Graiul românesc din Sêfdû
Yüklə 4,91 Mb.
|
«) Plinii lib. XXII. 6. 'J Homeri II. XVI. v. 5-6. — Cf. Aeschyli Prora. fr. 72. — Albenî şi Albescî Eroiï ceï mai distinşt aï gintiï pelasge, ale căror suflete petreceau în insula cea fericită de lângă gurile Dunării, ne apar la Hesiod cu epitetul de oXjBtot *), cu înţelesul de «fericiţi» în limba grecescă, insă tot-o-dată cu indicaţiunea de albî, în ce privesce rasa seu familia lor etnică. Marcellin amintesce pe Abiï, ce locuiau în părţile de resărit ale Mării caspice 2). însă, Abiï ocupase un teritoriu vast si dincôce de Marea caspică. Wilhelm de Rubruquis, călugărul minorit, trimis de regele Francicî în legaţiune la Tătariî din Asia, scria pe la a. 1254: că întregă regiunea, ce se mărginea la resărit cu Marea caspică, la apus cu Lacul meotic şi la nord cu Oceanul, se numise o-dată Albania 3). Acesta importantă notiţă geografică a hu Rubruquis se întemeia pe date positive etnografice. în evul de mijloc întregă partea de nord a Rusieî europene era locuită, de un popor numit Biarmi. O simplă formă abreviată a numelui de Ab-arimonî seu Arimaniî albî, despre cari am vorbit mai sus. Locuitorii Islandieî numiaû Biarmaland *) întreg teritoriul Rusiei de nord, începênd de la ţer-muriî Mării albe şi aï Mării îngheţate până la gurile rîuluï Dvina şi până la Uralî. Aceşti Biarmï (numitï şi Parmiï) au format o-dată naţiunea dominantă în nord-ostul Europei. Teritoriul lor mai cuprindea si Uraliï de nord, seu peste tot guvernamentele numite astă-dî Perm, Vologda şi Archangel. La cronicarii evului de mijloc, Biarmil ne apar ca un popor avut, puternic şi civilisât, care cunoscea agricultura şi artele industriale. Pe tërtnuriï rîuluï Visera din regiunea centrală a Uralilor se maî găsesc şi astă-dî urmele unor localităţi întărite, ale unor construcţiunî de apërare, făcute de acest popor, care, după cum se vede, avuse o vechia organisaţiune socială, politică şi militară. Biarmiî, după cum ne spune Nestor, nu vorbiau limba slavă s>). Astă-dî insă, eî sunt cu totul desnaţionalisaţî şi tipul lor apr<5pe stins. In vechile tradiţiunî ale Polonilor şi Rutenilor, aceşti Biarmi ne apar sub numele de Olbrimî. Seminţiile slave din părţile de nord ale Europei au sunt numele mal multor comune din România. Alba este o numire caracteristică pentru femeile române de la munte (A l e csandri, P. p. p. 267).—Can t emiri i Descr. Mold. c. l : Turcae enim . . . Moldavis primo A k UI ac h (Ak Iflak, Romain albi) nomen indidcrunt. ') Hesiodi Op. v. i/o. 2) Marccllini lib. XXIII. 25. 3) Donsuşianu Documente I. 271. 1254: Tota illa regio a lalere istius maris (Caspii) ce ntali usque ad oceatium aquilonarcm ct paludcs Maeotidis, vbi mergitur Tanais, solebatdici Albania. 4) Schlozer, Hecrop-j,. Russ. Annalen, 1802, p. 44. *) Heeropt (Ed. Schlôzer) c. 17. fost o-dată supuse Olbrimilor. în legendele polone, eï sunt înfăţişaţi ca nisce uriesî înspăimentătorl pentru triburile slave ; domnia lor se întinsese la apus până în Gallia, ér la nord forte departe '). Acesta tradiţiune o confirmă şi vechile descrieri geografice. Dionysiu Periegetul, care trăise în sec. I d. Chr., numcsce populaţiunile germane de lângă oceanul de nord: Xsuxà yùXa apstiiavewv Tspjiavcov *), adecă triburile albe ale Germanilor arimanï, orï cu alte cuvinte ale Arimanilor albî. în Cosmografia lut Ravennas, părţile de nord ale Germanieî, situate în apropiere de Danimarca sunt numite A Ibis patria 3); ér la Other, navigatorul norvegian din sec. X, teritoriul Prusiei ne apare sub numele de Witland, adecă terra alba*). De pe continentul Europei Abii seu Arimonil albî trec încă în timpurile preistorice în Britannia mare, care, după cum ne spune Pliniu, se numise la început Albion 5), adecă ţera Albilor. Din Britannia şi probabil din părţile de nord ale Rusiei europene, Arimiî albî se estind peste Island!a, de unde apoî unele grupe trec şi maî departe peste mare către apus în insulele vecine ale Groenlandieî. Cântecele epice ale Islandicî celebreză pe un vechiu erou al acestei in-snle numit Arimarsson; un nume, pe care autorii moderni l'aii tradus cu Ar i us Maris filius; însă forma corectă a numelui se vede a fi Ari-mars-son, adecă Ar im ar i filius. Acest fiu al lui Arimar emigreză din Islandia şi ajunge după o naviga-ţiune de 6 dile către apus în insula, seu ţera, numită Hvitramanalandia = terra alb or u m hominum °), maî corect însă ţera Arămanilor albî. ') Lelewcl (ap. Ossolinski, Vincent Kadlubek. Warschau, 1822, p. 513 seqq.) : Die Slawen wurden von den Olbrimen bedruckt . . . Bcy den La c h e n wurde dieser furchtbare Name zur Bezeichnung der Riesen gebraucht, der im AHpolnischen Obrzym jetzt Olbrzym heisst. — Cf. Mickiewicz, Les prcro. siècles de l'hist. de Pologne, (Paris, 1868) p. 34. *) Dlouysil Descr. Orb. v. 285. —La Theophanes (555 d. Chr.) simplu 'Ep(iY|xi 3) Ravennatls lib. I. c. 11: (Daniae) ad frontem ... patria Albis. *) Scliliizer, Gesch. v. Littauen (Allg. Weltgeschichte, L Theil, p. 10). — Sclilozer, Hecrop-fc, p. 55. '} Pliitîi lib. IV. 30. l : Albion ipsi Britanniae nomen fuit.— Suetoniu (Caligula c. 44) amintesce de un rege al Britanilor cu numele Adminius (= Arminius). Despre schimbarea luî r în d vedï Schuchardt, Vulgărlat. 1. 142.— Cea mal vechia dinastia a Irlandieî a fost a Heremonilor.
în poemele epice germane încă se vorbesce de un erou celebru din părţile de nord cu numele de Râm une von Islande '). Poetul Juvenal, amintesce de asemenea un fapt forte caracteristic pentru condiţiunile etnografice ale Islancliei vechi, numite în geografia grecă şi romană Thule. Se vorbesce, dice densul, că locuitorii din Thule voiesc se ducă la dânşii un profesor 2), care së-ï înveţe a vorbi corect şi frumos limba latină. în fine mai notăm aid, că Islandia se numia în limba vechia germană Va 11 an d, întocmai ca Francia şi Italia 3). După cum vedem, ne aflăm aicî în faţa unui nou capitul din etnografia si civilisaţiunea lumiî vechi. Ne oprim de astă-dată aid, lăsând pentru alte timpurî, orî pete pentru alţii, urmărirea migraţiunilor pelasge dincolo de Marea atlantică. Acum însă vom pute pricepe adevërata importanţă a tabelei etnografice a Iui Ephor din sec. IV a. Chr., că întreg ă regiunea de nord a lumiï vechï, a fost ocupată de Scyţl, numiţi o-dată, după cum ne spune Pliniu, Aramei 4). 17. Migraţiunile Arimilor în peninsula cea mare a Indiei. Arimil au format încă din o vechime forte depărtată elementul dominant şi civilisatoriu şi în cele ddue peninsule mari ale Asiei meridionale, în India dincoce şi în India dincolo de rîul Gang. Cea mal vechia poemă epică a Indiei glorifică pe un aşa numit Rama, (sec. XV a. Chr.), în care se întrupase Vi.şnu, spiritul cel bun, ce străbate întreg universul. După legendele indiene, Rama a fost un fiu al regelui indian Dasaratha (al cărui strămoş era Serele), şi el purtase resbdie fericite în contra popd-rclor conduse de spiritul cel rëù, numit Ravana. Istoricul şi geograful grecesc Mcgasthenc, care trăise în sec. 1IF a. Chr. ne spune, că în timpurile sale csistau în India trei ginţi seu popere mal însemnate, ce trăiau după anumite precepte filosofice şi religiose. Numele lor era Brachmanes, Garmanes şi Pramnae"). între aceste popôre
') Straboiiis lib. XV. 1. 59 seqq. ceï maï religioşi erau Brachmaniï '). Eî duceau o vieţă frugală, trăiau numaT cu fructe şi cu apă, erau fSmenl devotaţi filosofieî, adorau cu deosebire serele, petreceau totă vieţa lor sub ceriul liber şi considerau mdrtca ca o nascere pentru o vieţă mai fericită. Brachmaniï au avut din cele maî depărtate timpuri supremaţia socială şi superioritatea rcligidsă în cele doue peninsule marï aie Asieï meridionale. Brachmaniï nu formau o simplă castă, ori sectă rcligiosă, ci constituiau un popor forte numeros divisât în maî multe seminţiî -'). De la eî derivă con-strucţiunile cele prodigiose ale Indiei si templele tăiate în stâncă via. Oraşul lor principal se numia, după Diodor, H arma t el ia °). Din punct de vedere al etimologiei, numele de Brachmanï, Garmanï şi Pramnî se vede a fi numai o formă coruptă a terminuluï maï vechiû de (7/)Armanî, Rahmanî şi Ramnî. La cronicariul rusesc Nestor, Brachmaniï ne apar sub numele de Rachmanc 4), ér Clemente Alexandrinul numesce pe Garmanï Şarm an a c 6) (cu 6" ca aspiraţiune). Ptolemeu, care trăise în secuiul II d. Chr., amintcscc în părţile de apus ale Induluï un popor cu numele de Ramnae fl). Un alt trib cu acelaşi nume de Ramnae î-şî avea locuinţele sale în regiunile centrale ale Indiei, lângă muntele Vindius 7). Pliniu maî face amintire încă de un alt munte al Indiei cu numele de Oromenus, renumit pentru minele sale de sare 8); probabil, că aci se afla si un trib cu numele de O rome ni. In părţile meridionale ale Indicî, în faţă de insula Ceylan, se află ţinutul Ramnad, care formase o-dată un principat puternic; ér partea de lângă mare, peninsula Ramnad se termină în forma unuï vêrf de lance în promontoriul numit si asta-dï Ram en 9). în limba cea vechia a Indicî, numită sanscrită, ce représenta limba cea sacră vorbită de Brachmanï, ni s'au păstrat încă o parte din formele preistorice ale maî multor cuvinte latine. Acesta limbă însâ, aşa cum ne-o presinta vechile monumente literare ale Indieî, se vede a fi fost alterată de ') sing. Up^/jj.o.v si Bp'/.-/jj.YjV, pi. Dpay(j,âv;ţ, Rpa-/it.-?jV5ţ. -) I'linil lib. VI. 2t. 9: multarum gentium cognomen Brachmanae. *) IHodori lib. XVII. 102. 4) Heeropi, (Ed. Schlozer) c. 13. 6) Clemens Alex. (Ed. Potter) p. 359. «) Plolemaci lib. VI. 21: ta itpet tîû 'Iv5ùJ xaTsy ') Ptolcmnci lib. VII. 1. 65. 8) Plinii lib. XXXI. 39. 3. «) Reclus, Nouv. Géogr. univ. VIII. 575. 10 iflucnţele altor idiome străine, can au distrus si aici societatea pelasgà, rccum au distrus'o si în alte părţî. Limba sanscrită, cum ne-o înfăfişeză cărţile cele sfinte ale Indiei, nu este icï mama, dar nici sora, limbeî latine; ea însă conţine elemente suficiente pre a cun6sce, că cele maï vechî triburî ale Brachmanilor au format la iceput un popor arimic. Noî estragem aici din acesta idiomă următorele cuvinte de origine latină '). ;ie ne vor pune în vedere, cum erau formele acestei limbe, în momentul and o nouă invasiune de diferite poprire se reversa asupra Indiilor şi limba ea vechia a Brachmanilor, Rachmanilor, seu Ramnilor se stinse. Aceste specimine sunt:
Elchhoff, Parallèle des langues de l'Europe et de l'Inde. Paris, 1836. Sanscrită Latină Română asmi sum sunt, îs, 'su asti est este, ieste smas sumus (săm) suntem; istr. smo, esmo sânţi sunt sunt, sânt ady liodie adï hyas heri ieri upa post; gr. une după. Rîul induluï, ce isvoresce în părţile de nord aie Himalaiei, şi are un curs forte lung, se numia în limba indigenilor S indus 1). Alesandru cel Mare, dupa cum spuneau istoricii sëï, de abia a putut termina navigaţiunea pe Ind în curs de cinci lunï şi câte-va dile, cu tôte că făcea pe fie-care di o căletorie de 600 stadii (110 chilom.). De alungul acestui fluviu locuiau pe amendduc ţermurile sale o mulţime de populaţiunî scyte; şi întregă acesta regiune vastă se numise o-dată Indo-scythia 2). Din aceste părţi ale Indiei se vëd a fi emigrat Sin d i de lângă Lacul meotic 3), Sin di de Ia Istru 4), Sinti din Thracia 5), şi aşa numiţii Sin ti e s, adoratorii lui Vulcan, din insula Lemnos, despre cari ne vorbesce încă Homer c). In părţile de jos ale Induluï mal locuiau şi popdrele aşa numite Umbrae, Umbrit ta e şi Mesae 7), dintre cari unele grupe puternice, după cum ne arată numele, trecuse în timpurile rnigraţiuniî pelasge si se stabilise pe continentul Europei, sub numele de Umbri şi Mesl. Dacă vechile populaţiunî arimice din cele doue Indii au fost pământene, ori imigrate din alte părţi ale Asiei, cu siguranţă nu putem sci. Diodor Şicul ne spune, că India avênd o estensiune forte mare si fiind locuită de diferile popdre, tdte aceste ginţi se considerau ca autochtone, şi că nici una din ele nu era venită din altă parte, dar nici nu trimisese colonii în afară de India 8). însă valdrea istorică a acestor tradiţiunî se reduce numai Ia un ') Plinii lib. VI. 23. 1: Indus incolis Sindus appellatus. 2) Ptolemaci 1. VII 1. — Dioiiysli Per. v. 1088. — Eustnthlus ad Dionys. ibid. — Cf. A v i e - nus, Descr. Orb. v. 1287—8: at flumen ad Indum auroraeque latus Scytha ... accolit. 3) Hellanici fragra. 92.— StraLonls lib. XL 2. 11. 4) Apollonii Eh. IV. 322. s) Strabonis lib. XII. 3. 19; VII. fr. 36. 6) Homeri II. I. v. 590; Odyss VIII. 294. — Hellanici fr. 112. 113. — în Transilvania, Bănat şi România maî aflăm şi astă-di numirile de comune: Sin t (Turda) cu morminte presupuse preistorice, Sintescî (Caras), Sintescî (Ialomiţa) şi Sintescî (Ilfov). ') Plinii lib. VI. 23. 6-7. 8) Diodori lib. II. 38. — Arriani Indica c. 9. — Plinii lib. VI. 6. 17. • aur fapt positiv, că t6te aceste diferite populaţiunl ale Indiei se aflau tabilite acolo încă din timpurile cele maî archaice. Forte probabil însă, că hmaniî seu Ramniî din cele ddue peninsule ale Indiei au fost numaï o simplă migraţiune, însă forte vechia, din Sarmatia asiatică. Când legiunile romane trecură Euphratul şi cutrierară victoridse Armenia, Assyria si Mesopotamia, Brachmaniï şi regii Indiei se declarară de alia|î naturali al. Romanilor, întocmai cum făcuse şi Remil din Gallia în timpurile lui Cesar. împăratul August în testamentul sëû amintesce, că regii Indiei i-au trimis adese-orî legaţiunî *); ér istoricul grecesc Nicolac Damasccnul ne spune, că densul a întâlnit în Antiochia o legaţiune, pe care o trimisese Indienii la August, în epistola scrisă pe pcrgamen în limba grecescă, Por dicea, că deşi dânsul domnesce peste 600 de regi, totuşi prefuesce forte mult amiciţia Împe-ratulul si este gata së-ï concéda intrare în ţera sa, orî pe unde ar voi, şi se-1 ajute-în to te lucrurile bune şi cuviinciese. între diferitele daruri, pe cari le trimesese Por împëratuluï August, se afla si un Herman ('EpjAâv) cu bravele tăiate încă de când a fost mic; acesta legaţiune mal era însoţită şi de un filosof indian, numit Sarmanus 2), adecă din gintea Sărmanilor seu Garmanilor Expedifiunile lui Bach, Hercule şi Alesandru cel Mare către acesta ţeră depărtată din regiunile de resărit ale «&siel, renumită pentru moravurile, legile, instituţiunile şi civilisaţiunea sa, se par că au fost numai resultatul unor sentimente naţionale, de a uni, dacă se ptfte sub un singur guvern tdte grupele etnice pelasge. La India cugeta şi împëratul Traian. După ce învinse pe Părţi, el naviga pe Tigru în jos până la Ocean, şi aici vëijênd o corabia trecând pe dinaintea sa către India esclamă: «O! dacă aşi fi mal tênër, asï merge şi în India 3). Şi întru adevër, după cum ne spune Eutropiu, el dede ordin se i se con-struescă o flotă în sînul persic, ca se plece, se devasteze (cucerescă) India *). Insă primind scire, că provinciile, pe cari le supusese maî înainte, au început a se revolta, el se întôrse la Babylon. ') Monum. Ancyr. (C. I. L. III, p. 796) c. 31. 2) Strabonis lib. XV. 1. 4 şi 74. ') Dloiiis Cassii lib. LXVIII, c. 29. 4) Entropii lib. VIII. 2. 18. Latinii. Vechia genealogia a triburilor latine. Triburile latine din Italia constituiau la început numai o mică ramură din familia cea mare a ginţiî latine, respândită în timpurile preistorice prin diferite regiuni ale Asiei si Europei. Dupe cele maî vechi tradiţiunî, pe caii le aflăm la autorii greci şi latinT, originea geografică à Latinilor din Italia se reducea la părţile de resărit ale Europeî. Una din aceste tradiţiunî, care de altmintrelea se pare a fi cea maî vechia, ne este transmisă de Dionysiu din Halicarnas: că Hercule, după expe-diţiunea sa asupra lui Geryon, a trecut în Italia şi aici a avut un fiu cu numele Latinus, născut din o fată hyperboreă, pe care o luase ca ostatecă de la părinţii scî J). în acesta tradiţiune etnografică, Latinus figureză ca patriarchal eponim al ginţiî latine. Genealogia sa este genealogia poporului latin din timpurile ante-romane. Hercule, după cum seim, este eroul cel mare naţional al Pe-lasgilor de Ia Dunărea de jos. Aicî se aflau şi locuinţele Hyperboreilor celor legendari, cari avuse un rol aşa de însemnat în cultul luî Apollo (sdreluî). De aici, de la Dunărea de jos, luase Hercule aşa dar pe fecidra hyperboreă, cu care trecuse în Italia. O altă tradiţiune ne înfăţişeză pe Latinus ca fiu al luï Hercule, însă născut din sofia 2), ori din fica 3), regelui Fa u n us. Acesta legendă însă este de fapt numaî o simplă variantă a celei de ântâiu. Soţia lui Faunus, care a născut pe Latinus, a fost, după Dionysiu din Halicarnas una şi aceeaşi cu «fata» (xoprj) hyperboreă, de care am vorbit mai sus. A treia tradiţiune despre originea Latinilor o aflăm la Suida, al cărei conţinut este: că Hercule a avut un fiu cu numele Telephus, supranumit Latinus, care domnise peste Cetii (Iv/j-not), şi că din timpul domniei lui Latinus, Cetii au început a se numi Latinî 4).
Yüklə 4,91 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||