| Evhologhionul lui Serapion prezintă unele practici liturgice din episcopia de Tmuis (Egiptul de Jos) pe la jumătatea sec. IV. Serapion, ucenic al Sf. Antonie cel Mare, moare după anul 362, ne prezintă o colecţie de rugăciuni de o extraordinară originalitate; 18 dintre ele se referă la Liturghia euharistică, 7 la Botez şi Mirungere, 3 la hirotonie, 2 la binecuvântarea untdelemnului şi la înmormântare.
Din acelaşi ambient egiptean provine şi aşa numitul Papirus de la Dêr-Balizeh care, deşi este redactat prin sec. VI-VII prezintă o practică liturgică mult mai veche; probabil sec. III-IV. Textul conţine o parte din vechiul "Evhologhiu egiptean” oferind anumite rugăciuni euharistice (trei rugăciuni poziţionate în prima parte a Liturghiei, o anafora de tip alexandrin cu o dublă epicleză şi o rugăciune la împărtăşire).
Lectionarul armean este traducerea în limba armeană a Lectionarului ierusalimitean şi este făcută probabil în prima jumătate a sec. V. Lucrarea se prezintă ca un indice al lecturilor liturgice euharistice şi la vecerniile din Postul Mare, cuprinde îndrumările tipiconale despre slujbă, locul şi data acesteia, indicaţii despre cântarea psalmilor şi a refrenelor acestora. Lectionarul este prima încercare de sistematizare a oficiului liturgic, ceea ce se va numi mai târziu Tipic.
Scurte şi vagi menţiuni despre cultul public şi particular al Bisericii găsim în unele lucrări ale lui Tertulian († c. 240), Origen şi Sf. Ciprian († 258) mai ales în tratatele lor Despre rugăciunea Domnească. De oarecare interes este şi scrierea De Baptismo a lui Tertulian.
Dostları ilə paylaş: |
