Georges Dumezil

— Rata a. lâm,.' w: halat ă. (ă. Specialitatea familiei Alaesatae este organizarea osnetelor-chefuri nuhlice -i-ui.

— Îuuuui*. L'ii'*i^itk – nmune. Prin ştiinţa PI macină Satana oniilpa'ya ^r”rrtT”^-f-^n-fo -ri-troloi colo ci

— – '„ *-t „* ^iij^u, *At„IX*fc*”, wucn, u iu. M.iai. Uxiglii u. c Laxe cuc: ucvuic, icţci-

— I„^. ^'^i. V. uoumia uolya. J. Luu. J. şi icuscşlc aeuiu uuuc. C, iu. A a uat greş. ^a, cu luxul pe care îl procură şi moralitatea îndoielnică pe care o favoriR. Inca fllttr'i-i-tfmcio o 4-t-o-îo' ahw o o ^”4-+ ~”r.4. ~4-~ J~ ~A.î.i.'., ^_- ~-~ 1~ Z*~An iilvicciii.

UeL rijx vimiflp na -n-ii co tn^o hii-ihtio iu cât s-o aducă la faţa locului pe tânăra şi voluptuoasa ei adversară. Îndată – c^^o., ca işj icuuumueşre pe caie nu mai puţin magica larmeceie, nurii ci piir”firi4-rţ-i*î TT-*-*-=- – ^=. – 3-^'-^^. ^ _ '1_'^

^”^ie taui uuua îmaturate nu smt mai puţin instructive, uupa ce * xmyiL. M panica ei ia scnimoui temporar pe care 1-l impune Satana, mea. Gatae-lor, când vede că soţul îi scapă, este adânc rănită: poate şi în dra-

*) ' F^m-mL, eeie aou asta; cealaltă cu dezinvoltura şi se consolează cu uşurinţă.

Satana, ain pprte-i, da pe rmd dovada că, deşi iace parte dintre AExsaei

— A tnoi arlptnpmfnorp Aar*îifo-moâle„ Ti*-”-*-4-*- F*M*A VJ. X_V. XL, XvtxxxtXXC -fviacgaiy G şi C o”0-uiui pe care-i poseaa m abcdefghijklmnopqrstuvwxyzşţăââcei mai malt grad, graţie acelei intelieente şi ~xoĂ (Iştnnje magice caie, ui teorie, 11 caracterizează tot pe Alaegatae şi care trebuie s e fi aparţinut într-adevăr în stadii mai vechi ale legendelor, dar care, în stadii XXV.

XO. XXXXXXA

— _oijjcl. C.u. ic, ia. Xxtviisaertaegicatae: gra xkjj. ±±*~xxxi o. Liiii^Liijxjcijc: nr leiiieiie provenit Ai-n celelalte două LTrute. In pp rrivp5tp nm-ni-iiil pi mm o1/^„1'- t-x. -: şi Viteji, dacă ea, fireşte, nu este nici războinică/nici puternică şi vitează prin e Jl* X-X rvfâtrî-i-afp Pâl rp”1 -rmfân fo/^ AmHAi* ^1 ^~.; ~. -~j- _.: _ identifică, trup şi suflet, cu el. Pe scurt, în 3ceastă povestirer rk uivciiu -j. Iuuvj. Iuuai uiigi-Liai şi jjculi u a se mxaii miauntrui iui, satana I anexează şi pe celelalte două: ea este tot r tât de 'trivalentă' ca şi Sarasvati ce povestiv.,.: – '.

Nu reprezintă în lista canonică decât o funcţiune, au în fata 1nr n 7=i

— Xxxxx. J.îi xrx w lor cinci fraţi, fii ai zpilnr rlin Hs-t-n rarrmivâ Tpapnrla norfS „n frn^” W „~*-~v v^w-iw&v-xxx, yx xuiu iuuuii*iu XXXV-X IXXX L-CWA'JgV-XXX, XXXOO. CCI ICUd, CJS. Pi llllcl t kx ^ xxix xxxcxx lju-lxxx gx a. v a ctxxuixxcuxc ma ui îmuiiiaia, aceeaşi învăţătura: ca luealoare, nu poate, m deiinitiv, sa ia în căsătorie sau nu poate păstra drept so u-cclt De orodrlă Sa Soră şi arpasta npnrm ră ea petp t-i-i-tralemfa rotifm abcdefghijklmnopqrstuvwxyzşţăââ^8 fi '0:

_, ' llr_.

*,.' iaj. A ca soţie căpeteniei, iratelui ei. Am Lcuiugem şi m rranspunerue sale epice, cum am amintit, zeiţa sau eroi unotiii-nî î-n ^ni-c (tm) „Xri-^ – X j~ -ixx, i. _.: -:'_i. I _: -x.

/x * – - – * x-xxarasvatî, Anăhită, Ărmaiti sunt centrate pe cea de a treia funcţiune, asupr x- – - ^ – tatii; Draupadî, întruparea lui Indrănî, este la ea acasă în cea de a: eea ce explică fără îndoială preferinţa ei pentru Ar juna, fiu al lui Indra -te întrupată din Indra; la fel, în Latium, Juno S. M. R.* din L, avinium, ită, este înţeleasă mai ales ca războinică. Nu altfel stau lucrurile cu Sa-? A îşi are originea în AExsaertaegkatae şi, în mod paradoxal, pentru a dintre ei şi pentru a rămâne acolo singura soţie a celui mai bun, ea vădeş-; rălucire înaintea fratelui ei că are şi încă într-un grad mai înalt, însuşicare el ar fi ispitit să le caute la femeile celorla1te familii.

Sasta este explicaţia incestului lui Uryzmaeg cu Satana. Multă vreme am sntaţiei de a-l lămuri prin obiceiul practicat, la anumite epoci, în anuirţi ale Iranului şi ilustrat de textele zoroastriene care exaltă căsătoria nsangvinii cei mai apropiaţi, tată şi fiică, frate şi soră. Însă această soluarent simplă, întâmpină două dificultăţi. Căsătoria Satanei cu fratele nfăţişată peste tot ca o anomalie; acesta ar putea fi, desigur, efectul evooravurilor: abolit în practica marilor familii, dar menţinut într-o legendă, nu putea să pară acolo decât anormal; însă nici un document din nici., fie privitor la sciţi, fie la sarmaţi, fie privind pe 'barbarii' roxolani îi care au descins din ei, nu sugerează că vreo clasă a societăţii ar fi preeodată asemenea căsătorii. Nici măcar în Iran obiceiul nu este general; legat de speculaţiile zoroastriene şi nu trebuie să le fie anterior; India în orice caz, prin celebra stihomitie* a lui Yamî cu fratele ei Yama '., 10), se arată hotărât ostilă acestui tip de unire. Se va presupune împrumut, mărginit la această legendă, al lumii scitice de la zoroasdar V. I. Abaev a arătat că influenţa zoroastrismului şi îndeobşte a mului la nord de Caucaz a fost aproape nulă15. Cred deci că nu mai menţinută în continuare o atare apropiere iluzorie.

6. ALTERAREA LEGENDEI LA ABDTAZI toată popularitatea Satanei, nu se va mira nimeni dacă această legenică nu a fost împrumutată de vecinii oseţilor16: dispariţia concepţie ele trei familii o făcea să-şi piardă structura şi semnificaţia.: e priveşte căsătoria incestuoasă a Satanei cu Uryzmaeg, care putea fi. Cu uşurinţă de celelalte episoade şi care, în fapt, a fost deseori des- 2 ele de către recitatorii oseţi înşişi, era totuşi prea contrară exigentului tninin al cerkezilor şi abhazilor, pentru a fi lesne împrumutată. Ea a uată, pe câte ştiu, numai de către abhazi, dar într-o perspectivă nouă, ransfigurează. Această evoluţie merită să fie observată îndeaproape, ă din caracterele dominante ale societăţii narţilor abhazi sunt următoa-: i narţii, am spus-o şi am repetat-o, cei 'o sută de narţi' fiind fraţi, mai sus, p. 85. Ialog versificat, cu replici rapide, de lungimea unui vers. Kifskij byt i reforma Zoroastra', Archiv Orientdlni, XXIV, 1956, p. 23-56. Isodul măgarului, singur, se regăseşte la oseţii de sud, NEON (vezi, mai sus, p. 323,. 129-131.

Societatea nu se mai împarte în familii, solidare dar independente, de tip oset. Pe de altă parte, ea nu se mai distribuie între aceleaşi generaţii; mai precis, prima generaţie care la oseţi este cea a lui Uryzmaeg, a lui Xaemyc şi a Satanei se reduce la personajul amplificat, foarte colorat, al mamei celor o Sută şi la personajul spălăcit care este soţul ei, tatăl celor Nouăzeci şi nouă dintâi, Xn2§', despre care ni se spune numai că nu mai este bun la mare lucru în momentul în care începe ciclul narţilor: când cei Nouăzeci şi nouă văd primele siprăvi ale celui de al o Sutălea, Sasrsq°a – care în fapt nu este născut din Xnsă', nici de altfel din Sataney g°as'a, ci din piatra fecundată de sămânţa unui cioban prea viu mişcat de frumuseţea lui Sataney – ei intră la bănuială şi îi spun mamei lor (Prikljucenija., p. 46): Unde eşti tu, mama noastră?

Cine este în faţa noastră? Spune, noi nu putem înţelege.

Nu este o greşeală, este uşor să te încredinţezi de asta: ceva de nart este în el, în el e o parte din tine.

Dar tatăl nostru este un bătrân şubred, slab şi aproape orb, el îşi petrece tot timpul încălzindu-se la vatră: Acest băiat nu poate să fi ieşit din el.

Ştim, nu se cuvine să vorbeşti astfel mamei tale, însă familia narţilor să nu cunoască ruşinea!

Iartă, dar vorbeşte: cine este el? Din ce seminţie?

Al cui fiu este acest băiat.

— Nu acest băiat: această minune?

Poate că această prezentare nerespectuoasă a tatălui este un ecou al criticilor, al zeflemelelor adresate uneori lui Xaemyc oset, tocmai în opoziţie cu un fiu eroic (Batraz, un Soslan-Sosryko) şi a căror îndreptăţire pare să o admită Xaemyc însuşi, în legenda celor 'Trei comori ale strămoşilor'17; Xaemyc are totuşi mai mult relief şi vădeşte, în alte ocazii, o adevărată bravură.

Dar, îndeosebi, un personaj de primă mărime a dispărut cu totul: fratele lui Xaemyc, fratele şi soţul Satanei, Uryzmaeg, al cărui ciclu oset este consiozerassae Xaemyc Batraz Uryzmaeg + Satana + piatra ciobanul „Fiul fără nume' pe care Uryzmaeg îl omoară din accident în vârstă fragedă îoslan (= Sosryko) – Fiica Soarelui, Beduxa şi clte femei (fără copii remarcabili' (fără copii) K Vezi, mai sus, p. 345 şi n. 3.

1. Pe scurt, în locul tabloului genealogic oset, avem în Abhazia18 tabloul or: r 13,:

— – „i Xnei' ' ' + „ Sataney! +piatra) – ciobcnui

— J l-j-1?; ' 99 de Narţi din – G°anda Sasraq0a – sora fraţilor Airg' _

— Care K en, s-'

' '

[V [echivalentul lui. Fiii pe care Sasraq°a x'

1 ' Batraz oset] – uade din greşeQ|Q.

În vârstâ fragedă

: este tablouri au darul de a ne arăta cum a fost împărţită în Abhazia moşlegendara a dispărutului Uryzmaeg oset. Ca soţ al Satanei, el i-a cedat ui Xnas' (sau Xmas'), adică lui Xaemyc, care, de altfel, în câteva vaosete aberante, joacă deja acest rol.

— Însă unui Xnsă' care nu mai este, aşi timp, fratele soţiei sale: nu mai există incest. Ca tată, el a transmis atetică ce-i este proprie (Uryzmaeg omorându-l fără voie pe tânărul său care nu-l cunoaşte, pe al său 'fiu fără nume'19, celui care a devenit per- [esenţial al întregii epopei, lui Sasr3q°a: cu uşoare schimbări, îndeosebi iplicare a nenorocirii (Sasrsq°a omoară pe rând pe cei trei fii ai săi în i analoage), povestirea se regăseşte la paginile 238-242 din Prikljuâenija. Să aceasta nu este singura trăsătură pe care Sasr”q°a a primit-o de la aeg. Dacă a dispărut căsătoria incestuoasă ca atare, rămâne ceva din ea în dintre Sasr? Q°a şi sora sa 'vitregă, frumoasa G°anda. Intr-o uneltire a fraţilor săi, Sasraq°a, lipsit deja de bunul său cal Bzu, I de cei trei fii ai săi, tocmai a pierdut-o şi pe mama lor, pe soţia sa de- 'sora fraţilor Airg ': crezmdu-l mort în apele învolburate ale Kubanului, ăjduită la gândul că a contribuit la accident, ea s-a aruncat în fluviu şi obit de stânci (p. 256). Totuşi, el însuşi scapă de moarte: pe când conă se zbată, după o noapte întreagă de sforţări în vârtej urile fluviului dezsora lui, care a venit să-şi facă baia de dimineaţă, îl descoperă şi reuâ-l salveze. Atunci, Sasrsq°a spune (p. 262): 'Unde este Bzu, prietenul meu? Bidiviul nu mai este. Soţia mea s-a înecat în Kuban_ Unde sunt copiii mei? Eu sunt cel care mi-am ucis copiii.

Nu mai am de auzit veşti mângâietoare!

Sunt lipsit de izbândă, lipsit de familie şi fraţii mei mai mari, narţii, zi şi noapte îmi pregătesc pierirea. Tu eşti singura mea mângâiere în casa familiei.

Singura mea soră, sora mei dragă, blândă, devotată, duioasă, bună, tu mi-eşti mai aproape decât toţi, mai scumpă decât toţi pe lume.

Nu te am decât pe tine, decât pe tine 1 Soră, să ştii că, din ziua aceasta, eu singur voi răspunde de tine înaintea tuturor.

Îl puţin după Prikljuâenija. (vezi, mai sus, p. 323, n. 29”). Se poate ca alte variante ască lucrurile în alt fel.

N, n. 5, p. 32-34; NK, p. 34-39 = LH, p. 44-47; cf. mai sus, p. 335.

Că, din ziua aceasta, la mine trebuie să trăieşti, cu tine voi împărţi veşminte şi pâine. Soră, nu te am decât pe tine, numai pe tine doar pe tine între cer şi pământ'.

Frumoasa G°;? Nda răspunde (p. 263): 'O, frate al meu mzi tinăr, îţi dau învoirea mea, din această zi, mă strămut sub acoperişul tău. Dar vesteşte-i mai întâi despre asta pe fraţii tăi, că de nu, gurile rele îi vor defăima: Narţii, se va spune, au refuzat să-şi hrănească sora şi G°snda a fugit din casa familiei. O, fraţii mei, voi muri pentru voi cu bucurie. Mă tem numai să nu porniţi din nou gâlceavă. Nu trebuie să vă certaţi asupra surorii voastre. Haidem, tu care te-ai născut pentru faimă şi cinste l'.

După ce vorbi, fratele ei laolaltă cu ea se îndreptară spre satul unde erau ţarinile plugarilor.

Vedem astfel ce rămâne din temă şi ce s-a schimbat. Incestul, pe care morala caucaziană, ca şi a noastră, îl reprobă, a dispărut: nimic mai pur, mai bine motivat decât 'logodna' acestui frate şi a acestei surori şi îndeobşte decât duioşia şi tandreţea pe care şi-o arată şi şi-o declară. Nu este mai puţin adevărat că, de acum înainte, Sasr? Q°a şi G°2nda vor trăi într-o asociere strânsă, în opoziţie cu cei Nouăzeci şi nouă şi contrar datinei narţilor; G°anda 'se strămută sub acoperişul' lui Sasraq°a şi expresia este cu atât mai remarcabilă, cu cât din ansamblul epopeii reiese dimpotrivă că narţii, inclusiv Sasraq°a, locuiesc toţi împreună într-o singură casă mare, descrisă cu somptuozitate. Avem impresia unui detaliu fosil, menţinut în noua economie a epopeii, în ciuda contradicţiei pe care o reprezintă în ea.

Casta unire dintre frate şi soră se leagă, ca şi unirea mai puţin castă a lui Uryzmaeg cu Satana, în clipa în care partenerul masculin devine văduv. Doar că, pe când Elda, prima soţie a lui Uryzmaeg, este împinsă la disperare şi la moarte prin însăşi uneltirea care o duce pe Satana în patul lui Uryzmaeg, G°3nda nu are nici un amestec în disperarea şi în sinuciderea soţiei fratelui ei; ea nu face decât să ia unul din cele două locruri lăsate vacante, nu cel de soţie, ci cel de stăpână a casei.

Dăinuie ceva şi din noţiunea de 'scandal', însă altfel orientat. Dacă gurile rele clevetesc în Osetia asupra unirii lui Uryzmaeg cu Satana, aceasta se întâmplă pentru că ea este o unire trupească, un incest. În scena abhază, G°snda are şi ea în vedere asmuţirea gurilor rele, însă în alt sens şi mai puţin pentru sine decât pentru ceilalţi nouăzeci şi nouă de fraţi ai ei şi, totodată, pentru tragedia pe care o vede deja legându-se, dacă nu le dezarmează susceptibilitatea; ea e teme să nu pară că a fugit, că a căutat un refugiu împotriva lor şi să nu dea de astfel, pe seama lor, prilej de calomnie.

În reorganizarea abhază a epopeii, unirea intimă dintre frate şi soră, astfel evaluată, are o urmare pe care nimic nu o vestea în legendele osete, nici în

: ele cerkeze. Unirea aceasta este cea care justifică, indirect, uciderea (de tip cerkez, nu oset) a lui Sasr3q°a de către fraţii săi. Pe această soră, pe care o ^ase în sarcină şi oarecum în posesiune exclusivă, un străin vine s-o răpească Şi_ea nu se va mai întoarce: sfârşeşte prefăcută în stană de piatră (p.264- o „Rfşi' Printr-o nouă contradicţie, răpirea are loc 'la narţi', printre ei, Sas- [9CL a fiind absent, ei tot pe Sasr3q°a îl fac răspunzător şi, învăluindu-şi de-acum înainte gelozia şi ura sub un pretext justiţiar, îl duc fără îndurare la Jocul care 11 va lua viaţa (p. 272-285).

'rofit de ocazie pentru a semnala nartologilor că, în 1950, o istorisire arii, sau armeno-kurdă, din Anatolia orientală a fost pusă în legătură de eminentul meu prieten Haig Berberian cu povestirea osetă a incestului ai cu sora, dar în condiţii care fiu au favorizat răspândirea acestei descope-) iscuţiile între savanţii armeni din Occident se fac adesea, cum se ştie, în i cotidiene, din care multe nu trăiesc vreme îndelungată. Astfel, H. Beri, publicând în Abakay din Paris, nr. 262 (19 august 1950, p- 2, col. un articol despre Satana, în care lua în considerare, după amintirile sale, risire armeană din regiunea Van, despre care folcloristul B. D. Cituni vori câţiva ani mai înainte într-o conferinţă, acesta din urmă, în cursul unui is-fluviu în publicaţia Bayk'ar din Boston, nr. 217, 219, 220 (16, 19 şi tembrie 1950, de cele trei ori p. 3, col. 1-2), publică în armeană dialectală acestei povestiri, culeasă de el în aprilie 1909 la Sbargerd, din gura unui numit Manug, care o istorisea ca pe o întâmplare autentică. Iată-i traduliterală20: a om din Sbargerd hotărî: 'Am să mă însor cu sora mea'. Toţi locuitorii satului se luară îi lui: 'Ei, armene, asemenea lucru nu se face, în neamul nostru, asta nu se face!'. El,. 'Ba mă însor cu eal', zise el. Tot satul îi zise: 'Păcatul tău [este] pe grumazul tău!'.; unci bătrânele femei vrăjitoare se adunară. Era iarnă, cădea zăpadă cât e plopul de l Babele ziseră: 'Ia-ţi boii, înjugă-i, ară zăpada aceasta'. El îşi înjugă boii şi ară zăpada': a zi, tot satul veni în fugă să-l privească. A doua zi, bătrânele îi ziseră: 'Astăzi ri să ari mâine vei ara de asemenea'. În ziua aceea el ară şi puţini săteni veniră Să-l privească, următoare ară iarăşi şi nimeni nu mai veni.

Itrânele ziseră: 'Tot mai vrei să te însori cu ea? Însoară-te. Trei zile se va bârfi despre îpă trei zile, nu se va mai vorbi de asta', i aceea se spune în kurdă: 'Au măritat sora cu fratele şi mirarea a ţinut trei zile'.

U am nici un mijloc de a preciza legătura acestei anecdote izolate cu poa osetă, dar mi se pare că ele nu pot fi despărţite21.

Mm acest text dialectal riscă să fie pierdut în Bayk'ar, îl reproduc, spre folosinţa armenig mart bntec asac: „am k'ior d-ainim! „ Key-Keyov t'ap'an vren: „Xayig, edbes bean mani! Mi edbes bean c'-eyni.” Jar c'-eyv, bntec asac: „D-arnim! „ Keyagan asac: teyk, k iu viz! „ iris serapanti baeavk er ioyovec. Cmeia. Mgg asdinpar ciwn iger. Baâavk'er ascin: „Pi, r ldzi, na ciwn vâri „. gd z-or izner ldzec, ciwn ga-vara. Yarjin or keykeyov t'apa'n t'ama- 1 or baf avk'er ascin: „Yasom el da-varis, yirek' or da-varis „. Mggel or el varec, keyagan t amaăa. Mggel om el varec, el asgi mart L'-igin t'amaăa.

Lavk er ascin: „teor g-arnis? Af. Irek' or k'iu pampasank'ut'in d-enin, yidev irek' avur el „.

A g-asin k'rteren: „Xohalpre maha giard, afiep se roz a „, „k'iwr vra axpor bsagecin, darorinagut'iwn] irek' or desan „.

Rietenii mei kurzi nu cunosc zicala care încheie povestirea. Este adevărat că ei sunt câţiva i de ghete şi câţiva şoferi din Istanbul.

Capitolul VI CONCLUZII ŞI PROBLEME

1. VITALITATEA UNEI SCHEME.

Am sublimat în mai multe rânduri principalul interes al acestui dosar: fidelitatea uluitor de îndelungată a oseţilor, cel puţin a celor din nord, faţă de o structură de gândire care nu mai corespunde – şi încă de foarte multă vreme, fără îndoială de mai mult de două mii de ani – unei organizări sociale şi mânuirea lucidă a unor teme – cele trei Comori, avantajele opuse ale celor două familii în război, cele trei tipuri de femei – care nu pot fi înţelese decât prin referire la această structură.

Agenţii şi mijloacele unei asemenea conservări ne scapă. Sciţii nu aveau, ca indienii, iranienii din Iran, celţii şi latinii, acele corpuri sacerdotale puternic constituite, cărora le putem atribui cu verosimilitate vitalitatea atâtor arhaisme în acele patru meleaguri. În secolul al XlX-lea, când au fost culese legendele osete, ele nu mai depindeau decât de memoria unor povestitori foarte instruiţi, dar nu de profesie, ţărani, între alţi ţărani. Situaţia este deci cam aceeaşi ca pentru bâlinele ruseşti. Însă materia celor mai vechi bâline nu are şase secole de existenţă şi, de la formarea lor în vreme skomoroxi*-lor până la notarea lor în ultimul secol, poporul rus n-a cunoscut dezrădăcinările, zguduirile care, dintr-o ramură scitică fixată în stepa ucraineană, i-au făurit pe oseţi, închişi în inima Caucazului.

Misterios dar sigur, acest fenomen este plin de învăţăminte. El ne ejută să înţelegem, chiar şi în cazul Romei, unde tradiţia avea depozitari mai of iciali, cum s-a putut menţine, până să se pietrifice în cel de al patrulea şi la începutul celui de al treilea secol ca 'istorie a originilor', nişte schemeindo-europene ca acelea care au produs primele patru domnii, războiul sabin, cuplul lui Cocles cu Scaevola.

' Este, de asemenea, foarte remarcabil că niciunul dintre popoarele vecine, ne-indo-europene, care au împrumutat de la oseţii de nord grosul epopeii narte, Qu a păstrat organizarea eroilor în trei familii funcţionale şi că, atunci când şi-au Wsuşit câteva din temele bazate pe structura celor trei funcţiuni, ei le-au alterat şi anume – dacă exceptăm o unică variantă cerkeză a Comorilor – prin înlăturarea acestei structuri. Totuşi, în principiu, nimic nu împiedica aclimatizară unei ideologii de acest tip: pe de o parte, intelectualiceşte, ea nu prezintă dificultăţi, pe de altă parte, la oseţi, nu este mai puţin străină practicii sociale reale decât la vecinii lor şi, cu toate acestea, la oseţi ea subzistă la largul ei. Totul se petrece deci ca şi cum oseţii ar păstra de la ascendenţa lor cea mai depăr-

* Aezi populari, menestreli, măscărici (rus.).

I o sensidiiitate, o receptivitate faţă de cele 'trei funcţiuni', pe car/nu le aici cerkezii, nici abhazii, nici cecenii-inguşi, nici îndeobşte popoarele ne-inmropene din Caucaz, ai căror strămoşi n-au practicat în nici o epoca ideologia artită. Oricât de greu ne-ar veni să admitem astfel de, dâre' ereditare, acestea, într-adevăr, aparenţele.

2. SUPRAVIEŢUIREA UNEI MITOLOGII SCITICE LA OSEŢI: BATRAZ ŞI 'ARES' Studiul acestui dosar duce la o problemă mai vastă. Dat fiind că oseţii au: rat atât de fidel, aplicând-o la eroii narţi, trăsătura dominantă a celei mai vechi logii a sciţilor, nu vor fi păstrat ei în unii din aceşti eroi şi figuri ale mito-; i ancestrale?

Încă din 1930, în două apendice la ale mele Legendes sur Ies Nartes (3: iri de furtună, p. 179-189: Mituri solare, p. 190-199), am întrunit motiveire ne fac să credem că, într-adevăr, Batraz şi Soslan-Sozyryko datorează o e însemnată a personalităţii lor, primul – unui vechi zeu al furtunii, cet – unui vechi zeu sau erou solar. Pentru Batraz, atât la nartologii sovietici i în Occident, interpretarea a găsit în general aprobare, iar noile texte publide atunci înainte n-au făcut decât să o întărească. Pentru Soslan-Sozyryiu fost ridicate, îndeosebi la Moscova, numeroase obiecţii, pe care nu le cred e întemeiate; dar, mai cu seamă, gradul nostru de cunoaştere a personai a sporit considerabil începând din 1930, mai ales datorită documentelor orice cerkeze şi abhaze, astfel că eu însumi voi avea de amplificat şi de itat în alt fel vechea mea teză1. Dar aceasta va fi o lucrare vastă, pe aici nu o pot nici măcar schiţa.

Mă voi mărgini, aşadar, să reamintesc pe scurt ceea ce am spus odinioară re Batraz, trimiţând pentru mai multe detalii la primul studiu2.

Naşterea lui Batraz este miraculoasă. Variantele, foarte diferite la începutul se unifică spre sfârşit, care constituie esenţialul. Într-o zi, la vânătoare, tnyc este atras foarte departe şi, trecând prin douăzeci de aventuri, ajunge dşte genii fluviale, unde se îndrăgosteşte de o tânără. Bl îi cere mâna.1 ei i-o acordă, însă explică adoratorului că fiica lui este obiectul a ceea) lcloriştii numesc o interdicţie melusiniană: nu îi va fi îngăduit nimănui acă sau să spună în faţa ei sau împotriva ei un anumit lucru: de nu, a dispărea şi se va întoarce la părinţii ei. Cum ea s-a născut sub apă, a obişnuită a interdicţiei este aceasta: ea are o manta-carapace pe care îie s-o îmbrace întotdeauna când se află în bătaia soarelui. În alte texte, rebuie luată în zeflemea sau jignită. Ba pleacă astfel în ţara narţilor cu ei. Se precizează uneori că este foarte mică: un fel de broască; Xaemyc ne într-un borcan pe care-l ţine în buzunar, ceea ce îi permite să nu se irtă niciodată de ea, păstrând totodată taina ciudatei lui însoţiri. Totul; e bine câtva timp. Însă există un nart şiret, scăparea seminţei sale în le cumpene şi năpasta ei în viaţa de toate zilele. Acest Syrdon descoperă mare greutate aventura lui Xaemyc şi nu aşteaptă mult prilejul de a ca interdicţia: fie că îşi bate joc de mica femeie-broască, fie că strecui-se în camera conjugală arde carapacea şi femeia trebuie să plece. Înainte Vezi deja o orientare în partea a treia din Loki, 1948, p. 227-246 (ediţie germană, consi- 1 modificată la acest punct, 1959, p. 184-200), în Les dieux des Germains, 1959, cap. H1 [rame du monde'), p. 102-104 şi în 'Balderiana minora', Indu-lranica (Melanges G. Morgen-). 1964. 3 (, La resurrection manquee de Baldr et les pleurs de toutes choses), p. 70-72.

Reproduc aici un alineat din articolul din La Table Ronde citat mai sus, p. 313, u. 1.

De a pleca, ea îi spune soţului ei că este însărcinată şi-l scuipă în spate, între umeri, unde se formează un abces. Iscusita Satana a înţeles intenţia fugarei; ea a transferat embrionul în corpul tatălui. Abcesul creşte. Satana numără lunile şi, când termenele fiziologice s-au împlinit, ea îl pune pe 'ânsărcinat' să urce în vârful unui turn cu şapte caturi, la poalele căruia au fost rânduite şapte căldări de apă. O tăietură şi un copil de oţel încins iese ca o furtună din abces, se aruncă din vârful turnului şi, sărind din căldare în căldare nu se răceşte decât în apa a şaptea: acesta este Batraz.