Graiul românesc din Sêfdû
Mo netele arc h a ice ale Daciei. Seria Ai-m is
Yüklə 4,91 Mb.
|
Mo netele arc h a ice ale Daciei. Seria Ai-m is. A. Manetele cu legenda APMIZ şilAPMII BA2IA(evO- Esistcnţa unor monetc vechï cu legendele APM1S şi SAPMIS a fost cunoscută ar-cheolo»ilor şi istoricilor Transilvaniei încă pe Ia finele sec. al XVI-lea. Esemplarele, de cari fac amintire autorii de peste Carpaţî, sunt următdrele : 1. O monetă de argint, despre care raporteză archeologul transilvan Steph. Zamosius (sec. XVI-lea), că din causa vechimii era atât de ştersă, încât se cunosceaù numai puţine litere, dar şi acelea rose (numisma argenteum, annis ab hinc plus quam 160 Zamosio in Dacia visum, iţa tamen vetustate detritum, ut paucas literas graecas, easque abrasas haberet: APM1S S1A.E. — Ben ko , Transsilvania, Ed. 1778, pag. 10). Se pare, că despre aceeaşi monetă scrie Troester (Dacia, Nuernberg, 1666, 129): «Da auch dieses Kôniges Sarmitz Muntz noch gefunden wird, mit der Uberschrift: SAPMIS HAEIAEÎS. Auf der andern Seiten ist eines wilden Schweins Kopff geprăget, der in dem Russel einen Pfeil halt. Zamosius». Sotcrius (sec. XVIII) încă amintesce, că monetă lut Sarmis avea ca emblemă un porc sëlbatic cu o săgeta în gură (Schmidt, Die Geten und Daken, p. 60). 2. O monetă de aur, descoperită in 1826 pe câmpurile de arătură de la Turda (Fig. 243). Av. Un tip cu barbă; legenda APMIÏ BAÏIA(eu;). — Rev. Perspectiva unei vaste cetăţi cu murî construiţi din petră tăiată; înaintea porţii semnul svasticeî, după cum se vede adese on pe teracotele de Ia Troia; în drépta figura de jumëtate a unul bou cu capul ridicat în sus, 
243. — O vechia monetă de aur cu legenda APM1Ï BAIIA descoperită în a. 1826 la Turda în Transilvania. După Hene, Bey-trăge z. dacischen Geschichte. Tab. 1. 244.—Altă monetă antică de aur cu legenda IAP1MS B ASIA descoperită în a. 1826 la Turda în Transilvania. După Hene, ibid. Tab. 1.
3. O monetă de aur descoperită în a. 1826 Ia Turda (Fig. 244). Av. Un tip cu doue feţe, fără epigrafâ. Rev. O broscă ţest<5să, ale cărei picirire dinainte se confundă în parte cu ddue litere din legenda SAP1ME BAÎfA(su<0. 4. O medalia, aur (calitate transilvană), care pe la a. 1848 se afla în colecţiunile con telui Eszterhazy din Viena, descoperită, după cum ne spune archeologul Neigcbaur, la Grădisce (Sarmizegetusa) în Transilvania. Despre acesta medalia, Neigebaur a făcut o comunicare în şedinţa Institutului archéologie din Roma la 4 Febr. 1848 (Bulletino dell' Istituto di coresp. arch. a. 1848, p. 50). Acesta medalia avea legenda: ÏAPMIS BA2IA ?' ca simbol o broscă ţestdsă. Diametrul era de l deget (l Zoii) şi grosimea de >/< deget r, Dacien, p. 39).
După cum vedem din aceste date, pe carî le aflăm la autorii de peste Carpaţî, monetele cu legenda APM1S B ASIA so deosebesc prin tipurile, prin legendele, prin metalul din cari sunt fabricate, şi prin greutatea lor, de monetele cu inscripţiunea SAPIMS, ori ÏAPMIÏ UAillA; ast-fel, că noi avem aicï doue varietăţi de monete, cu tipurï şi legende diferite, ce se refer Ia unul şi acelaşî rege. Din punct de vedere onomastic, Armis şi Sarmis este acelaşî nume, 6" de la început fiind numaî o simplă aspiraţiune dialectală. Archeologiî şi istoricii transilvani, Zamosius, Soterius, Hene şi Neigebaur, au considerat esemplarele, pe carï le vëduse, ca autentice, atribuindu-le lui Sarmis, intemeiă-toriul presupus al Sarmizegetuscî, identic cu Syrmus, regele Triballilor şi al Geţilor, care avuse un rësboiù cu Alesandru cel Mare lângă Dunăre. In a. 1851 consiliarul Arneth face o comunicare Academiei de sciinţe din Viena despre monetele cu legenda IAPMIS, pe carï densul le consideră de false; însă fără se ne indice urmele reale ale uncî falsificări, fie în ce privesce technica fabricaţiunil, calitatea metalelor, ori forma tipurilor şi caracterul literelor. Singurul motiv, pe care-1 vedem esprimat Ia Arneth, că nu cunôscem până astă-dî nici un rege dac cu numele Sarmis, nu se pote considera ca decisiv. Câte monete antice, cu nume de regî şi de principi necunoscuţi, nu s'aû descoperit până astă-dî în diferite părţi ale lumiî, fără ca se putem susţine din punct de vedere istoric, că tôte aceste esemplare sunt apocrife. In ce privesce cestiunea autenticităţii acestor monete, maî este de lipsă se relevăm aici, că în Transilvania, cel puţin până la mijlocul secuiului trecut, nu a esistat nici un comerciu cu monete false antice, fiind-că, după cum observă forte just Troester, în regiunile aceste, se descoper în continuu aşa de multe monete antice, prin ruinele cetăţilor, pe câmpurile de arătură şi prin viî, încât le scot din pâment, nu numaï ômeniï cu plugurile, dar şi porcii când rimcză. Despre monetele cu numele APM1S, carï încep se ne fie cunoscute încă de pe la finele sec. XVI-lea, Arneth nu face nicî o amintire. Monetele cu legendele APM1S şi ÏAPM1Ï BASIA(sy-) nu constitue o grupă isolată în numismatica vechia a Daciei; din contra ele formcză numai o verigă importantă din o lungă serie de monete ante-romane ale acestei teri, carî ne înfăţişeză sub diferite forme tipul şi atributele regelui divinizat Armis. f deosebi tipul cu doue feţe i-1 aflăm reprodus şi pe alte monete vechî ale Daciei şi ...j. £r brôsca ţest<5să şi verul erymantic sunt simple simbôle astronomice, ce ni sintă şi în numismatica altor tribnrî pelasge stabilite în Gallia, Italia şi Pelopones. mele Armis, ce-1 aflăm pe doue esemplare din monctcle specificate mal sus, mal şi astă-cjî usitat Ia ţeranil români de pe teritoriul vechii Sarmizcgetuse, sub forma . Armie ca nume personal şi Armioniu ca nume familiar (in particular în comunele Srădisce, Rea, Ostrov, PăucinescT, Ciula, Ciuliş<5ra). pin punct de vedere istoric, csistcnţa unuî vechiû rege al Dacici cu numele de Arimus, séû Armes, este afară de orî-ce îndoielă. Logograful Xantos, care trăise pe 
la a. 500 a. Chr. ne spune, că peste regiunile, unde Typhon purtase răsboiă cu deil, domnise un rege cu numele de Arimus (A r im û n) (Fragm. Hist, gr. 1. 37. fr. 4). După cum seim, luptele cele seridse ale Titanilor şi Giganţilor cu noul stăpânitoriu al OlympuM se întâmplase pe teritoriul din nordul Thracicî, în apropiere de o:S-r|&siai noXa:, séù Porţile de fer (II. VIII. 15). în acesta parte a lumii vechi domnise aşa dar regele Arimus. Despre acelaşi rege ne vorbesce şi Valcriu Flac, unul din preoţii însărcinaţi cu păzirca cărţilor sibyline. în Argo-nauticele sale, Valcriu Flac amintesce de un Armes din Scyţia, adorat ca c! eu de populaţiunile pastorale ale acestor ţinuturi, si care devenise faimos prin actele sale de violenţă şi prin deprinderile sale fraudulôsc de a răpi cireclile şi turmele de ol ale altora (Arg. VI. v. 530). !tS. — Statuetă de bronz înfăţişând pe tênèrul Hermès (Armes) cu brésca testôsa in mână. Mărime originală '). Arch.-epigr. Mitth. II. Taf. V. Acesta tradiţiune, o aflăm mal pe larg desvoltată in literatura epică grccescă, ce se refere Ia H e r m e s, cjeul cel vechiû al păstorilor pelasgî, numit în poemele homerice şi H e r m i a s, H e r m e a s, ér la Hesiod H e r m a 6 n. Imnul lui Homer în onôrca lui Hermes ne înfăţişeză acesta legendă sub forma următere. Hermes, mesagerul dcilor şi autorul lucrurilor folositôre, a fost fiul nimfei Maia, un copil astut, înşelătoriu cu vorbe dulcî, prădătoriu, lotru de boî, spionătoriu în timpul nopţii şi pânditoriû pe la porţi. Hermes născut dimineaţa, se ridică în aceeaşi di sera din legăn, merge în ascuns la păşunile luî Apollo şi-î fură circdile cele admirabile de boï cu capetele ridicate in sus. întorcându-se înapoi la mama sa, Hermcs află înaintea pcsceril, încarc se născuse, o b r oscă ţesttfsă de munte (y^Xu; opssi £ «te car*'5 "at.Ue'ă * f°st d«coperită la 6-Szony lângă Komorn (Brigctio), în părjile de sm ale P a n n o n i e I, •pre ar °mniS Dacil în tlmpurile lut Boerebîsta. Iu templul lui Apollo din Argos, încă se afla o statuă, ce senta pe Hetmes, meditând si facă o lira din brôsca ţîstoiă (Pausania, II. 19. 7). Résulta aşa dar din legenda, ce o aflăm la Homer, că deul Hermes, care avuse un rol aşa de însemnat in cultul Pelasgilor din părţile de resărit ale EuropeT, este unul şi acelaşi cu Armes, deul populaţiunilor pastorale.ale Scytie?, despre care ne face amintire Valeriu Flac; că este unul şi acelaşi cu Arm i s, s<5u Sar m i s, figurai pe monetele. despre can am vorbit maî sus, şi carî ne presintă atributele caracteristice ale cjeuluî Hermes, un bou cu capul ridicat, o brdscă ţestosă şi un porc sălbatec. Patria deulul Hermes, adorat de Pelasgiî meridionali, a fost, după legendele cele maî vechî în nordul Thracieî lângă Oceanos potamos, unde se născuse toţi 4eiî (Horn. II. XIV. 201). Mama sa este nimfa Maia, fica titanului Atlas, a puternicului rege hyperboreû; ér tatăl seu a fost Zî6: a'-Yiox.0'! marele dea al Daciei, despre care am vorbit maî sus (pag. 226), unul şi acelaşi cu I. O. M. Despre Hermes ne maî spune Homer, că densul cânta şi glorifica cu o voce plăcută pe fala *?slAV"'i) 'n care se născuse dcil; că în urmă împăcându-se cu Apollo pentru boii, ce-I furase, acesta i dărui o varga de aur cu trei foi, simbol al prosperităţii şi al tuturor succeselor. Din acesta causa, Homer i mal atribue lui Hermes şi epitetul de /poa&^att'.c (ctim. de la xpU3"î aur ?' fâi^oţ varga), un termin, care după forma sa şi după modul, cum cel vechî sciaù se făurescă epitetele, se pare a ascunde numele dinasticî dace, Zarabi (Jorn. Get. c. 5). în vechia literatură epică, Hermes maî are epitetele caracteristice de Ipioovio;, aducătoriu de bine; Sixaioţ, făcătoriu de dreptate. El mat este numit &p[iaîvu)v SoXov, care mediteză la înşelăciuni ; Yjf-fitcup ivsîptuv condu-cătoriul viselor, de fapt însă •rfltyuip 'Ovsîpuw, Ducele On ir i lor (înţelege Arimilor). După Argonauticele luî Orpheu, poporul Onirilor, 6 syjuoç 'Ov.îpuiv, î-şî avea locuinţele sale în apropiere de oraşul cel întărit cu muri 'Epjj.tovîa (Hermionia), situat lângă munţii Riphel (Orph. Arg. v. 1142. —Cf.. Odyss. XXIV. v. 12. —Dionys. Per. v. 714). Urme despre un cult forte vechia în onrjrea divinităţii A r mi n mai esistă şi astă-cU la Carpaţl. Prima di a luneî lui Maiu este una din cele mai solemne serbătorî poporale ale păstorilor şi ţăranilor românî din Transilvania şi Bănat. Ea se celebreză cu rituri tradiţionale ante-creştine şi are numele de Arminden. Cuvântul se vede a fi compus din Armin şi den, farte probabil cu înţelesul de aniversarea morţii lui Armin (Cf. lat. feriae denicales; gr. dctv-fj, morte). Părinţii bisericel creştine consecrară acesta di profetului Ieremiă. Pe teritoriul Sarmizegetusel, s£rbăt(5rca cea mare a Armindenului se celebreză la Densuş, unde mal esistă până astă-di cel mai vechia monument architectonic al Transilvaniei, un mausoleu de formă ante-creştină, a cărui istoria nu o cunôscem, dar care se vede, că a fi fost restaurat în cursul evului de mijloc tot în stilul antic, în ajunul acestei serbătorî se înfige în păment lângă porta fie-căreî case românesci o prăjină lungă de fag, seu de stejariu, cu crengî şi frunde la veri, numită de asemenea arminden. Ea rernâne lângă stâlpul porţii până când se seceră grâul, seu se face cea de ântâ'm pane nouă; atunci de regulă, femeile române, în semn de mulţămită lui D-deu, fac o pogace coptă în ţest, ars cu lemne din arminden. In Attica şi Arcadia, unde elementul pclasg rëmase mult timp preponderant, sărbătorile poporale în onorea luî Hermes se numiaû 'Epu.cn'.»; la porţile edificielor publice şi ale caselor private se puneau stâlpî seu armindeni, numiţi 'Rp)xa" ('Epji-fjc oTpoipaîoţ, 'EpjiTjç ô itpi; t-jj 7tu).£8i). Maî notăm aici, că numele de arminden pentru stâlpii lui Hermes era cunoscut şi în anticitate. Autorii grecesc! însă transformară acest cuvent în 'EpfxctS-fjv»), cu înţelesul de statuă séù pilastru, ce înfăţişa lângă o-laltă, capul lui Hermès şi al Athene! (Cf. Ci c. ad Att. I. 9). In ce privcsce vechile représentait aie lui Hermes, el ne apare adese ori figurat cu barbă, une ori cu d<5ue, trei si patru capete, In cultul roman sërbàtôrea cea mare în ondrca luî Hermes (Mercuriu) era în diua de 15 Maiû; eY pentru Maia, mama Iul Hermes, sacrificiile se făceau în prima Ai a. lui Maiû, adecă Ia Arminden (Macrob. Sat. I. 12). Despre Armes, sûù Hermes, so păstrase unele tradiţiunî istorice şi la triburile arimice, ce emigrase de Ia Carpaţî în Italia. Fa un us, vechiul rege al Latinilor, a cărui reşedinţă se aflase pe mantele Aventin din Roma, maî avea, după cum ne spune Diodor Şicul (VI. 5. 2), şi numele de 'Epp/rj; ('Kpfivjv), de sigur însă in dialectele italice sub forma de Armes şi Armen. Soţia luî Faun a fost o fată din ţera Hyperboreilor (Dionys. I- 43), şi el are, în mare parte, aspectele tradiţionale ale luî Ai mes '). Unele din monetele vechi ale Romei pt5rtă pe o faţă tipul lui lanus, pe alta tipul lui Hermès. Probabil, că Armes séù Hermes, este deul ocult, sub a căruî protecţiune specială se afla cetatea Romei (Macrob. Sat. III. 9). La Faun, seu la Hermes, cum i-1 mai numescc Diodor, apcleză Nunia, când vocsce se înduplece mânia Iui Joe (Ovid. Fast, III. 491). După cucerirea Dacici, Hermes, séû Armes, rëmase şi mai departe o divinitate pro-tectoră a Sarmizegctusci şi a întregel provincie, în inscripţiunile latine insă, numele seu cel vechiu naţional, este tot-dc-una înlocuit cu numele altor divinităţi similare romane. Cea de ântâiu alusiune la vechiul fundator şi patron al Sarmizegetusel o aflăm în inscripţiunca monumentală a legalului imperial M. Scaurianus, despre intemeiarea coloniei Sarmizegetusa. Textul acestei memorabile inscripţiuni, ăst fel cum a fost copiat înainte de a. 1465, când momentul era aprôpe întreg, şi cum se află transcris în cele maî vechi codice epigrafice, are următorca cuprindere: l • O • m ROMVLO • PARENTI MARTI • AVXIL1ATORI FEUCIBVS-AVSPICIIS-CAE ţ, bAKlS • DIVI • NERVAE TRAIANI • AVCVSTI CONDITA • COLONIA DACICA
sarmiz ; 10 PER M • SCAVR.IANVM p. №. 110. EIVS • PRO • PR ') In acesta inscripţiuni;, Romulus cu epitetul de «Parcns> figurcză ca o divinitate protectdre a coloniei Sarmizegetusa, imediat după Jupi ter Optimus Maximus; <5r Marte, o divinitate superioră olympică, unul din cei 12 Consentes, este amintit numai n ocul al treilea, în urma unui simplu erou, séu semidcû, şi numai cu epitetul modest e s ca dcfi ui păstorilor şi protector al turmelor avea ca simbol caracteristic doue corne pe cap. Tot era représentât şi Fa u n us (Val. Flacci Arg. VI. v. 530—5U3: inglorius Armes fronton cum
• "Itmmtrelea însust recunosce, cS întregirea, ce o propune, cu privire Ia linia 11, nu are o basa aestul de si«,.,« igura. de «auxiliator> Se ar paré, cà vechia hierarchia dogmatică este resturnată in acesta in-scripţiune; şi ne întrebăm, se pote <5re, ca teologia romană, atât de severă şi consequentă în forme, se degradeze o divinitate olympică? Romul, în calitate de conditor urbis (Romac), era, ce e drept, venerat cu numele «Qui ri nus» pe cele şepte coline de lângă Tibru. însă nu putea se esiste nicï un motiv religios, ca Romul se fie decretat în cultul public al Dack-I, ca«Parens» al coloniei Sarmizegetusa, care nu purta nici cel puţin numele adoptiv de «Romula>, orî «Romulea». Este aşa dar afară de orî-ce îndoielă, că numele, de «Romulus Parens» din acesta inscripţiune se referă la altă divinitate, nu însă la «Romulus Quirinus>. Esplicaţiunea acestei misteriôse inscription! o putem afla numai în tradiţiunile religiose şi istorice ale Daciei. Sarmiz-egetusa purta de fapt numele lui A r m i s séû S a r m i s, care avea un cult religios vechia nu numai în Dacia, dar şi în Scyţia, în Thracia etc. La a. 110 d. Chr, se pune fundamentul noue! colonii. Senatul roman hotăresce a se păstra numele istoric al acestei capitale, şi ast-fel noua colonia este consecrată sub numele de Sarmiz-egetusa. O-dată numele cel vechiû al cetăţii fiind adoptat, era o condiţiune indispensabilă a dreptului public sacral se se respecteze şi drepturile vechilor divinităţi tutelare, cu atât mal mult, că în rugăciunile de evocare, se făcea acestor divinităţi o promisiune solemnă, că ele vor rëmâné şi pe viitoriû protectôre ale poporului şi ale ostaşilor romani ( Macrob. Sat. III. 9). Legatul imperial Scaurian face în inscriptiunea de inaugurare a coloniei numai o schimbare deforma. Numele lui Arm i s seu Sarmiz, al vechiului întemciătoriu şi patron al Sarmiz-egetusel, a fost substituit in acesta inscripţiune prin divinitatea equivocă a lui « R o m u l u s Parens», un nume, care din punct de vedere istoric şi dogmatic se referia la Armis, ér d;n punct de vedere politic onora pe Romul, numit de altmintrelea în legendele evului de mijloc şi Armelus (Graf, Roma nella memoria del medio evo, I. p. 107). Cele.-laltc divinităţi protectdrc ale Coloniei Sarmizegetusa, aveau de asemenea tradiţiunî religiose la Dunărea de jos. Jupi ter Optimus Maximus représenta de fapt pe Xsuţ up.---oţ (j-îŢi-stot:, su^oo-a, divinitatea cea vechia tutelară a Daciei (Vedî maî sus p. 226). O probă în acesta privinţă ne sunt cele 24 inscripţiunî ale Cohortei Î" Aelia Dacorum din Britannia, din cari 21 se vèd dedicate lui I. O. M. (C. I. L. voi. VII, nr. 806—826, 975). în fine Marte, era d;ul protector al câmpiilor getice (Virgiliu, Aen. III. 35: Gradivum patrem Geticis qui praesidct arvis). Hermes, pe care Romanii î-1 asimilară mal târdiu cu Mercur iu, ne mal apare a divinitate protectore a coloniei Sarmizcgetusa şi pe un stâlp tetragon, seu pe un arminden antic (hermathene), ce a esistat în sec. XVI-lca in biserica româncscă din Haţeg cu inscriptiunea: Mercurio et Minervae dis tutclaribus (Neigebaur, Dacien, p. 88,1; 29, 48). Despre Hermès, ca părinte al rasei romane şi despre raporturile sale filiale faţă cu Dacia mal avem încă o inscripţiune de o importanţă deosebită, al cărei înţeles însă până astă-dî a rcmas cu totul obscur. Acesta inscripţiune pusă pe un altar votiv, s'a păstrat întregă până în clilcle nôstre (C. L L. vol. Ill, nr. 1351, 7853).
: cap. V l r g l l, Aen. VI. v. 779—80: R o m u l u s J Assaraci quein sanguinis Ilia jnatcr Educel: videa' ut gemiriae slant vertice cristae?. J) Chipul tradiţional al luî Romul se vede a fi fost représentât in aceeaşî Connu, ca şi al luî II c r m e s , doue penase pe cap. Virgil, Aen. VI. v. 779—SO: R o m u l u s J Assaraci quein sanguinis Ilia jnatcr Educel: viden' ut gemiriae slant vertice cristae?. Textul dedicaţiunif este urmStoriul: ...... , I • o • m TER.RAE • DAC ET • CENIO • P • R.
FELIX • CMS • N • SEr VIL • SxtO POlT NC pr. o m-s ex st mic EX • VI /////// Ifovi) O(ptimo) M(aximo), Terrae Z)ac(iae) et Cenio I'(opuli) R(omani) et commerci(i) 'elix Cacs(aris) n (os tri) se[r](vus) vil(icits) statio(nis) font(is) Aus(usti) fromot(us) , st(atione) Mic(ia) ex m în acesta inscripţiune Terra Dacia, Mama cea mare a timpurilor preistorice, 'f p 251), identică tot-o-dată cu Maia, mama luî Hermes (Macrob. Sat. I. 12), ocupă icul vechimii şi al demnităţii înainte de Genius Populi Romani et commercii. e întrebăm însă, cine este acest mare Geniu tutelar, fiind-că sub numele acesta după jm vedem, se vorbesce aicï, numaï de o singură divinitate, însă cu doue calităţi principale, na ca Părinte al Poporului Roman si alta ca Părinte al comerciuluî. De fapt, noî avem ici o simplă perifrasă. Geniul, seu divinitatea, la care se refer aceste cuvinte, este Hermes ^ermias), unul şi acelaşi cu Armes al Scyţiei şi cu Armis al Sarmizegetusel, numit şi .omulus Parens în inscripţiunea legatului imperial Scaurian. Ne aflăm aşa dar aicï în iţa unor tradiţiuni cu forme oficiale şi religiose, carî atribue vechiului Hermcs, seu lui irmis al Daciei, onorea de Părinte al Poporului Roman. Monstele cu inscripţiunile APMiî şi SAPMIS BAÏIA au fost, fără îndoielă, bătute în !mpurile mal târdil ale Dacici, când Armis devenise o personalitate legendară şî avea n cult religios. Tipul seu pe aceste monete ne înfăţişeză numai efigia unei divinităţi rotectore a Daciei, a unul Domn glorios, ce a ilustrat acesta ţeră. B. Manelele cu Itgenda K(r»ii)S \Q(n). O altă grupa de monete archaice ale Daciei, ce se descoper adese-orî în părţile de ud-vest ale Transilvaniei, sunt fabricate din aramă mestecată cu argint şi puţin aur. keste monete se caracteriseză prin forma lor scufată, séû fôtte concavă; au un dia-netru de 30—36""»-, o grosime de 1—2"™- şi presintă o colore galbenă-cenuşiă (Fig. 216). Cele mal multe din aceste monete ne înfăţişeză pe revers, seu pe partea concavă, 'gura unul cal cu piciôre de pasere. Călăreţul este indicat în mod simbolic prin > simplă cârjă, scă prin un batiu avond un caduceu in partea de asupra, atributul prin-•ipal al deulul Hermes. La început, varga cea de aur a lui Hermes avuse forma unei :>mple nuiele cu trei foi, fipSoţ Xf00"^ tp'.itEţy.o; (Hymn, in Mere. v. 529). Mal târdiù nsă, acesta varga ne apare sub forma unei cârje pastorale (ceryx). Cele două fol lUPen<5re fură apropiate mal mult una de alta şi în urmă transformate în şerpT; o alu-llune 'a fabula, că Hermes vëdênd doi şerpi bătendu-se i-a despărţit cu varga sa. Sub orma acesta, după cum ne spune Pliniu (1. XXIX. 12. 2), varga Iui Hermes era usiiată a PopOrele barbare, ca simbol al rcconciliăril, al concordiei şi al păcii. Pe unele din 
246, — Vechile monete ale Daciei. Grupa Arinis-Ion i). 1) DupI Archiv d. Vcreln.a f. „Icbenb. I .ndesVundo. N. F. XV. Bd. T,f. I-III. V.- Dctilaehriftcn d. Wiener Udimi». Phil.-hiil. CI. IX. BJ., p. <02. 9. — Alta v*rlcll|l din «işti cnlcjciiă ie pot v.di la Bolllac, umjwiu C»rpa|ilor, Nr. 939 aceste moncte, în locul caduceuluï figureză o liră archaică cu treî corde, atributul usical al luï Hermès. Coma calului e formată de regulă din şepte globule seu steluţe, umărul Pleiadelor, din can făcea parte Maia, mama luï Hermes. Une orï aceste Iute se vcd grupate lângă o-laltă în forma constelaţiuniî Pleiadelor '). Adese orï pe reversul acestor monet e ni se presintă şi unele monograme, séû i n serip-tiunl abreviate. Literele însă au de regulă o formă simbolică. Ast-fel, că una din varietăţile aceste (Fig. 246, i) ne înfăţişează pe revers un pătrat lungăreţ divisât de a lungul in doue secţiuni [D. De fapt, noi avem aicî o literă archaică, şi fiind-că reversul acestei monete ptfrtă ca simbol un caduceu, va trebui să considerăm maï ântâiù acest semn grafic ca un B, literă iniţială din numele lui Hermcs, după cum cei vechi scriau ti a /V\ 4 ^ g — EfJA«c 2). pe un alt revers (Fig. 246, 7) vedem imprimată litera O, care sub forma acdsta corespunde in prima liniă la 6(eoc). Rëmâne se esaminăm acum aversul, seu partea convexă a acestor monete. Pe acesta faţă se vede imprimat tipul principal, un cap viril, care la primul aspect se ar paré că a fost desemnat şi gravat în un stil cu totul capricios şi barbar, însă forma acesta singulară a capuluî, nu se datoresce în nici un caş barbariei arte), ci noî avem aici un tip hieratic tradiţional, compus ast-fcl din maï multe semne şi figurî simbolice, dup? nisce doctrine vechï mctafisice. în partea de jos a capului se vede litera IV seu i\ = A, ornată cu globule séù steluţe (Fig. 246, 3, s). Din aintea frunţii' este litera S avênd forma de la drépta spre stânga, orï vice-versa. Pe un alt specimen, litera A ne apare sub o formă maï archaică l , ce corespunde la un A. latin. Ast-fel că avem aici dtSue litere isolate, una iniţială şi alta finală, ce ne indică numele regelui t((rmt)S, după cum acelaşi nume ne apare indicat şi pe revers prin semnul grafic 0] (\\fermesj). Maï esistă încă o varietate din aceste monete (Fig. 246, 3), unde înaintea luï A se vede şi litera V (D[eus]), ce corespunde la O (©si?) de pe reversul de sub nr. 7. Despre Hermès maï spuneau legendele vechi, că densul a fost autorul limbeî vorbite; că el a dat voce celor de ântâiù rjmenï, séû facultatea de a-şî esprima gândirile prin cuvinte 3), din care causa, mai avea şi epitetele de Xôfioç şi ep|i.YjVE(j;;. Acesta legendă teologică, care ne înfăţişeză pe Hermes ca ver bum, seu ca inteligenţă divină a anticităţii, o vedem esprimată în un mod fûïte clar pe aversul acestei grupe de monete. Capul regchn Armis, seu Hermes, este figurat aicî cu buzele deschise sub forma unuî V (verbum) seu .rf (Xoyjţ)i ca şi cum el ar înveţa pe cineva primele elemente ale esprimăriî cuvintelor. upă cum vedem, cele mai multe din aceste monete vechï aie Daciei:, ne presintă pc avers capul hieratic al regelui Armis, sub forma luï '%ur,ç epţrrjvS'Jî, ér pe revers aflăm atributele luï Hermes ca nunţiu al deilor, cârja pastorală, ori cârja cu formă de ^ l n c.nracier simbolic M are 51 forma particulară concav.1 a acestor manete. Avem aici o emblemă teo-°gic a broscel [estose din legenda lui Hermcs, şi intr'uii sens mul vast a Ultiî ceriului (Ser vi u s, Virg. A">. L 505).
Yüklə 4,91 Mb. Dostları ilə paylaş:
|