] gemenii: [kşatriya] vaisya Deghizările celor doi 'Păndava de funcţiunea a doua' nu sunt, de altfel, mai bitrare decât celelalte. Numai că ei nu le-au mai căutat în afara 'funcţiunii' ', ci în accesoriile ei, în extinderi în care ea nu mai este imediat de recunoscut, ipectul său brutal de campion solitar, măciuca ce-i este armă, i-au impus lui lima alegerea: el se face atlet, luptător de bâlci sau de palat, tăietor de boi fără îndoială, prin lărgirea acestei din urmă calităţi, mai ajunge şi la bucătăCât priveşte pe Arjuna, oricât de uimitoare este metamorfoza în eunuc a ăstui războinic căruia nu-i lipsesc aventurile amoroase, înfăţişarea pe care şi-o nu se leagă mai puţin de firea sa, sau mai curând de cea a tatălui său divin,: r-o formă deosebit de arhaică20. Se face Arjuna profesor de cânt şi de dansrtya) şi se prezintă încărcat de cercei (kundalaih), de brăţări de aur (valaih, kambubhih) şi de ghirlande (sragvin)? Dar aşa şi arată, în imnurile cele îi vechi, Indra şi ceata tinerilor săi războinici cereşti, Măruţii, căci nu avem: i un motiv de a nu-i lăsa cuvântului nflu, din Rgveda, sensul său etimologic 'dansator' (răd. Nart-). Or, acest cuvânt nu apare decât de opt ori în iruri: de şase ori îi este aplicat lui Indra, o dată Măruţilor şi, în afara lor, o igură dată As'vinilor, alţi tineri. Mai mult, războinicii Măruţi, pentru că sunt sboinici, se arată foarte dornici de podoabe: nu de ieri nici de alaltăieri stră-: irea uniformelor şi a fireturilor pe umeri şi pe piept întăresc sau chiar deterna vocaţii militare. Echipamentul Măruţilor este scânteietor, repetă poeţii: i îşi acoperă trupul cu podoabe de aur (hiranyaih) ca nişte pretendenţi bo- „Pentru dans şi podoabe, vezi JMQ, IV, p. 67-68; pentru Arjuna eunuc, cf. Indra irmlizat ca pedeapsă pentru vini sexuale (adultere)?

Gaţi' OPP V„ 60” 4) „ ^ îşi Pun Ş^' în culegerea de imnuri, sunt singurii care poartă inele de glezne şi brăţări tfkhădişu), plăci de aur (rukmesu) pe braţe şi pe piept, fără a socoti ghirlandele (srakşii) (de ex., V, 53, 4).

5. GEME3VII ŞI VAIŞYA.

Aceste observaţii diverse arată în ce măsură autorii şi, fără îndoială, primii auditori ai Mahăbhăratei, răspunzătorii şi depozitarii transpunerii, se delectau să o stabilească şi să o observe simultan pe mai multe planuri: aici, totodată, fraţii Păndava pe de o parte îi copiază pe taţii lor divini, iar pe de alta se conformează caracterelor proprii ale castelor-varaa umane sau, mai degrabă, pentru a ocoli o dificultate rezultată din fabulaţie, unii din ei cer celui mai vechi semnalment mitic al taţilor lor serviciul pe care celorlalţi li-l face corespondenţa numerică cu nişte vama. Ingenioşi şi logici, poeţii au înmulţit indicaţiile de acest gen. Iată una care n-a fost încă semnalată.

Nu numai că cei trei întâi născuţi şi cei doi gemeni nu au aceeaşi mamă, ceea ce subliniază solidaritatea primilor în opoziţie cu ceilalţi, dar cele două soţii nu i-au fost date lui Păndu după acelaşi mod de căsătorie. India a codificat în mai multe feluri tipurile de căsătorie şi, în general, de unire între soţi, unele recomandate, altele admise, altele condamnate. Legile lui Mânu (III, 20-34), de pildă, consemnează mai multe din aceste clasificări, iar un pasaj celebru din Mahăbhărata conţine şi el încă una (I, 702, 4058-4091). Tipurile licite se reduc la patru: o căsătorie deosebit de solemnă (cu mai multe variante), în care tatăl îşi dă fata unui tânăr (în cazul cel mai bun, în cursul unei ceremonii religioase) este proprie brahmanilor; căsătoria prin liberă alegere şi consimţământ reciproc al tânărului şi al tinerei şi, de asemenea, răpirea, convin pentru kşatriya; în sfârşit, căsătoria prin cumpărarea fetei nu este admisă decât pentru vaisya (Mânu, 24; în afară de o formă purificată, în care cumpărarea nu este decât simbolică şi care este acceptabilă pentru un brahman, ibid., 29). Practica din epopee înlocuieşte adesea cele două căsătorii de tip kşatriya cu un tip nou care le combină, anume svayamvara (Mbh., I, 702, 4091): în principiu şi acesta este sensul însuşi al cuvântului, aici tânăra fată îşi 'alege ea însăşi' un soţ dintre principii adunaţi de tatăl ei; dar adesea ea se mărgineşte să 'aleagă', prin remiterea unei ghirlande, pe candidatul care a reuşit la o întrecere, de exemplu, de arc, fixată dinainte şi se întâmplă şi ca svayamvara să fie prilejul, cadrul unei răpiri publice şi eroice: în prezenţa celorlalţi pretendenţi, după provocare şi cu bătălie, un erou răpeşte fata.

Păndu o ia în căsătorie pe KuntI într-o svayamvara foarte corectă, fără concurs sau' răpire (I, 772, 4412-4422): tatăl adoptiv al tinerei a convocat pretendenţii. Păndu a venit la serbare şi s-a rânduit printre ei. KuntI îi trece în revista şi, în faţa acestui tânăr distins, îşi simte inima tulburându-se de dragoste (tam dfştvă. Păndum naravaram range hrdayenăkulăbhavat); cu pudoare (vrâdamănă), ea atârnă ghirlanda pe umărul prinţului; pe loc, fără proteste, ceilalţi pretendenţi se retrag, regele celebrează căsătoria fiicei sale, apoi i-o dă ginerelui împreună cu numeroase daruri.

—„-^dată după aceasta, tutorele lui Păndu şi al fraţilor săi, unchiul lor Bhâşma, ahfa [a^te S^~* ^ea Mărului o a doua soţie. De astă dată se procedează cu totul tul ^' „^' 4425-4443). Însoţit de cele mai venerabile personaje ale regaui, el se duce la îalya, regele din Madra, care-l primeşte cu cinste şi îi cere j^J. Surorii sale, cea care se va chema, după numele ţării sale de obârşie, cuiatunci are loc o convorbire foarte interesantă, îalya spune că, după pă-

: a sa, unirea ce i se propune este cea mai bună din lume, dar că el este suunei anumite reguli, tradiţională în fanţilia sa şi respectată de toţi stră-? Îi săi, principi aleşi (fiurvaih firavartitam kimcit kule 'smin nrpasattamaih); astă regulă poate fi socotită bună sau rea (săndhu vă yadi văsădhu), însă ea; tă şi nu îngăduie ca o fată din această spiţă să fie cerută ca un dar gra-; care să poată fi obţinut spunând pur şi simplu 'bhăvan ăehi, dă-mi-o!'. Ya se scuză, este, spune el, un statut de familie, kuladharma, a'cărui autoritate i absolută (pramănam fărâmam ca tat). Bhâşma nu se scandalizează: vreme ce este o dharma, o rânduială stabilită de generaţiile anterioare (pur- ' vidhir ayam krtah), trebuie să i te conformezi şi cerinţa cumpărării nu în acest caz nimic vinovat (nătra kascana doşo 'stij. El se execută de îndată măreţie: aur brut, aur lucrat, tot felul de giuvaeruri, elefanţi, cai, care, veşâte, podoabe, pietre scumpe şi coral sunt oferite ca preţ al fetei. 'După ce a nit toate aceste bunuri, îalya, cu sufletul mulţumit, o dădu pe sora lui, frumos ită, principelui neamului Kaurava'.

Ciudat 'statut de familie' într-o viţă de kşatrya această practică matrimolă 'nedemnă' de clasele superioare ale societăţii şi rezervată unor vaisya! E de înţeles că ea a creat dificultăţi depozitarilor, adică transmiţătorilor traei: o parte din versiuni omit episodul şi chiar textul 'primar', aşa cum îl m în ediţia critică, îl rezumă pe scurt fără să-i dea dezvoltarea pe care am vă- -o în ediţia de la Calcutta. Şi totuşi, metoda cea bună obligă în orice cimstanţă să fie conservată lectio difficilior*: difficilior este fireşte o istorisire e arată un kula, o dinastie regală, constrâns prin propria sa regulă să-şi vândă; le. Pe de altă parte, fie aceasta sau alta, trebuie totuşi să existe o istore a celei de a doua căsătorii a lui Păndu, simetrică celei dintâi; or, nu există i o variantă şi, dacă se suprimă 'căsătoria prin cumpărare', nimic, în nici rersiune, nu o înlocuieşte. S-o păstrăm deci şi s-o înţelegem: corespondenţa bilită în transpunere între gemeni şi clasa vaisya o justifică. Inventând acest atut de familie' anormal, hibrid, încărcând cu o datină vaisya viţa kşatriya e este stirpea mamei gemenilor, autorii poemului au salvat totodată demnitatea u anunţat orientarea acestor doi eroi, ca fiind ei înşişi, dacă se poate spune, nişte 'kşatriya de funcţiunea a treia'.

Dacă ar fi nevoie să se confirme intenţia străvezie a autorilor poemului, fi de ajuns să se ia seama la personajul lui Salva însuşi, la acest frate ca-? I vinde, care este nevoit să-şi vândă sora. Afinitatea sa pentru funcţiunea vaisya este exprimată prin emblema care-i împodobeşte stindardul.

— Căci întâmplă rar, în Mahăbhărata, ca astfel de embleme să nu fie conforme firii funde a posesorilor lor: îalya arborează o brazdă de aur, sită, pe care VII, 3943 o compară cu însăşi zeiţa grânelor, Sâtă. Pe deasupra, caracterul lui ya, fără francheţe nici nobleţe, nu este kşatriya: în ajunul marii bătălii, el pregăteşte, cu o armată considerabilă, să sprijine pe fraţii Păndava, între e se numără cei doi nepoţi ai săi, însă, cum Duryodhana îl cinsteşte, el ce de partea lui (V, 8) şi va fi ultimul său generalisim; dar în acelaşi timp, promite lui Yudhişthira să micşoreze puterea lui Kama, dacă devine vizitiul (V, 8, 216-220); de fapt, fiind vizitiul lui Kama, el îl demoralizează în toiul slurilor sale, făcând în mod agresiv în faţa lui elogiul lui Arjuna, adversasău detestat (VIII, 39, 1793). În sfârşit, dacă se ţine seama că în nomenclaa formelor de căsătorie cea prin cumpărare este numit asuravivăha, 'căsă-

* Secţiunea, adică varianta mai aberantă, mai greu de explicat, pe care o poartă manuscri-: unui text dat: ciudăţenia ei este deci susceptibilă de a sugera, sub raport metodologic, o explite mai întemeiată decât ar putea oferi lectiones faciliores, variantele mai uşor de înţeles, care: îndeobşte tot atâtea glose sau soluţii comode, dar secundare.

Rie proprie (demonilor) Asura', se înţelege mai bine că, în sistemul întrupări-

1 °r îalya, fratele lui Mădri, cumnatul lui Păndu, unchiul celor doi gemeni, este tt'usi nu un zeu, ci un demon, un Asura întrupat: Asura Samhrăda (sau

4a. Mhlăda). Toate aceste indicaţii convergente garantează autenticitatea şi semifi'catia, ponderea conceptuală a căsătoriei lui Mândri.

Această deosebire izbitoare între modurile lor de căsătorie nu le împiedică e cele două soţii ale lui Păndu, odată măritate, să fie la egalitate nu numai de sentimente, ci şi de tratare. Categorisite la două niveluri inegale (kşatriya, vaisya) prin modurile lor de căsătorie, Kunti şi Madri trăiesc totuşi ca soţii egale, ca soţii kşatriya' – aşa cum fiii lor au afinităţi funcţionale diferite (I-II, III), ' dar sunt totuşi, In mod uniform, kşatriya. Singura împrejurare în care Mădri se plânge, sau mai curând spune cu mândrie că nu se plânge de o anumită inferioritate, priveşte alt fapt: în timp ce Kunti – egala ei, subliniază ea (4841) – reuşeşte să aibă copii prin formula ei magică, ea însăşi este lipsită de copii. Însă această inegalitate accidentală, nu congenitală, este repede reparată: Kunti o pune pe Mădri în starea să aibă copii şi de acum înainte, până la capăt, într-o egalitate tot atât de desăvârşită ca şi înţelegerea dintre ele; cele două femei îl vor încadra, în pădurea unde el a ales să locuiască, pe acest tânăr şi frumos soţ pe care un blestem îl împiedică să se bucure de ele până la capăt: adică până în clipa în care Mădri îşi va urma soţul în moarte şi în care Kunti va deveni mama exemplară a celor doi gemeni.

Nu se pot decât admira măiestria21 şi tactul cu care bătrânii noştri colegi au ştiut să exploreze astfel posibilităţile şi necesităţile transpunerii pe care o întreprinseseră, confirmând şi limitând totodată prin extensiuni şi prin tonuri armonice ambiguitatea fiilor divinilor As'vini.

6. CARACTERELE DIFERENŢIALE ALE FIECĂRUIA DINTRE GEMENI.

Aici prinde formă o problemă, un tip de problemă care era uşor de prevăzut şi din care vom întâlni multe alte exemplare.

Se vădeşte de pe acum că transpunerea teologiei şi a mitologiei celei mai vechi în limbajul epopeei a fost făcută pe deplin conştient de către învăţaţi pricepuţi. Dar însuşi faptul transpunerii, cu inevitabilele alterări ale evenimentelor şi ale cauzalităţii lor, face uneori greu de citit mitul care răzbate în filigran prin acţiunea epică. Se pare că ar fi chiar cu neputinţă, dacă nu am poseda originalele: în toate cele ce s-au spus anterior despre fraţii Păndava, urmându-l pe Wikander, procedeul a fost în mod constant de a confrunta pe de o parte un sistem cunoscut de zei ce întreţin între ei raporturi atestate şi pe de altă parte un sistem de eroi prezentaţi în chip expres ca fii ai acestor zei şi având între ei raporturi omoloage cu ale acelora: nu era vorba decât de a preciza acest paraleism între două serii de fapte, în întregime date.

Insă acesta nu este întotdeauna cazul – îndeosebi când, depăşind teologia. ^se abordează mitologia – pentru că documentele care furnizează aceste R^J61' ^6 ^apte & condiţiile în care ele le furnizează nu sunt de acelaşi soi.

^g * procedează mai mult prin aluzii decât prin povestire şi se întâmplă foarte sa expună un mit pe de-a-ntregul; chiar şi privitor la caracterul zeilor vedici, bouar ° mâcă i11'^^: îa IV, 3, 69-73, Sahadeva spune fraţilor săi că el va fi minunat ca asem„îi „fa °^' °dmi°ară, fusese trimis la turme şi că dobândise acolo o mare pricepere; nimic ator nu se află în cântul întâi, în povestirea anilor copilăriei.

Manifestă fie în relaţiile dintre ei, fie în cele cu oamenii sau cu marile enle naturii, multe lucruri pot fi stabilite doar prin adunări de fişe apreciate tetodele statistice. Pe de altă parte, mai multe motive, analitice şi com pane fac să gândim că mitologia cuprinsă în imnuri nu era întreaga mit olope atunci: anumite aspecte ale zeilor – ca păcatele lui Indra22 – nu au la elogii, la exaltare, la rugăciune; anumite istorisiri privitoare la ei teresau nici pe oficianţi, nici pe beneficiarii sacrificiilor, nici pe autorii or; iar anumite cenzuri le înlăturau pe altele. Dimpotrivă, Mahăbhărata esenţă şi pe îndelete discursivă; aici se povesteşte, se indică urmarea lo-; ronologică a evenimentelor, firul istorisirii însoţeşte din aventură în aveneroii în care îi întrupează pe zei, explică sau îi pune să explice pe larg iele lor. Pe de altă parte, această enormă masă poetică este o enciclopedie, toate cunoştinţele mitice moştenite din trecut au sorţi de a fi fost utieste deci teoretic posibil şi, repetăm, dată fiind masa care se pretearvaţiei, este probabil că părţi foarte vechi de teologie şi de mitologie neaân imnuri şi prin urmare necunoscute nouă sub forma lor vedică, dar pe idiţia orală le oferea autorilor Mahăbhăratei cu aceeaşi îndreptăţire ca şi i şi mitologia consemnată, supravieţuiesc şi supravieţuiesc numai în trans-; epice făcute de aceşti autori. Cum să le identificăm? Cercetarea este ginlu se mai confruntă termen cu termen două serii de fapte cunoscute, ci, [de la o singură serie cunoscută, se încearcă ghicirea celeilalte. Sunt nenulte precauţii şi trebuie criticat şi revizuit fără încetare tot ceea ce cream întrevăzut. S-au obţinut însă rezultate trainice. Iată un bun exemplu arăta ce procedeu – şi anume comparaţia cu alte teologii şi mitologii ropene – ne oferă aici mijlocul de a face noi progrese.

Numai imnurile vedice, dar nici tratatele rituale şi comentariile lor nu deloc să se observe o deosebire între cei doi gemeni divini. Imnurile care idresate şi care se reduc uneori la lungi liste ale serviciilor pe care le-au făr personaje aflate la ananghie, îi asociază cât mai strâns posibil, la dual, re item*. Nu se cunoaşte nici o singură intervenţie a unuia fără celălalt, smele cu care îi încarcă liturghiile sunt întotdeauna duble, un element 1 pe celălalt ca pe simetricul său exact. Foarte rare pasaje fac să se întrei totuşi anumite deosebiri, a căror precizare, dacă ar fi posibilă, ar fi mportantă. Astfel este strofa I, 181, 4, discutată încă şi acum:

: uţi în locuri diferite, cei doi [ca fiinţe] fără cusur se potriveau prin trupul şi numele din ei este considerat ca un stăpân bogat şi biruitor, [fiu] al lui Sumakha (jişnur. Fa surih), celălalt ca fiul înstărit al Cerului (divo. Subhdgah putrdh).

Remarcat de mult că termenii care îl caracterizează pe primul dintre astfel deosebiţi, jişnu, suri şi numele însuşi al lui Su-makha se apropie ezice Wikander, 'de sfera lui Indra'; unii chiar vor să vadă în Sumakha nire a acestui zeu, pe când alţii cred că el nu este decât un muritor, 1 astfel între cei doi As'vini o deosebire comparabilă cu cea dintre Direci, dintre care unul este fiul lui Zeus, iar celălalt fiul unui om. Este tot agur că unul dintre As'vini este marcat aici cu note războinice, pe când al otodată fiu al Cerului şi bogat (cf. zeul suveran Bhaga, care prezidează buirea bunurilor), este orientat spre celelalte două funcţiuni. Însă acest s izolat. Plecând de la el, Wikander a putut descoperi alte câteva vestigii le unei distincţii între gemeni, însă stătruie nu mai puţin impresia, cum ur et malheur du guerrier, 1969, p. 63-69.

Ouă apariţie, reluare, repetare', în cazul de faţă a numelui celor două personaje strânS spune el, că în imnuri 'una ji aceeaşi funcţiune se exprimă în două divinităţi absolut echivalente'.

Or, dacă gemenii epici fii ai gemenilor divini sunt, în majoritatea textelor echivalenţi şi solidar deosebiţi de cei trei fraţi mai mari, ei nu sunt mai puţin deosebiţi între ei, fie prin acţiunea lor în numeroase episoade, fie în anumite prezentări colective, fie prin anumite epitete aplicate preferenţial unuia sau altuia, într-un studiu admirabil, Wikander a recenzat şi a clasat aceste diferenţe23; din ele se desprinde un diptic remarcabil.