Identificarea si prezentarea celor mai bune practici europene in domeniul serviciilor conexe. Instrumente si strategii de diversificare a produselor

• 
  In prezent Europa detine primul loc in lume in ceea ce priveste turismul international, intre factorii care au contribuit la dezvoltarea acestuia numarandu-se: eliminarea granitelor, integrarea sistemelor de transport, introducerea monedei unice, sprijin institutional pentru industria de turism, imbunatatirea relatiilor interculturale, cresterea schimburilor inter-regionale si dezvoltarea unei retele de organizatii din domeniul turismului.
  
• 
  Concurenta intre destinatii este puternica si de aceea fiecare tara trebuie sa-si cunoasca clientela potentiala si sa se pozitioneze, succesul apartinand celor care stiu sa valorifice avantajele comparative pe care le au (Hughes si Allen, 2005)³. Acest fapt a dus la o crestere a cheltuielilor de marketing.
  
• 
  Concurenta dintre producatorii si cea dintre distribuitorii de produse turistice este si ea acerba, mai ales in ceea ce priveste tarifele (ex: companiile de transport aerian low-cost) si dorinta de a satisface cat mai multi clienti.
  
• 
  Numarul societatilor multi-nationale din industria turistica este in crestere, la fel ca si puterea lor financiara.
  
• 
  Distributia si comercializarea produselor turistice este puternic influentata de dezvoltarea noilor tehnologii ale informatiei si comunicatiei.
  
• 
  Noi produse si-au facut aparitia: hôtel-boutique, calatorii educative etc.
  
• 
  Noi forme de turism s-au dezvoltat: agroturismul, ecoturismul, turismul comunitar, turismul de aventura, etc.
  
• 
  Din ce in ce mai multe organizatii lucrative si non-lucrative au pornit campanii de sensibilizare in vederea orientarii „consumatorilor” catre turismul durabil si responsabil.
  
• 
  Structurile organizationale la nivel local, national si international au evoluat si ele in ultimii ani, tendinta actuala fiind aceea a descentralizarii autoritatii si a separarii rolurilor in organizarea turismului. Parteneriatele public-privat (PPP) s-au dovedit de asemenea o solutie propice gestionarii anumitor proiecte de dezvoltare turistica, a finantarii campaniilor de promovare etc.
  
• 
  Nevoia de a satisface clientii interni (adica angajatii), a dus la aparitia de tehnici inovante in managementul resurselor umane. De asemenea, o buna adaptare la transformarile impuse de globalizare, obliga marile companii sa isi modifice comportamentul organizational si sa inoveze^4.
  
• 
  In ceea ce priveste evolutia clientelei, una dintre cele mai importante tendinte demografice, care a inceput deja sa se manifeste in Europa de Vest, este imbatranirea populatiei. Este vorba despre generatia „baby boomers”, care acum a ajuns sau se apropie de varsta pensionarii, dispune de timp liber pentru a calatori, are venituri peste medie si un comportament particular in materie de calatorii (Serrière, 2003)⁵.
  
• 
  Turistii sunt din ce in ce mai experimentati in materie de calatorii.
  
• 
  Aflandu-se in interdependenta cu alte domenii socio-economice, turismul international este vulnerabil din acest punct de vedere. Terorismul, conflictele armate, dezastrele naturale, epidemiile sunt factori externi care pot influenta negativ fluxul de turisti straini spre anumite destinatii.
  

1. 
   produsele turistice alcatuite de turistul insusi plecand de la elementele constitutive ale vacantei in care el se inscrie. Este cazul - spre exemplu - al campingurilor de la tarmul marii: incepand cu cazarea sa, activitatile practicate pe plaja, plimbarile in localitate sau excursiile programate in imprejurimi;
   
2. 
   produsele turistice aranjate de catre mediul de primire. Este cazul fermelor care propun gazduire asortata cu posibilitatea practicarii pescuitului, echitatiei sau activitatilor “de la ferma”, precizandu-se ansamblul posibilitatilor oferite turistului in imprejurimi;
   
3. 
   produsele turistice alcatuite de un profesionist in turism pentru clientela sa, pornind de la elemente raspandite sau disparate. Este cazul sejururilor organizate;
   
4. 
   produsele turistice “totul inclus”, raspandite sub numele de “produse forfetare”, alcatuite astfel incat incearca acordarea unui produs complet clientului care sa-i satisfaca asteptarile si care incearca echilibrarea componentelor in cadrul unui just raport pret/calitate.
   

Ca orice fenomen de o asemenea amploare, turismul de masa are atat efecte pozitive, cat si negative. Important nu este ca efectele negative sa fie inlaturate complet (obiectiv ce ar fi nerealist), ci doar ca ele sa fie reduse, iar oportunitatile sa fie sesizate si valorificate. Printre consecintele pozitive ale cresterii investitiilor straine in turism se numara cresterea numarului de locuri de munca, cresterea veniturilor si a nivelului de trai. Dar deschiderea catre investitorii straini nu are neaparat efecte pozitive majore imediate: „Peste 65% din veniturile provenite din turism in tarile mediteraneene se duc in buzunarele unui numar de aproximativ zece firme din tarile emitatoare de turisti care poseda sau controleaza firmele de transport aerian, tur-operatorii si structurile hoteliere”.⁷Asadar banii nu revin tarii respective decat intr-o proportie foarte mica si chiar si atunci, cei care beneficiaza de aceste profituri sunt cateva mari firme hoteliere, transportatoare etc. Investitia straina se dovedeste astfel mai putin profitabila decat s-ar putea spera. Desigur, cresterea numarului investitorilor straini duce si la o imbunatatire a imaginii tarii respective, care capata astfel o credibilitate mai mare in ochii altor potentiali investitori.

Dezvoltarea turistica durabila nu este doar un concept dezbatut, completat sau reformulat in cadrul conferintelor purtate pe aceasta tema. Necesitatea protejarii bogatiilor naturale, sociale si culturale care constituie patrimoniul comun al umanitatii si a satisfacerii nevoilor turistilor si populatiei locale a generat aparitia in practica a unor forme de turism durabil, respectiv ecoturism, turism rural, turism cultural, turism pentru sanatate, turism activ s.a.m.d., bazate pe anumite principii, cum ar fi:

• 
  activitatea turistica trebuie initiata cu mijloace proprii ale comunitatii locale, iar aceasta trebuie sa-si mentina controlul asupra dezvoltarii turistice;
  

• 
  turismul trebuie sa ofere rezidentilor locuri de munca care sa duca la imbunatatirea calitatii vietii comunitatilor locale si trebuie realizat un echilibru intre activitatile economice deja existente in zona si activitatea turistica;
  
• 
  trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: national, regional si local, bazat pe standarde internationale deja acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activitati turistice, cat si limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;
  

• 
  importanta realizarii de programe educationale si training pentru imbunatatirea managementului in domeniul protectiei resurselor naturale si culturale.⁹
  

• 
  prima etapa consta in decizia de a include in circuitul turistic o anumita zona si construirea echipamentelor turistice necesare amenajarilor turistice respective;
  
• 
  a doua etapa consta in desfasurarea progresiva a activitatii turistice (in paralel cu responsabilitatea protectiei mediului inconjurator si respectarii turismului durabil)
  

• 
  limitarea daunelor aduse peisajului prin:
  

• 
  amplasamentul statiunii
  
• 
  organizarea transportului
  
• 
  arhitectura
  
• 
  metode folosite in construirea echipamentelor etc.
  

• 
  respectarea responsabilitatilor ce le revin:
  

• 
  autoritatilor locale
  
• 
  agentilor economici
  
• 
  populatiei locale (care trebuie consultata in vederea oportunitatii proiectului turistic, putand chiar si sa se opuna daca considera ca au fost incalcate interesele sale).
  

• 
  evaluarea impactului in mediu (conform directivelor Uniunii Europene), fiecare tara membra fiind obligata sa introduca in legislatia nationala prevederi referitoare la impactul marilor proiecte turistice (si de alta natura) in mediu.
  

In Europa Centrala si de Est, turismul activ, turismul pentru sanatate, turismul sportiv si rural sunt noi sectoare ale industriei de turism. Un studiu realizat de Organizatia Mondiala a Turismului - World Tourism Organization indica dezvoltarea unor segmente de piata mai putin exploatate in trecut in aceasta parte a Europei: turism sportiv, turism de aventura, turism in natura, turism cultural, turism rural.

In regiunile unde economiile rurale au fost afectate de schimbari (determinate de reorganizarea intregii economii dupa inlaturarea regimurilor comuniste sau de aderarea acestora la Uniunea Europeana), factorii economici si sociali reprezinta baza dezvoltarii turismului rural. Resursele naturale (munti, lacuri, rauri, paduri etc.), aspectele ce tin de viata rurala (mestesuguri, obiceiuri, muzica si mancaruri traditionale, arhitectura locala), alaturi de activitati precum calaritul, ciclismul, pescuitul, raftingul, cataratul, trekking-ul (parcurgerea unor trasee montane) si altele, pot contribui la dezvoltarea unor pachete turistice diversificate, atragatoare, turismul rural contribuind, astfel, la diversificarea economiilor rurale, la crearea de noi locuri de munca, la pastrarea si valorificarea culturilor locale.

In acceptiunea Organizatiei Mondiale a Turismului si a multor organizatii europene de turism rural, turismul rural este “o forma a turismului care include orice activitate turistica organizata si condusa in spatiul rural de catre populatia locala, valorificand resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane) precum si dotarile, structurile turistice, inclusiv pensiunile si fermele agroturistice.”¹⁰

Potrivit formelor de manifestare si practicii mondiale, trasaturile turismului rural sunt:

• 
  apropierea de natura;
  
• 
  absenta multimii;
  
• 
  un mediu ambiant “nemecanizat”;
  
• 
  contacte personale (in opozitie cu anonimatul urbanului);
  
• 
  senzatia de continuitate si stabilitate, de traire a unei istorii, vie si trainica;
  
• 
  posibilitatea de a cunoaste indeaproape locuri si oamenii acelor locuri;
  
• 
  contactul nemijlocit cu preocuparile si activitatea specifica zonei;
  
• 
  posibilitatea prelevarii de imagini legate de identitatea indivizilor comunitatii;
  
• 
  sansa integrarii in comunitate pe perioada sejurului.