Institutul de Arte Grafice „carol oöBL, s-sor loan St

') Platoiiis Voi. II (Ed. Didót) p. 263. — Pansanlae lib. I. 23. 4.

<) Dnrny, Mist, de Grecs. I. p. 187.

⁴) Ovidii Trist. lib. V. 3 v. 7-8:

Ouem nunc subpositum stellis Cynosuridos Ursae Juncta tenet crudis Sarmatis ora G e t i s.

•) în poema dedicată Sfântului Ni c c ta, episcop al Daciei: Ibis Arctoos procul usque Dacos (Colcti, lllyricum sacrum. Tom. VIII. p. 81.)

') Plinii H. N. lib. XXXIV. c. 19. 10: A polii nem c i t h a r o e d u m quiDi-caeus appcllatus est. — Dicaeus era un simplu epitet geografic al lui Apollo, în calitate de cântfireţ cu cobza (cithara, xiâ-apa), instrument naţional al Hyperbo-reilor, cu care acompaniaű imnele dculuî la festivităţi şi cântau la horele lor de pe­trecere (Vedi H c c a t a e i Abdcritae fra». 2 şi 4).— Dicaeus are în limba latina o formă grcce'scă, ca şi Amyclaeus, Thymbraeus; Idacus, Dodonaeus etc., în tot caşul însă nu are de a face nimic cu adiectivul grecesc ííx'/i&c (just), ce nu-1 aflăm ca epitet al lui Apollo, nici la Homer, nici la Hesiod. De altă parte cithara seu cobza, simbolul luï Apollo Dicaeus, nu putea se figureze ca atribut al justiţiei.

") C. I. L. III, p. 169.

Acest Zeúc Aaxírj ne maï apare în vechile traditiunï ale Pelasgilor şi sub numele de Dokius filius Caeli, care, după cum ne spune Gelliu, a fost cel de ântâiu, care a înveţat pe omeni sd construescă edificii de lut ¹)'.

După genealogia si după rolul seTi ca civilisatoriu, acest Dokius filius Caeli era identic cu Saturn fiul Ceriului din tcogoniile greccscî. Dokius este un simplu eponim, un genial représentant al raseï pelasge din Dacia, în-tocma după cum Scytlies, fiul luî Joc, care a inventat arcul şi săgeţile ²), ne indică prin numele şefi, că patria sa originară a fost Scythia.

6. Saturn onorat în cultul archaic cti numele de "Ofioiog (Omul}.

Saturn în cultul public si în tradiţiunilc poporale ale vechimii mai avea tot o-dată şi epitetul de "Op.oXoc, o numire, ce ne prcsintă o deosebită im­portanţă pentru istoria timpurilor primitive ale Dacieî.

în părţile de nord-ost ale Tcsalieî, lângă valea Tempe, un munte înalt, cel mai fertil şi mai avut de isvórc, se numia încă din timpuri imemoriale "OfioXoc, după scriitorii greccscî ³). De sigur, că pe unul din punctele sale cele maï înalte se aflase o-dată un simulacru al acestui Homol-os.

Insă nu numai în Tesalia, ce forma un teritoriu prin escelenţă pelasg, dar şi în Beoţia, o provincia locuită la început de b-arbarT, după cum se esprimă Strabo, divinitatea cea înaltă a lume! fisicc şi morale era numită Zsuţ 'OuoXwco? ⁴), o reminiscenţă, că odată acesta divinitate supremă a tri­burilor pelasge din Tesalia şi Beoţia a fost adorată pe muntele "0|J.o).oc.

Aceeaşi numire o aflăm în părţile de nord ale Europei. Dcul suprem al seminţiilor germane, Wodnn séü Guôdan, este numit «O m i» în cele mai vechi poeme germane ⁶).

') riinii H. N. VII. 57. 4: Gellio Dokius Caeli filius, Iutei aedificii inventor, placet, exemplo sumpto ab hirundinum nidis. *) Ibid. lib. VII. 57. 9.

³) Epliorl Fragmentum 71: "Ojj.o).o; 3s QittaXiaç Spot, iii "E-fopoţ xal 'Ap:aT03-fj(xo;
⁶ ®'n£^r'î°î, ev oít ístopzí «sol tíj; éopTTJ? tmv 'Ojj.oX^;.(uv (Frag. Hist, grace. I. 256). —
Stcplinnus By>!., v. '0,1.0)^.

⁴) Suidas v. ^!0|io/.u'>!6_ţ Zîiç. — Epitetul de Homoloios al luï Joe a rëmas neînţeles pentru
autorii anticităţiî. Singur Pausania i-1 aduce în legătură cu muntele Homolos din Tesalia.

^s) Grlnini, Deutsche Mythologie, I. 131.—Divinitatea Om i se maï numia în limba germana şi Mann. Tacit (Germ c. 2) scrie: Celebrant carminibus antiquis ... T u i s-tonem dcum, Terra editum, ct filium M a n n u m. La G r i m m (D. M. I. 319) acest

Pe la finele secuiului al V-lea, regina Francilor Clotilda, voind so înduplece pe soţul söü, pe regele Cloclovic I., ca se primescâ religlunca creştină, i adresoză, după cum ne relateză Grigorie de Tours, următorelc cuvinte: «Duinncdciî, pe carî i adoraţî voi, sunt chipurî sculptate în petră, în lemn, ort în me­tale, ér numele, ce le daţî voî acestor deî, aü fost «omeni», ér nu deî» ¹).

Este un fapt positiv, că sub acostă numire misteriosă de "OpLoJ.o;, şi care représenta o divinitate ante-homerică, literatura vechia grcccscă si romană în­ţelegea pe Saturn.

Tertullian, cunoscătorul adânc al credinţelor poporale păgâne ^s) şi Mi­rt uti us Felix, contemporanul sëû ³), ne spun, cl totï scriitorii anticităţiî, atât ccï greccscï, cât si ccï romanï, numesc pe Saturn, «homo».

Aceleaşi probe ni Ic ofer monumentele epigrafice. Pe o inscripţiune din Numidia se amintesce un Homvllivs Satvrninvs miles legionis 111 Aug.'), pe altă inscripţiunc din Provincia proconsularis găsim pe o femeia numită Ho m v l ia Satvrnina ⁵), adecă şi aici numele barbare ele Homvllivs si Homvlia sunt interpretate în limba latină prin Satvrninus şi Satvrnina.

De la Tatăl de sus, în ceriu sus. S'a înălţat în sus

Mân nu s însemneză «homo» şi dőnsul adauge: Mannus ..ist dor erste held, des gottes sohn, und aller mcnschcn vater. Mythografiî şi istoricii germani nu au putut afla pană astădi o esplicaţiunc justificată, etymologică şi istorica, a cuvCntuluî Tui st o. Este afară de orî-ce îndoială, că acest cuvent nu putea ave altă însemnare de cat de «Tatăl», în limba poporală română, care a conservat până astăcjt un adcvërat tcsaur de cuvinte archaice pclasge, Tutu (la Tacit T u i s t o) însemneză Tată. Pclasgii aü format în timpurile ante-istorice un strat etnic forte întins al Germaniei. Aceleaşi divinităţi, «Tu i st o> şi «ii a n n u s», (-«O m i»), seu «T a t ă l» şi < O m u U, împrumutate de la Pelasgî şi adorate de Germani, le mai aflăm şi astădi amintite într'o pocmn archaică poporală română :

Un nor marc,

Din norul marc

S'a făcut un Om mare ...

C. Cat:in3, înv. Vulea DicncI, I)f."at.

') du quos colitis . . . sunt enim aut ex lapide aut ex métallo aliquo s c ui p t i, no-mina vcro, qnac eis indidistis, homines fuerunt, non dii (Greg. Tur. 11. 29—31 apud Grimm, D. M. I. 96.)

'*) Tc.rtulliaui Apolog. 10; Saturn u m itaquc, quantum litcrac docent, neque Dio-dorus graecus, aut Thallus, nequc Cassius Scvcrus, aut Cornelius Nepos, nc-que ullus commentator ejusmodi antiquilatum, aliud quam h o m i n c m promulgarunt.

') Minuting Felix in Octavio p. 26: Saturn urn... omnes scriptures vetustatis Graeci Romanique hominem prodiderunt. — Lactautlus, I. 13 : Omnes ergo non tan-turn poetae sed historiarum quoque ac rerum antiquarum scriptores hominem fuisse (Sat urn um) consentiunt.

⁴) C. I. L. VIII. nr. 1875.

') C. I. L. VIII. nr. 1643.

De asemenea se maï păstrase în tradiţiunilc vechi ale Tesalieî o deose­bită amintire despre un «Om gigantic» (avSpa <î> 5vo|j.a ^v IláAaipoí), a cărui serbătorc principală erau Saturnalelc ^l). Acesta numire archaică de "OiAoXoî a fost înlocuită mai târdiu prin tcrminul ăvSpoc, în unele părţt ale Greciei şi Asiei mici ²). înţelesul este acelaşî, însă cu siguranţă nu putem sci, dacă originea cuvêntuluï oEvSpo;, este grecoscă orï pelasgă ³). Grecii cei vechi mai numiaü icóna unui om àvopiaç, cu deosebire statuele si columnele.

în fine, luna lui Decembrie, care la Romani era întregă consecrată luï Saturn, maï portă si astădî la poporul român numele de Andrea séu Indre a ⁴), ori cu alte cuvinte, ea este «luna Omului» séü a «serbătoriî Omuluî». Pe basa acestor date positive noï putem face aicî următoria conclusiune: -Cuvêntul «"Oj-icùoç;» în anticitatca pelasgă ne apare ca o numire generală, ce se da primelor simulacre sculptate în stâncile munţilor, ce représentai! în forme umane divinitatea supremă a religiuniï.

Aceste figuri ale cultului public, precum şi numirea de «Omul», ce li se atribuia, ne mai pun în evidenţă faptul, că religiunca pelasgă a fost cea de an-táiü, care a introdus în Europa imaginile rudimentare ale deilor cu tipuri umane, în anticitatea greco-romană, Saturn era înfăţişat cu o figură pelasgă ru­stică, ca un betrân cu barbă albă, cu pletele lăsate pe umerî (intonaus avus) acoperit pe cap cu un fel de ştraiu, une orï cu sandale în picidre °), şi gârbovit de greutatea betrâneţelor, în mâna dreptă el avea ca atribut un instrument de tăiat, numit de autorii grcccscî Sps-avcv ^G) seu aprcrj ⁷), şi pe care Hesiod o numesce «cotţurată» şi «gigantică». La Romani acesta emblemă caracte­ristică a vechiului dcü a fost numită falx şi asimilată cu secerea, ca simbol al agriculture! ⁸).

') Bntonls Sinopcnsis Fragm. 4.

²) An d ros, insula spre SO. de Eubea, numită o-dată Ant-andros. Acesta insulă ma-
avca şi un port numit Gaureleon. — Antandros, oraş pelasg sub muntele Ida,
pe teritoriul vechii Troie. Sensul acestei numit! este: «în faţa Omului». Tot acesta
espllcare o dă şi Mela (I. IS): Antandrum, quasi pro Andro, illi quasi pro viro
accipi volunt, adecă; cî voicsc a înţelege sub numirea de Antandrus «înaintea An-
druluî» séü «înaintea Omului.»

³) A n dru în limba română ni se presintă astădî numai ca sufis, d. o. băiăţandru,
copilandru.

') Marian, Scrbătorilc la Români, I. p. 97.

⁶) Dupi o figurină de bronz din museul de la Louvre. Simulacrele luï Saturn din templele
cele vechi ale Romei aveau legături de lână la picióre, de unde, după'cum scrie
M aerob iu (Sat. I. 8.), s'a născut proverbiul: «deos laneos pedes habere».

') Hesiodi Theog. I. 162: jie-fa Bps'navov.

⁷) Ibid. I. 179; _Kt)>iOpiov âyxtp.

i 3fnr-rAl.li Q,f i ,. i. c;;mi,tn>>i-iim »>h,c inHirír, ^• i-ni fnlrpm. insipne messis,

Originea acestei rcprcsentărî iconicc a lui Saturn se reduce insă la tim­purile preistorice.

Unul din monumentele megalitice, cele mai importante ale Galieï, ne înfStiseză p_C Saturn în forma unuï menhir seu stêlp conic, acoperit pe cap si pc frunte cu o haină, cc-î învclcscc tot corpul. Pe faţă i sunt rcpre-

sentate doue astre, sórcle şi luna ^J), fiind-că Saturn, ca divinitate a universului, era ve­nerat tot-o-dată şi ca deü al lumineî²). Ér drept atribut distinctiv al putcrcï lumescï, acesta figură din Galia ne înfăţişeză la brâu un topor archaic, séű un ciocan marc. în tradiţiunilc poporale române s'a maï conservat încă până astădî amintirea despre numele de «Omul», cc-1 avea Saturn în rcligiunca vechia, cum şi despre emblema sa rustică.

Anume ni s'au păstrat sub forma unei legende scurte în versuri resturile din o

merătoria cea marc», şi căreia i se a-tribuc o deosebită putere sfântă, când se rccitcză.

După cuprinsul seu, acostă poemă ge­nealogică era un fel de «Enumeraţio

dcorum». Ea conţinea în o ordine succesivă si în trăsuri morale numele, originea şi faptele diferitelor gcncraţiunî divine.

La începutul seu, acesta poemă poporală ne întăţiseză pc Saturn sub numele de Omul marc, întocma după cum o-dată a fost venerat şi la

dcp. Gard). După F r a i p o n t, Les cavernes, p. 221.

157. — Simulacrul divinităţii su- _vechiă teogoniă poporală, numită <:Nu-prcmc représentant.! pe Saturn st':Q O m u l - m a r c, descoperit în sepultura neolitică de la Col-Jorgucs ( Francia meridională,

adjccit. — La Ovid (Fast. V. 627) Saturn c numit f ale i foni s scncx. De asemenea

Şi la Martial (XL G).

') Caracterul pelasg seu protolntin al acestei rcprcsentărî umane î-1 constată o colindă

poporală română. Maica Do m nulul spune despre fiul seu :

Că pc faţa fiului Şi pe fruntea lui plină

Scrisn-î rada sorcluî, Luna plină cu lumină. . .

R c-1 c p :i 11 n l, Colechiuic ms-.t, T. 1. p, 214 (Acnd. rom.)

Kepresentârî analoge şi in Italia: Den romi s cb - i tal isch en Darstellungcn, \vorin cr (Sat urn us) . . . auch mit b e s t i r n t e m Haupt erschcint, liegen astronomisclie Idcen 2u Grundé (P a u l y, R. E. v. Saturnus p. 334).

•J Mncrnbii Sat. 1. 22: Saturnus ipse. . quid aliud, nisi sol intelligcndus est

Tesalienï ça "0|o.oXoî séű ca «VTjp TcéXwpoç. Er ca atribute simbolice ale puterii şi domniei sale lumescî, «Omul mare» numit şi «Dumnedeu» are în tradiţiunile române o «secure mare» ¹), ort un «ciocan» la brâu.

Acest «Om mare» al tradiţiunilor române este coborît de la «Tatăl din Ceriu» ²). El ne apare ca primul fundatorii! al religiuniî. El

i) Securea este o armă primitivă, ca représenta însemnele puterii, sceptrul acestui timp. Fascele romane, emblemă a imperiului şi a puterii, ce se purtau înaintea vechilor rcgî, ér în timpul republice! înaintea consulilor, dictatorilor, pretorilor etc. încă aveau Ia mijloc o secure. De asemenea aveau şi pontificii rom a ni ca inscmne istorice o secure. (P r e 11 e r, R. M. II. p. 135).--Dcul Ram mă n al Asirienilor, o divinitate de origine pelasgă, identic cu Jupiter Rum i n us al Latinilor, părintele ploilor şi al schimbărilor atmosferice, încă era înfăţişat stând pe un munte, susţiind cu capul seu ceriul şi având în mână un topor (M a s p e r o, Egypte et Chaldée, p. 662).

Pe la noi, scrie G. Catană, acesta rugăciune poporala se mal dice şi «Numera­te r i a mare» şi se rostesce la patul unui bolnav de morte, dacă recitătoriul se îm-pedccă ori greşcsce, atunci se crede că bolnavul móré, ér dacă o rcciteză fluent, se în-sănătoseză.
^J) De Ia Tatăl de sus în ceriu sus S'a înălţat în sus Un nor marc, Din norul mare S'a făcut un O m mare Cu o secure mare, Si din Omul mare

S'a facut o pădure mare

Cu un lemn mare,

Şi din lemnul mare

S'a tăiat o aşchia marc

Şi s'a făcut o biserică marc

Cu 9 altare, cu 9 altarele ....

O. CatanJ, înv. Valea Dienet, (Ba M).

Era un Om marc,

S'a dus la pădurea mare

Cu un topor mare,

Ca să taie lemn mare Să facă mănăstire mare Cu 9 uşi cu 9 altare . . .

(Coin, ir.'ivermi, jud. Dorohoiil.)

Cf. Se va s t os, Povesti, p. 81. — Ş e dă t ó r ca, (Fălticeni) An. I. 177; II. 143. în alte colinde române, acest Om mare este identificat cu D u m n e cl e ű :

Da D u m n e d e ű s'a lăsat

Cu ciocanul pus în brâu . , .

(Corn. Salcea, j. BotoşanT. Coîccţîiinea no.strri.)

Aceste teogoniî archaice pclasgc, se vede, că aü servit ca model si ca isvorc principale pentru poema lui H es i o d. Mă: esistă încă o remarcabilă asemenare. Pe când scopul principal al Teogonici lui Hesiod este învingerea lui Joe asupra luî Saturn şi a Tita­nilor, în «Numărătorea cea mare» se glorifică la început O in u l mare, apoî partea a doua a acestei poeme, sub influenţele cultului creştin, celebreză triumful divin al lui Isus asupra Evreilor.

Cuventul «Om» représenta în anticitate o înaltă putere divină. Profetul Daniel (c. 1. 13) spune, că a vcdut în visiunilc sale pe «fiul de Om», că venia pe norii ce­riului si a luat domnia, mărirea şi regatul de la «cel mal vechiu de dile». Chiar şi

NIC. DENSUŞIANU,

construesce cel de ântâiù o biserica mare de lemn, cu 3, ori cu 9 altare, cel maî sacru templu al tradiţiunilor pelasge, a căruî istoria a perit, însă care ne apare rnult maî primitiv de cât Mănăstirea-Albă din ostrovul Măreî-negre ^J).

7. Saturn ca Zsvç Uqiaroq ui y t aroc evsvona, aï y l o y, o ç. Simulacrul sfu cel colosal de pe muntele Omul în Carpaţl.

Cel maî însemnat munte din catena meridională a Carpajilor este Bú cégiül.

Acest munte, care se distinge prin înălţimea sa cea maiestosă şi prin estensiunea orisontuluî seu, a avut o-dată o mare celebritate.

El a fost în anticitatea preistorică muntele cel sfânt al triburilor pa­storale pelasge, pentru carî şesurile cele întinse de la nordul Istruluî erau tot atât de importante ca şi văile si culmile Carpaţilor "-).

Vêrfurile cele maï înalte ale acestuî munte portă adî numele, unul de Ca-raiman si altul de Omul, si amèndouë aü fost o-dată consecrate divini­tăţilor supreme ale rasei pelasge, unul luï Cerus manus, ui?aî OOpavoţ ^s), si altul lui Saturn numit si «Omul».

luï Isus i se da atributul de «fiul Omului» (Matciû, c. 1C, 27—28; 19,28), precum şi Joc avea epitetul de «Horn ol oi o s» sou fiul Omului. — pc teritoriul veche! Dacie, diferite vîrfurl de munţi aü fost consecrate o-datâ divinităţii Omului. Ast-fel de numiri mal aflăm urmat orele : Vîrful Omului, punctul cel mal înalt al muntelui Kucegiű; Omul de petră, munte în jud. Argeş, spre SO. de comuna rurală CânenI; Délül Omului spre NV. de corn. Bala-dc-sus, jud. Mehedinţi; Vîrful Omului în Bu­covina spre SV. de Chirli-baba, ér în părţile de N. şi de NV. ale acestei comune se află munţii Tartarka şi Capul; Vîrful Omului, munte pe teritoriul com. BroscenI, jud. Sucéva. Simulacre archaice cu numele de «Omul» se par a fi esistat o dată şi în părţile de sus ale Italiei. Anonimul din Ravenna şi geograful G u ido amintesc lângă Alpî în Galia Transpadană localitatea numită «O m u l a» (Ed. Finder, p. 251. 458).

') Am vorbit aici despre Saturn ca divinitate, în cât este de lipsă spre a cunósce caracterul vechilor simulacre ale Daciei. Despre cele-lalte numiri şi legende ale acestui puternic monarch al timpurilor preistorice, despre patria şi faptele sale politice vom vorbi mal la vale, în istoria imperiului pelasg.

') Este acelaşi munte, pe care Dacii, după cum scrie Strabo (VII. 3. 5), î-1 con­siderau de sfânt: Spot íspóv . . . Svojj.a S'a&TU Kcu-faiovov. Despre înţelesul numirii, pe care Strabo ne-o di sub forma de Cogaeonon vom vorbi mal târijiu, în acest volum.

³) Vedi mal sus pag. 201.

Pe punctul cel maî culminant al muntelui Omul se înalţă o columnă uriaşă, înveluită de regulă în norî **), ér pe un alt pisc din apropiere maî esistă şi astădî cel maî important simulacru al lumiî preistorice, o repre-sentaţiune umană sculptată în stâncă, de o mărime întru adevCr formidabilă.

158.— Marele simulacru al lui Saturn ca Zsuţ ap:aîo<; jis-fiCToţ eufooita, al-ţio-^oc, sculptat în o stâncă de pe vêrful muntelui «Omul», punctul cel maî înalt de pe arcul sud-ostic al Carpaţilor. După o fotografia de Prof. Em. le Marton din Rennes,

din a. 1900.

Acesta figură întru adevër titanică din rnunţiî Daciei vechi, numiţî o-dată aï Hyperborcilor, ne înfăţişeV.S, după tóté caracterele sale, imaginea supremei divinităţi a timpurilor pelasge ²).

^l) A se vedé capitulele următore.

^a) Despre posiţiunea şi constitutiunea geologică a acest ci stânci, scrie d-1 E. le Marton: Elle représente une forme d'escarpements sur le flanc S. du sommet dénommé O m u, qui est le point culminant du massif du B u c c g i u. On peut voir que le ro­cher . . . est de taille formidable, d'après la figure humaine qui est à une vingtaine de mètres en avant ... Le roc ... se compose de 3 parties, la partie supérieure (partea stâncosă de-asupra frunţii) est le rest d'un énorme bloc calcaire, aussi que la partie inférieur (partea de la gură în jos). Entre les 2 on voit le grès conglomératique, qui forme une bande (fruntea şi obrajii); et si l'on étude de plus près le pied même de l'escarpement on y trouve le môme grès enveloppant le bloc inférieur de calcaire.

După concepçiunile religiose ale Pclasgilor, Deul cel mare al acestei rase era înfăţişat în forme gigantice, cu intenţiune, ca prin dimensiunile cele enorme ale simulacrelor, ső se esprime tot o-dată puterea şi maiestatea acestei divinităţii.

Din acesta causa divinitatea supremă a religiuniî pelasge, deul tunetelor, al fulgerilor şi ploilor, acela, care cutremura părnentul, care fecunda câm­piile, văile şi munţii, mai avea si epitetul de IlaXwpoç Gigantul séü Omul mare *), şi acest Peloros era considerat de Tesalienî ca identic cu Saturn. Serbătorile cele mari ale Saturnalelor la ei purtau numele de «Pel or i a», adică ale «Omului gigant», seu ale «Omului mare».

Marele Deü din Iliada luî Homcr, voind a da celor alaltï Olympien! o idea despre imensitatea puterii sale fisice le adreseză următorele cuvinte:

«Ascultaţi-me cu toţiî, deî şi deiţe, ca se vë spun ceea cc-mî dice inima. Peste cuvêntul meu nimcne să nu trecă, nicî deită nici deíí, ci cu toţiî se mo ascultaţi, fiind-că dacă voiu afla, că vre unul din deî, a mers pe sub ascuns, ca sa dee ajutoriü Troianilor, orï Danailor, acela se va întorce bătut şi cu ruşine în Oly mp, ori î-1 voiu prinde şi-1 voiu arunca în Tartarul cel întunecos şi forte depărtat, unde este sub păment o prăpastia forte adâncă, acolo unde-su Porţile de fer şi Pragul de aramă, si atuncî el va cu-nósce, că eu sunt cel m aï puternic dintre toţî deiî. Dacă voiţi însă, dcilor, încercaţi-ve norocul, ca să vë convingeţi cu toţiî. Aduceţî o catena de aur şi legaţi-o de Uran (cu înţelesul de munte), apoi prindeţi toţî dciî si deiţele de ea, şi orï cât veţi cerca, voi nu veţi fi în stare, ca se trageţi din Uran pe câmpia pe Deul dcregătoriul vostru cel maî înalt; însă când me voiu hotărî eű, ca se prind de catena, atuncî de o-dată cu voi voiu trage în sus şi pămentul şi marea, ér catena o voiu lega de verful Olympuluî şi tóté vor rëmâne suspendate în aer, atât sunt eu de superior peste deî şi omeni» ²).

Aceste cuvinte, pe carî Homcr de sigur le-a estras din cântecele cele vechi ale rapsodilor migratori, se refer de fapt la munţii cei sfinţî de cart vorbim aicî.

Olympul Iliadeï nu este Olympul Tesalieï, ci este Olimpul cel vechiü de lângă 'Qxsavoc 7xoia|io; seu Istru, unde era «Originea deilor» ³),

') Uatonis Sinopensi-s De Thessalia, frag. 4., in Fragm. Hist, grace. IV. p. 349. — Pauly, Real-Encyclopăclie, v. Jupiter, p. 592.

^!) Hoiuori Ilias, VI !I. v. 19-27. Că Uran este aici un munte résulta în mod positiv ?' din cuvintele: U oopt/vof)ev jisSiov??.

') Homeri Ilias, XIV. v. 199-205.

«la marginile pământului, ce nutria multă lume». Olympul şi Uránul luï Homer sunt munţii ceï sfintï aï teogonieï, Oopsa [xaxpà '), acolo unde se afla reşedinţa lui Uran, a Gaeel şi a luï Saturn ²), unde omenii erau asemenea deilor şi unde aceşti Titani purtau resbele unii cu alţii pentru domnia lumii.

De o-dată cu migraţiunile triburilor pelasge de la CarpaţÎ către părţile meridionale se au estins renumele şi legendele acestui munte sfânt peste tóté ţinuturile Elaclel, ale Asiei mici si până în Egipct.

După cum civilisaţiunea si moravurile cele dulci ale Pclasgilor au avut o influenţă enormă asupra poporului grecesc, tot ast-fel şi credinţele lor. De la Carpaţî aü emigrat spre sud, de-o-dată cu triburile pelasge, religiunea lui Uran şi a Gaeeî, a lui Saturn şi a Rheeî, a Soréiul şi a Lunel, ori cu alte cuvinte întreg sistemul doctrinelor pelasge, cu numele, cu legendele despre ori­ginea deilor şi cu formele cultului, aşa după cum se desvoltase în centrul principal şi puternic de la Istrul de jos, pe teritoriul Hyperboreilor celor sfinţi.

Figura cea enorm de colosală din Carpaţiî Daciei şi care ne înfăfiseză o espresiune suverană de demnitate şi o imensitate de putere, nu putea se re­présente de cât pe deul cel mare naţional al triburilor pelasge, căruia i-aü fost consecrate peste tot locul înălţimile cele mal impunătore ale munţilor.

Despre o figură uriaşă analogă, sculptată în o stâncă de lângă Antiochia, ne relateză scriitoriul grecesc Ion Malala în Cronografia sa următorele:

«Sub domnia lui Antioch Epiphanul, regele Siriei (decedat la anul 164 a. Chr.), domnind o epidemia în Antiochia, si din acesta causa murind o mulţime de omeni, un anumit Lcios, un om, care avea cunoscinţe de mis-teriele religiose, le-a ordonat, ca se sculpteze o stâncă clin muntele, ce do­mină de asupra oraşului. El a îngrijit apoi, se se sculpteze în acest munte un cap gigantic încins cu o coronă, întors cu faţa către oraş şi spre valea de acolo. Apoi a scris ceva pe cap şi ast-fel a pus capiSt epidemiei, Antiochenil numesc până astădî acest cap Charonion» ³).

Acest Charonios représenta în realitate pe Zeóc xa,oa;ó? *), adecă «Capul luï Dumnedeü» (àrà too xápx, Hesych.), după cum era înfăţişată si adorată la Beoţienî divinitatea cea înaltă a ceriului şi a pămentulul.