Iertarea de Kevin Smith cuvânt introductiv

Capitolul 5

CUM POŢI CUNOAŞTE IERTAREA LUI DUMNEZEU

Iertarea lui Dumnezeu este posibilă pentru fiecare. Dorinţa Lui este ca toate fiinţele umane să fie din nou în părtăşie cu El. Petru a spus limpede acest lucru când a scris credincioşilor din

vremea sa:

"Domnul nu îşi amână făgăduinţa, cum cred unii, ei are o îndelungă răbdare faţa de voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ei toţi să vină la pocăinţă". (2 Petru 3:9)

Când a vorbit mulţimii în ziua Cincizecimii, Petru a declarat:

"După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: 'Fraţilor, ce să facem?' 'Pocăiţi-vă!', le-a zis Petru, 'şi fiecare din voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh'". (Fapte 2:37-38)

Oricine poate primi iertarea lui Dumnezeu.

Dar trebuie să o primim în felul în care vrea Dumnezeu. În orice relaţie întreruptă, partea vătămată este cea care stabileşte termenii pentru iertare şi împăcare, şi lucrul acesta este la fel şi în cazul lui Dumnezeu - nu numai pentru că El este partea vătămată, dar şi pentru că El este Cel Sfânt! Împăcarea cu El se poate înfăptui în felul în care El o cere.

El ne cheamă să venim la El pe calea deschisă de sacrificiul Fiului Său, Isus. Acesta este unicul drum pe care El 1-a stabilit.

A merge la Dumnezeu în condiţiile puse de El înseamnă că:

* Trebuie să vedem lumea în felul în care El o vede. (Dacă respingem faptul că El este pe bună dreptate Făcătorul şi Stăpânul a tot ceea ce este, nu putem veni la El.)

* Trebuie să acceptăm că El este adevărul şi să-i îngăduim să ne arate ce este bun şi ce este rău. (Nu are rost să discutăm cu Dumnezeu despre ce e bine şi ce e rău. El e cel care ştie!)

* Trebuie să venim având conştiinţa faptului că suntem răzvrătiţi care au fost invitaţi cu graţie înapoi într-o relaţie cu Dumnezeu Tatăl. (Mulţi oameni vor să fie într-o relaţie cu Dumnezeu ca şi când n-ar fi făcut nimic rău înainte. Aceasta este imposibil).

* Trebuie să ne supunem Lui recunoscând cu ce L-am supărat prin viaţa şi faptele noastre, recunoscând păcatele noastre ca şi păcate, necăutând scuze, bizuindu-ne complet pe faptul că El ne cheamă şi ne promite că ne va ierta.

A cunoaşte în profunzime iertarea lui Dumnezeu înseamnă a-1 asculta şi a acţiona în anumite situaţii aşa cum Dumnezeu o cere.

Dumnezeu spune: "Păcatul este o jignire adusă Mie"

Este important să ne dăm seama că nu consecinţele comportării noastre păcătoase au nevoie de a fi iertate, ei faptul că L-am rănit pe Dumnezeul Cel Sfânt. Când Regele David a luat-o pe soţia lui Urie, Batseba (2 Samuel 11), şi a fost confruntat de Dumnezeu prin profetul Natan, a înţeles că, în esenţă, problema n-a fost felul în care se comportase faţă de Batseba, Urie sau oamenii peste care domnea. Principala problemă a fost faptul că păcatul său era un gest de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. El a strigat cerând lui Dumnezeu iertare:

„ Ai milă de mine, Dumnezeule în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta şi fără vină în judecata Ta. “ (Psalm 51:1 -4)

"Doar faţă de tine singur am păcătuit" spune Regele David. El ştia că îi înşelase pe cei implicaţi. Dar păcatul lui consta în răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu şi pentru acest lucru avea nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Vine vremea să le cerem şi celorlalţi iertare, dar Dumnezeu este pe primul plan.

Dumnezeu spune: "Cereţi-mi iertare"

Este important să-I vorbiţi desluşit şi să-I cereţi Domnului iertare pentru fiecare lucru prin care 1-aţi supărat. El abia aşteaptă să faceţi asta:

"Veniţi acum să ne judecăm", zice Domnul. "De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna ". (Isaia 1:18)

Când Dumnezeul vă arată domeniile în care aţi fost neascultători, recunoaşteţi clar şi precis ce aţi făcut şi cereţi-vă iertare. Apoi mulţumiţi-i că v-a iertat! Acest lucru trebuie făcut pe baza faptului că Dumnezeu ne-a dezvăluit că El îi iartă pe cei care vin şi îşi mărturisesc păcatele. Ioan scrie într-una din scrisorile lui: "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate". (1 Ioan 1:9)

Dumnezeu spune: „Cereţi-mi să vă curăţ”

Dumnezeu nu numai că ne iartă pentru păcatele noastre, dar ne şi curăţă pata pe care păcatul şi răzvrătirea o lasă în viaţa noastră. Ioan scrie că Dumnezeu ne va curăţa de toate păcatele, adică de tot ce am făcut rău.

Uneori, după ce am păcătuit şi am fost iertaţi, mai avem un sentiment că am fost pătaţi de o întâmplare, neputându-ne descotorosi de ideea de păcat. Atunci e momentul când avem cu siguranţă nevoie ca Dumnezeu să ne spele de păcat. El face conştiinţa noastră curată din nou. Cereţi-i această curăţire!

Dumnezeu spune: "Nu mai păcătuiţi"

Când Isus a iertat-o pe femeia prinsă în adulter, i-a spus: "Du-te şi nu mai păcătui". (Ioan 8:11) El îi cerea de fapt să ia o hotărâre fermă, ca un act de voinţă, să nu mai păcătuiască.

În timp ce iertarea lui Dumnezeu nu depinde de ceea ce putem face, ci de căinţa noastră, iertarea va aduce un mod nou de a ne raporta la Cel ce ne-a iertat. Ca unul care ai fost iertat tu trebuie să te hotărăşti să nu mai trăieşti în neascultare faţă de Dumnezeu, şi astfel să nu îl mai ofensezi.

Vinovat, dar iertat

Câteodată oamenii cred că atunci când Dumnezeu îi iartă, este ca şi cum ei nu ar fi păcătuit vreodată. Aceasta nu este adevărat. Dumnezeu nu spune niciodată că nu te-ai răzvrătit împotriva Lui. (Aceasta ar fi ca şi cum am spune "păcatul nu contează", chiar atunci când însuşi vina care ne apasă conştiinţa umană arată că de fapt contează.) Iertarea lui Dumnezeu nu este o dovadă de nepăsare morală din partea Lui, ci o dovadă a iubirii Lui imense pentru creaţia Sa.

Încă o dată, cheia este că iertarea a fost oferită pe temeiul preţului pe care Însuşi Dumnezeu 1-a plătit pentru răzvrătirea şi păcatul nostru, prin moartea unicului om perfect, care este Fiul Său, Isus. (După cum am mai spus, harul lui Dumnezeu este fără plată, dar niciodată ieftin.) Prin această jertfă scumpă, Dumnezeu a fost compensat în dreptate şi pe deplin, pentru ofensa pe care eu i-am adus-o. În acest fel el a deschis calea pentru cei răzvrătiţi, ca ei să se poată bucura din nou de părtăşia cu El.

Când Dumnezeu te iartă, eşti ca o persoană care a fost găsită vinovată de o crimă în sala de judecată, a primit cea mai grea pedeapsă, iar apoi, pe neaşteptate, a fost iertată de însuşi Regele. Pavel le reaminteşte credincioşilor din Roma: "Deci, ce vom zice? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu ? Nicidecum ! Căci El a zis lui Moise: ' Voi arăta milă faţă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine îmi va plăcea să Mă îndur'. Aşadar nu depinde nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care arată milă". (Romani9:14-16)

Cel iertat de păcate este în mod cert vinovat, dar a primit îndurarea generoasă a lui Dumnezeu. El nu are nici un motiv să se simtă superior altor păcătoşi - deoarece este tot atât de vinovat ca şi ei.

Sunt însă destule motive pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut, şi pentru a trăi o viaţă întemeiată pe cerinţele Lui!

Iertarea trebuie acceptată

Dacă ne mărturisim păcatul, Dumnezeu ne va oferi iertarea, dar iertarea trebuie însuşită de cel credincios.

Ca orice dar primit din partea lui Dumnezeu, iertarea trebuie acceptată pentru a simţi influenţa sa deplină.

Noi trebuie să ne facem partea noastră pentru a intra în posesia a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi. Acest principiu reiese clar din ceea ce Pavel a spus bisericii din Filipi:

"Astfel, deci, preaiubiţii mei, după cum totdeauna aţi ascultat, nu numai în prezenţa mea, dar acum şi mai mult în absenţa mea, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după buna Sa plăcere, voinţa şi înfăptuirea ". (Filipeni 2:12-13)

Pentru ca iertarea lui Dumnezeu să-şi poată face lucrarea pe deplin, acel om trebuie să creadă că Dumnezeu 1-a iertat, să accepte iertarea şi să îi mulţumească lui Dumnezeu pentru ea. Apoi El trebuie să se încreadă în ceea ce a făcut Dumnezeu şi să înceapă să-şi trăiască viaţa ca unul care nu mai este vinovat. Trăindu-şi viaţa în felul acesta, va realiza faptul că Duhul Sfânt îi dă capacitatea şi puterea de care are nevoie pentru a progresa.