Graiul românesc din Sêfdû

Cliormunt, L'origine et Ia formation de Tălpii, gr., pag. 13. 25.

l» "'" op«" et dies v. 78.- Horatil Od: I. 10. - Ovlrtli Fast. V. v. M9. - MacroMI S.-.I. I. 19-

caduceû şi calul sêû ceresc, uşor şi repede, numit şi equus ales, Arion, Scythius, (Dupuis, Orig. d. tous les cultes, VI. 480-83).

Hermes întocmai ca şi alte divinităţi avea în anticitate diferite numiri '). Ast-fel unele din aceste monete concave ale Daciei portă pe avers numele luî A(rmt)S, ér pe re­vers numele Iul lOf«) séû [anus *). La acesta categoria aparţine specimenul delà (Fig. 246, 6) unde monograma (D ne apare sub forma de l D = I O. Pe un alt specimen (nr. 2) aflăm literele 101. Este acelaşi nume de ID(v), însă sub o formă mistică de 5u>-f), = vox, verbum, clamor, flatus '). De altmintrelea chiar şi monograma O (6eiţ), de la Fig. 246, 7, ne înfăţişeză sub acesta formă şi o combinaţiune din 10 =* IO(v). în alfabetul plutaşilor români de la Rucăr (j. Muscel) monograma -® se folosesce spre a indica numele personale, ce încep cu Io (Ion, losif).

In fine, mal e de lipsă să notăm aici, că numele de IGD (^yl£ţ>.

Afară de tipurile şi afară de legendele abreviate, despre cari am vorbit până aicî, mal aflăm pe aceste monete diferite simbôle astronomice, carî ne probeză în mod pe deplin cert, că acest A r m i s, représentât pe monetele concave ale Daciei, era una şi aceeaşi personalitate preistorică cu I an u s seă "Iiov.

Ast-fel vedem, că cele mal multe varietăţi din aceste monete ne prasi.ntă pe revers un atribut cu totul particular, trei globule seu steluţe, împreunate prin o linie dreptă şi avênd forma unei măciuce cu trei noduri o— o—o. De asemenea se văd si pe avers mal multe globule séû steluţe, ce încunjură tipul lui Armis în formă cerculară, seu semicerculară.

Una din constelaţiunile boreale cele mal frumôse, a fost consecrată în anticitate lui I an u s şi purta numele seu. Acesta constelaţiune compusă din 25 stele visibile, se caracteriseză cu deosebire prin trei stele frura<5se de mărime secundară, aşedate in linia dreptă şi num te în era creştină bastonul lui lacob.

Arabil, cari ne-au transmis în evul de mijloc cunoscinţele astronomice, ce le primise în diferite timpuri de la Greci şi de la triburile pelasge ale Asiei, numiau întregă conste. laţiunea acesta Aramech. Cu deosebire se da acest nume stelei celei mai străluciWre din cele trei aşedate în linia dreptă (Dupuis, t. VI. 411). Ast-fel sub forma de Aramech, Arabil ne au păstrat numele lui Armis, séû Armes, pentru constelaţiunea atribuită luî I a n u s *).

Numele lui lanus, sub forma de Io n os, ne mal apare şi pe altă monetă din acesta serie.

Una din aceste varietăţi, pe care o reproducem aici sub Fig. 246,12, ne înfăţişeză pe avers tipul lut Armis cu buzele deschise (epavei;). Pe revers vedem représentât pe acelaşi Armis în calitate de Fa tu us, séû profet al păstorilor (Hymn. v. 566), şecjend pe un tron decorat cu stele, şi avênd în mâna stângă un sceptru de globule séû steluţe,

¹) Cicero, K. D. l, 30: In Pontificum libris Deorum non magnus numerus, nominum magnus.

•) Archeologul Kenner din Viena, Torbind despre o serie de tnoneto barbare, ce aparţin în mare parte Daciei, constată de asemenea acelast fenomen, doue nume pe una si aceeaşi monetă (Wiener Num. Zeltschr. XXVII B. p. 71).

*) Constelaţiunea Ini Ian u» se mat numia ţi cin mans, clamator, voci fera tor (Dupuis, VI. 411).

*) în anticitatea greco-latină numită si Bootes (Bonnul), la Husychiu Orion.

ana drépta Çinênd o pasere, pe care o privesce în faţă (avem aspiciens). în partea • te a figureî legenda " SIAElYîA ér în dos A . MI IONON <), adecă doue nume

nul Af_e;MI

_ _cum vedem, noî ne aflam aicî în faţa unor date positive, că în timpul când se

e aceste monete, tradiţiunile teologice ale Daciei identificau pe Armis, vechiul rege

ï tèrï' séu pe Heimes al Pelasgilor meridionali, cu Ion séû lanus, numit de Ju-

1 ntiquissimus di vu m, şi despre care spuneau tradiţiunile italice, că domnise

• 'ntâiu in părfiie de resărit ale Europei '). De altmintrelea au esistat şi in teologia

romană raporturi forte apropiate între lanus şi Hermès. Amândoi sunt rectores

• rum- amendoî păditorii porţilor ; amendoî mijlocitori intre dmenî şi d.eî ; amendoî aveau

tribut cârja séù varga; amêndoï eraù consideraţi ca una şi aceeaşt divinitate a sôrelut

Macrobii Saturnal. I. 9. 19); amendoî înfăţişaţi cu doue feţe, Hermes în părţile de

Ssărit ale Europei şi lanus în părţile de apus. în fine mai notăm aicT, că nnele emisiuni •

le aşilor romani purtau pe o faţă tipul lui lanus şi pe alta tipul lui Hermes séû Mercuriu ').

Aceste monete concave ale Daciei, ne înfăţişeză ast-fe1, cea mal archaică formă oficială

numelui, séù conumelul, de lO(n), ce-1 avuse primul rege divinisât al acestei ţerî, un

urne glorios, pe care l'att păstrat, ca un titlu sfânt şi tradiţional, Domnii români până in

ilele nôstre; insă de sigur fără se-şi prîtă da sema de originea, de vechimea şi stră.

icirea estraordinară a acestui nume adoptiv. ..

Pe unele din aceste monete (nr. 6) ne mai apare ca simbol şi figura unui câne //(ft\

esemnat in -acelaşi mod elementar archaic ca şi figurile de animale pe pristenele des-

opcrite la Troia. Cânele era animalul sacru al luî Hermes şei Mercuriu, simbol al

igilantei şi fidelităţii. Un vechia as libra!, ce a fost atribuit oraşului Hadria din Picenum,

e înfăţişeză pe avers tipul lui lanus, încins peste frunte cu o diademă de trei stele o—o—o,

lături se vede legenda HAT, ér pe revers un câne culcat. După cum ne spune Ovidiu

'ăst. V. 129 seqq.), vechil 4^e' tutelari aï Romei, numiţi Lares praestites, a căror

erbătdre religiosă era în 1-a 4' ^a luneî Maiû (séû Ia Arminden), încă aveau ca simbol

n câne lângă picidre, de (5re-ce, după cum scrie Ovidiu, Larii aceştia, dimpreună cu cânele,

egheză pentru siguranţa poporului reman şi a murilor cetăţii.

Acest atribut al «Jeulul Hermes représenta de fapt constelaţiunea australă, numită xuiuv, ani s, séû cânele ceresc, compusă din 20 stele, între cari se află Sirius, stéua cea ia! frumdsă şi maî strălucitele a ceriului, consecrată în particular Iui Hermes, şi pe care irabiï o nuraiau aliemini şi aliaminio (Dup ui s, VI. 509). Rolul, ce Va avutîntco-. )gia vechia a Daciei, acesta constelaţiune (cuius sideris effectus amplissimi in terra sen-untur. Pliniu. II. 40.) se constată prin figura simbolică, ce o reproducem aici (Fig. 247).

') Acestï monets face parte din coUc(iunea Proltesch-Osten. Destmnul s'a publicat mal ântâin tn Dcnkjchr. ien. Alcad., IX. Rd., p. 402, nr. 9. Neavend la In demânat publicaţlunea vienesă, noî reproducem Up. 749, '• 12 tipul acestei monete dupi T o c i l e » c u , Dacia înainte de Romani (Ed. Acad. ro.n.) Tub. 7, nr. 9.

u l Car (I de astt-dl, cari représenta în mare parte num.I populajiunea slavisata a Mesiel vechi, aflam moţ'me de cinttce beuinescl dtspie un eroB mitic, numit lancul voifod Talach «i lancula »»«c (viUiul), a cirul atribute sunt un cal n»sdr»Tan şea fugacio, o »(ea de s

P"e, ct teologia romanţ cunoscea numele de Armis a lui lanus. Diferite alusiunl la acest nume aflam
₂, ' ^'^v'u (I. 19); (lanus) apertus ut in armis esie civitatem significant. — Oridiu, Fasl.

in partea din ainte, sub piciorul stâng al cânelui, se observă o mică cavitate de formă cir­culară, destinată pentru o petră lucitOre, seu steluţă emblematică. Tot ast-fel era reprc-sentată constelaţiunea Sirius şi după învăţatul cbreu Aben Ezra: Figura Caniş, in cuius sinistre pe d e anterior e lucerna (Dup u i s, VII. 53'i. Arcul, pe care se rădimă figura.

247.— Caniş sidéré u s. simbolul constelaţiuni; australe

Sirius. Figură de bronz descoperită în România. Mărime

originală. Colecţiunea nostră.

este perforat la ambele capete, de unde résulta, că acest simbol astronomic a fost destinat se fie ţintuit pe un obiect de formă emisferică.

Monetele cu tipul lui I u n u s erau cunoscute încă din cea maî depărtată anticipate. După tradiţiunile istorice ale Romanilor şi a!e Grecilor, lanus a fost cel de ântâiu. care a bătut monete d.e aramă; cr poetul Lucan (Phars. VI. 405) scrie, că 11 on (înţelege Ion), care domnise peste pământul thessalic (séû al Pelasgilor), a fost cel de ântâiû, care a pus argintul în flăcări, care a bătut monete de aur şi a topit aramă în cuptdreie sale cele imense >).

Cele mal vechi monete, ce aparţin acestei grupe, au fost bătute, fără îndoiclă, in timpurile. când tradiţiunile şi doctrinele teologice ale Daciei formase din Armis o personalitate divină, când mistcriele religiose de la Carpalî ajunsese în deosebită Mure. şi când influenţa lor — condusă de proselitism — inccpii.se a se cslindc: şi la Pcla.sgiî meridionali ^:). Acesta epocă este în lot caşul anlcrioră ultimelor migraţium arimicc către apus şi mcdă-di.

în Gallia Helgică. unde emigrase din timpuri depărtate diferite triburi arimice. noî vedem imitată forma concavă a monelelor dace. Lângă Scquana şi Rhodan se reproduc în mod arbitrar tipurile, simbolcle, unc-ori şi litera S de pe monetele lui Armis, fără a se ţine semă de valôrca particulară istorică, ce o aveau aceste semne pe moncleie ori­ginale. Gallia vechia nu a avut. după cum seim. o creaţiune propria de tipuri monetare. Caracterul esenţial al monetelor sale a fost. până la începutul dorninaţiuni; romane, co-piarea şi imitaţiunea tipurilor italiene, siciliene şi hispanice, şi chiar a monetelor din Thracia şi Macedonia.

în Italia, ceie mai vecii! monete de aramă purtau numele de As; un cuvent a cărui origine a renias până astă-di obscură. De asemenea nu putem sci cu siguranţe-, nici până astă-dr, în care parte a Italiei de mijloc au început a se bate cele de ântâiû mo­nde numite aşî. Un fapt insă. ce merita toţi³, atenţiunea nostră. este. ca aşii cei vcch; ai Italiei centrale ne presinla forte multe forme simbolice şi chiar litere imitate, ori

copiate, de pe monctele lui Armis-Janus din Dacia. Ast-fd uncie emisiuni ale aşilor romur.i înrtâ pe avers efigia lui lanns şi pi; revers a lui Hernies. O alia scrie de aşi cu tipul lui Hermes aparţin oraşului Ardea. O monctă autonomă a Albei din Laţiu are pe avers capul lui Hermès şi pe revers figura Pegasului fugind de la drépta spre stânga. Pe un alt as italic cu legenda HAT vedem reproduse cele trei stele simbolice ale Daciei o—o—o, decorând ca o diademă capul iui lantis. în rine, pc un as roman, de sistem libral. aflăm literele combinate M, o simplă imitaţiune a monogramei A? (Maia) de pe monetele de la Carpaţi ').

După cum vedem, cele mai vechi monete ale Dacici şi Italiei pori à tipurile şi atri­butele aceleiaşi divinităţi, a lui lanus-Armis ; însă. in ce privescc vechimea şi conccp-tiunea simbolică,' prioritatea o au monetele Daciei.

C. Moiictclc dace, lipul Maia.

Uncie, spcciminc avêiiil pc revers finira mesagerului călare şi legenda I A N VM (S) ARÏ M (t/ s).

La acesta grupă de monete aparţin dôuo catagorii.

Unele sunt fabricate din acelaşi metal, ca şi cele precedente, din aramă mestecată

:, Of




' s.

^*>^_ •'•^•&^'

2-1R. — Diferite moneic concave ale Dacic.¹". Tipul Maia -).

s_e vc.k. „„,,. _7Wi

•' l'il|>a Aivhiv ,! v,.... :..

:; r,- vi 11,1 T.-,f. iv—vi.

cu argint. Forma lor este concavă şi aparţin la clasa drachmelor şi tctradrachmelor dace (Fig. 246). Greutatea efectivă varidză între 15/32- 18/32 după lotul vienes.

Aceste monete, descoperite in Transilvania, ne presintă pe avers tipul nimfei Maia, une ori cu o grupă de 6 — 8 globule seu steluţe, simbolul constelaţiuniî Ple­iadelor, între cari locul vechimii şi al onorii î-1 avea Maia, fica luî Atlas. Pe una din aceste monete, nimfa Maia este figurată cu faţa in formă de pasere (Fig. 248, s), o alu-siune la numele poporal al constelaţiuniî Pleiadelor: gallina cum pullis suiş.

Fe revers se vede imprimată figura calului ceresc cu diferite simbole, cârja pastorală a lui Hermès, cele treî stele seu globule din constelaţiunea luî lanus îm­preunate cu o linioră drdptă, grupa de stele a Pleiadelor, carî une-orî formeză

249. — Mon et ă dacă, tipul Maia, avênd pe revers legenda IANVA\(S) ARIM^j;. După Ar eh i v d. Vereines f. siebenb. Ldskde, 1877. Taf. XIV. 10 ²).

coma calului, alte orî sunt a.sedate în cerc în jurul altei stele centrale >).

fi.

A doua categoria din acesta grupă de monete se caracteriseză prin o artă mal progresată, in ce privesce desem­narea şi imprimarea tipurilor. Aceste mo­nete sunt de argint şi au o greutate efectivă între 16.685 — 17 gr.

251.—Monetă dacă,

tipul Maia. Revers

cu legenda IAN VM(S)

ARlM^j-;. Cabinetul

numism. imp. din

Viena, nr. 26724.

250.—Monetă dacă. Av. Tipul Maia cu a-tributul foilor de mălin

şi legenda f£ (Maia).

După W i e n . Num .

Zei t s eh r. 1895. Taf.

III. 15.

Pe avers se vede imprimat un bust de femeie, tip nobil şi inteligent, cu perul frumos inelat. De ambele laturi ale ti­pului câte o foie de mălin. Este Maia, mama Hermes, căreia Ho­mer (Hymn, in Merc. v. 4) i dă epitetul de sonXoxaiAoţ, cu perul frumos buclat (Fig. 249).

Reversul acestor monete ne înfăţişezi de regulă figura unui călăreţ în fugă mare, ţinend în mână un ram de mălin cu treî frunde '•'). Este Hermes, mesagerul deilor, cu varga sa homerică ⁴).

0 Pc aceste manete, une orï calul ceresc c représentât Hïra cap şi fără gât. Cf. A r a t u s : exoriems vîrgo .... occidit, ... E q u i n u m c a p u t, occîdit etiam collum (D u p u i s , VII. 4). La pidorele Virginei se află sieuii numită I a n u s (Ibid. VI. 317).

-) împrumutăm acest desemn din Archivul de peste Carpaţî; însă. după cum amintim în text, nu tote li­terele legendei sunt reproduse exact, cu deosebire ultima literă din grupa de jos.

^;i) La Horaţiu (Od. II. 7. 13) M e r c u r i u, séû Hermès, are şi epitetul de « c c l e r »; im cuvent, care în timpurile vecht avuse înţelesul de călăraş (eques), — Cf. Fulgentii Myth. lib. I. —Vechile monumente de artă ale Greciei înfăţişări pe Hermes cu a r i p Î la pălărie, orT la piciore, ca ast-fel se potă trece nu numaî peste uscat, dar şi peste mărî. însă la Pelasgiï de nord, după cum se constată din monumentele numismatice şi din orna­mentele urnelor funerare, Hermes alergă călare

Mai multe esemplare din acesta specie de monete se află în colecţiunile cabinetului imperial din Viena. Unele au fost descoperite in anul 1776 la Poşon (Pressburg) în Un­garia; altele in anul 3855 la D eu t s eh -J a h rendorf în comitatul Moşon lângă ţermurele drept al Dunării (Pannonia de sus); în fine alte esemplare au fost aflate în anul 1880 ') la Simmering în Viena.

Distinşii archcologi SeidI şiKenner din Viena. cari s'aû ocupat cu descrierea acestor monete, au trecut cu vederea importanţa istorică a tipurilor numismatice, pe carï dânşii le caracteriseză numaî prin cuvintele, «un cap de femeie» şi «un câlăreţ>. în ce privcsce însă legenda de pe revers, donşiî erau de părere, că acesta conţine numele unuî principe barbar necunoscut de pe teritoriul Pannonieî superiôre, IANTVMARVS. Acesta descifrare a legendei, sub forma de IANTVMARVS, nouă ni s'a părut încă de Ia primul aspect al de-semnuluî, ce se publicase, ca nesatisfăcătore. Din acesta causa am crecjut, că e necesar se avem informaţiunî mai positive despre tote esemplarele acestor monete, câte se păstrezâ aslă-di in colecţiunile cabinetului numismatic imperial din Viena. După comunicările, ce a bine-voit ani Ie face în acesta privinţă, Direcţiunea museulul imperial, legenda este uniformă pe tote esemplarele acestei monete, compusă din doue grupe de litere, una în partea de sus, la drépta, şi alta în partea de jos, fie-care grupă conţinând aceleaşi litere. Tot-o-dată Direcţiunea museuluî imperial a bine-voit a ne pune la disposiţiune şi o copia în ipsos de pe reversul esemplariului celui maî bine conservat, şi al căreî desemn noî î-1 repro­ducem aicî sub Fig. 251.

Intru adevër, îndoielile, ce le avusem încă de la început, despre esactitatea descifrării accsteî epigrafe, au fost pe deplin întemeiate, IANTVMARVS, că legenda numismatică, este o simplă erore.

Insă mai înainte de a esamina conţinutul acestei legende, este de lipsă se facem aici o constatare. Monetele dace î-şî au particularităţile lor naţionale, în ce privesce forma ti­purilor şi a simbolclor, forma alfabetului şi esecuţiunea epigrafică a legendelor. Adese-orî, literele imprimate pe aceste monete au formă simbolică, ca se corespundă maî mult, ori mai puţin, caracterelor dogmatice ale divinităţilor tutelari. Ast-fel vedem, că pe mo-netele din grupa Armis-Ion atât simbélele, cât si literele, au caractere astronomice; tote sunt ornate cu steluţe seu globule, fiiind-că globul era forma primitivă dogmatică, din care se născuse lanus (O v i d., Fast. T, v. 110: Tune ego [lanus] qui fucram globus). Pe alte monete, literele sunt formate din liniore neîmpreunate, mai grcSse la basă şi maî subţiri la vêrf, având aspectul unor corniţe simbolice ; adese-orî alfabetul legendelor este compus din litere de formă latină, mestecate cu caractere archaice pelasge ; în fine, se mai întemplă, că unele părţi ale literelor sunt aşa de slab imprimate, încât pot sa rcmână neobservate şi de ochii cei mai deprinşi cu cetirea legendelor numismatice. Tote aceste particularităţi epigrafice ale vechilor monete dace, produc dificultăţi seri6se Şi adese-orî retăcirî în descifrarea esactă a legendelor.

Revenim acum în particular la inscripţiunea, ce o vedem imprimată pe reversul acestor monete (Fig. 249. 251).

In ce privesce prima grupă de litere, t/VV/VV , vom face aicî o constatare de fapt.

) ScliU, Beitruge zu ciner Chronik der arch. Funde der oesterr. Monarchie, in Archiv f. Kundc d. oestcrr. «•chiclusquellen, XV(1856) p. 303. —Kciiner, Der lliinzfund v. Simmering, in Wiener Num. Zeilschiifl. XXVII B. P- 55 seqn.

După esaminările, ce a bine-voit a le face distinsul archeolog d-1 \V. Kubitschek din Viena, nu esislă nici cea maî mica urmă de vre un T legat cu N pe nici unul din cele cinci csemplare ale museuluî imperial ; si acesta se confirmă şi prin copia în ipsos, ce ni s'a trimis (Fig. 251). A doua cestiune paleograficâ este, că litera /VI, prin care termină acesta primă parte a legendei, nu are nici de cum valôrca unul M latin, ci este una din literele caracteristice ale alfabetului cadmic pelasg, dacic, etrusc, şi retic, representând pe cav (=2); ast-fel, că prima parte a legendei de la Fig. 249 si 251 conţine numele de invm= ianvs '). A doua grupă de litere, ce se vede în partea de jos a reversului, are pe tsemplarul cel mal bine conservat al museuluî din Viena (Fig. 251) forma de AiU/1, unde litera R este însemnată de asupra cu un globulet, ast-fel că représenta aicî valôrea unui RI. în ce pri-vesce însă ultima litera¹ AA, acesta nu este un VS, după cum au presupus archeologii Seidl şi Kenner, ci avem aicî numai un simplu M în gen archaic, cu piciorul dinainte forte subţire (care a remas neobservat). Spre a pune maî bine în evidenţă acesta împre­jurare, noî vom reproduce aicî câteva speciminc despre forma acestei litere în al­fabetul cadmic-fenician, cadmic-grecesc, şi din manuscrisele ce aparţin primei période

îvl WU M, <\\_ ; ele vor servi spre a lumina

wl xV\

a evului ele mijloc:

şi maî bine cestiunea, că acest caracter cpigrafic, ce a fost considerat intr'un mod eronat ca VS, nu este de cât un simplu M.

Ultima grupă de litere de pemonctele Fig. 249. 251 ne presintă aşa dar numele de ARIM^z/j-J.

Istoricul Xantus (fr. 4) încă amintcsce despre un rege cu numele Ari mus (Arimûn), care domnise peste ţinuturile, unde Typhon purtase resboiu cu deiî.

Pe monetele de aur ale Dacieî, maî aflăm forma de APMIÏ 2).

252. — O monetă a Ilergeţilor din Hispania, bătută la Osca, reprcsentând pe revers tipul călăreţului dacic cu legenda XPMAN³). După Berthelot, Gr. Encycl. t. XVI. 354.

O vechia monetă de bronz, pe care numismaticii o atribue oraşului Ariminutn din Italia, ne presintă pe avers un cap cu barbă şi căciulă conică, cir pe revers numele ARIM (Mi on ne t, Descr. d. med. SuppI. T. I, p. 208).

O monetă a Ilergeţilor din peninsula iberică, ne în-

făţişezi pe revers figura călăreţului dacic cu legenda X P SI A N (Or m a n), ér pe avers tipul lui lanus cu globule pe cap şi pe barbă.

') în cântecele eroice tradiţionale ale poporului român, vechiul Hernies, mesagerul cjeilor din Olymp, inc pună. uiitnele de I u ă n a ş. Gazeta Trans. Nr. 160 din 1905:

C* u l y j) in ù n d r 11 î n s t r u ţ a t, In jos către Bfilgărad, Cine fuge ci se duce

Pe murg negru călărind ? ...

Da se duce I u ă n a ş ₇ Voinic mândru din Mila*.

Aici primul vers ne Indică pe Île r mes, al cărui atribut î ti mitologia grccebcă era o p S l ă r i ă cu a îpî seu
cu pene. _

") Mal esistă încă unele monere dace, ce portă pe revers figura călăreţului (Hermes) cu monograma Ax Şi cu legendele EICCAIO, ECCAIO, HCCAIO ci SVICCA (Arch. d. Ver. a. 1877, p. 85-86). Notăm aîcï, că mono­grama i\ o mat aflăm şi pe unde monete a!e regelui Filip II din Macedonia şi a fiului seu Alesandru cel Mare însoţită de tipul, ori atributele, lui Hermes ( M i o n ne t, Planches, LXX. 2. 4. — Prokesch-Osten, Wien. numism. Zeitschr. 1869. nr. 115). însă pe tute aceste monete, monogramele MX şi n , ce stau în raport imediat cu numele principilor, au numai un sens genealogic. Regii Thraciel, ne spune Herodot, considerau pe Hermes Ca piutopărintele lor.—Arcad.il adorau pe o vechia divinitate sub numele de Zîu; Xâp[JLuJV (P a u s . VIII. 12. 1).

^:|) Cu o suliţă în mân;l, în loc de varga simbolici, este hgurat călăreţul şi pe diferite monete ale Dacleï. Cf. Archiv d. Vcreines, a. 1877, p. 85; si l-'ig. nr. 253, p:ig. 75S.

întréga legendă de pe reversul acestor monete de argint (Fig. 249. 251) conţine aşa dar numele de IANVS ARlM(itf), după cum amenddue aceste nume ne apar şi pe mo-netele concave ale Daciei sub forma de A(rmi)S \O(n) ').

Aceste monete, cu legenda IANVA\(S) ARlM(us), cu tdtc că au fost descoperite lângă frontierele Pannonieï de sus, aparţin însă, după divinităţile şi după simbôlele, ce le înfăţiseză, la clasa monetelor vechi naţionale a Daciei²). Dominaţiunea- Dacilor se estinsese in timpurile din urma ale republice! romane şi peste Pannonia de sus. în acesta privinţă vom aminti aici de espediţiunea lui Boerebista, contemporanul lui Cesar, care cucerise teritoriul Boilor din Pannonia de sus şi al Tauriscilor din părţile de resărit ale Noriculul ⁸). Mai rëmâne se amintim aici încă de o varietate a monetclor dace, ce face parte din grupa

253.—Monetă dacă, tipul Maia. Pe revers figura călăreţului dac şi legenda IANVA\(S). După Arch i v d. Vereines f. sieb. Ldskde, 1877. Taf. XIV. 12.

Maia (Fig. 253). Acesta monetă ne înfăţişezi pe revers tipul călăreţului dac, avênd de desupt o legendă, ce a remas până astă-dî nedescifrată. Unele părţi din literele, ce compun legenda, se vëd a fi fost şterse, ori maî slab imprimate, ast-fel că desemnul, ce-1 reproducem aici după Archivul din Transilvania, este intru cât-va defectuos. însă dacă facem o comparaţiune cu monetele IANVM(S) ARIMf'aj-^, descoperite la Deutsch-Jahrendorf şi la Poşon, putem uşor recunoscu, ca legenda de pe revers este invm, adecă I an u s ⁴).

în résumât, tete aceste monete antice ale Daciei, cu legendele A PAI ÎS BA£IA(so;); A'lV-ţ) Ar^tojp), A(rMi)S lO(u), A(_e)MI(s) IONOS şi IANVM(S) ARlM(us), glorifică,după cum vedem pe marele părinte al ginţii ari m i ce de la Carpaţî, pe A rmis, séû Hermès, interpretul deilor, dascălul cel genial a! lumii vechi, autorul alfabetului şi al astronomiei, despre care vom vorbi şi maî târcliu ⁵).

i) în tesaurul descoperit la Deutsch-Jahrendorf, pe lângă monetele cu legenda IANUA\(S) ARIM(«j) s'a allât şi doue escmpîare cu inscripţiunea AINORIX (Wiener Nuni. Zeitschr. a. 1895, p. 5S). Aici, primele doue litere sunt transpuse. Forma originală a numelui este IANORIX (lano rix). Tot ast-fel ne spune Suida, că lavooap'.oc ca divinitate era numit si Alujvâùioç, La Eschyl (Suppl. 574) este invocat ZcÔÇ ûUÛJVOc; XpsWV (Jupiter aetcrne regnans).

^a) EckUel, Doctr, num. I. 2. 4: verisimiliter tamen in hoc tractu (Dac i ac) sîgnati sunt numi tetradrachmi

fabncae rudis qui illinc (pe revers) e q u i t e m sistunt . . . quorum magna in hnnc diem copiaţii In

l r a n s 11 v a n i a, quae vetcris Daciae nobiîiorem partcm constituit, eruitur; quorsum et pertinent numi Biatec, Busu, Nonnos, Suicca, aliique, — Despre monetele Biatec descoperite in Transilvania scrie H e ne (Bey-trage zur dacischen Geschichte. Hermannstadt, 1836, p. 82): Vor eiaigen Jahrcn habs Ich Celegenheit gehabt ei-"'ge m Fel-Gyogy (Transilvania) ausgcgrabene B i a s t e c h s oder B i a - t h e k s zu sehen, welche fur pa-triotische Munzen gehalten wurden: Allein aus 30-40 Stucken, konnte Ich mit Muhe entzilTern, dass die convexe Form erne MUnze, und in der Concaven cine kleine Erhôhung, die aufgehende Sonne, bedeuten soli.

³) Strabonls lib. VII. 3. U.—Dupï Tacit (Germ. 1) teritoriul Dacilor era vecin cu al Germanilor.— Couf. ibid. Hist. IV. 34.

') Pe aversul acestei monete, vedem figurat tipul nimfei Maia, sub formă de Terra mater (Macrob. 1. 12)., a\end pe cap un coif craticulat şi de asupra legenda DVTEVTE. Nu putem sci, dacă legenda de pe acesta faţî «sact reprodusă, şi ast-fel nu ne putem pronunţa, daca avem aici un nume al divinităţii, ori numele mo-^ne'«, şed pote o devisî în limba naiionulâ a Arimilor din Dacia.

') U" relief de

marmura descoperit pe la începutul secuiului trecut la Grădiscc, în ruinele Sar mizege tusei,

figura _unuţ c ;\ l à r e ţ în acecust posiţiunc, cum ne apnre şi pe monetelc Daciei. Desemnul nccstul

înainte de a încheia acest studiu asupra vechilor monete ale Daciei, credem, că presintă un deosebit interes se reproducem aici unele date istorice despre varga de aur a lui Hermes, ca emblemă a puterii suverane a Domnilor români.

în acesta privinţă Fotino ('istov'» tvjţ naXa: A'/v.i«c, II. 6) scrie: După ce Negru Vodă si-a cstins domnia sa peste tetă Ţera muntenescă, a venit la densul Banul Craioveî (din familia Basarabilor), i s'a închinat şi supus de bună voia, ér Negru Vodă a lăsat pe Banul Craioveî autonom în cârmuirea celor cincî judeţe şi i-a conferit varga de argint (âp(i>pav 'pagSov) Fotino estrage acesta notiţă din o vechia cronică serbescă. De aici résulta aşa dar, că varga de aur era în timpurile aceste simbolul autorităţii superiôre a Domnilor români.

în afară de cronica serbescă, pe care o citeză Fotino, mal avem în acesta privinţă şi altă fântână istorică.

254. — Atributele lui Hermès

ca însemne ale Domnilor

Têreï românescï.

Un manuscris latin din sec. XVII întitulat «Historica relatio de stătu Valachiac, 1679—1688., publicat de J. C. Engcl in Ceschichte d. Walachey. p. 109, ne înfăţişezi paloşul şi varga lui Hermes (Fig. 254) ca însemnele naţionale ale pu­terii şi demnităţii suverane a Domnilor Ţereî româ-ncscî. Despre atributele luî Hermes scrie Albcricus (De deorum imaginibus): sua laeva virgam tenebat... quac erat scrpentibus circumsepta, et g l a d i u m curvum, quem harpen homo vocabat.

Résulta aşa dar, că varga de aur a fost în timpurile mai vcchî sceptrul tradiţional al Domnilor români.

monument este publicat în revista unguresc.! «T u ci o m â n y o s Gyujtemény» (Pest, 1836, t. IV, p. 114) sub titlul: A' Vâr h ci y i régi l o v a g (Vechiul călăreţ d« la GraVJisce). Este personalitatea cea legendari a lut II c r ni e s, şi probabil că acest relief forma o iconă sfântă pentru un templu ori sanctuariQ de penaţî.

5. Ariwiï (Arama f i, Sarmatae, Sauromatae)

in Scyţict europeană.

Numele cel vechiû naţional al Scyţilor a fost, după cum ne spune Pliniu, A ramaei ¹), o numire modificată după usul limbeï grecescï, ce corespunde i o formă latină de Aram ani, după cum Grecii diceaù TwjAarot în loc de

Romani.

în altă notiţă geografică, acelaşi Pliniu vorbind despre regiunile Europei dincolo de munţii Rhipaei, ne spune, că o parte a Scyţicî europene se numia Raunonia '-), adecă Ramnonia, cu in prefăcut în v~u ³).

fà

m

•i o ^ /-&''

im. 41

255. Figuri de Scyţî păstori. Scena representată pe un vas de argint descoperit

în un tumul de lângă Ni copoi, pe ţermurele de apus al Nipruluî de jos (Eremitagiul

imp. din St. Petersburg).

256.—Figuri de Scyţî regali (2xifl-«c {Jota'AYjîoi). Scene gravate pe un vas de electru descoperit la Chercï (Panticapacum s. Bosphorus) în Crimea, în stânga doï rësboinicï converseză; unul rădimat pe lance are arcul legat de bréû, al doilea se radimă pe scut Şi pe lance. Urmeză apoi un alt Scyt, care pune o cordă la arc. Spre a se apëra in contra intemperiilor, eî porta căciule (cucullos) pe cap. Vestmintele lor au ornamentaţiunî pelasge (Eremitagiul imp. din St. Petersburg).

O altă numire analogă, o aflăm la Eustathiu, învăţatul archiepiscop al Thes->aloniceî. In comentariele sale asupra luî Dionysiu Periegetul, densul scrie,

^J) Plinii lib. VI. 19. l : Persae illos (Scytharum populos) S a cas in univcrsum ap->ellavere a proxima gente, antiqui Aramaeos.