Iertarea de Kevin Smith cuvânt introductiv

Capitolul 2

IERTAREA MINUNATĂ A LUI DUMNEZEU

Iertarea lui Dumnezeu – Modelul

Adevărata iertare este înfăţişată în primul rând şi într-un mod clar prin felul în care iartă Dumnezeu. Este extraordinar şi minunat faptul că Dumnezeu, Creatorul - Cel pe care 1-am ofensat cel mai mult prin faptele noastre - declară prin prooroci că iertarea pe care ne-o oferă este totală. Este totală, fiindcă pentru El iertarea înseamnă să nu îşi mai aducă aminte de fărădelegile noastre. În Biblie serie:

„ Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale. “ (Isaia 43:25)

„ Vor fi daţi de ruşine, căci săvârşesc astfel de urâciuni; nu roşesc, şi nu ştiu de ruşine; de aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad, şi vor fi răsturnaţi când îi voi pedepsi, zice Domnul." (Ieremia8:12)

"(.. .)pentru că voi El îndurător faţă de nedreptăţile lor şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor". (Evrei8:12)

De ce avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu

Atunci când oamenii, atât bărbaţii cât şi femeile, au decis să se revolte împotriva Creatorului lor, relaţia minunată cu El, pe care Dumnezeu o instituise, a fost tulburată. Toată frumuseţea părtăşiei lor cu El a fost ruinată, aşa că bărbaţii şi femeile au trebuit să suporte consecinţele rebeliunii lor: înstrăinarea de Creatorul lor.

Omenirea pe care Dumnezeu a creat-o în aşa fel încât ca să fie recipientul dragostei Lui, a fost înstrăinată de El ca urmare a deciziilor şi faptelor ei. De atunci bărbaţi şi femei aleargă spre distrugere.

Ca un Tată perfect, Dumnezeu le dă copiilor Lui libertatea de a nu-1 asculta. El nu-i opreşte, deoarece le-a dat libertatea să aleagă singuri ce vor să facă. Cu toate acestea El îi avertizează că faptele lor vor avea consecinţe, şi îi priveşte cu lacrimi în ochi.

Pavel le spune creştinilor din Roma:

„ Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gânduri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit, şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; “ (Romani 1:18-24)

Întotdeauna au existat oportunităţi ca oamenii (fie că ei îl cunoşteau pe Isus fie nu) să vadă mână Creatorului în lumea pe care El a făcut-o. Dar de fiecare dată ei s-au hotărât să accepte orice altă idee şi posibilitate. Ei au acceptat cu bună ştiinţă minciuna ca Dumnezeu nu ar fi Creatorul şi Susţinătorul lumii, după cum afirmă. În timp această minciună devine o amăgire pe care ei o iau drept adevăr.

Dar fiinţele umane rebele niciodată nu s-au simţit în largul lor în această lume. Mulţi s-au întrebat de ce se simte omenirea atât de stingheră şi de ce există această "maladie". Iată posibilele răspunsuri: lipsa de cunoaştere sau nevoia de evoluţie a umanităţii pe o altă treaptă, ori o genă deficitară. Alţii au sugerat că trebuie să îmbunătăţim mediul înconjurător. Dar Dumnezeu ne revelează în Biblie, că problema omenirii nu este o anumită lipsă, ei o rebeliune făţişă, voită, împotriva Lui şi atunci nu este de mirare că ne simţim stingheri în această lume.

Un frate creştin mai învârstă la care ne-am referit şi în Capitolul 1 spune: "Cauza principală a situaţiei dificile în care se află omenirea, pe care Biblia o numeşte fire păcătoasă, dă naştere la neputinţa omului de a împlini scopul iniţial pentru care a fost creat, şi anume să se bucure zilnic de părtăşia cu Dumnezeu, care 1-a creat tocmai în acest scop. În concluzie, păcatul este ceea ce face această părtăşie imposibilă, sau o diminuează. Sentimentul de singurătate care rezultă, este inevitabil".

Adevăratul sens al iertării mai spunea el, este restaurarea legăturii cu Dumnezeu, care este vitală pentru pacea şi echilibrul interior.

În timp ce răzvrătirea şi păcatul unei persoane este o indicaţie clară a nevoii de a fi iertat de Dumnezeu, atunci când privim omenirea în ansamblu ne dăm seama cât de importantă este iertarea.

Zilnic ziarele ne informează în legătură cu consecinţele deciziilor şi acţiunilor unor oameni care au ales să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu: ororile războiului şi genocidului, foametea cauzată de oameni, jocurile cinice ale dorinţei de putere politică, lupta pentru supremaţie în detrimentul celorlalţi. Toate acestea şi multe altele, dovedesc faptul că afirmaţiile Bibliei sunt absolut adevărate.

Acelaşi frate în vârstă mai spunea: "Maladia societăţii este doar o reflexie a bolii individului. Din nefericire, atâta timp cât persistă realitatea păcatului şi cât timp efectul păcatului este sentimentul de vină, societatea noastră este bântuită de o boală pe care este total incapabil de a o învinge. Şi această boală, care este personală, devine curând o boală socială, manifestându-se printr-un comportament fără bariere morale. Totodată noi purtăm o povară a păcatului care nu poate fi luată decât de iertarea pe care doar Dumnezeu ne-o poate oferi".

Doar iertarea lui Dumnezeu este calea de ieşire într-o lume naufragiată din cauza sentimentului de vinovăţie.

Minunat este faptul că, în ciuda răzvrătirii noastre împotriva lui Dumnezeu, principala Lui preocupare este ca oamenii ca mine şi ca tine să cunoască pacea "care întrece orice pricepere".

Pocăinţa şi credinţa conduc spre iertarea lui Dumnezeu

Iată care este modul lui Dumnezeu de a ierta:

"Pe când eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi". Înainte chiar de a realiza că suntem păcătoşi, ne-a fost oferită iertarea lui Dumnezeu. Acceptarea acestei iertări, totuşi, cere ca noi nu numai să ne vedem păcatul, ei să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce am făcut şi să ne pocăim.

Aşa cum am văzut în Capitolul 1, iertarea oferită nu este numai o expresie a iubirii şi reconcilierii, ei poate fi şi o condamnare. În iertarea oferită este inclusă şi judecata.

Acceptarea ofertei iubitoare a lui Dumnezeu, înseamnă acceptarea faptului că noi nu suntem la înălţimea standardelor Lui - că am făcut ceva pentru care trebuie să fim iertaţi!

Din această cauză, oamenii adesea reacţionează cu mânie, când li se spune despre faptele minunate şi pline de har ale lui Dumnezeu.

Dar peste cel ce se întoarce şi este de acord cu verdictul lui Dumnezeu în legătură cu răzvrătirea, iubirea reconciliatoare a lui Dumnezeu se revarsă şi îl face să dorească schimbarea vieţii.

Pocăinţa şi adevărata părere de rău pentru păcatul săvârşit, îl face să primească cu entuziasm iertarea lui Dumnezeu.

Desigur, chiar atunci când cineva simte şi trăieşte adevărata părere de rău pentru păcatul săvârşit, reacţia lui faţă de Dumnezeu nu poate fi perfectă. Aşa că, din nou, Dumnezeu vine în ajutor. Darul Lui gratuit şi nemeritat este al nostru datorită lui Isus şi a vieţii lui de supunere totală faţă de Tatăl, care reprezintă o reacţie perfectă a iubirii. Ceea ce noi nu puteam face, Dumnezeu a făcut noi în Cristos.

Iertarea înseamnă că problema este cu adevărat rezolvată

A şti că Dumnezeu ţi-a iertat ceea ce ai greşit împotriva Lui şi nu mai ţine supărare pentru ce-ai săvârşit este cea mai eliberatoare experienţă pe care o poate avea un păcătos.

Este, de asemenea, un model de iertare între oameni. Atunci când oamenii experimentează iertarea lui Dumnezeu ei descoperă o nouă încredere în viaţă, deoarece sunt eliberaţi de vina care îi încătuşase.

Şi atunci când adevărata iertare între oameni vine din iertarea lui Dumnezeu, ei descoperă că relaţiile dintre ei s-au schimbat în bine.

Iertarea minunată a lui Dumnezeu este la dispoziţia oricui care recunoaşte că în mod deliberat s-a abătut de la felul de viaţă cerut de Dumnezeu. Acea persoană are nevoie să-şi recunoască vina şi să îl implore pe Dumnezeu să-1 ierte. Iertarea Lui nu depinde de ceea ce putem noi face, trebuie doar să o acceptăm cu mulţumiri ca pe un dar care demonstrează marea lui iubire şi har.

Atunci când Dumnezeu te iartă, nici chiar amintirea a ceea ce ai făcut nu trebuie să te mai încătuşeze, ori să te stânjenească. Tu poate nu eşti mândru de ceea ce ai făcut, dar fiindcă ai fost iertat, nu mai trebuie să te ascunzi ori să cauţi cale de scăpare. Câteodată Satan, cel care acuză pe copiii lui Dumnezeu, poate să îşi facă reproşuri înlăuntrul fiinţei tale, şi de aceea, poate simţi că

nu ai fost iertat de un anumit păcat. Dar, fiindcă iertarea lui Dumnezeu este reală şi completă, cel care a fost iertat de Dumnezeu, îşi va da seama că se poate baza pe El pentru a descoperi sursa reproşurilor şi pentru a le respinge (vom trata acest subiect mai târziu).

În ce-L ce priveşte pe Dumnezeu, atunci când El te iartă, eşti iertat definitiv! Asta pentru că aşa cum am mai spus, Dumnezeu în mod deliberat nu vrea să-şi mai amintească de ofensele pe care i le-ai adus. El niciodată nu ţi le mai aduce în faţă. Ascultă din nou ce spune El prin profetul Ieremia:

„ "Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Nici unul nu va mai învăţa pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: "Cunoaşte pe Domnul!" Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor. “ (Ieremia 31:33-34)

Iertarea reînnoieşte relaţiile

Atunci când Dumnezeu iartă, se pune o bază nouă a relaţiei cu El. Dacă aceasta era destrămată, este acum pusă în ordine şi reabilitată.

Iertarea lui Dumnezeu deschide pentru omenire o comunicare nouă, vitală cu El şi asigură cadrul pentru un mod nou de viaţă în lumea lui Dumnezeu.

Pavel scria bisericii din Corint:

"Căci dacă este cineva în Cristos, este o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată toate s-au făcut noi". (1 Corinteni 5:17)

Dacă înainte noi meritam mânia lui Dumnezeu şi ne ascundeam de El, acum ne simţim în siguranţă în prezenţa Lui şi ne bucurăm de relaţia cu El. Acest lucru este surprins de un lider creştin din primul secol care seria evreilor ce credeau în Isus:

„ Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie. “ (Evrei 4:16)

„ Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul sfânt. Căci, după ce a zis: "Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în inimile lor, şi le voi scrie în mintea lor", adaugă: "Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor." Dar acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul preasfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinlăuntru, adică trupul Său: şi fiindcă avem un Mare preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată. “(Evrei 10:15-22)

Ca unii care am fost iertaţi de Dumnezeu, nu mai trebuie să fim condamnaţi pentru ceea ce am făcut - acestea aparţin trecutului.

Deoarece am fost iertaţi de Dumnezeu, condamnarea pe care o meritam a fost ştearsă. Nu mai trebuie să simţim condamnare! Nu mai trebuie să simţim înstrăinarea de Dumnezeu!

Frumuseţea celui ce iartă

Dumnezeu care a creat totul în univers şi a văzut că ceea ce a creat a fost bun, acum îşi întinde mâna spre creaţiunea Lui care i-a întors spatele şi a adus dezastru în lumea pe care El a creat-o. Când noi eram încă răzvrătiţi împotriva Lui, El a deschis o uşă a iertării şi a reconcilierii cu sine însuşi.

Câtă dragoste! Ce har! Iertarea Lui este desigur minunată, admirabilă, vastă şi necondiţionată chiar mai mult decât atât .El este minunat şi admirabil! Disponibilitatea Lui de a ne ierta arată cât de minunat este Dumnezeu.

Vino şi umple-te de dragostea Celui care şi-a coborât iertarea peste noi!

Pavel a spus-o astfel creştinilor din Roma:

"Pentru un om drept, cu greu ar muri cineva; dar pentru cel bun poate că ar avea curajul să moară. Dar Dumnezeu îşi arată dragostea Sa faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi". (Romani 5:7-8)

Iertarea lui Dumnezeu este fără plată, dar nu este ieftină

Este uşor să uităm că iertarea de care ne bucurăm din plin, 1-a costat mult pe Dumnezeu. Iertarea a fost posibilă doar pentru că Isus şi-a vărsat sângele de bună voie în locul nostru. Noi meritam moartea din cauza răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, dar Isus a luat asupra Lui sentinţa pe care noi o meritam, pentru ca Dumnezeu să ne poală absolvi de păcate. Atunci când efectul morţii lui Isus este aplicat în viaţa noastră, găsim că acest act ne-a curăţat de murdăria morală pe care noi ştiam dintotdeauna că o avem.

Aceasta era un preţ extraordinar pe care El trebuia să-1 plătească. Isus ca omul care era întruparea Fiului lui Dumnezeu, Cel care din eternitate se bucura de o relaţie de iubire inimaginabilă cu Tatăl, a fost de acord să fie separat de Tatăl, prin moartea pe cruce.

El a fost făcut desăvârşit, ca Unul care nu a cunoscut păcatul, dar s-a smerit şi efectiv s-a făcut "păcat pentru noi", astfel încât noi să putem fi iertaţi, transformaţi şi salvaţi.

Iertarea, ca orice lucru pe care ni-1 dăruieşte Dumnezeu, ne este oferită fără plată, dar aceasta nu înseamnă că pe Dumnezeu nu 1-a costat nimic.

Noi putem primi iertarea lui Dumnezeu, fără a aprecia valoarea ei. Când se întâmplă aceasta, putem cădea uşor în greşeala de a o trata cu prea multă uşurinţă: "Nu contează ce fac, pentru că oricum Dumnezeu mă iartă întotdeauna", spunem cu superficialitate şi continuăm să ne trăim viaţa în acelaşi mod egocentric.

Dietrich Bonhoeffer, un creştin de origine germană, a numit această atitudine "har ieftin". Odată el a scris: "Harul ieftin este predicarea iertării fără necesitatea pocăinţei".

Harul ieftin este har fără ucenicie, har fără nevoia de moarte pe cruce, har fără nevoia de Isus Cristos cel viu şi întrupat. Harul care are valoare este comoara ascunsă într-o ţarină; pentru a o obţine, omul va vinde cu dragă inimă tot ce are. Este perla prinţului cel mare, pe care dacă vrea s-o cumpere, negustorul va vinde toată averea lui. Este domnia lui Cristos, de dragul cui, cineva îşi va scoate ochiul care îl face să cadă în păcat, este chemarea lui Isus Cristos la care ucenicul îşi lasă mreaja şi îl urmează.

Iertarea fără plată oferită de Dumnezeu ne pune pe o cale nouă a uceniciei. Ca unii care am fost iertaţi, suntem absolviţi de păcat şi vină pentru un motiv special, şi anume ca să putem merge înainte cu Isus cu o viaţă reînnoită pe care nu am putea-o experimenta altfel.