Partea I
Secţiunea A – Produse agricole (concesii tarifare în regim CNCMF)
Secţiunea B – Produse agricole (contigente tarifare)
Partea II – Alte produse (concesii tarifare în regim CNCMF)
Partea III – Niveluri preferenţiale de acces pe piaţă
Partea IV – Concesii referitoare la măsurile netarifare
Partea V – Angajamente privitoare la limitarea subvenţionării
produselor agricole
Secţia I – Angajamente referitoare la măsura globală de susţinere
(MGS)
Secţia II – Subvenţii la export (reducerea cheltuielilor bugetare
şi a cantităţilor subvenţionate)
Secţia III – Subvenţii la export (limitarea ariei de cuprindere a acestora)
________________
* Există, la fiecare regulă, excepţii pentru ţările în curs de dezvoltare.
289
5. CONFERINŢA MINISTERIALĂ A OMC
DE LA DOHA (QATAR) – 2001
DECLARAŢIA
Conferinţei ministeriale a OMC de la DOHA (Qatar), 2001
– 142 ţări membre OMC –
1. OMC urmăreşte ca SCM* să contribuie cât mai mult la creşterea
economică, la dezvoltare şi utilizarea forţei de muncă. OMC este
hotărâtă să continue procesul de liberalizare a politicilor comerciale,
astfel ca SCM să favorizeze relansarea economiei mondiale, creşterea
economică şi dezvoltarea. OMC reafirmă principiile şi obiectivele din
Acordul de la Marrakech (Maroc) şi respinge recurgerea la protecţionism.
2. Comerţul internaţional poate să joace un rol major în promovarea
dezvoltării economice şi a reducerii sărăciei. Cum majoritatea
ţărilor membre OMC sunt ţări în curs de dezvoltare, în centrul programului
de lucru al OMC se pun problemele ţărilor în curs de dezvoltare
şi în special ale ţărilor cel mai puţin avansate, respectiv accesul la
pieţe şi creşterea asistenţei tehnice în favoarea acestor ţări.
3. OMC este hotărâtă să remedieze marginalizarea ţărilor cel
mai puţin avansate în comerţul internaţional şi să îmbunătăţească
participarea lor la SCM*.
4. OMC va fi cadrul unic pentru elaborarea de reguli comerciale
şi de liberalizare a schimburilor la nivel mondial. OMC recunoaşte, de
asemenea, rolul important al acordurilor comerciale regionale privind
liberalizarea şi extinderea schimburilor şi favorizarea dezvoltării.
5. OMC va colabora cu FMI şi Banca Mondială pentru o mai
mare coerenţă în abordarea politicilor economice la nivel mondial.
6. OMC este în favoarea dezvoltării durabile în care SCM să fie
deschis şi nediscriminatoriu, protejând totodată mediul înconjurător.
Dar protecţia mediului să nu fie un mijloc de discriminare arbitrară şi
nejustificată.
7. OMC este pregătită să introducă noi reglementări privind GATS.
8. OMC acordă atenţie normelor fundamentale ale muncii recunoscute
pe plan internaţional.
9. OMC are noi membri: China, Taiwanul chinezesc, Albania,
Croaţia, Georgia, Iordania, Lituania, R. Moldova, Oman. Sunt încă 28 ţări
cu care se negociază intrarea în OMC, printre care Fed. Rusă.
________________
* SCM – Sistemul Comercial Mondial
290
10. OMC va face cunoscute opiniei publice avantajele unui
SCM liberal, bazat pe regulile sale, va face mai transparente activităţile
OMC şi va îmbunătăţi dialogul cu publicul.
PROGRAMUL de LUCRU al OMC
adoptat la Conferinţa ministerială de la DOHA (Qatar) 2001
pentru a IX-a rundă de negocieri 1.1.2002 – 2005
1. Agricultura – purtarea de negocieri globale
2. Comerţul cu servicii – negocieri
3. Accesul la pieţe pentru produsele neagricole
4. Aspecte ale drepturilor de proprietate intelectuală legate de comerţ
5. Investiţii străine (îndeosebi cele directe)
6. Interacţiunea comerţului şi a politicii concurenţei
7. Transparenţa achiziţiilor publice
8. Facilitarea schimburilor (în special ale ţărilor în curs de
dezvoltare şi ţărilor cel mai puţin avansate)
9. Reglementări ale OMC (negocieri pentru îmbunătăţirea unor
acorduri din punct de vedere al nevoilor ţărilor în curs de dezvoltare şi
ţărilor cel mai puţin avansate)
10. Memorandum de acord privind reglementarea diferendelor
11. Comerţul şi mediul înconjurător
12. Comerţul electronic
13. Micile economii (ţări şi teritorii mici)
14. Comerţ, datorii, finanţe
15. Comerţ şi transfer de tehnologie
16. Cooperarea tehnică şi întărirea capacităţilor
17. Ţările cel mai puţin avansate
18. Tratament special şi diferenţiat – negocieri pentru remedierea
constrângerilor de care se lovesc încă ţările în curs de dezvoltare şi
îndeosebi ţările cel mai puţin avansate.
6. UNCTAD – CONFERINŢA NAŢIUNILOR UNITE
PENTRU COMERŢ ŞI DEZVOLTARE
PRINCIPALELE ATRIBUŢII ALE SESIUNILOR UNCTAD:
1. Iniţierea de măsuri care să favorizeze expansiunea comerţului
mondial în scopul impulsionării dezvoltării economice a tuturor ţărilor
şi, în primul rând, a celor în curs de dezvoltare;
2. Iniţierea de măsuri care să favorizeze dezvoltarea comerţului
între ţări cu niveluri economice diferite, între ţări în curs de dezvoltare
şi între ţări cu sisteme economice şi sociale diferite;
291
3. Elaborarea de principii şi politici privind comerţul internaţional
şi problemele conexe ale dezvoltării economice şi de propuneri
pentru aplicarea în practică a acestora, care să ţină seama de deosebirile
dintre sistemele economice şi nivelurile de dezvoltare economică
ale statelor membre;
4. Urmărirea şi facilitarea coordonării activităţii altor instituţii
aparţinând sistemului Naţiunilor Unite în domeniul comerţului internaţional
şi problemelor conexe ale dezvoltării economice şi colaborarea
în această privinţă cu Adunarea Generală a ONU şi cu ECOSOC;
5. Luarea de măsuri, în colaborare cu organele competente ale
ONU, în vederea negocierii şi adoptării de instrumente juridice multilaterale
în domeniul comerţului internaţional;
6. Contribuţii la armonizarea politicilor guvernelor şi grupărilor
economice regionale în materie de comerţ şi dezvoltare;
7. Examinarea, în lumina experienţei dobândite, a eficacităţii şi
evoluţiei viitoare a mecanismelor sale instituţionale în scopul de a
recomanda schimbările şi perfecţionările, ce se impun şi trebuie să fie
supuse aprobării Adunării Generale a O.N.U.
SESIUNILE UNCTAD
I Geneva 1964
II New Delhi 1968
III Santiago de Chile 1972
IV Nairobi 1976
V Manila 1979
VI Belgrad 1983
VII Geneva 1987
VIII Cartagena (Columbia) 1992
IX Midrand (Africa de Sud) 1996
X Bangkok (Thailanda) 2000
Probleme importante abordate în cadrul activităţii UNCTAD
Comerţul internaţional
cu produse de bază
1. Programul global integrat cu privire la produsele
de bază
– 18 produse
– crearea Fondului Comun cu 2 ghişee:
– 400 mil. $ pentru finanţarea stocurilor regulatorii
– 350 mil. $ pentru finanţare, comercializare, prelucrare,
distribuţie, transport
292
Comerţul internaţional
cu produse de bază
2. Platforma de la Buenos Aires şi Declaraţia de
la Arusha
– lărgirea facilităţilor iniţiale convenite în cadrul
FMI
– crearea de noi facilităţi pentru finanţarea compensatorie
a deficitelor din exportul produselor de
bază al ţărilor în curs de dezvoltare
Comerţul internaţional
cu produse
manufacturate
1. Crearea unei instituţii specializate pentru dezvoltare
industrială ONUDI – 1966
2. Crearea Sistemului Generalizat de Preferinţe
(S.G.P.) – 1970
3. Iniţierea şi convenirea Acordului privind
Sistemul Global de Preferinţe Comerciale (SGPC)
– 1988, precedat de Protocolul „celor 16” (1971)
Alte probleme 1. Program de acţiune în favoarea ţărilor în curs
de dezvoltare mai puţin avansate (1979)
2. Program de măsuri pentru cooperarea ţărilor
în curs de dezvoltare (1976)
– Programul de la Arusha privind autonomia
colectivă şi acordul de negociere (1979)
3. Dezbaterea problemei practicilor comerciale
restrictive care afectează exportul ţărilor în curs
de dezvoltare 1979.
4. Dezvoltarea problemei instituirii unui regim
preferenţial pentru cooperarea ţărilor în curs de
dezvoltare în domeniul serviciilor (1979)
5. Dezbaterea problemei datoriei externe a ţărilor
în curs de dezvoltare (1987)
6. Activitatea Grupului celor 77 ţări în curs de dezvoltare
UNCTAD X – Bangkok (Thailanda) – 2000
PLANUL de ACŢIUNE privind măsurile pentru maximizarea avantajelor
globalizării, repartizarea mai echitabilă a acestor avantaje
şi limitarea efectelor negative posibile ale globalizării
A. Promovarea unor politici interne adecvate pentru realizarea
obiectivelor:
1. Asigurarea democraţiei şi a statului de drept, guvernare responsabilă
şi transparenţă, combaterea şi eliminarea corupţiei, respectarea drepturilor şi
libertăţilor fundamentale;
293
2. Stabilitate macroeconomică şi funcţionarea eficientă a pieţei naţionale;
3. Crearea unui mediu atractiv pentru investitorii străini şi mobilizarea
resurselor proprii, prin sporirea economisirii interne şi întărirea sectorului
financiar-naţional;
4. Liberalizarea regimului comercial naţional, într-o măsură compatibilă
cu nevoile dezvoltării;
5. Adoptarea de politici şi programe de sprijinire a IMM-urilor;
6. Legislaţie eficientă pentru concurenţă;
7. Achiziţionarea de tehnologii moderne;
8. Dezvoltarea serviciilor de sprijinire a comerţului şi, în general, a
sectorului de servicii.
B. Crearea unui mediu internaţional pentru întărirea cooperării
economice prin măsuri privind:
1. Îmbunătăţirea sistemului financiar internaţional, în scopul împiedicării
producerii de noi crize, instituirii de mecanisme mai eficiente de gestionare
a crizelor şi a aplicării efectelor favorabile ale acestui sistem asupra
comerţului şi dezvoltării.
2. Întărirea mobilizării resurselor externe pentru dezvoltare, (canalizarea
spre un număr mai mare de ţări a fluxurilor de investiţii străine, sporirea
ajutorului public pentru dezvoltare, soluţionarea durabilă a problemelor
datoriei externe a ţărilor în curs de dezvoltare etc.).
3. Lărgirea accesului la pieţele externe pentru ţările în curs de dezvoltare,
întărirea capacităţii lor de producţie şi concurenţiale, inclusiv prin aplicarea
efectivă a tratamentului special şi diferenţiat în favoarea acestor ţări.
4. Facilitarea transferului de tehnologie în ţările în curs de dezvoltare.
5. Sprijinirea dezvoltării sectorului de servicii în aceste ţări, în special a
serviciilor care facilitează comerţul exterior, precum şi promovarea comerţului
electronic în ţările în curs de dezvoltare.
STABILIREA la UNCTAD X (Bangkok, 2000)
a activităţilor prioritare ale acestei instituţii internaţionale
pentru o perioadă de 4 ani
1. UNCTAD are un rol major în sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare,
în special a ţărilor cel mai puţin avansate, precum şi a ţărilor în tranziţie
în elaborarea politicilor pentru integrarea lor eficientă în economia globală.
2. UNCTAD va furniza, în paralel cu asistenţa tehnică pe care o acordă
ţărilor în curs de dezvoltare, în continuare, o astfel de asistenţă tehnică şi economiilor
în tranziţie.
3. UNCTAD să servească în continuare ca forum pentru schimb de
vederi şi opinii privind evoluţia şi gestiunea globalizării şi să contribuie la
dezbaterile privind reforma instituţiilor financiare internaţionale.
4. UNCTAD să contribuie la întărirea capacităţii ţărilor în curs de
dezvoltare şi în tranziţie de a promova investiţiile, dezvoltarea întreprinderilor,
progresul tehnologic şi sectorul de servicii.
294
5. UNCTAD să sprijine ţările în curs de dezvoltare şi ţările în tranziţie
pentru a se integra deplin în sistemul comercial internaţional şi a beneficia de
avantajele sale, inclusiv prin asistarea lor în vederea participării eficiente la
negocierile comerciale multilaterale.
6. Secretarul general al UNCTAD, în scopul implementării eficiente şi
la timp a Planului de acţiune adoptat la Conferinţa de la Bangkok, va elabora
şi prezenta, spre aprobare, un program concret de lucru, cu obiective şi termene
precise, pentru o perioadă de 4 ani.
7. POLITICA COMERCIALĂ EXTERNĂ A ROMÂNIEI
A. Politica comercială tarifară
• Tariful vamal de import a devenit, după 1990, principalul
instrument de politică comercială;
– toate taxele vamale din tarif sunt consolidate în OMC;
– anual se publică în Ghidul privind tariful vamal nivelurile
taxelor vamale aplicate, care sunt de obicei sub cele consolidate (vezi
produsele agricole);
– există 14 coloane de taxe vamale care se aplică la produsele
importate în funcţie de prevederile din acordurile semnate cu statele
sau grupurile de state respective.
• Politica vamală este o componentă importantă a politicii comerciale;
– în prezent, Codul vamal şi regulile de origine sunt armonizate
cu practica UE;
– s-a instituit baza de date privind preţurile externe necesară
administraţiei vamale de frontieră pentru evitarea subevaluării mărfurilor
în vamă, cu consecinţe negative în veniturile bugetului de stat;
– s-a trecut la prelucrarea automată a datelor în vamă prin sistemul
Sydonia.
B. Politica comercială netarifară
• Eliminarea restricţiilor cantitative
din calea comerţului
– la import din 1992
– la export din 1998
• Practicarea sistemului de licenţe pentru import şi export
– din 1990 s-au eliminat complet licenţele discriminatorii;
– mai există licenţe automate (în scop statistic) la export şi la
import la unele poziţii tarifare.
• Emiterea de Certificate de import pentru gestionarea contingentelor
tarifare
– negociate prin acorduri de comerţ liber.
295
• Prin Legea nr. 133/1994 se prevăd:
– măsuri de apărare comercială, respectiv măsuri de salvgardare
sau introducere de suprataxe la import, pe motiv de dificultăţi în balanţa
de plăţi externe;
Exemplu: în 1998 s-a introdus o suprataxă generală 6%, care,
apoi, în 1999, s-a redus la 4%, în 2000 la 2%, iar în 2001 a fost eliminată.
– taxe antidumping contra preţurilor de dumping;
– taxe compensatorii contra mărfurilor străine subvenţionate de
statele respective.
C. Politica comercială promoţională şi de stimulare a exportului
. Măsuri promoţionale
• perfecţionarea continuă a cadrului juridic (acorduri etc.);
• participarea la târguri şi expoziţii internaţionale prin subvenţionarea
parţială de la bugetul statului şi organizarea acestora în
România (TIB, TIBCO etc);
• organizarea de misiuni în străinătate şi a reţelei de reprezentare
comercială şi de service;
• activităţi diversificate ale Camerei de Comerţ şi Industrie;
• sistem informaţional modern prin Centrul Român de Comerţ
Exterior;
Acţiunile promoţionale organizate de Departamentul de Comerţ
Exterior din Ministerul Economiei şi Comerţului au la bază în prezent
prevederile OGU nr. 120/2002.
. Măsuri de stimulare a exportului
• Acordarea de către EXIMBANK – din fonduri de la bugetul de
stat – de:
– bonificaţii de dobândă la creditele pentru producţia de export;
– asigurarea creditelor de export de riscul neîncasării;
– acordarea de stimulente pentru exportul de obiective complexe
şi produse cu ciclu lung de fabricaţie;
• credite în valută pentru participarea la licitaţii;
• credite în lei pentru producţia de export.
• Acoperirea parţială de la bugetul statului a cheltuielilor în lei şi
valută pentru participarea la târguri şi expoziţii internaţionale.
• Reducerea la 5%, de la 25%, a impozitului pe profit pentru
livrările de produse la export, apoi la 6% şi 12,5%, iar în prezent s-a
eliminat reducerea.
296
• Practicarea regimului de drawback şi import temporar.
• Aplicarea cotei 0 la impozitarea prin TVA la export.
• Facilităţi fiscale în zonele libere create în România.
• Acordare de asistenţă gratuită prin Centrul Român de Comerţ
Exterior pentru informaţii operative comerciale.
• Negocierea de acorduri multilaterale, regionale, subregionale şi
bilaterale pentru obţinerea unui acces cât mai favorabil al produselor
româneşti, prin:
– reducere până la eliminarea taxelor vamale de import;
– acordarea de contingente tarifare;
– diminuarea până la eliminare a contingentelor cantitative
sau valorice etc.
• Subvenţii la exportul de produse agricole.
D. Acţiuni importante de politică comercială externă
• Participarea României în cadrul GATT.
• Participarea României la OMC (avantaje, obligaţii).
• Angajamentele asumate de România în cadrul OMC conform
prevederilor privind agricultura.
• Participarea României la activitatea UNCTAD şi aranjamentele
în beneficiul ţărilor în curs de dezvoltare, din care face parte.
• Participarea României la cooperarea şi integrarea economică regională
(acordurile şi aranjamentele cu UE, AELS, CEFTA, CEMN etc.).
8. IMPLICAŢII ALE ADERĂRII ROMÂNIEI
LA UNIUNEA EUROPEANĂ PE PLANUL
POLITICII SALE COMERCIALE EXTERNE
AVANTAJELE ROMÂNIEI
ca urmare a adoptării acquis-ului comunitar
în domeniul politicii comerciale externe
A. Din punct de vedere comercial
1. Îmbunătăţirea substanţială a accesului produselor şi serviciilor
româneşti pe piaţa unică a UE, prin liberalizarea totală a exporturilor din
România pe pieţele membrilor UE şi SEE (Spaţiul Economic European).
La 1.1.2001 a avut loc eliminarea totală a protecţiei la importul de
produse manufacturate, iar la data când va avea loc admiterea la UE,
eliminarea se va realiza şi la importul de produse agricole.
297
2. Ameliorarea sensibilă a accesului produselor şi serviciilor
româneşti pe pieţe ale ţărilor terţe cu care UE are încheiate acorduri şi
aranjamente comerciale de tip preferenţial (acorduri de asociere, de
comerţ liber, uniuni vamale etc.), cu ţările AELS, cu cele din SEE, ţările
mediteraneene, unele ţări latino-americane şi alte ţări, în contrapartidă
cu măsurile de liberalizare a importului în România (ţările
mediteraneene, unele ţări latino-americane) şi cu unele ţări ACP (începând
cu ianuarie 2008) şi cu alte ţări cu care UE va încheia astfel de
acorduri.
3. Odată aderată la UE, România va avea posibilitatea să-şi promoveze
mai eficient interesele în negocierile comerciale internaţionale,
având în vedere faptul că UE este cea mai importantă forţă comercială a
lumii contemporane.
4. Beneficierea de avantajele liberalizării importurilor, ca urmare
a preluării acquis-ului comunitar (lărgirea ofertei de produse şi servicii
de calitate pentru întreprinderi şi consumatori); stimularea performanţelor
producătorilor naţionali sub presiunea concurenţei puternice a
importurilor; accelerarea specializării în produse şi servicii la care
România dispune de un avantaj comparativ; frânarea inflaţiei graţie
importurilor, în general, mai ieftine, la anumite produse, decât la cele
ale furnizorilor autohtoni.
B. Din punct de vedere financiar
1. Primirea de sprijin prin Programe financiare de preaderare
(Programul PHARE, Programul special de Pre-Aderare pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală [SAPARD], programul ISPA [pentru
mediu şi transport].
2. Beneficierea de subvenţii după aderare de la bugetul comunitar
din fondurile structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională
[FEDER], Fondul Social European [FSE]), beneficierea de
subvenţii la exportul de produse agro-alimentare prin Fondul European
de Orientare şi Garantare Agricolă [FEOGA], inclusiv Secţia Orientare
[FEOGA/O], Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului
[IFOP] şi Fondul de Coeziune.
3. Creşterea investiţilor străine de capital, ca urmare a sporirii
atractivităţii României ca membră a UE pentru investitorii
străini cu efecte sensibile în accelerarea modernizării economiei româneşti
şi consolidarea capacităţii sale concurenţiale.
298
COSTURILE adoptării de către ROMÂNIA
a politicii comerciale externe a UNIUNII EUROPENE
a) pe plan comercial
– creşterea considerabilă a gradului de liberalizare a importurilor
de bunuri şi servicii ( atât pe baza clauzei naţiunii celei mai
favorizate, cât şi pe o bază preferenţială) conduce la diminuarea
corespunzătoare a protecţiei naţionale faţă de concurenţa străină.
b) pe plan financiar
– reducerea încasărilor de taxe vamale de import, cu efect asupra
diminuării resurselor la bugetul de stat;
– necesitatea participării României la ajutorul financiar pentru
dezvoltare al UE prin:
• Fondul European de Dezvoltare (FED), instituit în cadrul parteneriatului
UE – ACP;
• Programul financiar MEDA, stabilit în contextul parteneriatului
euro-mediteranean;
• Fondul pentru finanţarea produselor de bază, creat în cadrul
UNCTAD.
165
CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE EUROPEANĂ (I)
Acad. RĂZVAN THEODORESCU
Obiective
Cursul, având un caracter general, cuprinde o introducere în civilizaţia
europeană, cu insistenţă deosebită asupra istoriei spirituale (cea a
bisericii, a literaturii, a ideilor, a politicii legate de structurile culturale
ale civilizaţiei). Printre obiectivele principale ale cursului se înscriu:
– înţelegerea conceptelor şi formelor specifice civilizaţiei europene
în ansamblu;
– cunoaşterea principalelor orientări contemporane cu privire la
istoria civilizaţiei europene;
– cunoaşterea aspectelor caracteristice esenţiale ale civilizaţiei
Europei Orientale şi ale civilizaţiei Europei Occidentale.
Dostları ilə paylaş: |