Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

⁵) SuMas, v. M-^a-_;:_:r~ 'V i*_:

Acesta era după tradiţiunilc grecesc!, originea Matrouluï si a cultului Mamei deilor la Atenienl.

Numele de Metragurtes nu este personal, ci o numire etnică, după lo­calitatea, de unde era originar acest propagatoriù séü preot al Mameï mari ').

Acesta formă de Metragurtes presupune o localitate cu numele de Mrçtpa-yupa, după cum Grecii cel vechi formau numirile etnice de Gabalites de la Gabala şi Abderites de la Abdera ²).

însă o localitate cu numele de Mrjipa-yupsc nici pe teritoriul Greciei, nici al Asieï micï nu a esistat. Ea aparţine unei regiuni barbare şi în particular pelasge-, după cum ne-o atestă prima parte a cuvêntuluï.

întocma după cum cultul lui Apollo se a estins către Delphi, către Delos şi Troia prin păstorii din nordul Istrulul, prin profeţii şi descântătorii acestui deű solar, tot ast-fel şi religiunea Mamei marï a fost importată în Grecia prin, preoţii ambulanţi din ţinuturile barbare, în particular de la Hiperboreiî cel evla­vios!, ce trimiteau darurile lor în spice de grâu către părţile meridionale.

Diferite amintiri, ce ni s'aü păstrat în tradiţiunile poporale (în legende, co­linde, descântece) din religiunea Mamei deilor, precum şi numerose urme de cultul şi de simulacrele aceste! divinităţi prin Carpaţiî Dacic!, ne spun, că religiunea Mamei mar!, a Gael, RheeI, séü a Pămentuluî personificat, a fost. o-dată religiunea principală a acestei teri.

Pe monumentele antice divinitatea Pămentuluî séü Mama deilor era de regulă reprcscntată şedend, ori pe tron, ca o matronă séü dornnitoriă (re­gină, Rhea); ér une oii ea era înfăţişată şedend pe un car tras de lei.

Pe cap ea portă un t,îao- seu modius, de pe care descinde un vel séü o propodă, ale cărei capete acopere amendoî umeri!. In general deifa ne apare în acelaşi costum caracteristic, ce-1 portă şi astădî femeile române din judeţul Romanaţl. Vestmintele el ei aü ornate cu petre scumpe şi cu diferite metale ³), şi acesta ne revocă în memoria, luxul şi costumul Aga-thyrşilor celor avuţi, numiţi şi -/^uzo-fípo'..

') Unul din D a c t y l î, vechiî preoţi aï Mamcï mari, purta numele de Scythes (Paul y, Real-Encyclopâdie, v. Idaei Dactyli. p. 55). — C e c r o p s, cel de ântâiu rege al Aticeî, despre care spune Macrobiu (Sat. I. 10J, ca a consecrat acolo un altariü lui Saturn şi Rheeî. a fost după cum vom vedé mal târdiiî, unul din eroiî rasei pelasge de la Istru.

') Stephanus Byz. v.'Afapv.

³) Albftricus de deorum imagine c. 12: cui (Cybelae) antiqui philosophi tăiem ima-[>mcm dcpinxcrunt. erat enitn virgo femina in curru sedcns lapidibus preţios i s ct mctallorum diversorum varietate vestita Gochlcr, p. 35).

Celebra statuă, pe care Phidias, cel mai ilustru sculptor al Greciei, o lucrase pentru Matroul din Atena, représenta pe Mama deilor şedend pe tron, ţinând în mână un timpan (bucium seu surlă) ér în partea de jos a tronului erau fi­suraţi nisce lei ¹), ca emblemă a forţil şi a nuter'iî, şi în particular ca un atribut, ce i se cuvenia ca domnă peste tóté animalele pă-mêntuluï.

Rheeï seu Mameï mart i era consecrat si bradul (pinus), un arbore, pe care noï M maî vedem si astădî figurând ca un ornament viii pe lângă intrările şi altarele bisericilor din România, simbol primitiv sfânt al unei reli-giunî dispărute pastorale-montane ^s).

160.—Rhea (Cybele), Mama deilor⁴). După Duruy.Hist. d. Grecs. II. 653.

Simulacrele primitive ale Mamei marî, ce aü esistat o-dată şi în parte mai esistă si astădî în Carpaţiî terilor nóstre, portă, în general, numele de Babe (sing. Babă).

Originea acestei numiri este forte vechia.

Sensul primitiv al cuvântului «babă» în limba română este «bunică» séü «mamă mare» ³).

Acest termin esistă si in limba poporală latină întocina ca şi tată şi papă (moş).

') I'ausaiiiae lib. I. 3. 5. — ArriauL Periplus, IX. 1.


Nu te tângui,

Că eu te-oiu învrednici.

In mâna dreptă

Cu bucium într'aurit,

în patru cormirî de lume s'a rësuna

Tóté dinele s'or aduna . . .

Marïanu, Descântece, p, io. 100-102.
") Scaunul (tronul), carul şi buciumul, do aur, ale Rhccî sunt amintite şi astădî în descântecele poporale române.

. . . Muica Domnului

Din porta ceriului ....

Pe scară de argint

S'a scoborît

în scaun de aur o şecjut, Mândru a cuvântat:

Şi Maica Domnului . . . Bucium de aur curat

în mâna dreptă că mi-a pus,

Trâmbiţa de aur înmâna stângă m i-a pus ...

M a r i :i n u YrăjT, p. 120-137.

Maica Domnului le a întâlnit

Şi din carul cî de aur ast-fel Ic-a grăit . . .

T e o d o r e s c u, Pocs'î pop., p. 391.

³) Hasdeii, Marele Dicţionar, v. Babă. ) Statuetă de marmure descoperită la l'i r e ű în n. 1855, chiar în ruinele templului

"La Flaut găsim tóté aceste espresiunï sub forma de B ah a e, Tata e, P ap a e '), un vocativ, în care dittongul final reprcsintă incontestabil pe ro­mânescul ă.

Acelaşi cuvent ni se presintâ şi în nomenclatura geografică antică.

în Frigia şeii în Pisidia o localitate purta numele de Baba, după cu-véntul etnic Ba^Yjvoî, ce ni s'a transmis prin inscripţium; un Baba-nom on se afla în Pont spre apus de Amasia; Baba séíí Babáé era numele unui oraş.din Mauritania Tingitană, care în timpul împăratului August căpetă drepturile de colonia romană; si în fine Baby l e (Ba^oXrj) o localitate de pe teritoriul Odrysilor în Tracia ²).

în limba italiană acest cuvent ne apare în forma masculină de «babbo», în dialectul sardines «bábu», cu înţelesul de «tată» ³); în limba grecă mo­dernă paŞa ⁴), cr la Slavii clin peninsula balcanică «baba» însemneză «bunică» ⁵).

Acesta numire, sinonimă de altmintrelea cu ţie^a/.?] [i^Tr/p. avea un ca­racter religios naţional.

întocma după cum Saturn, venerat ca părintele clcilor şi trupina genea­logică a triburilor pelasge, era numit «Moşul» (avus, sencx, iţpea[î')Trjc) tot ast-fel şi Rliea, divinitatea supremă femcnină, era considerată ca Mama marc comună a (leilor şi a genului uman °).

Mamei (leilor şi aslădî conservată in museul de la Louvre. Deiţa c înfăţişată şedend pe un tron cu spate înalt, purtând pe cap drept scufa un polos séű m o d i u s, ér un capot al propúdeí adus peste umir descinde până jos.

') Stichus, V. 7. 3.

³) Pauly-Wlssowa Real-Encyclopădie, v. Baba. — P l i n i u (XIV. 8. 9) mai amintescc o localitate B abia în Italia de jos.

") Laurliiim şi Massimu, Glosariü, v. Babă. — în judeţul Vâlcea, corn. Băbenî, babu este un titlu de respect, pe care nepoţii i-1 dau unchiului.

«) Cihac, Diet, d'étym. daco-roum.

⁵) Krauss, Sitté und Brauch d. Sud-Slaven, p. 5.

*) După cum înălţimile cele mai maiestose ale Carpaţilor au fost o-dată consecrate divinităţii supreme a ceriului, lui Saturn, sub numele de Tatăl, Tatra, Tartar (Tartaros), M a n e a, Moşul, P o p ă u (Papaeus), tot ast-fel un număr forte considerabil de culmi, pescerî şi piramide naturale ale Carpaţilor au fost dedicate o-dată cultului Mamei marî ca Terra Mater şi Dea montium, sub numele de T a t ó i ă, Matra, Mamă, T artă r ó ia, M ane s ă şi Păpuşă, formă femcnină de la Papaeus, mac. r. pap şi pap a u ş. Compareză numele personale de Olympos şi Olympusa (Apollód. II. 7. 8), Thoon şi T ho osa (Iliad. V. 152. — Odyss. I. 71).— Mama mare ca divinitate a pămentulut a mai fost adotată în ţerile nóstre şi sub numirea archaică de P o p i n a. In jud. Brăilei şi al Buzăului o parte din movilele funerare, situate pe văi

Ín legendele grecesc!, ce ni le comunică Diodor, Rhea maï era numită si T:p3a(3'!>'W"*J ¹).

Ca titlu de respect numirea de «babe» se atribuise în anticitate si altor divinităţi naţionale pelasge.

La Homer Juna maï are si epitetul de Tïpéa^a ( = bëtrâna), însă cu în­ţelesul de «venerată» ²).

Sfântul Augustin ³) amintesce de «baba Vinerea» a păgânilor (aviam Venerem). Ér pe o inscripţiune din Croaţia cetim o dedicare adresată DIBVS MAIORIBVS, unde epitetul de «majores», este numai o inter­pretare oficială a numirii poporale de «babe» séu «m ose» *).

10. Rhea séü Mama mare adorată sub numele de Dacia, Terra Dacia si Dacia Augusta.

Pe monumentele istorice ale cpoceî romane Rhea séü Mama mare ne apare în formă oficială ca o vechia divinitate etnică a Daciei.

La început ea a fost adorată aici întocma ca si în alte ţinuturi pelasge sub numele de Rhea.

şi pe locuri şese, portă la poporul român numele generic de p o p i n ă. In dialectul modern grecesc din insula Thasos rcumva însemneză «bunică> seu «.babă» după sensul anticat. Acesta numire a fost aplicată apoî la tumulele funerare după statuele divi­nităţii Pămenluluî seu ale Mamcî mari, ce se ridicau ca un semn religios pe mormintele persónelor de distincţiune (H o m e r i Epigr. III ) Originea numirii este archaică. In cultul vechia al triburilor latine şi etrusce maï aflăm încă urme de adorarea uneî divinităţi babe (vidua) numită Juna Populonia, după caracterul seu primitiv identică cu Mama mare (M a c r o b i i Sat. III. 11. — Preller-Jordan, R. M. I. 279). La Virgil (Acn. X. 1'2) ea ne apare sub numele de Populonia mate r, ér pe o inscripţiune din Dacia este amintită ca o deiţă naţională suverană cu numele de Juno Regina Populonia Dea patria.

') Diodorl Siculi lib. III, c. 57. — Epitetul de it«Xa;« (antiqua) î-1 uvea şi Isi s, fica Rheei (Ibid. I. U. 4).

²) Homed Ilias, V. v. 721; VII. v. 383.

*) Augustiiii De Civ. Dei. III. 2.

*) C. I. L. III. nr. 3939. — în Britania unde î-şî aveau castrele sale stative dife­rite trupe compuse din Daci, Sarmaţî, Traci, Pannonién! şi Dai maţ T, aflăm o inscripţiune dedicată DIBVS V1T1RIBVS, adecă Babelor, (C. I. L. VII. nr. 767), ivimtăţî identice cu Dcae Majores din inscripţiunea Pannoniéi supcrióre. —Cf. Ara m(atribus) veteribus (C. I. L. II. Hispánia, nr. 2128).

Chiar şi astădi mnî esistă în părţile muntóse ale Daciei vechî unele sate numite Rêa¹) si Rêienï²), numirï ce ne atestă, că o-dată înălţimile din apro­pierea acestor sntc aü fost consecrate Rheeï, divinităţii supreme telurice a lumii pelasge. Mai târdiu însă, Rliea ne apare venerată în nordul Dunării de jos sub numele de Aax:'a, Dacia si Terra Dacia, ca o divinitate naţională, ca personificarea pămentuluî acestei teri.

După concepţiunile primitive pelasge, Rhea séü Mama mare, considerată ca o divinitate naţională bine-făcătoriă si protectoriă, a avut la diferitele tri­buri pelasge diferite epitete geografice, după oraşele, după ţinuturile si munfiî, pe unde se aflau sanctuarele oii simulacrele sale mai renumite.

în Frigia ca era adorată sub numele de ö-eá í'pufc'a seu Phrygia Mater ^:l), er pe teritoriul Troieï era venerată Mater Iliaca ⁴).

De asemenea ea maï avea epitetul de HXax'.avïj |J.^ir;p după oraşul pelasg IM ac i a de lângă Helespont în Mysia ^B), şi Ilsaatvouvtia după oraşul cel mare Pessinus din Frigia °).

Sub numele de «Dacia», Rhea şeii Mama mare ne apare adorată la nordul Istruluï de jos in timpurile dominaţiuniî romane. Pe una din in-scripţiunile romane descoperită la Deva, ea este amintită ca divinitate sub numele de TERRA DACIA, ér locul ei de onóre este imediat după Jupiter O p t i m u s M a x i m u s şi înainte de Genius P o p u l i Romani '),

Despre cultul Mamei mari sub numele de «Dacia» mai esistă încă o importantă inscripţiunc din timpul lui M. Antonin Piui.

In diua de 4 Aprile tribunul legiunii a XIII-a géminé, ir.augurcză la Apulum (Alba-Julia) un altariü orî sanctuariü dedicat religiuniî naţionale a Dacieî.

') Rea, sat în valea Haţegului, pe teritoriul vechii Sarmizcgetuse romane.

'') Cu numele de Rêienï cuiioscem treï sate, tóté situate în părţile muntóse, unul în jud. Mehedinţi, cătun al comunii Ponorele, altul în Bănat spre SO. dc Caran­sebeş şi al treilea în Biharia lângă Crişul-ncgru spre apus de muntele Tărtaroia.

'} Arnobii lib. II. 73. — C. I. L. II. nr. 179. — S t r a b o n i s lib. X. 3. 12: «lyjyiav

ftîiv jlâ','a)>YjV.

⁴) Prudent, c. Symm. I. 629, la G o e h l e r, De Matris magnac cultu, p. 31. ^s) l'iuisanlac lib. V. 13. 4. ') Strabouis lib. X. 3. 13. ') C. I L. III. nr. 1351:

l • O • M TERRAE-DAC ET • GEN1O • P • R

,••,, , E T • C O MM E R Ci

Aici, în fruntea divinităţilor apare Jupiter Optimus Maximus, apoî se amintesc în comun Dii et deae immortales şi în fine DACIA ¹).

întrebă inscripţiunea acesta se refere la cultul particular al divinităţilor adorate în Dacia.

Jupiter Optimus Maximus din acesta inscripţiunc este Zsoç Sptaioç [ú-victoî al Daciei. Ér epitetul de «immortales» este un titlu caracteristic al divinităţilor homerice séü pelasgc orientale.

Că acesta divinitate numită «Dacia» şi «Terra Dacia» représenta în cultul public pe Rhea seu pe Magna Mater, se mai constată din împrc-j jurarea, că sanctuariul din Alba, dedicat luï Jupiter Optimus Maximus şi deiţei Dacia, a fost consecrat de tribunul legiunii a XIII-a géminé în diua de 4 Aprile, care după Fastele Juliáné³) corespunde cu prima di a sărbătorilor celor mari ale Mamei dcilor, re ţineau şepte dile cu rugăciuni, cu proce­siuni şi jocuri.

^

în ce privesce reprcsentarea iconică a Mamei mari numită «Dacia» séü

«Terra Dacia», ea ne apare pe o monetă a împëratuluï Traian din consulatul al Vl-lea, (a. 112 d. Chr.) figurată cu căciula naţională Dacă pe cap. Scaunul seu este pe o stâncă, în mâna dreptă ea ţine spice de grâu ³), ér în stânga un sceptru imperial decorat în vêrf cu figura uncî aquile ⁴). Lângă ea stau doi copii, din cari unul i ofere spice de grâu, altul un strugure,

') C. I. L. III. nr. 1063:

l O M

ÉT CETERIS DUS

T) E A B V S Q_V E I M
MORTALIBVS ET DA
^; '•• CIAE

P R O S A l. V T E D O M I NI N M AVR ANTONI

,. y , -, Ni PI! FEI.ICIS AVG N

> , . C AVR SIGILL1VS TRIB

LEG • X"¹ • G • ANTONINI

AN/EPRIDNONAPRiL

• i,. L^ÏTO II ET CERIAL/E p. C. 215-

COS

atribute ale Mameï mari, ca deiţă a agriculture! şi viticulture!, şi carî tot-o-dată ne indică şi fertilitatea pamêntuluï Daciei ¹).

Este forte importantă acesta monetă. încă în timpul îinpëratuluï Traian noï vedem divinitatea DACIA representată în forma oficială cu onorî politice si cu atribute telurice, tronând pe Carpaţî cu sceptrul imperial în mână ca Terra Mater ²), ca o divinitate protectoriă a acestei teri şi ca «Mamă» a locuitorilor, carî sub forma de doi pruncî (Dacia superior et inferior) i aduc primiţiclc din recoltele lor. Este forte probabil, că în ultimul mare resboiü dintre Romani şi DacT, la asaltul Sarmizegetuscï, divinitatea DACIA a fost evocată.

Diferite consecrărl de monumente publice, în onórea acestei divinităţi, înfăţişările ei pe monetele imperiului într'o atitudine imposantă şi cu atribute suverane telurice, ni se presintă numai ca o confirmare oficială despre îm­plinirea unul vot solemn, când acesta divinitate a fost evocată.

După un rit vechio religios, Romanii în rësboiele, ce le purtau cu po-pórele inimice, înainte de a face asaltul principal asupra capitalelor si ce­tăţilor acestora, evocau prin o anumită ceremonia religiosă pe divinităţile protectóre ale cetăţii şi poporului inimic cu următdria formulă consecrată: «Dacă c deü, dacă e deiţă, sub a cărui tutelă se află cetatea şi poporul (urmeză numele gentil după localitatea respectivă), cu deosebire însă pe tine, care al primit sub a ta tutelă cetatea si poporul acesta, vë rog, v£ ador si vë cer ertare, că voi se părăsiţi poporul şi cetatea acesta (numirea topică), se lăsaţi locurile, templele, ceremoniile religiose şi cetatea lor şi se plecaţi de la el, se escitafl în spiritele lor frică, terore şi uiluire (oblivionem), ér după ce i veţi fi părăsit şi lăsat fără ajutoriti, se veniţi la Roma, la mine si la al iniei ; locurile, templele, ceremoniile religiose si cetatea nostră se vo fie mal plăcute şi se ve mulţămoscă mal mult, ca se seim şi s C înţe­legem, că voi sunteţi conducătorii mei, al poporului roman şi al ostaşilor mei ³), si dacă veţi face ast-fel, eu fac vot, că voiü ridica temple şi voiu decreta jocuri publice în onórea vóstra».

După acesta rugăciune, se imolaü victimele, apoi dictatorul seu împăratul re­cita o nouă formulă, prin care blestema tóté oraşele şi oştirile inimice închciând

după cum din erorc a presupus Eckhel (VI. 428). însemnele legiunilor aveau alla formă Şi altă disposiţiune a emblemelor. O probă în aceslă privinţă ne sunt chiar speciminele de pe Columna lui Traian.

') Eckhel, Doctrina numorum. Voi. VI. p. 428. — Uolinc, Buciumul. An. I.(1862-3),p 112.113.

') M.icrobii Sat I. 12: Sunt, qui dicunt, hanc Dcam (O p e m) potentiam habere Ju-noms;ideoque sceptrum regale in sinistra mânu ei adtlitum. Cf. Proller-J or d a n, R.M.I. 399.

l JnacrobH Sat. Uf. 9: mihi . que . populo . que . romano . militibus . que . mois . prae-situs.

cu următorele cuvinte: «Ast-fel te rog pe tine Tellus Mater» si atunci a-tinge apămentul cu mâna, şi pe tine «Jupiter» ridicând manile către ceriu».

După cum ne spune Macrobiu, în Analele cele vechî ale Romei se făcea amintire despre mai multe oraşe şi oştiri inimice ale Galilor, Hispanilor, Africanilor, Maurilor si ale altor ginţi, în contra cărora s'aü întrebuinţat aceste formule de evocare si de blestem ').

Legenda pe acesta monetă este în jurul figure!: DACIA AVGVST. De desupt : PROVINCIA S. C. Pe alte esemplare: DACIA AVGVSTA ori AVGVSTI ²). Forma si lecţiunea corectă însă este AVGVSTA ³). Nu numai Saturn şi Rhea ca Mater deum *), dar si alte divinităţi de o ordine infcrioră si peregrine, cum craii Bedaius, Bclestis, Belinus, *Iria, Norcia, Savus etc. ^:'), aveau epitetul de Augustus si Augusta, termin sinonim în limba re-ligiosă cu optimus maximus, optima maxima, sanctissimus, — a °).

Pe reversul unei monete bătute în Dacia în timpul împëratuluï Filip Arabul
divinitatea DACIA, protectoră provinciei, (Fig. 161)
este representată acoperită pe cap cu o căciulă na­
ţională Dacă. în mâna dreptă deiţa ţine sabia re­
curbată Dacă, ca simbol al puterii sale de rësboiu ⁷).
De aceeaşi parte a figureî se observă un vexil mi­
litar împlântat în pătnent cu numőrul V al legiunii
macedonice, jos o aquilă cu o verigă (corona?) în 161.—Divinitatea
plisc privind către figura deiţeî, probabil un atribut ac ia» ).

al seu caracteristic ca divinitate supremă montană si ca Mater fera-

*) Macrobii Sat. III. 9.

²j Koclescri, Aurăria Romano-Dacica, p. 13. — (irlselinl, Gcschichte d. Tcmesw. Banals, II. Tab. VI.

³) De acesta părere se vede a fi şi M o mm sen. C. I. L. III. p. 160.

') C. I. L. III. nr. 1796.— Ibid. Vol. VIII. nr. 2230. 1776.

'-l C. I. L. III. nr. 55S1. 5572. 4773. 4774. 3032. 4806. 3896.

⁶J Faptul, că divinitatea peregrină a «Daciei» ne apare recunoscută în mod oficial de abia în a. 112, se, esplică prin împrejurarea, că organisarea particulară, civilă, rcligiosă Şi militară a provinciei s'a putut începe de abia la a. 110 (C. I. L. III. nr. 1443), ér de aită parte, după cum scrie Tertulian (Apolog. 5): vetus erat decretum ne quis d eu s ab imperatore consccraretur nisi asenatu probatus.

*) Ca divinitate resboinică era considerată Mama mare şi la Pelasgiî din Cap-Pad o c i a (Strabo, XII. 2. 3). De asemenea la Troian!. Enea în lupta sa cu Turnus (Virgil, Aen. X. 252) adreseză Mamei mari următorea rugăciune : Alma parens Idaea doom, cui Dindyma cordi, Turrigeraeque urbes, bijugique ad frena leones; T u m i h i nune pugnae princeps...

rum *); în mâna stângă un alt vexil militar cu nr. XIII al legiunii géminé, jos un leu păşind, atributul clasic indispensabil al Mamet deilor. De desupt anul II, al ereî Dace, care corespunde la a. Romcî 1001 séü 248 al ereî creştine ²).

Acesta monctă este şi măi espresivă. Ea ne înfăţişezi" pe divinitatea na­ţională a Dacici ca protectóra celor doue legiunï romane, ast-fel după cum se făceau voturile solemne prin formula de evocare.

Cultul Mamei mari sub numele de «Dacia» în nordul Istruluî de jos nu era o creafiune a administraţiunil romane. El era mult mat vechio.

Nu aflam în epigráfia romană nici un esemplu pentru personificarea ca divinitate şi cultul religios al provincielor, d. e. al Panonieî, Dalmaţiei, Mcsieî, Tracieî, Greciei si nici chiar a Italiei.

în fine mal adaugcm, că pe reversul uneî moncte, probabil din timpul lui Domiţian, divinitatea este representată cu tipul unei femeî întristate, sedênd lângă un trofeu, si cu inscripţiunea AAKIA ^s).

După cum Saturn în legendele vechi era numit D o k i u s C a e l i f i l i u s ⁴), tot ast-fel sora si soţia sa, Rhea, ne apare adorată în cultul public al Pro­vinciei sub numele de áaxía, Dacia, Terra D ac i a şi Daci a Augusta. Ea era una din cele mai importante divinităţi topice ale Europei orientale.

11. Rhea séü Mama marc cu. numele de Dochia. şi Dochiaiia

î ii legendele române.

Rhea séü Mama mare adorată de triburile pelasge din nordul Dunării de jos sub numele de A?.-/.ta şi «Dacia», ne apare în legendele şi în cântecele poporale române numită «Dochia» şi «D o eh i ana».

In particular în legendele române ca este considerată ca o femeia bă­trână, numită «Baba Do eh i a», care eşind pe la începutul primăvcreî prea de timpuriu cu oile la munte, a fost îngheţată şi apoî prefăcută în sten de

') Cf, Lucretii II. v. 605: Adjunxcrc feras etc. — Eckhcl crede, că aquila şi leul de pe monetelc Daciei représentai! emblemele legiunilor V m. şi XIII g. O erore-Aicî aquila şi leul sunt figurate jos, pe pământ la piciórele deiţel, dar nu pe însemnele militare ale legiunilor.

^s) Eckhel, Doctrina numorum veterum, If. p. 5.

³) Ibid. II. p. 4. — M i 11 h e i l u n g e n d e r k. k. C e n t r a l - C o m m i s s i o n, f.
Erforschung d. Baudenkmuler, VII. p. 165.

⁴) A se vedé m aï sus p. 217.

petră pe vêrfuurile orï pe cóstclc munţilor, pe unde se aflau, orï se maï află si astădî simulacrele sale vetuste.

Aprópc tóté aceste imagini primitive femcnine, sculptate prin stâncile p-n-paţilor sunt considerate de popor, că représenta pe <-B a b a D o c h i a» ^]).

O deosebită celebritate a avut până în secuiul al XYIII-lca figura cea colosală a Babei Dochia din Carpaţit Moldovei ²).

Acest simulacru, după cum résulta din descrierea Principelui Cantcmir, se afla pe turnul cel înalt de lângă vîrful cel maicstos al muntelui Céhlí ü.

Chiar şi astădî munţii, ce despărţesc ţcra Moldovei de tóra Ardeiului sunt numiţi de popor Munţii Céhlëuluï orï Munţii D ochi el, fiind-că după cum spune o tradiţiune «D o c h i a ş é d e în Cehie u» ³).

Cele de ântâiu dile ale lune! lui Marte (de l—12) sunt numite la poporul român «d i l e l c B a b c I D o c h i e» ori «d i l e l c Babelor» ⁴). O probă evi­dentă, că în vechia religiune a triburilor pclasge de la Istru, serbătorile cele mari ale divinităţii pămentuluî, se celebrau în primele dilc ale luneî lui Marté, ér nu pe la începutul lunci lui Aprile, întocma după cum la Romani Matronalele séü Saturnalele femcnine erau sărbătorite în calendele lui Marte ^r').

Legendele române despre îngheţarea şi petrificarca în munţi a Babei Dochie sunt în fond identice, şi se reduc la aceeaşi epocă, cu legendele despre statuele Niobel, Ariadne! ⁶), şi a Vinerii din muntele Libanului, cari tóté représentait de fapt, numai niscc simulacre archaice ale Mamei mari.

Sub o formă diferită şi avend un caracter mal puţin mitic, ni se prcsintfl figura Dochiel seu a Mamei mari din Dacia în colindele române.

In aceste cântece poporale semi-religiose, ea este celebrată şi astădî sub numele ele «D o c hi a n a», şi înfăţişată ca o virgină forte frumosă, ce nu îmbetrânescc ⁷). Averea el părintcscă consistă din turme de ol, circdí de bol,

') Rëspunsurï laCestionariul istoric. Colecţiunea nostră. — Hasdeu, Dicţio­narul 1. ist. şi pop. HI. 2279. - M a r i a n u, Serbătorile la Români, II, p. 94 scqq. "•) Caiitemirii Descriptio Moldáviáé (Ed. 1872) p. 24-25.

Că de ioc nu îmbătrânesc Şi mi drag st mai fetesc

') Respunsurï laCestionariul istoric din com. Călu^ăreni, jud. Ni'mţu. ⁴) Marlanu, Ornitologia, I. p. 2796. — A l b i n a C a r p a ţ i l o r, IV. 11. ) Tcslns, 242: Mart i as calcndas matronac celcbrabant. ') Preller, Gr. Myth. I (1854) p. 269, 423. ') Coconita Dochiana către părinţii sCi:

Până 'n dalba primăvară Când fiorile-s mai în pară . .

Sbierrx, Colinde, p. il-la.

^{ln cor}"«na Dăieni, jud. Constanţa, nise comunică: «DochienI se dice la nisce

„_ ₇- —_a .~ ^~,. 4.,*,^, ^v-jiLun vin se o cera, insa ca reiusa a

se márita «până în dalba primăvară, când florile sunt mai in para.»

Aceleaşi reminiscenţe se păstrase despre Rhea seu Cybele şi ia popu-laţiunile pelasge din Asia mică.

După tradiţiunile neo-frigiene Rhea séü Cybele, a fost o virgină de o frumseţă estra-ordinară, şi care dintr'un exces de virtute morală nu a voit se se mărite ¹). în picturile vechi ea era representară şedend în car, îm­brăcată în haine frumose, pe cari străluciaii petrele scumpe şi metalele ²).

în aceste colinde române ea ne apare sub numele de «N i n a D o c li i a n ă». Ea are vii cu struguri şi este fiica lui «Bădiţa Migdale» ³).

în religiunea poporului roman Magna Mater mai era adorată şi sub numele de «Dea Migale», un cuvent, pe care autorii i-1 deriva de la jxsyaXv], epitet al Mamei mari ⁴).

în fine, în colindele numite «Urările cu plugul», prin cari se celebrezi cu atâta frumuseţă bunătăţile agriculture!, Rhea, deiţa fertilităţii pămentulul, ne apare sub numele de «Dochiana cea f rum ó s ă», ca o «mândră jupânesă» cu braţe dalbe», aven d tot-o-dată si titlul onorific de «Mamă» ⁵),

Mocani, numiţî M o r o i e n î, cari vin cu oile de crneză în bălţile din prejma comuneT Dăienî. (înv. Gr. I o n ă ş e s c u).