Evoluţia catehumenatului
Noua poziţie a Bisericii în viaţa Imperiului are o repercusiune imediată şi fundamentală şi în ceea ce priveşte tradiţia iniţierii creştine. Afluxul de convertiţi determină o regrupare a poziţiei intransigente a Bisericii faţă de accesul la botez. Perioada celor trei ani ai parcursului catehumenal este concentrată de regulă pe parcursul Postului Mare şi a Săptămânii Luminate. (Atitudinea aceasta este determinată şi de unele extreme: unii catehumeni se complăceau în starea catehumenală până spre sfârşitul vieţii – cazul împăratului Constantin cel Mare este notoriu).
Reorientarea în ce priveşte practica catehumenatului se resimte şi în câmpul conţinutului catehezei. Cateheza biblică şi exegetică a veacurilor II-III este abandonată în favoarea unei cateheze de tip moral, doctrinar şi liturgic. Locul cateheţilor-exegeţi (Clement, Origen, ş.a.) este luat de cateheţii-episcopi care veghează asupra ortodoxiei credinţei, moralei şi cultului (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Ciril al Ierusalimului ş.a.). Riturile baptezimale sunt alcătuite astfel încât să ilustreze lucrarea sacramentală. Ungerile rituale, renunţarea la Satana, afundarea … chiar forma şi arhitectura baptisteriilor trebuie să sugereze radicala schimbare survenită prin botez. Cu această ocazie, mai ales în Săptămâna Luminată sunt explicate în detaliu, tainele de iniţiere creştină, fapt care determină apariţia catehezelor de tip mistagogic.
|
