Ioan PÂnzaru

Franţa

În Franţa s-a instituit prin lege în 1984⁷⁹ un Comitet naţional de evaluare a instituţiilor publice cu caracter ştiinţific, cultural şi profesional (CNE). Pînă atunci, universităţile nu fuseseră evaluate cu adevărat în Franţa. Ideea de evaluare era mult mai familiară în mediile cercetării, în unităţile CNRS sau INSERM (Institutul naţional pentru cercetare medicală). Independenţa CNE este asigurată prin aceea că membrii lui sunt numiţi de către Preşedintele Republicii. Un alt organism de evaluare important este Inspecţia Generală a Administraţiei Educaţiei Naţionale şi a Cercetării (IGAENR), care este la origine un organism de control.

Conceptul de instituţie publică avînd caracter ştiinţific, cultural şi profesional (EPCSCP) este specific Franţei. El se aplică, în termenii Codului Educaţiei⁸⁰, unor instituţii naţionale de învăţămînt superior şi de cercetare care se bucură de autonomie pedagogică, ştiinţifică, administrativă şi financiară. Cele mai multe dintre grandes écoles sunt EPCSCP. În aceste instituţii, conducerea se exercită în mod democratic, cu participarea tuturor categoriilor de personal, a studenţilor şi a unor personalităţi din afară care sunt invitate ca membri în consilii⁸¹. Instituţiile publice cu caracter ştiinţific, cultural şi profesional sunt finanţate de la buget în termenii unor contracte plurianuale cu Ministerul. Există în Franţa 83 de asemnea instituţii, dintre care 17 numai în regiunea Île-de-France.

Legea conferă CNE misiunea de a „recomanda măsurile apte să îmbunătăţească funcţionarea instituţiilor de învăţămînt superior, eficacitatea învăţămîntului şi a cercetării, în special în ceea ce priveşte distribuţia teritorială a programelor de studii, a condiţiilor de acces şi a orientării studenţilor”. CNE poate evalua şi alte universităţi decît cele recunoscute ca EPCSCP, dar în condiţii specificate de lege, în general la cererea Ministerului Educaţiei Naţionale sau a miniştrilor care au sub tutelă instituţii de învăţămînt superior.

Comitetul naţional de evaluare se pronunţă asupra felului în care au fost îndeplinite de către instituţie obligaţiile asumate prin contractul plurianual de finanţare cu Ministerul. Procesele evaluate acoperă ansamblul activităţilor universităţii, cuprinzînd gestiunea academică, bilanţul studiilor doctorale, felul cum s-a derulat abilitarea profesorilor care conduc doctorate, funcţionarea unităţilor şi filialelor, relaţiile de cooperare internaţională.

Analizele şi măsurile propuse de CNE sunt consemnate în rapoarte adresate ministerelor implicate.

CNE trimite Peşedintelui Republicii un raport anual despre activităţile proprii, şi la fiecare patru ani un raport despre starea învăţămîntului superior din Franţa.

Comitetul se compune din 25 de membri, numiţi cu titlu irevocabil de Preşedintele Republicii Franceze. Dintre aceştia, 19 reprezintă comunitatea ştiinţifică naţională şi internaţională (11 sunt numiţi dintre cei propuşi de Consiliul naţional al universităţilor, Comitetul naţional al cercetării ştiinţifice, Institutul Franţei , 3 reprezintă Conferinţa rectorilor, unul pe rectorii universităţilor tehnice, unul pe directorii Institutelor universitare de pregătire didactică, iar 3 comunitatea ştiinţifică internaţională, pe baza recomandării Asociaţiei Europene a Universităţilor). Ceilalţi patru provin din liste propuse de Consiliul economic şi social (4), Consiliul de Stat (1) şi Curtea de Conturi (1). După statutul actual revizuit, 3 membri sunt străini, propuşi de către Asociaţia Universităţilor Europene.

Mandatul membrilor CNE este de patru ani şi nu poate fi reînnoit. Nu pot exercita funcţia de preşedinte de universitate şi alte funcţii în consiliile consultative. Numirile sunt astfel făcute, încît jumătate dintre membrii CNE sunt înlocuiţi la intervale de doi ani. Dacă un membru numit nu poate exercita calitatea de membru timp de patru ani, mandatul înlocuitorului expiră atunci cînd ar fi expirat acela al persoanei pe care o înlocuieşte.

În domeniul învăţămîntului tehnic, există încă din 1934 o Comisie pentru titlurile de inginer (CTI). Jumătate din membrii ei sunt universitari din domeniu, cealaltă jumătate e compusă din persoane care lucrează în industrie. Toţi sunt numiţi pentru un mandat de patru ani. Comisia are jurisdicţie asupra unui număr de 250 de instituţii, care acordă circa 30.000 de titluri de inginer pe an.

Obiectivele actuale ale CTI sunt:

• 
  să modernizeze şi să internaţionalizeze formarea inginerilor;
  
• 
  să apropie competenţele absolvenţilor de nevoile resimţite în practică, printr-o puternică implicare a întreprinderilor industriale;
  
• 
  să pună la punct un sistem de acreditare bazat pe revizie periodică;
  
• 
  să încurajeze orientarea spre excelenţă pentru a atrage elitele.
  

Recunoaşterea titlului de ingénieur diplômé pentru absolvenţii unui program de studii este acordată pe o durată de şase ani, după care este nevoie de o nouă evaluare.

În domeniul programelor de studii de economie acţionează o Comisie de evaloare a diplomelor de gestiune (CEFDG), care eliberează o „viză” valabilă 5 ani.

Din 2001, echivalentul acreditării a fost introdus sub denumirea de habilitation des établissements à délivrer des diplômes. Pînă atunci, dreptul de acordare a diplomelor recunoscute (collation des grades) era conferit instituţiilor de către minister, cu condiţia ca planul de învăţămînt să urmeze anumite modele recomandate de acesta⁸². Actualmente, propunerile instituţiilor în acest sens sunt evaluate de Direcţia învăţămîntului superior din minister, Misiunea ştiinţifică, tehnică şi pedagogică (MSTP). Noţiunea de habilitation corespunde acum în mare măsură cu aceea de acreditare.

În noul sistem licenţă-master-doctorat, inspirat de procesul de la Bologna, instituţiile nu vor mai trebui să se conformeze unor norme trasate de minister, ci vor propune liber programe de studii, fie că au experienţă în acel domeniu sau nu, reglementarea urmînd să se efectueze prin evaluare, la fiecare 4 ani pentru programele de studii universitare, şi la fiecare 6 ani pentru programele de inginerie şi de management. Ele vor fi evaluate de MSTP, CTI şi CEFDG.