Hotărârea Consiliului Local nr. 112/26. 05. 2016

Obiectivul strategic B. Profesionalizarea sistemului de asistenţă socială sătmărean
Acest obiectiv implică o componentă de resurse umane (formarea şi fidelizarea propriilor specialişti) şi o componentă de cooperare (practicarea de către specialişti a unor rutine de colaborare cu alţi actori sociali relevanţi din reţeaua locală şi din afara ei, inclusiv la nivel de conducere, astfel încât să formeze parteneriate viabile în domeniul social); legătura dintre cele două componente va fi facilitată de existenţa unui centru de resurse în domeniul social.

Obiectivul strategic B include următoarele domenii de intervenţie:

Obiectivul strategic b. Profesionalizarea sistemului de asistenţă socială sătmărean

Domeniul de intervenţie B1. Dezvoltarea resursei umane din sistemul de asistenţă socială

Domeniul de intervenţie B2. B2. Dezvoltarea de parteneriate intra-, inter- şi extra-comunitate

Domeniul de intervenţie B3. Crearea unui centru de informare şi de resurse în domeniul social

B1. Dezvoltarea resursei umane din sistemul de asistenţă socială
Dezvoltarea resursei umane din sistemul de asistenţă socială creşterea resursei umane din asistenţa socială, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Pentru municipiul Satu Mare, dimensiunea cantitativă a resursei umane din domeniul social implică atragerea de specialişti în sistem şi menţinerea lor aici, în condiţiile în care studiile¹⁵ poziţionează judeţul nostru pe locul al 18-lea la nivel naţional în ceea ce priveşte numărul asistenţilor sociali, mai bine de o treime din aceştia au treapta de competenţă debutant sau practicant.
Dimensiunea calitativă a resursei umane presupune activarea potenţialurilor acesteia şi dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor profesionale ale fiecărei persoane din sistem, cu respectarea primordială a prevederilor deontologice, dar şi asumarea responsabilităţilor ce derivă din colaborarea inter-instituţională. Indiferent de treapta de competenţă, având în vedere provocările muncii realizate şi asumarea valorilor specifice profesiei de asistent social,fiecare persoană care îşi desfăşoară activitatea în sistem trebuie să aibă acces la cele mai noi achiziţii teoretice şi practice din domeniu, să cunoască foarte clar structura sistemului social organizat la nivelul comunităţii locale sau să cunoască resursele disponibile la nivel local, iar aceste aspecte sunt cu atât mai importante în cazul celor cu competenţe de debutant şi practicant.
La nivelul municipiului Satu Mare se constată o fluctuaţie destul de importantă a resursei umane din asistenţa socială, mai vizibilă la nivelul instituţiilor publice, şi în special în cazul celor aflaţi pe primele două trepte de competenţă; o stabilitate crescută se remarcă în cazul celor cu competenţe de specialist sau de asistent social primar şi în cazul celor care lucrează în sectorul nonguvernamental. Similar mediului de afaceri, sistemul de asistenţă socială va trebui să înveţe să îşi păstreze resursa umană proprie, cu atât mai mult cu cât asigurarea accesului la formare profesională este o investiţie costisitoare (atât ca timp, cât şi ca bani). Practicienii din domeniul social vor trebui să aibă formate, pe lângă competenţele specifice profesiei, şi alte abilităţi şi competenţe transversale, precum cele de marketing social, fund-raising, munca în echipă, comunicare (adaptarea mesajelor la nivelurile de înţelegere al beneficiarilor) sau management de proiect.
Una din cele mai des invocate probleme ale sistemului de asistenţă socială românesc este prezenţa redusă a specialiştilor şi, adesea, substituirea acestora cu angajaţi fără studii de specialitate. În general, pentru autorităţile locale prioritară este rezolvarea punctuală a problemelor de asistenţă socială şi în mai mică măsură dezvoltarea unor structuri permanente pentru furnizarea serviciilor. Pentru municipiul Satu Mare provocarea este dată de schimbarea de percepţie, astfel încât profesionalizarea să nu mai fie o simplă consecinţă ci să se transforme într-un factor al dezvoltării serviciilor, iar acest lucru se va putea face numai prin investiţii importante în formarea continuă a celor care au ales să lucreze în asistenţa socială.
Aceasta înseamnă că la nivel de management trebuie să există o politică clară şi de durată pentru asigurarea accesului propriilor lucrători în asistenţa socială la cele mai valoroase programe de formare sistematice şi continue, organizate local, regional sau naţional, având la bază o analiză periodică a nevoilor de dezvoltare profesională pentru fiecare angajat în parte. Aceste programe organizate de obicei pe perioade reduse de timp (cursuri de 7-10 zile) trebuie completate de o formare autodidactă continuă, astfel încât asistenţii sociali să fie întotdeauna la curent cu toate noutăţile relevante pentru propriul domeniu de activitate.
Asigurarea accesului la programele de formare continuă se va concretiza în avantaje atât la nivel individual cât şi la nivelul întregului sistem. Asistenţii sociali din municipiu vor fi mai bine pregătiţi să răspundă provocărilor din ce în ce mai complexe ale propriului domeniu de activitate, vor avea rezultate mai bune şi durabile în munca cu clienţii şi vor avea satisfacţii profesionale crescute. Pentru sistemul de asistenţă socială ca întreg, investiţiile în programele de formare vor însemna o mai bună retenţie a specialiştilor dar şi valorificarea competenţelor profesionale ale acestora în cazurile de maximă complexitate, cu efecte pozitive pentru reducerea riscurilor sociale la nivelul municipiului.
Activităţile şi proiectele propuse în cadrul acestui domeniu de intervenţie se concretizează în:

• 
  Dezvoltarea capitalului de cunoaştere teoretică şi practică a resursei umane din asistenţa socială
  
• 
  Dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor transversale ale resursei umane din asistenţa socială
  
• 
  Facilitarea învăţării pe tot parcursul vieţii direct în comunitate
  
• 
  Îmbunătăţirea sistemelor de motivare a angajaţilor, controlul riscului de burn-out
  
• 
  Îmbunătăţirea imaginii asistenţilor sociali în comunitate
  
• 
  Integrarea metodei supervizării în practica asistenţei sociale
  
• 
  Formarea asistenţilor sociali pentru a lucra cu categorii de persoane „dificile” (persoane care au comis infracţiuni, persoane cu afecţiuni psihice)
  
• 
  Organizarea în comun a seminariilor, conferinţelor, simpozioanelor pe teme profesionale (cu participarea specialiştilor din regiune, din ţară sau din străinătate)
  
• 
  Şcoala GIPEX – workshop-uri, prezentări tematice de diseminare şi valorificare a experienţelor profesionale dobândite în timp.
  

B2. Dezvoltarea de parteneriate intra-, inter- şi extra-comunitate.
O competenţă transversală relevantă în condiţiile în care problemele sociale devin din ce în ce mai complexe o reprezintă capacitatea de a munci în echipă. Colaborarea este esenţială atunci când practicienii sistemului de asistenţă socială îşi propun să abordeze în mod profesionist problemele clienţilor lor: având în vedere resursele limitate de care dispun instituţiile luate individual, doar lucrând împreună, şi aplicând un management de caz unitar, se poate ajunge la soluţii care să îmbunătăţească pe termen lung viaţa persoanelor aflate în situaţii de risc. Dar colaborarea trebuie să se desfăşoare şi la nivel macro, în sensul dezvoltării de parteneriate sustenabile, pe domenii tematice, prin care să se atragă fonduri nerambursabile pentru dezvoltarea continuă a sectorului de servicii. Soluţiile individuale sunt uneori greu sustenabile, iar adevăratele modele de bună practică au fost datorate unor parteneriate înalt funcţionale.
Creşterea disponibilităţii şi a capacităţii sectorului privat de a prelua o serie de responsabilităţi ale sectorului public în domeniul social poate să aibă drept rezultat multiplicarea eforturilor de accelerare a realizării obiectivelor şi proiectelor programate prin reducerea în ansamblu a costurilor şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor sociale.Obiectivele de asistenţă socială sunt imposibil de realizat fără contribuţia şi concursul tuturor instituţiilor, autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi a societăţii civile.
La nivelul municipiului Satu Mare există o istorie de mai bine de 15 ani a parteneriatelor interinstituţionale, fie că este vorba de parteneriate între instituţii, între organizaţii nonguvernamentale, sau între instituţii şi ONG-uri; chiar şi organizaţiile nonguvernamentale mai tinere au fost cuprinse în reţelele de colaborare, aducând plus-valoare domeniului social prin activităţile de nişă pe care şi le-au asumat. Viziunea celor implicaţi în aceste parteneriate este în general una pozitivă, în sensul că această colaborare este de dorit şi trebuie menţinută pe termen lung, însă practica acestor parteneriate arată că încă există multe disfuncţionalităţi sau lipsuri care nu pot fi corectate/suplinite fără o reconfigurare a protocoalelor de colaborare şi a procedurilor de lucru. În cadrul interviurilor cu reprezentanţii GIPEX au fost detaliate aceste provocări, propunerile sau observaţiile concrete putând fi consultate în capitolul II.9 – Reţeaua de furnizare a serviciilor sociale.
Municipiul Satu Mare are nevoie de o colaborare efectivă şi de durată a actorilor sociali furnizori de servicii de asistenţă socială, dar şi de implicarea efectivă a celor care desfăşoară activităţi în domenii conexe socialului. Reţeaua GIPEX conturată în cadrul proiectului Asociaţiei Stea este un exerciţiu interesant în acest sens, urmând ca după finalizarea proiectului această formă de parteneriat să facă proba viabilităţii şi durabilităţii sale, fiind o provocare clară atât din punct de vedere al organizării, cât şi al finanţării sale. Fiecare din cele 30 de instituţii şi organizaţii nonguvernamentale va trebui să decidă măsura şi forma în care va dori să participe în această asociere, păstrând cultura organizaţională proprie dar particularizându-şi procedurile pentru a contribui la crearea acelui sistem integrat de asistenţă socială de care municipiul Satu Mare are nevoie în următoarea perioadă pentru a-şi atinge obiectivele din domeniul social.

Domeniul de intervenţie ce vizează parteneriatele se va concretiza prin implementarea unor proiecte sau activităţi precum cele de mai jos:

• 
  Obţinerea statutului de persoană juridică de drept privat a GIPEX – transformarea GIPEX într-un grup de acţiune locală (GAL)
  
• 
  Încheierea de parteneriate cu Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România pentru optimizarea programelor de formare profesională în funcţie de nevoile locale şi pentru îmbunătăţirea ocupării în asistenţa socială
  
• 
  Parteneriate cu instituţiile de învăţământ superior care au facultăţi de asistenţă socială pentru programe de internship / practică profesională / cercetare pentru lucrări de licenţă, disertaţie sau doctorat
  
• 
  Parteneriate pentru schimburi de bune practici
  
• 
  Parteneriate pentru atragere de fonduri
  
• 
  Contracte de parteneriat între Direcţia de Evidenţă a Persoanelor și toate instituțiile/ONG-urile care lucrează direct cu persoane aflate în stare de risc
  

B3. Crearea unui centru de informare şi de resurse în domeniul social
Un centru de informare şi resurse în domeniul social poate îndeplini diverse funcţii: centru de informare şi documentare, oferte de oportunităţi pentru încurajarea comunicării între profesionişti, oferte de ocazii de afirmare a membrilor comunităţii, centru de instruire (inclusiv online), forum al profesioniştilor din domeniul social, conectare permanentă între profesionişti şi publicul interesat, bibliotecă (inclusiv virtuală), oportunitate de exprimare a opiniilor profesionale, mediere pentru voluntariat sau pentru găsirea unui loc de muncă în asistenţa socială, participare şi motivare în dezvoltarea profesională, construirea unei identităţi profesionale, acces la informaţii de specialitate.
Existenţa unui astfel de centru în municipiul Satu Mare va facilita realizarea priorităţilor specifice celorlalte două domenii de intervenţie subsumate obiectivului strategic de profesionalizare a sistemului de asistenţă socială, centralizând resursele umane şi non-umane existente la nivel local şi asigurând accesul la cele existente la nivel regional, naţional sau internaţional.
Concret, un astfel de centru asigură cadrul general al organizării şi funcţionării reţelelor interdisciplinare de specialişti (know-how) şi cele materiale cu rol de informare şi documentare care să fie accesibile oricărei categorii de public interesat, de la cetăţeanul obişnuit care are o problemă din domeniul social şi până la cei aflaţi la nivel decizional, pentru a justifica alegerile făcute.
Activităţile şi proiectele subsumate acestui domeniu de intervenţie, propuse de membrii reţelei GIPEX, cuprind intervenţii precum cele enumerate în continuare:

• 
  Crearea centrului de resurse
  
• 
  Bibliotecă virtuală (newsletter, link-uri) – actualizarea informaţiei de interes pentru persoanele care lucrează în sistemul de asistenţă socială, diseminarea de idei inovatoare şi bune practici
  
• 
  Construirea site-ului GIPEX şi publicitatea site-ului către categorii de vizitatori de interes (asistenţii sociali din municipiu, viitorii asistenţi sociali, parteneri sociali, mediul de afaceri). Poziţionarea site-ului ca o sub-pagină pe pagina web a primăriei
  

Obiectivul strategic C. Implicarea comunităţii şi mobilizarea resurselor comunitare
Acest obiectiv porneşte de la ipoteza că sustenabilitatea intervenţiilor realizate în domeniul social creşte odată cu activizarea resurselor comunitare. Atunci când se creează servicii sociale sub formă instituţionalizată, organizaţiile preiau nişte sarcini care în trecut aparţineau individului, familiei sau comunităţii, dar acest lucru intră în contradicţie cu principiul solidarităţii sociale şi implică şi costuri mult mai mari. Dar responsabilitatea trebuie asumată nu doar de instituţiile şi organizaţiile care activează în domeniul social, ci ea trebuie să se regăsească la nivelurile cele mai apropiate persoanelor aflate în dificultate, mediul formal urmând să intervină doar ca o ultimă pârghie, acolo unde soluţiile individuale, familiale sau comunitare nu mai funcţionează.
Obiectivul strategic C cuprinde următoarele domenii de intervenţie:

Obiectivul strategic C. implicarea comunităţii şi mobilizarea resurselor comunitare

C1. Creşterea vizibilităţii domeniului social în vederea creşterii dorinţei de implicare / susţinere a comunităţii

C2. Creşterea implicării în viaţa comunităţii şi promovarea voluntariatului ca valoare personală şi resursă comunitară

C3. Atragerea mediului de afaceri în rezolvarea problemelor sociale din comunitate

C1. Creşterea vizibilităţii domeniului social în vederea creşterii dorinţei de implicare / susţinere a comunităţii
Pentru ca soluţiile comunitare să funcţioneze, este absolută nevoie de creşterea vizibilităţii domeniului social, de informarea continuă şi actualizată a comunităţii cu privire la provocările specifice ale acestui domeniu şi de conştientizarea riscurilor pe termen lung în cazul în care se ignoră cauzele cele mai profunde ale problemelor cu care se confruntă diversele categorii vulnerabile. Mass media locală trebuie implicată în toate eforturile de creştere a vizibilităţii domeniului, fiind o resursă importantă atât în ceea ce priveşte promovarea valorilor civice, cât şi în informarea comunităţii cu privire la problemele sociale actuale.
La nivelul municipiului Satu Mare, factorii interesaţi din domeniul social au avut nenumărate iniţiative individuale de creştere a vizibilităţii acestui domeniu în rândul populaţiei, dar preocupările comune de promovare sunt de dată recentă şi au încă rezultate limitate. Imaginea domeniului social este una mai degrabă pozitivă dacă ne referim la componenta de resurse umane, specialiştii cu atribuţii de reprezentare fiind prezenţi în mass media locală cu mesaje pozitive despre publicurile ţintă deservite, încercând să minimizeze prejudecăţile populaţiei cu privire la diverse categorii de beneficiari. Ei sunt protagoniştii unor acţiuni de conştientizare menite să crească dorinţa de implicare şi susţinere a comunităţii sociale. Domeniul social are însă o componentă profund negativă dacă ne referim la imaginea clienţilor sistemului de asistenţă socială, etichetele atribuite de cetăţenii obişnuiţi persoanelor provenind din categorii vulnerabile fiind puternic devalorizante. Această dualitate a imaginii va modela eforturile comune de promovare a domeniului social şi va contura principalele direcţii de acţiune, însă trebuie alocate resurse semnificative (financiare, umane şi timp suficient) pentru a atinge obiectivele propuse.
Pentru că iniţiativele individuale şi comune de promovare a domeniului social nu se exclud reciproc, este extrem de important ca mesajele transmise să fie unitare şi să valorizeze maximal principiile asistenţei sociale: solidaritatea socială, subsidiaritatea, universalitatea, respectarea demnităţii, respectarea dreptului la autodeterminare, egalitatea de şanse, nediscriminarea. Mesajele transmise direct (potenţialilor) clienţi ai sistemului de asistenţă socială trebuie să capete un loc distinct în fiecare acţiune de promovare propusă.
Implicarea comună a factorilor interesaţi în acest tip de activităţi se concretizează în avantaje de cost-eficienţă, în maximizarea efectelor know-how-ului existent, în câştigurile din planul vizibilităţii şi în creşterea încrederii publicului larg în eficienţa şi eficacitatea serviciilor oferite.
Acest domeniu de intervenţie va cuprinde acţiuni, activităţi şi proiecte de natura celor descrise mai jos, propuse de reprezentanţii reţelei GIPEX:

• 
  Raport anual comun – un raport sintetic al domeniului care să prezinte reuşitele concrete din domeniul social (să evidenţieze impactul şi nu doar să puncteze probleme)
  
• 
  Campanii de sensibilizare a opiniei publice în vederea mobilizării resurselor comunitare
  
• 
  Promovarea activă a domeniului social la nivelul comunităţii locale - investiţie într-un proiect profesionist de comunicare şi PR
  
• 
  Realizarea unui calendar comun al evenimentelor şi acţiunilor din domeniul social
  
• 
  Organizarea Zilelor Profesiilor din domeniul Social
  
• 
  Expoziţie stradală, magazine de prezentare a produselor meşteşugăreşti realizate de beneficiarii ONG-urilor
  
• 
  Interfaţă comună primărie – ONG-uri / Ghişeu unic primărie – ONG-uri
  
• 
  Prezenţa reprezentanţilor GIPEX la activităţile / întâlnirile organizate de grupuri de lucru similare GIPEX din alte judeţe
  
• 
  HUB-uri (pe modelul celor din Bucureşti) generatoare de idei şi care încurajează iniţiative.
  

C2. Creşterea implicării în viaţa comunităţii şi promovarea voluntariatului ca valoare personală şi resursă comunitară
Voluntariatul este o resursă de bază pentru rezolvarea problemelor comunitare în orice societate civilizată, cu beneficii pentru cei aflaţi în nevoie, pentru cei care îşi asumă acest civism şi pentru comunitate ca întreg. Responsabilizarea tinerei generaţii este o practică din ce în ce mai răspândită la nivel local, dar trebuie găsite argumente şi pentru atragerea persoanelor adulte care au posibilitatea de a-şi oferi ajutorul, numai că nu ştiu cum să o facă în mod organizat şi susţinut.
Programele de voluntariat funcţionale din domeniul asistenţei sociale sunt reduse ca număr şi impact şi vizează în principal elevii, şi într-o foarte mică măsură studenţii de la universităţile prezente la nivel local. Voluntariatul în domeniul social se practică pentru o serie de motive, dintre care cele mai importante par să fie câştigarea experienţei, exersarea anumitor abilităţi şi formarea de noi deprinderi, cunoaşterea unor persoane care împărtăşesc aceleaşi valori, înţelegerea şi implicarea activă în viaţa comunităţii sau contribuţia la rezolvarea problemelor existente în societate, iar aceste motive par să aibă greutate în special la generaţiile tinere.
Membrii GIPEX valorizează implicarea elevilor în acest tip de acţiuni civice, dar consideră că este nevoie de conturarea unui model de voluntariat care să promoveze nu doar latura filantropică, şi să permită iniţiative inovatoare ale voluntarilor, şi propun ca cei care vor dezvolta oferte proprii de voluntariat să o facă ţinând cont de constrângerile de timp ale celor care se arată deschişi să se implice dar şi de plus-valoarea adusă de deschiderea de participare împreună cu întreaga familie (părinţi şi copii).

Organizaţiile sătmărene care au experienţa implementării programelor de voluntariat consideră că eficienţa acestora depinde de capacitatea şi deschiderea respectivelor organizaţii de a aloca persoane resursă pentru coordonarea şi motivarea voluntarilor, de a investi în programe de formare a acestora şi de a le oferi satisfacţii concordante cu aşteptările voluntarilor. Dacă aceste condiţii de bază sunt asigurate, şansele ca programele de voluntariat să devină un model de câştig-câştig se maximizează, iar efectele pot fi observate pe termen lung.

Implicarea cetăţenilor în viaţa comunităţii şi promovarea voluntariatului ca valoare personală şi resursă comunitară va include activităţi sau proiecte precum cele enumerate în continuare:

• 
  Campanie de informare cu oferta GIPEX pentru activităţi de voluntariat, în funcţie de nevoile organizaţiilor partenere
  
• 
  Promovarea continuă a voluntariatului în şcoli şi creşterea calităţii programelor de voluntariat desfăşurate în şcoli; asigurarea constanţei activităţilor de voluntariat
  
• 
  Includerea în reţeaua de voluntari a persoanelor adulte (aflate în câmpul muncii) şi/sau a persoanelor vârstnice
  
• 
  Conturarea unei oferte de implicare în activităţi de voluntariat a familiilor (părinţi – copii; transmitere intergeneraţională de valori)
  
• 
  Flexibilizarea programelor de voluntariat – anumite categorii de persoane interesate ar putea aloca timp doar la sfârşit de săptămână
  
• 
  Oferte de voluntariat care implică schimburi de experienţă cu voluntari din străinătate – interesante în special pentru generaţiile tinere.
  

C3. Atragerea mediului de afaceri în rezolvarea problemelor sociale din comunitate.
Mobilizarea comunităţiitrebuie să includă şi mobilizarea mediului de afaceri, prin promovarea modelelor responsabilităţii sociale corporative (CSR), un concept prin care companiile integrează preocupările sociale în activităţile lor comerciale şi în interacţiunea cu factorii implicaţi, pe o bază voluntară. Elementul principal de diferenţiere între responsabilitatea socială corporativă şi filantropie este faptul că CSR presupune dezvoltarea unei strategii de implicare în comunitate şi un parteneriat din care compania are la rândul său de câştigat.
La nivelul municipiului Satu Mare, implicarea mediului de afaceri în domeniul social are o istorie destul de scurtă şi un caracter sporadic, analizele tematice evidenţiind preferinţe de finanţare a altor domenii de activitate, socialul fiind undeva la capătul listei de priorităţi. Acest lucru se datorează în mare măsură vizibilităţii reduse a domeniului social, iniţiativelor reduse de promovare a domeniului care să fie particularizate în funcţie de nevoile reprezentanţilor mediului de afaceri, dar şi lipsei stimulentelor reale care să favorizeze susţinerea financiară a unor activităţi cu caracter social.
Pentru a creşte implicarea mediului de afaceri în domeniul social, reprezentanţii domeniului social trebuie să crească transparenţa deciziilor şi alocărilor financiare existente, să îşi facă cunoscute obiectivele şi să îşi promoveze modelele de bună practică şi poveştile de succes, să construiască şi să menţină o relaţie de încredere cu această categorie de potenţiali finanţatori. GIPEX va trebui să identifice un grup iniţial de oameni de afaceri interesaţi de domeniul social, să creioneze o strategie pentru a-i motiva să rămână interesaţi pe termen lung şi să atragă gradual alţi reprezentanţi ai mediului de afaceri, pentru a obţine într-un final o bază stabilă de cel puţin 10-12 finanţatori strategici ai domeniului.
Acest domeniu de intervenţie subsumează activităţi şi proiecte precum:

• 
  Pregătirea unor planuri de motivare a mediului de afaceri pentru a se implica în domeniul social
  
• 
  Întâlniri comune GIPEX – reprezentanţi ai mediului de afaceri în care aceştia să spună în ce domenii ar putea / ar dori să se implice: cunoaşterea profilului angajatorilor sătmăreni
  
• 
  Atragere de resurse – ex. know-how (nu doar solicitare de fonduri)
  
• 
  Obţinerea de sponsorizări pentru activităţi de voluntariat şi promovarea donatorilor (ex. strângere de fonduri pentru renovarea unui număr de x locuinţe sociale)
  
• 
  Implicarea mediului de afaceri în activităţi în beneficiul comunităţii – voluntariat corporatist
  
• 
  Parteneriate agenţi economici şi instituţii de învăţământ: programe de Burse de studiu (din partea angajatorilor pentru cei interesaţi să lucreze în respectivul domeniu) favorizează prevenirea abandonului şcolar
  
• 
  Fond social comunitar – realocarea fondurilor care nu se consumă în mod direct
  
• 
  Evenimente pentru familiile angajaţilor unei firme – team building cu componentă socială
  
• 
  Concerte stradale – cu standuri proprii
  
• 
  Agenţi economici direct angrenaţi în furnizarea de servicii – ex. îngrijire la domiciliu a persoanelor vârstnice, îngrijire în centre de tip rezidenţial.