Graiul românesc din Sêfdû
Yüklə 4,91 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- ") Pto](MII!lCl
- Ani miaul
; iiinu lib. IV. 27. 3: Insulae complures sine nominibus (in Oceano septentrionali) q i sus ante Scyt h ia m, quae vocatur Raunonia, unam abesse diei cursu. a la Romani Mayors în loc de Mamors, şi în Uănat Rafna în loc de Ramna.
La autoriî grccescî, vechii locuitori aï Scytieï, maï erau numiţi şi Sauro-matae, ér de Romani Şarmatae *). Originea acestei numirî se reduce de asemenea la poporul Ari inilor seu A r a m e i l o r. în cuvéntul Sauromatae, S de la început este numai o simplă aspi-raţiune usitată în timpurile vechi la poporele, ce aparţineau rasei pelasge 5). în cosmografia lui luliu Honoriu mai aflăm pentru terminul de Sarmatae si variantele de A u r o m a t a e şi R u m a t e 8). La Stephan Byzantinul, Sannaţia este numită şi Armatia 7). La acelaşi geograf, sub numele de XapijjiâTa'. figureză o populafiune stabilită lângă Pontul euxin, probabil una şi aceeaşi cu vechii Arimaspî. Aicî iniţialul X ţine numai locul uneï aspiratiunï maï aspre de cât h. în ce privesce silaba finală îae din numirile de Saurom-atae, Auromatae, Rumate şi Xafjijj.crcai, ea corespunde sufixului latin ani; ast-fel că din punct de vedere istoric şi filologic cuvéntul Sauromatae, ori Sarmatae, este numaî o formă dialectală grecisată a terminuluî deSauromani seu Sărmani. Alte urme etnografice despre Arimiî seu Armânii din Scyţia le aflăm în numirile de tribun şi localităţi. Pliniu amintesce între populaţiunile, ce locuiau în partea meridională a Scyţiel, pe Rh y mozoli şi pe Râmi 8). La Ptolemeu aflăm pe Tu|(.o.oi, seu 'EpD|j.;j.o'., cu locuinţele de asupra Mării caspice °). ') Eustathii Comm. in Dionys. v. 728: 'Ilsav K ExiS-at xotl Gpâxiov efl-voţ, v. xa! Av)|i-valo: Èv.aUùvto (Ed. Didot. Cod. Paris. L, 2708). Cf. Ephorus, fr. 78 ; Scy m n u s , V. 350. '-) Ca şi la Romani Lemuria în loc do Rcmuria (Ovid. Fast. V. 421. 483).
') Stephauus Byz., v. 'AXâvoţ, Spot 'Apixaita;. — La Eusthatiu in Dionys. v. 305: 'AXavoţ, ooo.- S'/pjiaTÎac. ») Plinii lib. VI. 7. 2. ") Pto](MII!lCl Iii). VI. C. 14. /\mmian Marcellin (sec. IV) ne spune, că cea mal feroce şi mai' neumană opulaţiune din peninsula taurică o formau Arin chi '). Tornande aun'ntesce despre ore-car! femei vrăjitore scyte, numite Alio-mnae 2), probabil Ar i o-R u m n a e . După Tacit, Arii constituiau un f-'b resboinic şi barbar stabilit lângă Vistula de mijloc (în Polonia rusescă). T unele lor aveau un aspect înfiorătorii! şi lugubru. Scuturile lor erau negre, corpurile văpsite cu negru, şi ei î-şî alegeau nopţile întunecôse, ça se atace pe 'nimici 3) Aceşti Arii făceau parte din familia etnică a Herminonilor, seu Armiilor din Germania *). O localitate de lângă gurile rîuluï Tyras (Nistru) purta numele de !Er,y.&-,>aXTO? -/.wjj-vj '•>)• Lângă Bosphorul cimmeric esista oraşul 'Epij-uvaooa, întemeiat je o femeia cu acelaşî nume G); ér pe cestele de resărit ale peninsulei taurice se ifla H c r m i s i u m '), astă-dî Armiansky. în fine un vechiu oraş de lângă Nipru (Borysthene) ne apare la Ptolemeu ;ub numele de Seri mon 8), unde prima literă este numai o simplă aspi-•afiune, ca în Sapfxana (: Apparia) ; S6f/ytţ ("Î'pTt?) &• m Scyţia; 2sf/fwXîa 'EpfioXco), localitate tn Thracia; Sarminium, oraş în Pannonia 6); S arii aei (Ardiaei), populaţiune din Dalmaţia. Venim acum la etimologia numelui de Xy.ôthjç, ï-/ài>at. Herodot ne spune, ;ă numele de Î7.6â-a-. l'au dat Grecii lo). Rasa pelasgă, popor numeros şi puternic, care cucerise prin civilisaţiunea i prin armele sale cea mal mare parte a lumii vechi, a avut încă în timpurile roice o organisaţiune militară escclentă n). Toţi erau deprinşi în arme, toţi râu obligaţi la servicii militare, fie pentru apărare, fie pentru cucerire. Insă e-care popor seu trib î-şl avea usurile sale particulare de luptă. Uniî erau ') Amminni lib. XXII c. 8: Tauri inter quos immani diritate terribiles Arin chi, t Sinchi, et Napaei. -) Joriiamlis Get. c. 24: Filimer rcx Gothorura qui et terras Scythicas cum sua ente introisset repurit in popuio suo quasdam magas mulieres, quas patrio ser- ione Aliorumnas is ipse (Orosius) cognominat.
") Kaveuiiatis Cosmogr. p. 218. 10) Herodoti lib. IV. 6- Xv,',«.„- ?• t» - • » °- ^v-"*^'. o rJ.XTjVsc ojvop.aC3c/.v. ra-itmnile germane (Vilkinasaga, c. 328, 329) mai aflăm încă o reminiscenţa de trupe formidabile numite Ostacia seu Ostansia (Grimm, D. M. p. 1008). mai deprinşi a se bate din depărtare, alţii din apropiere. Uniî erau armaţi cu arcuri şi .scuturî, alţiî cu lănci ori suliţe, uniî luptau pedestri alţii călare. De aici numirile de a r c ar i i (apy.iio'. med.), scutarii, scutati, sagittarii, lance arii, hastati, p édites, celer e s (équités) '), la Egipteni xxXaoîptcç 2), Scutul a fost una din armele cele sfinte ale popôrelor de la Dunăre şi Marea negră. Marele deu de la Carpaţî este zeûç a^to^o;, Joe purtătoriul de scut 3). Juno Sospita 4) si Juno Curulis 5) erau representate cu scuturî în mână. Paladiul naţional al Romei a fost un scut divin 6). întregă călărimea de resboiû a Latinilor vechi purta scuturî, équités scutati omnes "'). Er Lydus ne spune, că Romul separă din armată 300 de scutati (o/o'jTcboi), pentru pada persôneï sale 8). Avem aşa dar aici un fel de s c u t a ş î r e g a l î . Samniţiî aveau scuturî elegante, ornate cu aur şi argint; Liguriî scuturî de aramă; M ar s ii o specie de scuturi marî °). Bruţii, Lu cani'f şi Etrusc i I , toţi purtau în resboiû scuturî, cu forme mai mult orî maî puţin identice. Scutul a fost arma permanentă defensivă a legionariulul roman. Trupele naţionale ale Celtiberilor — emigraţî în timpurile vechi de la Carpaţî — erau compuse maî mult din s cutaşi 1D). In general, scutul a fost o vechia armă naţională a popôrelor ar i mic e. Homer numesce scutul marelui Zîûç, èf>=[AVY;v aV/îoa u), adecă scut înfiorătorul, după etimologia grcccscă, seu scut arimic, cu înţelesul etnic .b-arbar. Scyţiî au fost la început un popor de s cutaşi 12). Etimologia numeluî derivă de la scut (lat. scutum ; gr. t/ôto;, pelea de animal, cu care se aco-periau scuturile). Vechii A re a dl încă au fost un popor de arcaşi 13). ') Festus p. 42: Celer es antiqui dixcrunt, quos nune équités dicimus.
') Tirgilii Aen. IX. 370. s) Lydl De magistr. I. 9. 9) Livli lib. IX. 40. — Strabouis lib. IV. 140. — Fesliis v. Albesia scuta. ") Livli lib. XXVIII. 2: Erant autem in Celtibero exercitu quatuor millia scu-tatorum et ducenti équités. ") Hoinori II. IV. 167. 12) Despre scuturile Scyţilor amintesce Aelianus, De nat. anim. II. 16. 13) După Suida (v. Mpxaoa;), Arcadiï au fost ceï mai bclicoşî dintre popdrele Eladeï. Numele ginţii, după cum résulta din Stcphan Byz., a fost Arcaş. Numele vechi û patro- Sam ni ţii î-Şi aveau numele lor după suliţele (gr. oaiivia), ce le purtau l). Sabinii, unul din cele mai vechi popdre ale Italiei, au fost numiţi Cu r i te s (Ouirites), adecă has taţi, după arma naţională curis (quiris) = has ta 2). între tôte populaţiunile scyte, ceï mal bravï, maï puternicï si mai distinşi au fost Scyţiî regali, Ixu&ai [îattXijVoi, de carî amintesce Herodot 3). întocmai ca si s c u t a t i lui Romul, Scyţiî regali constituiau un fel de miliţia permanentă, a căror plată consista în anumite porţiuni de păment; aceeaşi organisaţiune, pe care o aveau si aşa numiţii xaX-aaîp'.e; din Egipet «). Semnificaţiunea numelui Scythes o mai aflăm şi într'o notiţă etnografică a lui Herodot. Perşii ne spune densul, numiau pe Scyţl Sacae 6). în limba vechia gre-cescă aâxoc însemna s c u t ; probabil că şi în limba Medilor; ast-fel că în fond cuvintele Scythes şi Saces aveau unul şi acelaşi înţeles de s c u t a ş "). După tradiţiunî şi moravuri, Scyţiî aparţineau la unitatea etnică pelasgă. EI se considerau, ca cel mal vechi omeni de pe păment 7), întocmai ca şi Pelasgiî din Grecia, din insulele Mării egee, din Asia si Egipet. în deosebi, Scyţiî erau de aprôpe înrudiţi cu Thraciî şi cu Geţii de la Dunărea de jos 8). După o tradiţiune culesă de Herodot, Scythes, vechiul représentant al poporului scyt, a fost un fiu al Echidnel 9) din ţera Ari milo r10), frate bun cu Aga thyrsus, primul rege al Agathyrşilor de lângă rîul Maris. Popor cu rituri simple, dar caste, şi cu sentimente înalte de dreptate, Scyţiî avuse la început aceleaşi doctrine religiose ca şi Romanii. După cum ne spune Herodot, Scyţiî nu aveau usul se ridice dcilor nici statue, nici temple, nici altare "). nimic era Arcasidae în loc de Arcadides şi fcmeninul Arca sis. Pc un ban vcchiû din tesaurul regilor Francieî se afla, după cum spune Spanhemius, legenda: TOIC APKACI (Steph. Byz. Ed. Berkelius, 1688 v. 'Apxâ;).
') Just i ui lib.II. 1: Scytharumgensantiquissima semper habita.—Ani miaul lib. XXII. 15.2. 8) Steplianus lîy/., IxiiS-ai, s ft v o ţ Hff/.'.ov. 9) Herodoti lib. IV. 9. 10) Hosioili Theog. v. 304. 11) Herodoti lib. IV. 59. 
Tot ast-fel ne spune Varro, că Romaniï, au adorat pc deï mai mult de 150 de ani fără simulacre s&ù idolï *). Un singur simbol era în deosebită onôre la Scyţî: sabia de fer a lui Marte2), deut naţional al poporului getic. Acelaşi cult simbolic î-1 aflăm şi la Romani. Istoricul Trog Pompeiu, care trăise în timpul luî August, ne spune, că Romanii au adorat la început lăncile (hastele), ca simulacre ale divinităţilor 3). Cu deosebire însă, Romanii aveau un cult tradiţional religios pentru h a s t a lui Marte •>•). In fruntea divinităţilor scyte aflăm pe Vesta (rlat;.r;), o deitate prin escelenţă pelasgă. Vesta avea şi la Romani un cult principal. Ea sim-bolisa atotputernicia naturel, focul şi pământul. Scyţiî adorau pe T e r r a sub numele Apia, la Romani Ops, séu Opis mater; şi pe Apollo, marele deû al Hyperboreilor, de lângă Dunăre. . 257. — Terra matcr. Figura co-\< in ere a ne apare la Scyţi sub numele josa|ă de petră (Babă), cum se de >APfc*ao« o formă dialectală, on coruptă, în loc de Cerkask, lângă estremitatea de r nord a lacului Meotic. Costumul Arimnassa, unde «aaa este numai un simplu se caracteriseză prin velu! de pe cap şi prin cătrinţa din ainte cu sufix femenin. La Greci, Marte era numit şi ornamente particulare ale por- . . . s ... . , tuluîromânesc.DupăTh.Schie- Arimanios li) şi Venus era considerată ca mann,Russland,Polenu.LivIand. soţia lui Marte al Geţilor "); de aici conumele ' • P- • el de 'Ahtiat, 8), ér la Scyţî de Artimpassa, ce de fapt corespunde la Arimnassa. 1> Augustin! De civ. Dei, IV. 31: Dicit ctiam Varro antiques Romanos plus quam annos centum et quinquaginta dcos sine simulacris coluisse. "•') La Herodot (IV. 62) ax:vâxY;<: ciîy^eioî; la Q. Curţiu (VII. S) hasta a) Justini lib. XLIII. 3: Nam et ab origine rerum pro diis immortalibus (Romani) has t as coluere. 4) Scrvlus in Virg. Aen. VIII. 3: Nam is qui belli suscepcrat curam, sacrarium Marti s ingressus, primo ancilia commovebat, post hastam simulacri ipsius, dicens: Mars vigila. — După Juvenal (XIII. 79) Romanii jurau (per) Martis frameam. în o poesiă eroică română: Dar Badu mi s'a culcat (şi) Pe sabia s'a jurat (Tocilescu, Mater, folkl. I. 1245). ") Herod, lib. IV. 59.— Cf. 'Of/fiîjxîtaîa!, 'AisT'|i"'*'0! srAfyi-jraTu! în loc de Arimphaei. c) A se vedé maï sus p. 731. ') Staţii Silv. I. 2. 53: Getici . . . măriţi (Vencris). 8) Prcller, Gr. Myth. I (1854) 215. 6. Arimiî (Herminones, Arimani, Alamanni, Alemanni) î ii Germani a. Cea mai vechia populaţiune a Germanieï marï, séû barbare, care se întindea de la Rhen până la Vistula şi cuprindea tot-o-dată peninsulele numite astă-dî Danirnarca, Suedia şi Norvegia, rai format'o Arimiî. în timpurile lui Tacit, întregă populaţiunea Germaniei marï se află divisată în treî grupe principale. în ce privcsce originea istorică a acestor seminţii, Tacit scrie: «Germanii celebreză prin cântece vechî pe Tuisto, deu născut din Terra, si pe fiul seu Mannus, autorul şi întemeiătorii ginţii lor. Eï atribue lui Mannus trei fiî, şi după numele acestora, locuitorii cel maî apropiaţi de mare s'au numit Ingaevones, cei din părţile interiore Herminones, cr ceî alai ţî Istaevones» 1). Din cuvintele luî Tacit, « e quorum nominibus — Ingaevones — Herminones — Istaevones vocentur>, résulta, că ceî trei fiï aï luî Mannus, întemeiătoriî vechilor seminţii germane s'au numit Ingaevo, Hermino si Istaevo. La familia Ingevonilor aparţineau, după Pliniu, Cimbri, Teutoni si Cauci, stabiliţi pe litoralul Oceanului, delà Rhen si până la Elba. La familia H ermi (n)onil or, cari formau cel mai estins si maî puternic popor al Germaniei man, aparţineau Suevi, Hermunduri, Chatti şi Cherusci; ér din seminţia Istevonilor, cari locuiau în Westphalia, Nassau şi Ilessen, Pliniu amintesce numaî pe Sigambri -). O Taciţi Germ, c. 2: (Germani) Celebrant carminibus antiquis (quod unum apuci illos memoriae et annalium genus) Tuistonem deura, Terra editura, et filium Mannum, originem gcntis conditoresque. Manno très filios assignant, e quorum nominibus proximi Oceano Ingaevones, medii Herminones, ceteri Istaevones vo-centur.— Istevoniî din Germania se par a fi fost numaî o fracţiune dintr'un trib maî numeros pelasg. Pliniu (VI. 19. 1) amintesce între populaţiunile scyte din Asia pe Histi. în Samniu afiăm un oraş numit Histonium (Pliniu, III. 17. 1), seu Istonii în Liber coloniarum. în Eubea esista un vechiu oraş numit Hestiaea şi o parte a Thes-salicî se numise Hestiaeotis. 2) Plinii lib. IV. 28. 2: Germanorum genera quinque: Vindili: quorum pars urgundiones, Varini, Carini, Guttones. Alterum genus, Ingaevones: quorum pars Cimbri, Teutoni ac Chaucarum gentes. Proximi autem Rheno, Istaevones: quorum pars 'rnbri (Sigambri). Med i terranei Hermi ones, quorum Sue vi, Hermunduri, Chatti, Cherusci. Jumta pars Peucini, Basternae, supradictis contermini Dacis. —Pliniu, după cum vedem
anuali), subdivisât! în Burgundioncs, Varini, Carini şi Guttones. însă aceste triburi ne AcccaşT tradiţiune istorică, pe care ne-o transmite Tacit, ne apare mai târdiii sub o formă mai desvoltată şi acomodată împrejurărilor etnografice din timpul migraţiuniî celei marî a poporelor. Este tabela numită «Generaţie r eg u m», redactată probabil în timpul celor de ântàiû Merovingï, cam pe la a. 520 d. Chr. Ea conţine pe lângă numele regilor tradiţionali şi o grupare etnică a populaţiunilor germane de pe la începutul sccululuî al VI-lea. După acesta tabelă genealogică, cel de ântâiu om, care a venit în Europa, seu mal corect în Germania, a fost un aşa numit Alanus, primul rege al Romanilor, înţelege al Romanilor (s. Arimilor) de pe teritoriul Germanieï. Acest Alanus din genealogia de la a. 520 este unul şi acelaşi cu Mannus din varianta luï Tacit 1). Insă forma cea mal vechia a numelui e Mân u s, 6r Alanus un simplu conume seu epitet etnic. La Tacit, Manus, orî Mannus, este fiul luï Tuisto (deus terra editus). Etimologia şi înţelesul cuvêntuluï Tuisto a rëmas până astă-dî obscură pentru literaţii germani. Din acelaşi părinte cu Mannus, descinde şi Alanus. In tabela genealogică din timpul Merovingilor, Alanus este fiul luï F et u i r, Fetebir seu Fa di r — Vater, o simplă traducere a cuvântului pelasg Tuisto, rom. tuţiu seu tată ]). Acest Alanus, întocma ca şi Mannus din varianta luï Tacit, a avut trei fu. Numele lor sunt aceleaşi. La Tacit Hermino, Ingaevo, Istaevo; în tabela merovingică Erminus, Inguo, îs tio. Maî notăm aicî, că în cele mai multe manuscrise ale tabeleî medievale, Erminus este numit Armen,Armeno,Armenon, Armenio,Armenion cu A în loc de E; apar ca Suevï, şi ast-fel se pot considera ca făcând parte din familia Hcrminonilor ; şi a cincia familia cuprindea pe Bastarniî din Carpaţiî de nord şi pe tribul Peucinilor de la gurile Dunării, însă Bastarniî erau Geţî (Appiani De reta. Mac. IX. 16). O parte din Bastarnî, după cum ne spune Strabo (VII. 3), purtau numele de Atmoni, probabil o formă coruptă în loc de Ar m on i; ér Peucini, seu locuitorii din delta Dunăriî, sunt numiţi în tradiţiunile române Armâni. Confusiunea a urmat ast-fel din causa numelui. Vechil Herminonï aï Germaniei, au format, ce e drept, una şi aceeaşi familia cu Arimiî de la Carpaţî. însă Germanii din timpurile Iui Pliniu constituiau un popor cu totul transformat. ') Mannus (Manus) din notiţa etnografică a luï Tacit nu este un cuvent de origine teutonică. Pelasgiî din Lydia aveau şi eî o tradiţiune analogă, că în timpurile unui vechiû rege al lor, Atys fiul lui Manes («n; = tată. Fragm. Ilist gr. III. 592), o parte din poporul Lydieî emigrând au descălecat în Umbri a, unde s'aû numit apoî T urs en Ï (Herodot I. 94). Un alt Manus ne apare ca întemeiătoriul oraşului Manesion din Frigia (Fragm. Hist. gr. III. 233). Romanii încă aveau un Deus Manus seu Manes. Vedî mai sus p. 207 — 208. Ing u o ne apare maï mult în forma de Negue, Nigueo, Negno, ) Neguio şi Neugrio, adecă cu Ne în loc de In 1). Reproducem aici textul acestei memorabile tabele etnografice, ast-fel cum fost publicat de K. Mûllenhoff în Memoriele Academiei de sciinţe din Berlin si punem tot-o-dată în paralelă variantele din Historia Britonum a lui Nennius (sec. VII), precum si din alte manuscrise ale evului de mijloc, în can aflăm unele forme maï corecte ale numelor proprii. T a 1> c l ;i M e r o v l n g' i c ii. După Mommsen şi Mûllenhoff, Variante după Nennius, Historia Verset' cliniss d. rom. Provinzen um 297 2). Brilonum, c. J?; etc. 1. incipit gener a tio re g u m (ITEM DE REGIBUS ROMANORUM B3). 2. primus rex romanorum ala- Primus homo venit ad Europain de ge- neus (Allanius B) dictus est. nere lafeth Alan us
tium 6). 5. Egetius genuit Egegium. (5. Egegius genuit Siagrium 6)(Fadiruyl,). 7. per quem Romani regnum perdide- runt (et ipsum Romani perdide-runt A). 8. tres fueruntfratres unde sunt gentes: cum tribus filiis suis, quorum nomina sunt ') ') In, ca particulă negativă, se prefăcea in limba latină une-ori în ne: infandus, ne-fandus; infaustus, nefastus; inscius, nescius; ér în limba română negativul in are tot-de-una forma de ne. ') In Abhandlungen d. kônigl. Akad. d. Wissenschaften zu Berlin, 1862. 3) Siglele manuscriselor: A, Sangall 732 din sec. IX.—B, Paris 4628 din sec. X, şi Ottobonian 3081 sec. XV.—C, Vatican 5001, Legile Longobarde sec. XIII/XIV. — D, Paris 609, sec. IX. — E, ms. La Cava. Legile Longobarde, sec. XI. — F, Reichenau 229 in Karlsruhe, sec. VIII/IX; bcdefski=Ms. Stevenson la San-Marte BGKLNPRa, 4) După Diodor (II. 43), Scythes, părintele legendar al Scyţilor, a avut doi fir, pe Palus şi Napes.—La Romanï Paies, divinitatea protectôre a păstorilor, a turmelor şi a păşunilor, maï avea şi caracter masculin. 5) Un rege vcchiû al Scyţilor, contemporan cu Aiete, care domnia peste Colchî, purta numele de Agaetes (Steph. Byz. v. IlavtixiKaiov). ) ici textul este evident alterat. Syagrius a fost comandantul trupelor romane din allia după căderealuî Romulus Augustulus. Cugetăm la Agrius, fratele lui Latinus după Hcsiod. ; _'a Wennius, fiii lui Alanus sunt amintiţi în ordinea: Hessitio, Armeno, Ncgue. '"să reproducem aceste variante în paralelă cu textul publicat de Mûllenhoff.
0. E r minus (Ermenius B, Ermenus D, Ai'inen E, Ermenonc F). I n g u o (Ingo B, Igngus D, Tingus E, Nigueo F). et I s ti o (Escio S, Scius D, Os-tjus E, Hisisione F) frater eorum. 10. Erminus (ErmeniusSC, Ermenus
11. Gotos [Walagotos] Wandalus, Gi- pedes et Saxones. 12. haec sunt gentcs V 1). Ar m en o (Armenio b, Armenon ehi, Ar- nienion gf) Negue (Negno e, Neguo fgh, Neugio i, Neugrio Flavigny) H e s s i t i o (Hessicio b, Hisicion ei, Ysi- cion g, Usicion h). Armenon autem habuitquinque filios: Gothus Valagotus Gebidus Burgondus Longobardus 13. Inguo (Ingo SC, Tingus E, Ni- N eu go autem habuit très filios: guco F) frater eorum genuit Wandalus Saxo Boguarus (Boguarus Targus cdefgi)
1G. Istio (Escio J?C,SciutZ>, Hostjus E) frater eorum genuit 17. Romanes Brittones Francus Ala- mannus 18. haec sunt gentes IV. II i s si ti o autem habuit filios quattuor: hi sunt Francus Romanus Britto Al-banus (Romanus Allemannus et Brito a quo primo Brittannia ha-bitata est ce). Alanus autem ut aiunt fuit filius Fetebir («Fetuyr». Mon. hist. Germ. SS VIII. 314) filii Ougomun filii Thoi 2) etc. hanc peritiam inveni ex traditione veterum, qui incolae in primo fue-runt Britanniae.
') Avem aicî o vechia tradiţiune pelasgă. Hermes ('Epjxvjţ, 'Ep|iâu>v, 'Efjiov), era considerat in timpurile preistorice ca un strămoş divin al multor seminţii arimice. Pe o inscripţiune romană de la Mannheim lângă Rhen, Hermes, numit de Romani Mercurius, mai are şi epitetul etnic de Alaunius séù Alaunus (Genio Mercur/»'// Alauni. La Pauly-Wissowa, R. E. v. Alaunius). Forma de Alaunus corespunde aicî la Alanus, ca in limba reto-romană christiaun la christianus (Cf. Schuchardt, Vulgăr-lat. II. 318). Este ast-fcl clar, că Erminus seu Armen, fiul lui Alanus orï Alaneus din tradiţiunile germane, este una şi aceeaşi personalitate legendară cu Hermès, séû Mercurius Alaunus din inscripţiunea de la Mannheim. După Val. Flac, care murise înainte de cucerirea Daciei (c. a. 87 d. Chr.), Alaniï locuiau în timpurile argonautice lângă Istrul de jos (per saevos Ister descendit Alanos. Argon. VIII. 219). Lângă Istru pune pe Alanï şi poetul Seneca (Thyeste). Cf. Dionys. Per. v. 305.—Getiî de la Istru avuse aşa dar în timpurile preistorice şi numele de Alanï. Résulta ast-fel, ca Armcn, fiul lui Alanus, este unul şi acelaşi cu Hermes al Pelasgilor meridionali, care ne apare tot-o-dată ca un rege glorios şi divinisât al Daciei (p. 742 seqq.), ca întemeiătoriu al dinastiilor thrace (Herodot, V. 7) şi ca un rege plin de merite al Aborigenilor (Diod. VI. 5. 2). :) Zîuţ (mit. germ. Zio) mal avea şi epitetul de 'O^ovuoţ (C. I. Gr. 3569). — Cf. mal sus p. 221. După cum vedem, acostă tabelă reduce originea triburilor germane Ia aceiasî strămoşî, de cari ne vorbesce şi Tacit: la Erminus seu Armen (Hermine), Inguo (Ingaevo) şi Istio (Istaevo). Tabela merovingică maî stabilesce tot-o-dată ca principiu, că vechia popula-tiune a Germanie! a fost de origine arimică. Ea vorbesce numaî «De regibus Romanorum », între carî A l an e u (Alarms seu Mannus) figureză ca primus rex Romanorum. Aici terminul de «Romani», aplicat la primele seminţii germane, este numai o formă latinisată a numelui de Herminones, séû a vechilor Ari m ani; un popor, care a lăsat reminiscenţe adâncî în tradiţiunile germane l). După acesta genealogia, de la Erminus seu Armen î-şî trăgeau originea lor Goţii, Walagoţiî, Wandaliî, Gepiditsi Saxonii2); din Inguo seu Neguo descindeau Burgundiî, TliuringiÎ, Langobardiî şi Bavariî; cr Istio este părintele comun al Romanilor de lângă Rhen, al Britonilor, Francilor si Ala-manilor. Goţii, după cum seim, emigrase din Scandinavia; şi eî sunt consideraţi în tabela merovingică ca făcând parte din familia lui Armen seu a Her-minonilor. Tot la familia Herminonilor aparţineau populaţiunile scandinave şi după autorii romanî. Germania mare seu barbară, a lui Tacit, maî cuprindea, şi teritoriul cel vast al Suediei şi Norvegiei, considerat în timpurile aceste numaï ca o insulă mare în sînul Oceanului 3j. ') în tradiţiunile şi legendele germane mai aflăm amintiri şi despre alţî regî, aşa numiţi aï «Romanilor», cum sunt: Dietwart, rômischer Konig; Dietmâr, care domnesce peste Rômisch lanţ şi Romiş marc ; D i e t h e r, der junge Icunic von Rocmisch lanţ ; O t n i t, Rômischer keiscr; Kiinic Lwdwig von Ormanie, şi Ermanaricus (Airmanareiks), împerat la Romaborg (Grimm, D. Hcldensage, p. 113. 133. 168. 185. 189. 190. 290, 329). Fără indoielă. că sub numele de «Rômisch lan t», «Rômisch marc» şi «O r mani c», vechile cântece seu tradiţiunî poporale nu înţelegeau imperiul cel istoric'al Romanilor, ci diferitele regate naţionale ale Herminonilor seu Arimilor de pe teritoriul Germaniei.
") Taciţi Germ. c. 1: Germania omnis a Gallis Rhaetisquc et Pannoniis, Rheno et Danubio fluminibus, a Sarmatis Dacisquc mutuo metu aut montibus separatur. etera Oceanus ambit, lăţos sinus et insula r u m immensa spatia complectens. în particular Tacit ne vorbesce de o populaţiune numită Suiones din Oceanul nordic, seu Scandia ]). Acestî Suionî formau însă numaî o mică ramură din seminţia Suevilor; ast-fel, că făceau parte din familia Herminonilor. Mela estinde de asemenea pe Hermi(n)onî şi în Scandinavia 2); cr Jornande amin-tesce între populaţiunilc Scanzieî peRaumaricae si pe R a u g n aricii3), tribun, carî, după cum vedem, constituiau unul şi acelaşî popor de R om ar ic i4).
^r 258. — Germania magna. După tdte aceste tradiţiunî, al căror fond de altmintrelea se reduce la timpurî forte depărtate, tabela genealogică a vechilor populaţiunî ale Ger-manieî ni se prcsintă sub următdrea formă. >) Taciţi Germ. c. 44: Su i o num hinc civitatc's, ipso in oceano.
Tabela genealogica a vechilor popalaţiunl germane. |