Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

4 Saturn adorat în Dacia sue numele de Zâk(ioş-tc seu Zeul-tnoţ

l

' Simulacrul s Su de la Porţile-de-fer.

Pe lângă titlul onorific de «tatăl», ce-1 avea Saturn în religiunea tim purilor ante-elenc, ca personificarea divinităţii supreme a ceriului si pămen tuluî, unvil din epitetele sale cele mai poporale la tdte triburile pelasge din sudul şi din nordul Istruluï, a fost acela de «moş».

Numit de Latinî Saturnus senex ³), deus vetus ⁴), Deus Majus ^D), (în limba Oscilor cu formă de Maesius şi Moesius °), el ne apare la Pelasgi) Greciei cu epitetul de TcpsoŞUTTj; '), TtoXtoç, la Troianï ça Jupiter avus ⁸)

care în forma acosta arc înţelesul de Titaniî, ce locuesc sub muntele Tartaros, precum tot la Homer, oraşul Thcba de sub muntele Piacos se numcscc Tire/irXaxÎYj (I). VI. 397).

') Homcri Ilias, VIII. 13. — Ibid. Hymn, in Mere. v. 256. — Hcsiodi Tbeog. v. 740.— Platónig Phaedo, I. p. 88.

') Homcri II. VIII. 479; XIV. 203. 275. — Hcsioili Theog. v. 851. — Stepll.inus Bjz.,

>) Virgilll Aen. VII. v. 180: Saturn usque scnex. — Ovidii Fast. V. v. 629:

I'alcifcro seni. — Lut Saturn i atribuiau tradiţiunile vcchî o etate patriarchalî: Sa-

turnus autcm est appellatus, quod saturetur annis (Cicero, N. D, II. 25).

') Virgilll Aen. VII. v. 204.

⁸) Macrobll Saturn. I. 12: Sunt qui hune mensem (Májúm) ad nostros fastos ;a

Tusculanis transiissc commémorent: apud quos nune quoque vocatur Deus Május,

qui est J u p i t e r. — Ér după Ovid (Fast. V. 72-75) numele luneî Majus însemna

« m o ş î » :

Hinc sua majores posuisse vocabula M a j o ... Et Numitor dixissc potest : Da Romulc. mensem Hune s e n i b u s, nec a v u m sustinuissc ncpos.

Aceeaşi etimologia la V a r r o, L. L. VI. 33 : a m a j o r i b u s Mains. ) restus (De verb. signif.): Maesius lingua Osca mensis M a i u s. Cuvent şi mal apropiat de românescul moş.

') Acscliyli Eumenides, v. 63S : natíjp np ⁸) Virgilll Aen. VII. v. 219-220:

"" Jőve princípium generis; Jove Dardana pubes Gauclet avo ..... Eschyl (Frag. 169) ţ)eul cel mare, ale cSruî altare se aflau pe muntele Ida

Frigieniï î-1 numiaiï Zeuç (s. -O-soç) 'Auç '), Scitiï ïïairaroç "), ér pe teritoriul Germanici Altvater şi Grossvater ^s); dcnumirï, carï tóté aveau unul şi acelaşi înţeles, de «Moş».

Acest epitet desemna pe Saturn ca- un om muritoriu, ca autorul 'deal al vicţcî lor naţionale, morale şi politice, ca trupina genealogică —

incipium generis — a vechilor dinastii si familii nobilitare pclasge ⁴).

Rebele Latin, primind pe ambasadorii luî Enca, Ic adrescză urmâtorele

cuvinte :

«Nu fugiţi de ospitalitatea nostră, nu ignoraţi pe Latini, gin t ea lui Saturn, omeni drepţi, nu prin pedepse, nici prin legî, cart ele bună-voiă, prin inclinaţiunca lor, m aï păstreză şi astăclÎ cu sfinţenia insti-tutiunile strămoşesc! rom ase de la Du m n c d c ui cel bë t r â n (s. moş)»¹¹).

Acelaşi titlu de «Dcul-moş» (dens vetus seu avus) î-1 avea Saturn şi

la Dac î.

Istoricul Mnascas din Patrac, care trăise în secuiul al 111-lca a. Chr. ne spune, că Geţii adoreză pe Saturn, pe care eî î-1 numesc Zamolxis ^c).

Tot asemenea scrie Diogene Lacrţiu, că Geţiî numesc pe Saturn Zamolxis ⁷). Ér la Hesychiu aflăm: SaX^o^e ó Kpóvoc.

Forma de ZáX|i.oE'.;, ce ni se presintă la Herodot, la Porfiriu, la Hesychiu, precum şi în diferite manuscripte ale lui Plato şi Suidas, este recunos-

purta numele de 7^oc nat^cç, sinonim cu Jupiter avus.

') Psellos (p. 109. lioiss.) la Tomaschck, Dió altén Thrakcr, II. 42.

") Herodotl'l. IV. c. 59.

') Gri m m, Deutsche Mythologie, p. 153.

⁴) Troian ii î-şî reduceau originea lor la Deul-moş (Ab Jőve princípium ge­neris; Jove Dardana pubcs Gaudet avo. Virg. Aen. VII. 219-220). — Va r r o (R. R. III. 1.) numesce pe agricultorii Italici singurele remăşiţe din nemul luî Saturn : qui earn (terram) colcrent . . . cos solos reliquos csse ex stripe Saturn i. — La Virgil(Acn. VII. 203) Latinii sunt gens Sat urni, adecă descendenţi aï Deuluï bëtrân. — Ér H o r a t i u (Od. I. 12. 50) numesce pe August : Orte Sat urn o.

⁶) Virgllil Acn. VII. v. 202-205:

Ne fugite hospitium, neve ignorate Latinos, Saturni gentem, haud vinclo ncc legibus acquam, Sponte sua vête risque dei se more tcncntem.

Er în alt loc (Acn. VII. 177-188): Saturnus senex «ex ordine a v o r u m». — Este semnificativă întrebuinţarea, ce o face Virgil în versurile de m aï sus de cuvintele «ve-tens dei m o s». După Fcstus: Moş est institutum patrium, id est memoria vetcrum, pertincns maxime ad religioncs cacrimoniasque antiquas.

*) Piloting Lex.: XajioXyç . . . Mva^c ii capi tíwí tiv KpovovTi(iâsftai xotí xaXeiaS-as Zá|<.oXf_tv (Fragm. Hist. Grace. III. p. 153).

') Diogenis Laertii, VIII: ZuinoXîiţ, vom.ícovtíí.

cută în sciinţă, ca cea mai corectă '). Cuvontul însă a rëmas până astâdï fără o csplicaţiune întemeiată pe fapte positive, istorice si etimologice.

După vechile usurî ale religiunil saturnice, numirea de Zalmoxis nu putea fi. alt ceva, de cât un simplu epitet hieratic al lui Saturn, un atribut cu acelaşi înfcles de senex, deus vetus, deus avus, TlocKtxtcc, 7tfêaJ3uT7jç, Május (séü Maesius), pe caii Ic avea Saturn şi la alte triburï pelasge.

Din punct de vedere al etimologiei şi al sensului, cuvêntul Zal-mox-is în limba Dacilor nu însemna alt-ccva decât Zeul-moş. Finalul iç repré­senta aicï, ca şi în alte caşuri analoge numai un simplu sufis grecesc.

De fapt limba Geţilor şi a Dacilor avea un caracter proto-latin; ea forma numai ram séü un dialect particular rustic al limbeî pelasge, după cum vom ave ocasiune a ne convinge din cercetările istorice în cursul acestei opere.

Autorii grecescî ne-au transmis diferite esplicarï aie cuvêntuluï Zalmoxis.

Unii din aceştia, de si aveau deplină cunoscinţă de sensul adcvcrat al cuvêntuluï Zalmoxis, după cum résulta din scrierile lor, s'aű mărginit însă a ne da numai ore-carï interpretări generale.

Lucian, unul din ceî mai interesanţi scriitori ai vechimii, distins prin spiritul şi erudiţiunea sa, numcsce pe Zalmoxis Ttsapioot 9'Eoî, adecă «d e u părintesc» séü «strămoşesc» ²). La Hcrodot³) Zalmoxis este Saijiwv Im-X&ptoc (deus indigena), ér la Plato un [iocatXsuţ fteóc'). Acesta interpretare a lui Plato î-şî avea însă un fundament positiv. în anticitatea preistorică iun-datorii statelor erau obiectul unuî cult particular respectuos. Regele întc-meiătoriu al statului, sí colunisatoriü al ţinuturilor nelocuite, era considerat ca un proto-părinte comun, ca un Moş ⁶) séü Lar ⁶) public, pentru tóté gcneraţiunile următorc.

Constatăm aşa dar, că anumiţi autori aï vechimii au interpretat o parte a numelui de Zal-mox-is prin cuvéntul -íkó;, cr restul prin epitetele de ţ, imjrwpioi şi j-iaaiXîùç, mai puţin corcspundëtorie adevCratuluï înţeles, în limba Dacilor, după sens şi formă, ni se presintă ast-fel ca identic cu terminul de «d e iu séü «cleul> în limba română, ér |ioÇ este cuvêntul

') Hcroűoü lib. IV. c. %: '/.iï.t^'.ç âviJ-puisoc . . . oaí|iuiv . . . Ini/^f.oţ. — Purpliyr» De vita Pythagorae. c. 14. — l'auly, Rual-Encyclopadie, v. Zamolxis.

²) luciani Siiinosiiteiisis lib. XXIV. c. 4.

³) HeroUoü lib. IV. c. 94 şi 96.

l'latuiiis Charmides (Ed. Didót, Tom. I. p. 505).

n. y n,
' —".«mo v_uarmiues (ilû. iJiaot, lom. i. p. t>(Ji>).

l IJupă Manctho dinastia Moşilor (vcxoa:, Manes) a domnit în Egipct 5813 ani. uventul Lar (La re s) esprima la început aceeaşi noţiune cu Manes. In Etruria ^{ra tot-}odată: titlu de onore şi de demnitate al regilor, în colindele române

nostru «moş», în limba priscă latină május, ér la Oscî macsius şi moesius. în fine mai csistă la triburile pelasge din Italia şi o formă poporală (ante-romană) de «moss., cu înţelesul de memoria vetcrum.

Cuvêntul archaic de «d e u» seu «deul» î-1 aflăm întrebuinţat, ca un termin naţional, în ţinuturile pelasge ale Tracici şi Mcsieï, şi in timpurile imperiului roman.

Pe o inscripţiune descoperită în Mesia de sus, în apropiere de Scopia, ni se presintă o dedicare adresată lui : DEO ZBELTHIURDO ^l), orï maï corect ZBELTHEURGO, adecă «Deulul Deu-făcătoriu-de-minunl».

în munţii Rhodopulul un veteran ridică la a 76 d. Gir. un altariü lui DEO MHDYZEI (MHDVZEI Desj., MHDIZEI Ren.), unde ultimul cuvent ne presintă numai o formă alterată din Dotnnudzci séű Domnidzei, rom. Dumnedeü, pi. — dei ²).

Numele de Zal-mox-is atât de misterios în literatura istorică modernă, aparţine ast-l'cl dialectului primitiv pelasg din Dacia. Era nuinaï un simplu titlu de onore şi de respect al supremei divinităţi, aceeaşi espresiunc com­binată, ca şi D e ui-in os (Deus avus) în limba română, numai forma, sub care ni s'a transmis de autorii grecesc! este alterată.

Zal-mox-is seu Zeul-moş în cultul Dacilor si al Tracilor ^a), représenta ast-fel aceeaşi divinitate mare a preistoriei, pe care o adorau şi Sciţiî sub numele de Zsoç llaruaroc, Troianiî ca Jupiter avus, şi care pe ţermuril Tibruluï ne apare sub numele de Saturnus senex, deus vetus, Deus Majus *).

«.Lari ü pccurariu» este sinonim cu «B ac i ü picurării!» (Gaz. Trans. Nr. 286 a. 1898). ') C. I. L. Iu. nr. 8191 la T o m a s c h c k, Die altén Thrakor, U. p. 60. ") C, I. L. III. nr. 6120:

DEO • MHDYZEI • MENSAM C • MINVTIVS • LAETVS • VETERAN LEG-V1I-C-P-F-PRO-SE-ET-SVIS

V • S • L • M IMP • VESl'ASIANO • VII • COS

I'apt'o Domnu mesc-întinsc Pângă mese şi scaune . . .

Forma combinată de Deu-Dumneclcü o maï aflam şi astărjî în colindele române:

In scaune cine-mi sede

Şedc Zeü-Dumnezeű . . .

Alex i ci, Texte din Lit. pop. rom. I. p. 141.

^D) La Lucian Zamolxis e considerat de deii al Sciţilor (lib. XXIV. 1. şi 4), şi al T h r a c i l o r tot-o-dată (lib. XXIV. 42).

) Aceleaşi tradiţiunî istorice au esistat în anticitate despre Zal-mox-is ca şi despre Saturn în Grecia şi în Italia. Saturn, spuneau tradiţiunile religiose latine, dispăruse de o-dati din faţa omenilor (Macro b i i Sat. I. 7: Cum .... subito Sa-

Ca dcü al ceriului si al înălţimilor Saturn seu Zcul-mo.ş al Dacici, î-sï avea aici altarele, simulacrele si sacrificielc sale anuale prin munţi.

La punctul cel mai important clin catena sudică a Carpaţilor, lângă Porţile-clc-fcr, pe costa ce se numescc .Sfântul-Pctru, căletoriul maî observă şi astădî bustul unei figuri umane, de o mă­rime uriaşă, tăiat în stâncă, de mâna omului preistoric.

156. — Simulacrul lut 7, a ] m o x i s (Zeul-moş) du pe dOlul numit Si". Petru lângă P o r ţ i l e - d c - C e r ( K o m â n i a. jud. Mehedinţi, s. Gura-Văii). După o fotografia din a. 1899.

Am verlut si am csaminat însuşi din apropiere în vara anului 1899 acesta rc-prcscntaţiunc umană de pe acest frumos si important promontoriu al DunăriÎ. Din orî-cc parte privită acesta figură., ea ne 5n-făţişeză chipul unui om misterios cu co­jocul în spate şi avénd o atitudine ca şi când se ar urca pe dél in sus.

Legendele poporale numesc acesta figură megalitică «Moş», şi ne spun tot-o-dată, că maî de mult a csistat aci o grupă de 9 chipuri umane, sculptate în stâncă, nu­mite cu un termin general <;Babe>., clin can S au fost distruse în timpurile mai în urmă, pe când s'aă esccutat lucrările pentru calea naţională, ce trece pe sub pólcle acestui clei către VY:rciorova ').

turnus non comparaisse t, excojjitavit. lanus honorum eius augmenta). Saturn este un d e u s in stătu a b s c o n d i l o, un latens d e u s (Virg. Aen. VIII. 321. — Oviclii Fast. I. 236). în particular leogoniile grccescï ne spun, cà Joe, după ce a alungat pe Saturn din vechiul Olymp, l'a închis intr'o vastă sutéra n ă, numită «Tartaros», la un loc cu Titani), représentant!! ceî vechï aï rascî pelasge. Tot ast-fcl audise Hcrodot despre Z a l - m o x - is, că acest om-dcu (ăvOjnuno^-ooi'.jMuv) ar fi dispărut de o-data din faţa Tracilor (Geţilor) si că petrecuse cât-va timp intr'o locuinţă suterană U¹'³- IV c. 95). Z a l - m o x - i s călcitoresce prin Egipet, cr Saturn ne apare in totc tradiţmnile istorice domnind tot-o-dală şi peste Egipet şi peste o mare parte a Libyei csiod numesec pe Saturn un . astut». Acelaşi caracter î-1 atribue autorii grecescî şi luî - m o x - js. î_n )j_nt Saturn era onorat în timpurile archaice cu sacrificii umane, vi-rorum victimis (Macrobii Sat. 1. 7), ér Geţii, după cum scrie Hcrodot, trimeteau la ie-care cinci anî pe unul dintre denşii in solia la Zal-mox-is în ceriu, pentru lu­crurile, de cari aveau mai marc trebuinţă.

; J-radiţiune culcsă din satul numit G u r a - V ă i i, pe al cărui teritoriu se află acest simulacru.

Acesta figură sculptată în stâncă de lângă Cataractele Dunărei", după numele _Ce-l portă, după ideile şi după usurile religiose ale vechimii, ne înfăţiseză unul clin cele mai importante monumente preistorice ale ţereî, simulacrul lui Saturn, numit în timpurile dace Zalmox-is séű Zeul-mos.

Prin posiţiunea sa la punctul cel maî important al Carpaţilor şi al Du-năreî acest simulacru se pare, că a avut în anticitatc o însemnătate cu totul particulară.

El représenta divinitatea cea mare a ţereî, sub a cărei tutelă specială se afla pasul Porţilor-de-fcr, de unde, în epoca creştină, s'a si dat apoi numele de Sfantul-Petru déluluî, pe care se ridică acest simulacru.

A fost una din instituţiunile religiose ale timpurilor pelasge, ca sanctuarele si simulacrele lui Saturn se domineze la strimtorile munţilor, cari serviaü de porţî naturale ale ţinuturilor.

«După cum ne spun autorii», dice Varró, «pe locul, unde se află mun­tele Capitol a fost în vechime oraşul numit Saturnia, din care mai esistă trei resturî vechi, un templu al luî Saturn în strîmtorile munţilor, tot acolo o portă numită maî înainte Saturnia, ér astădî P an d an a, si în fine o portă din dosul templului lui Saturn» ').

Lângă Porţile-de-fer ale Carpaţilor au esistat în vechime şi mai esistă şi astădî Cataractele cele periculóse ale Dunărei, acea barieră de stâncî, ce se ridică din adâncimile albiei şi produc o precipitare formidabilă a curentului şi vertejurî violente.

Chipul cel archaic de pe costa déluluï, numit astădî Sfântul-Petru, în­făţişa tot-o-dată în vechime divinitatea protectoră a corăbierilor prin acesta strîmtore, atât de periculosă navigaţiuniî cu vêsle şi cu pânze ²).

înainte de deiî Olympuluî grecesc, Saturn singur a fost acela, care a domnit peste ceriu, peste pămont si peste ape. El liniscia furtunile, el calma valurile, el apëra pe corăbierî de naufragiî şi de orî-ce alte acci­dente pe ape.

Etatea acestuî monument, o-dată atât de religios, de la Porţile-de-fer şi

') Varro L. L. V. 42: Hune (C a p i t o l i n m) antea montera Saturniurn appel­lation prodidcrunt . . . Antiquum oppidum in hoc fuisse Saturnia scribitur. Ejus vestigia etiam nune mancnttria: quod Saturni f a num in faucibus, quod Sa­turnia porta, ... quam nune vocant P a n d a n a m, quod post aedem Saturni in ae-dificiorum legibus privatis parietes post ici muri sunt scripti.

²) Un templu consecrat lui Saturn şi altul lui Hercule, după cum scrie S t r a b o (111. 5. 3 seqq) se aflau în insula Erythia delastrimtórea Gaditană. Vom reveni asupra acestei insule, când vom vorbi de monumentele preistorice atribuite lui Hercule.

de la Cataractele Dunării, se reduce, după legendele, de cari vom vorbi mai târdiiï, la timpurile anterióre Argonauţilor.

Fără îndoiclă, că au esistat şi în alte părţî ale Carpaţilor ast-fcl de si­mulacre primitive, ce representaü pe Zeul-mo.ş, marele protector al Daciei.

Diferite délurï si vêrfurï de inunţî de pe teritoriul terilor nostre, maî portă şi astădî numirile semnificative de «Moş», «Vîrful Moşuluî», «Piscul Moşului», reminiscenţe obscure, că o-dată aceste înălţimi aü fost consecrate cultuluï luï Saturn, acestuï mare représentant al religiuniî şi civilisaţiuniî preistorice.

5. Saturn ca Zetiç Ăaxitj fi Dokius Caeli filins.

Saturn ca divinitate supremii a Daciei ne maî apare în anticitatea greco-romană adorat şi ca Zîoc Aaxoj.

Pclasgiî, după cum ne spune Herodot, nu avusese la început nume par­ticulare pentru divinităţile lor, ci eî le numiaü numai simplu rko'jţ, deî ¹).

Aceste numiri de •freoî şi cleus, cari la început se atribuise lui Uran si lui Saturn, ca personificări ale divinităţii ceriuluï şi pamêntuluï, au fost în­locuite maî târdiu în cultul public prin espresiunile de Zsu? şi Jupiter ³).

De fapt însă, atât zeu; cu formele sale de Aiç, aeuç (colic) şi wSeuţ (beotic) la Greci ³), cât şi Jupiter (diu'piter, divus pater, deus pater) la Latini *), erau numaï simple apelative ⁶).

') Hcrodoll lib. II. c. 52.

^J) Mncrobil Saturn. I. 10: Philochorus, Saturno et Opi primum in Attica statuisse aram Cecropem, dicit, eosque deos pro Jove tcrraque coluisse. De asemenea aflăm şi în Italia numele de Jupiter aplicat luï Saturn. O inscripţiune de pe un vas de lut descoperit pe muntele Esquilin conţine dedicarea: Iovei Sat(urno) deivos. (Preller-Jordan, R. M. II. 10).

') Jiicobitz u. Seilcr Hdwb. d. gr. Sprache, v. Z:uţ.

*) Varro, L. L. lib. V. 66.

^s) Stcphani Thesaurus 1. graecae, v. Zsú;: nihil aliuj esse Zsur quam 3;o'; et Jupiter quam d c u s. — Cu numele de 7^uc a fost onorat şi A y a m e in n o n (Lykophron. Alex. ^v- 1124) şi Hercule (Aeliani H. A. XVII. 40), ér Enea ca Jupiter (Preller-Jordan, R. M. I. 94; n. 321; Pauly, Real-Encyclopadie, v. Jupiter, p. 594), — Acest us, de a atribui ?' eroilor numele de Jupiter, î-1 relcveză Tertullian (adv. Nat. I. 10) prin următorele Uvinte; Varro trgcentos Jovcs (seu Juppiteres dicendum est) sine capitibus inducit.

Atât din punctul de vedere istoric al credinţelor, cât şi al rituluî, Zsu; Awowvafoţ neXaTfixoc din Epir '), Zsoç IléXwpoç '-) seu ^rO|-ioXa>coi din Tesalia şt Beoţia ³), Zeoc Ilarrxioc al Sciţilor ⁴), Jupiter a v us al Troianilor ⁵), Jupiter Latiaris adorat pe muntele Alban, nu représentai! pe dcul de a treia for­maţiune, pe Joe Helenicul séü al theomachieï, care usurpase tronul lui Saturn, ci pe Deul cel mare al ginţii pelasge, pe divinitatea lumincï si a fe­nomenelor atmosferice, care reversa bine-facerile sale asupra agriculture! pelasge, şi căreia a fost asimilat Saturn, representantul istoric al culturel paméntuluï, a! prosperităţii si al abundenţei.

Cultul cel mai celebru al marelui «Dea pelasg» după cât î-1 cunoscc istoria până astădi a fost la D o dona din Epir.

însă mult mai celebru şi mai străvechii! a fost cultul «Dculul celui prea bun şi prea mare» al Abilor şi Agavilor din nordul Tracici, a, celor mal drepţî dintre toţi omenii, către cart î-şi întorce Joc privirile sale de la Troia ⁰J.

Aceşti Abî şi Agavî, după moravurile lor cele dulci' şi după locuinţele lor din nordul Istruluï, făceau parte din familia cea mare a Hyperb orcilor evlavioşi, la ale căror hecatombe séü prasnice veniaü toţi deiï ⁷).

Urme autentice despre cultul cel estins al marii divinităţi din Dacia le aflăm până tardai în epoca istorică.

încă din cele mai obscure timpuri ale preistoriei, diferite tribun pastorale pelasge emigrând de la Dunărea de jos, după ce trecură peste Tracia, peste Helespont si Frigia, se stabiliră în ţinuturile Cappadocieî din Asia mică, pe lângă munţii numiţi Taurus, Anti-Taurus, Amanus, şi în apropiere de is-vórele Eufratului. Aceste colonii de păstorii munteni, coborîţi de pe înăl­ţimile Carpaţilor, mai duseră tot-o-dată cu cî si memoria cea sfântă a divinităţii supreme venerate în patria lor. încă pe la începutul erei creştine, eî adorau în Cappadocia pe Deul cel mare clin nordul Istruluï, numit de el ze'j? áaxfy, (genetiv dialectal corespundătoriu latinutuî Daciáé) şi acest Zeus Dacie î-şî avea la denşii un. pontificat al seu particular ⁸).

^J) Huincri Ilias, XVI. v. 233. — Mucrobil Saturn. I. c. 7.

') Itîitonis Siiiopensis Fraym. 4 (Fragm. Hist. Grace. IV. 349). — Puiily, Real-En-cyclopàdie, v. Jupiter, p. 592.

°) Suidas, v. ^cU(JoX(i:rj; 7^oç.

*j Hcrodoti lib. IV. c. 59.

⁵) Virg-ilii Acn. VII. v. 219-220.

") Hoincri Ilias, XIII. v. 6.

') Honicrl Ilias, I. v. 423; XIII. v. 106. - l'iiuliiri Pyth. X. v. 33. - Cf. P a u l y, Rcal-Encyciopàdic, v. Acthiopia.

⁸) Strubouis Gcographica (Ed. Didot) liri. XII. 2, 5: Tv.-i] S'Eotlv ispm^uv») Aiàç Aaxîf] aÚTTi;. at-.óXovoc S'iTmin!-.

Era una din credinţele caracteristice ale tuturor triburilor pelasge, că Deul lor naţional ascultă si înţelege maî bine rugăciunile şi necesităţile vieţeî lor.

Afară de cultul archaic al luî Zeus Dacie maî aflăm la Pelasgiî din Cappadocia încă o reminiscenţă rcligiosă din patria lor europeană.

EI mai spuneau, după cum ne relateză Pausania (sec. II. d. Chr;), că . „;_nea cea sfântă a Dianeî, venerată aşa de mult în Taurica (Crimea), se afla în posesiunea lor ')•

In fine, ei maî adorau pe divinitatea cea mare a Pămentuluî, pe «Mama marc» sub numele de M* ²).

Pe lângă credinţele si tradiţiunile religiose, idioma lor maî avea de ase­menea un caracter forte pronunţat pelasg.

O parte din localităţile ocupate de aceşti Pelasgî nî Cappadocieî, pe cât ne sunt cunoscute din scrierile anticităţiî, purtau numele de: Cerasus, Morthula, Gauraena, Campae, Corna, Corne, Domana, Orsa, Dascusa, Da-gusa ³), Dacora ⁴), Rimnena séü Romnena ⁵). Un fluviu este numit Apsorrhus ⁶), şi un munte Scordicus ⁷).

Romaniî i declarară de amici şi aliafï (soţi), şi le acordară tóté libertăţile, pe cart le ceruse, până chiar şi dreptul de a ave un rege al lor propriu ⁸), ér împèratul Claudiü întemeia în Cappadocia o colonia romană în oraşul numit Archelais ^g).

Probe forte éloquente despre caracterul lor pelasgo-latin.

însă nu numaî pe teritoriul Cappadocieî ni se presintă urmele primitive ale rcligiuniî, al căreî centru puternic a fost o-dată Carpaţiî Dacicî.

Cultul luî Zeus Dacie a maî fost dominant încă din timpurile cele maî obscure şi în Creta, insula cea marc şi fertilă a Meditcraneî.

Locuitorii cei mai vechi aï acestei insule, după cum ne atestă tradiţiunile, credinţele, cultul si inslituţiunile lor, erau de origine Pelasgî.

După cumne spune Diodor Şicul, ei se numiaii Dactylî, adecă Dactulî,

') Pausaiiiae lib. III. 16. 8.

') Slrabonis Geogr. lib. XII. 2. 3. — Mă desemna în cult pe Magna Mater Deum, pe Gaea seu Rhea (C y b el c). — Cf. S t e p h a n u s B y z., v. ftf^taop*.

") Ptolejiiiiei lib. V c. 6.

⁴) Sozomcni Ilist. cccles. VII 17.

^s) Stniboni» Gcographica, (Ed. Didót), lib. XII. 1. 4.

⁶) riolcinaci lib. V. 6, — A p ş 61 ă, parau de apă lângă Muntele sec în jud. Mehedinţi. — C^f- To ci Ies cu, Materialurî folk!., I. 85: La ap s or ă ca sa-sï ïa.

) Jid. V. 6. — S c o r d i s c i, popor din Pannónia superioră. S c a r d u s, munte al icÎ despre Mesia şi Macedonia. Dlodori Slculi lib. XXXI. 19. - Strabonls Geogr. lib. XII. 2. 11.

triburï munlene identice cu Corybantiï ¹), fii luï Saturn *), ale căror arme particulare oraii arcul şi săgeţile ³), ceî de ântâiu, carî se ocupase în părţile acele cu estragerea metalelor din sînul pămentulul şi cu lucrarea lor.

Până târdiu în epoca istorică locuitorii insulei Creta înfăţişau pe marele lor Zeôç, încunjurat de cele şepte stele ale Urseï mari⁴), o espresiune sim­bolică hieratică, că eî adorau sub acest nume pe divinitatea supremă a Pelasgilor din nordul Istruluî.

Sub «Ursacea mare» autoriianticităţiîconsiderau că locuesc Geţiî si Sciţii.

Poetul Ovid în tristele sale elegii de la Torni scrie, că densul locuesce într'un ţinut barbar, pe fërmuriï Mării negre, sub constelaţiunea Ursei, uncie sunt Gcţiî şi Sciţii ⁵).

Ér la Sfântul Paulin Dacii, sunt aceia, cari locuesc sub constelaţiunca Ursei mari ").

Este una si aceeaşi tradiţiune religiosă, ce domineză în Cappadocia şi în Creta.

Aceste triburi de păstori si lucrători de mine, depărtate de la Carpaţî în timpurile de putere şi cspansiune ale rasei pelasge, mal păstrase drept moştenire cultul si instituţiunile religiunil Iul Zeus Dacie, întocma după cum De len ii şi Del phi e nil venerau cu deosebită sfinţenia pe Apollo Hyperboreul numit şi ApolloDicaeus⁷). Dicia era numai o variantă geografică a numelui Dacia ⁸).

') Stmbunîs Geogr. lib. X. 3. 7. seqq.

^J) La S t c s i m b r o t u s, contemporan al luï Periclc, D a c t y l i i apar ca (iii luï Zeus, Corybanţii ca descendenţi aï Im Saturn (Frag. Hist. Grace. II p. 57), întocmai precum şi Latinii se numiaă Saturai gens (Virg. Aen. VII. 203).