Ioan Ramurean Si Milan Sesam

Comisia mixtă ortodoxo-catolică pentru dialogul teologic ofiJ este compusă dintr-un grup de membri romano-catolici, în număr de şi un număr de membri ortodocşi, care reprezintă toate Bisericile or doxe autocefale.

Partea romano-catolică din Comisia mixtă are în fruntea ei pe cj dinalul Jean Willebrands, Arhiepiscop de Utrecht (Olanda) şi preşed tele Secretariatului pentru unitatea creştinilor, ajutat de Monsegnioj Pierre Duprey, în calitate de co-secretar al comisiei.

Patriarhia Română este reprezentată în Comisia mixtă ortodoj romano-catolică de către I. P. S. Mitropolit Nicolae Corneanu al Bar tului şi Pr. prof. Ştefan Alexe.

Comisia mixtă ortodoxo-romano-catolică pentru dialogul teolog oficial s-a întrunit între 29 mai-4 iunie 1980, în prima ei sesiune, insula Rhodos, sub preşedinţia Arhiepiscopului Australiei, Steliar Harkianakis, din partea Bisericii ortodoxe, şi a Cardinalului Jean W| kbrands, Arhiepiscop de Utrecht (Olanda), din partea romano-catolk discutând asupra deosebirilor dogmatice, cultice şi canonice dintre ce două Biserici. Prima temă tratată poartă titlul: Taina Bisericii şi a Sfi] tei Euharistii în lumina Sfintei 'Scripturi.

Comisia mixtă a fost de acord să continue discuţiile teologice, spre a se ajunge la înţelegerea şi unirea atât de dorită de ambele Bisj rici – în luna mai 1981, la Regensburg, în Germania, la invitaţia Epij copului romano-catolic Dr. Rudolph Graber de Regensburg, preşedir tele grupului de lucru permanent al Conferinţei Episcopale germar pentru relaţiile cu Bisericile ortodoxe („S. O. P.”, 1980, nr. 47, aprilie! Şi „Biserica Ortodoxă Română”, XCVIII (1980), nr. 5-6, p. 265, şi ni 7-8, p. 711).

Comisia mixtă ortodoxo-romano-catolică s-a întrunit apoi, în a uoua sesiune, la Miinchen – Germania, între 30 iunie-6 iulie 1980, discutând tema: Taina Bisericii şi Euharistiei în lumina misterului Sfintei Treimi.

A treia sesiune a Comisiei mixte ortodoxo-romano-catolică a avut loc în insula Creta, 1984, unde s-a discutat asupra primelor trei Taine: Botezul, Mirungerea şi Sfinta Euharistie.

Intre 3-8 iunie 1985, s-a întrunit în oraşul Opole din Polonia Comitetul de coordonare din cadrul Comisiei mixte a dialogului teologic dintre Biserica ortodoxă şi Biserica romano-catolică.

A patra sesiune a Comisiei mixte ortodoxo-romano-catolică a avut loc între 28 mai-7 iunie 1986 la Bari, în sudul Italiei. N-au trimis delegaţi la această sesiune: Patriarhia Ierusalimului, Biserica ortodoxă rusă, Biserica ortodoxă gruzină (georgiană) şi Biserica ortodoxă greacă. Alte două, Biserica Serbiei şi Biserica Ciprului, s-au retras în timpul lucrărilor.

S-au discutat următoarele teme: 1. Credinţa, Tainele şi unitatea Bisericii; 2. Taina Preoţiei în structura sacramentală, a Bisericii şi, în special, importanţa succesiunii apostolice pentru sfinţirea şi unitatea poporului lui Dumnezeu.

Nu s-a putut realiza un acord între cele două părţi. Discuţiile au continuat totuşi, tot la Bari, între 9-16 iunie 1987. Au participat toate Bisericile ortodoxe, în afară de Biserica rusă şi Biserica gruzină (georgiană), din „motive obiective”, dar au comunicat: ă vor accepta hotărârile ce se vor lua.

Nu s-a putut semna un document de acord, ci un document de iialog, hotărându-se o întâlnire următoare, programată pentru zilele de

— 27 iunie 1988, la mânăstirea Valamo, din Finlanda, unde s-a abordat ema: Preoţia în credinţa şi viaţa celor două Biserici, după care urma a se ia în discuţie tema primatului papal şi a infailibilităţii, două dinre problemele cele mai dificile pentru realizarea intercomuniunii dintre biserica ortodoxă şi Biserica romano-catolică. -

Din anul 1967, Biserica romano-catolică şi Biserica anglicană au îceput, de asemenea, un dialog teologic. Astfel, din iniţiativa papei 'aul al Vl-lea şi a Arhiepiscopului de Canterbury, Michael Ramsey, o bmisie mixtă catolică-anglicană a examinat punctele de credinţă care? Parâ cele două Biserici, îndeosebi cele referitoare la Sfânta Euharistie, reoţie, hirotonie şi autoritate. În martie 1982 a fost dat publicităţii ra~-jrtul final care punea în evidenţă aspectele cele mai dificile care se-iră cele două Biserici, ca: primatul papal şi infailibilitatea papală.

În vederea colaborării şi apropierii între cele două Biserici, la sfâr-iul lunii mai 1982, Papa Ioan Paul al II-lea a făcut o vizită oficială sericii anglicane.

— Prima de la separarea lor din secolul al XVI-lea, şi Arhiepiscopului de Canterbury, Robert Runcie. Cei doi înalţi elaţi au socotit încheiat rolul Comisiei mixte din 1967 şi au hotărât îarea unei noi Comisii mixte, menită să continue dialogul teologic -eput în 1967, între cele două Biserici, până la înlăturarea tuturor urgenţelor dogmatice, cultice şi canonice şi până la ajungerea la o olină comuniune.

3. Dialogul Ortodoxiei cu Biserica veche-catolică

Cum se cunoaşte, Biserica vechilor-catolici a luat naştere în când, în urma Conferinţei de la MQnchen, din 28 mai 1871, un grup portant de romano-catolici – clerici, profesori şi credincioşi – separat de Biserica romano-catolică pentru faptul că papa Pius al V (1846-1878) a proclamat la 18 iulie 1870, în şedinţa a IV-a a Con; Iui I Vatican, prin bulla „Pastor aeternus”, dogma primatului pap a infailibilităţii papale.

La primul Congres naţional al vechilor-catolici germani, ţinu Miinehen între 22-24 septembrie 1871, Biserica vechilor-catoiici declarat autocefală şi s-a organizat aparte cu clerul, liturghia şi Ti le lor, orientându-se în mare măsură după învăţătura şi tradiţia I ricii Ortodoxe a Răsăritului. Ea s-a unit cu Biserica Jansenistă d Utrecht (Ţările de Jos), despărţită de Roma din 1724.

La al II-lea Congres, ţinut între 20 şi 21 septembrie 1872 la K în Germania, Biserica vetero-catolică şi-a ales un episcop în pers< lui Joseph Hubert Reinkens, hirotonit de episcopul jansenist de De” ter (Olanda), pentru a avea harul sacramental pe baza succesiunii a tolice.

Paralel cu congresele naţionale, vechii-catolici au organizat şi < ferinţe de unire, la Bonn. Prima în 1874 şi a doua între 12-16 au; 1875. La aceasta au participat şi unele Biserici ortodoxe ca: Patria de Constantinopol şi Bisericile rusă, română, greacă şi sârbă. Bise Ortodoxă Română a fost reprezentată prin episcopul Melchisedec Dunării de Jos (1865-1879) şi Ghenadie Ţeposu, fost episcop al A: şului (1865-1868).

La 24 septembrie 1889, Bisericile vechi-catolice din Olanda, O mania şi Elveţia s-au organizat în Uniunea internaţională a vechil catolici, sau „Uniunea de la Utrecht”, la care au aderat în urmă şi; Biserici vechi-catolice din Europa şi America. Uniunea de la Utre şi-a dat ca organ suprem de conducere „Conferinţa internaţioni episcopală a vechilor-catolici”, care ţine congrese din doi în doi; încercările de apropiere şi colaborare dintre Biserica ortodoxe Biserica vechilor-catolici au început chiar de la primul lor congres 1871. În timpul nostru, vechii-catolici, în număr de aproape un Hon, sâht răspândiţi în Germania, Olanda, Belgia, Austria, Elveţia, Pe nia, Anglia, Statele Unite şi în alte ţări.

Un eveniment important în istoria relaţiilor Bisericii Ortodoxe Biserica vechilor-catolici îl constituie vizita oficială făcută între 27 m tie-5 aprilie 1962 de o delegaţie a Bisericii vechi-catolice, în frunte arhiepiscopul Andreas Rinkel de Utrecht, la Patriarhia Ecumenică Constantinopol, pentru a discuta problema unirii celor două Biserici

Conferinţa a IlI-a panortodoxă de la Rhodos, ţinută între 1- noiembrie 1964, în comunicatul final a hotărât să se instituie o Corni teologică interortodoxă care să înceapă dialogul teologic cu o Comi teologică corespunzătoare din partea Bisericii vechi-catolice, după legerea comună a ambelor Biserici.

Comisia interortodoxă pentru pregătirea dialogului cu Biserica le-catolică, întrunită la Belgrad (Jugoslavâa), între 1-15 septembrie >, la care au participat 19 delegaţi din partea a 11 Biserici Ortodoxe, ă în comunicatul final punctele de credinţă asupra cărora Biserici-) rtodoxe sunt de acord cu vechii-catolici, începând cu conferinţele nale de la Bonn din 1874 şi 1875 şi conferinţa de la Bonn din 1931, um şi punctele de credinţă care necesită o aprofundare din partea elor părţi.

Comisia interortodoxă a ajuns la încredinţarea că învăţătura dog-că a Bisericii vechi-catolice nu este deplin formulată, nu este sta-ică şi nici suficient cunoscută de Bisericile Ortodoxe. În plus, vechii-ici n-au informat complet pe ortodocşi despre totalitatea învăţătu-) r. Comisia arată 10 puncte asupra cărora Biserica vechilor-catolici acord cu Biserica ortodoxă.

În fine, comisia interortodoxă recomandă Patriarhiei Ecumenice ca; ară arhiepiscopului de Utrecht o expunere mai precisă a punctelor ¦edinţă a Bisericii vechilor-catolici.

La rândul ei, Biserica veehe-catolică a alcătuit din sânul ei o comi-sologică pentru dialogul cu ortodocşii, care s-a întrunit la Bonn, 24-25 aprilie 1967, spre a întocmi un plan de lucru în vederea ţiilor cu ortodocşii.

Doua reuniune a comisiei teologice interortodoxe pentru dialogul îchii-catolici a avut loc între 16-24 octombrie 1970, la centrul ox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambesy-Geneva. După ce a ascultat noile rapoarte ale membrilor ei şi s-au studiat texte oficiale prezentate de Biserica vechilor-catolici şi anume: insirea de credinţă, prezentată Patriarhiei Ecumenice şi celorlal-; erici ortodoxe; Declaraţia asupra lui „Filioque” şi Declaraţia asu-ntâietăţii în Biserică, precum şi unele scrieri ale teologilor vechiei, comisia a constatat că s-a ajuns la un acord deplin între cele Biserici asupra următoarelor puncte de credinţă:

1. Asupra Sfintei Scripturi şi a Tradiţiei în viaţa Bisericii;

2. Asupra canonului Sfintei Scripturi;

3. Asupra celor şapte Sinoade ecumenice; i. Asupra necesităţii succesiunii apostolice;

5. Asupra doctrinei Sfintei Treimi; î. Asupra faptului că „credinţa trăită în dragoste” este o condiţie a mântuirii; '. Asupra celor şapte Taine; î. Asupra cinstirii şi venerării datorate Maicii lui Dumnezeu şi sfinţilor; ' Asupra venerării datorate sfintelor icoane şi moaştelor;

Asupra rugăciunilor pentru morţi;

Asupra respingerii inovaţiilor catolice ca: primatul şi infaili bilitatea papală, imaculata concepţie a Sfintei Fecioare Măria, înălţarea cu trupul la cer a Sfintei Fecioare ş.a.

'misia a luat act cu satisfacţie de noua declaraţie a vechilor-ca-îsupra respingerii lui „Filioque”, deoarece ei acceptă învăţătura

Bisericii primare despre Tatăl, ca singurul principiu, cauză şi izvor în dumnezeiasca Treime („Biserica Ortodoxă Română”, LXXXVIII (1970), nr. 9-10, p. 1009-1011).

Alte puncte de credinţă au fost cercetate în spiritul dragostei lui Hristos la o nouă întrunire care a avut loc la Bonn, între 22-30 iunie 1971.

După o activitate de cercetare teologică desfăşurată paralel de cele două comisii, a avut loc o conferinţă între Comisia interortodoxă şi Comisia vechilor-catolici la Centrul ortodox de la Mânăstirea Penteli, lângă Atena, între 9-14 iulie 1973, precedată de o şedinţă de lucru a Comisiei interortodoxe la acelaşi centru între 5-8 iulie 1973, pentru a se evalua stadiul de pregătire în vederea începerii dialogului teologic dintre cele două Biserici.

Comisia mixtă, formată din Comisiile celor două Biserici, a aprobat pentru dialogul teologic oficial următoarele teme:

— Teologia, cu subcapitolele următoare: (1) Sfânta Treime; (2)

Revelaţiadivină şi transmiterea ei – Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradi ţie; (3) Canonul Sfintei Scripturi.

— Hristologia, cu următoarele subcapitole: (1) întruparea Cuvântului veşnic al lui Dumnezeu; (2) Unirea ipostatică; (3) Învăţătura de spre Maica Domnului şi punctele de vedere în dezacord cu această în văţătură.

— Eclesiologia, cu următoarele subcapitole: (1) Fiinţa şi semnele caracteristice ale Bisericii; (2) Unitatea Bisericii şi Bisericile locale; (3) Limitele Bisericii; (4) Autoritatea Bisericii şi autoritatea în Biserică: (5) Infailibilitatea Bisericii; (6) Cele şapte Sinoade ecumenice şi sinoadele locale aprobate de acestea; (7) Necesitatea succesiunii apostolice şi canonicitatea ierarhiei Bisericii vetero-catolice; (8) Corpul Bisericii; (9) Problema intercomuniunii.

Aceste trei teme au fost dezbătute la sesiunea de lucru a Comisiei mixte care a avut loc în iulie 1975. Pentru sesiunile de după 1975, Comisia mixtă întrunită la Mânăstirea Penteli a fixat alte trei teme care să cupindă Soteriologia, Sfintele Taine şi Eshatologia. Situaţia teologică şi mai ales cea eclesiologică a Vechilor-Catolici devine tot mai complicată pentru că ei au multiple contacte şi dialoguri cu unele Biserici de tip protestant din Spania, Portugalia şi Filipine, care constituie o piedică serioasă în realizarea intercomuniunii dintre Ortodoxie şi Biserica vechilor-catolici („Biserica Ortodoxă Română”, XCI (1973), nr. 7- 8, p. 808-813).

Teologii ortodocşi şi vechi-catolici care au fost desemnaţi să studieze aceste teme s-au întrunit între 25-29 septembrie 1974, la Mor-schach ob Brunnen, în Elveţia, şi au apreciat că poate avea loc prima întrunire a Comisiei teologice mixte a celor două Biserici, pentru începerea dialogului oficial („Biserica Ortodoxă Română”, XCII (1974), nr. 9-10, p. 1202-1205).

Prima întrunire a Comisiei teologice mixte pentru dialogul oficial dintre Biserica ortodoxă şi Biserica veche-catolică a avut loc la Chambesy-Geneva între 20-28 august 1975. Au luat parte treizeci de epis-copi şi teologi.

Comisia a discutat problemele în legătură cu Teologia: (1) Sfânta freime; (2) Revelaţia divină şi transmiterea ei; (3) Canonul Sfintei Scripturi; şi problemele în legătură cu Hristologia: (1) întruparea Cu-nntului lui Dumnezeu; (2) Unirea ipostatică.

S-a hotărât ca ultimul punct al hristologiei, învăţătura despre Maica Domnului şi cele nouă teme ale Eclesiologiei să fie discutate de o sub-omisie mixtă la sfârşitul lunii iulie 1976 („Biserica Ortodoxă Română”, [CUI (1975; nr. 7-8, p. 870-872).

Comisia teologică mixtă pentru dialogul dintre Bisericile ortodoxe i Biserica vechilor-catolici s-a întrunit pentru a doua oară la Chambesy, proape de Geneva, între 23-30 august 1977, pentru a redacta textele? Feritoare la credinţa comună a celor două Biserici despre Sfânta ecioară Măria şi Esenţa şi însuşirile Bisericii. Textele vor fi supuse apoi orobării autorităţilor superioare ale celor două Biserici (Service Ortho-3xe de Presse et d'Information – „S. O. P.” – Paris, sept.

— Oct. 1977, D. 21, p. 3). Următoarea şedinţă a Comisiei se va ţine în 1979.

A treia întrunire a Comisiei teologice mixte pentru dialogul teogic oficial dintre Biserica ortodoxă şi Biserica veche-catolică a avut c la Bonn, în R. F. Germania, între 20-24 august 1979. Potrivit cu itărârile luate de Comisia teologică mixtă la cea de a doua ei întrunire

Chambesy, între 23-30 august 1977, la baza discuţiilor de la Bonn stat o serie de texte comune în legătură cu Eclesiologia, pregătite de subcomisie mixtă ortodoxo-vechi-catolică, în sesiunea de la Mânăstirea nteli (lângă Atena) între 24-31 august 1978.

' Comisia teologică mixtă ortodoxo-vechi-catolică întrunită la Bonn, re 20-24 august 1979, a adoptat următoarele texte în legătură cu esiologia: Unitatea Bisericii şi Bisericile locale; Hotarele Bisericii. În hotărârile luate se subliniază că „Biserica Una pe pământ există multe Biserici locale, a căror viaţă are drept centru al ei celebrarea xmezeieştii Euharistii în comuniune cu episcopul canonic şi cu prez-erul acestuia…”.

Referitor la hotarele Bisericii, Comisia mixtă consideră că „nu este putinţă să se pună hotare puterii lui Dumnezeu, „Cel care voieşte ca oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină„ Fim. 2, 4). Considerând astfel problema hotarelor Bisericii, iar uni->a Bisericii ca Trup al lui Hristos fiind concepută într-un sens mai '„ sunt chemaţi toţi cei ce cred în Hristos, ca în iubire, sinceritate şi iare să caute dialogul unii cu alţii şi să se roage necontenit pentru abilirea unităţii credinţei şi a comuniunii depline a Bisericii…„ (Texte ^use de Pr. prof. Ştefan Alexe, în „Ortodoxia”, XXXII (1980), nr. 3, 65-569, aici p. 567 şi 569).

A patra întrunire a Comisiei teologice mixte pentru dialogul teo-2 ortodoxo-vechi-catolic a avut loc între 15-22 septembrie 1981 la) rsk-Moscova. S-au discutat următoarele patru teme: (1) Autorita-Bisericii şi în Biserică; (2) Infailibilitatea Bisericii; (3) Sinoadele Biii; (4) Necesitatea succesiunii apostolice. Aceste teme au fost pregătite de Subcomisia mixtă ortodoxo-vechi-catolică la întrunirea de lâerna – Elveţia, între 9-13 martie 1981.

A cincea întrunire a Comisiei teologice mixte pentru dialogul or doxo-vechi-catolic s-a ţinut între 3-10 octombrie 1983, la Chambesy Geneva, Centrul ortodox al Patriarhiei Ecumenice. In această sesiu au fost discutate cele trei texte pregătite de subcomisia mixtă de dia: la Mânăstirea Penteli, lângă Atena, între 15-18 martie 1983, şi anum (1) Capul Bisericii; (2) Opera mântuitoare a lui Hristos; şi (3) Lucrai Sfântului Duh în Biserică şi însuşirea mântuirii.

A şasea întrunire a Comisiei teologice mixte pentru dialogul or doxo-vechi-catolic a avut loc între 30 septembrie – 5 octombrie 19 la Amersfoort, în Olanda, oraş situat în apropiere de Utrecht. S-au st diat şi adoptat textele referitoare la Tainele Bisericii: Botezul, M ungerea şi Euharistia, alcătuite de Subcomisia mixtă ortodoxo-vecl catolică la întrunirea de la Kavala şi insula Thassos între 23-28 se tembrie 1984. Între 30 iunie – 10 iulie 1986, s-a întrunit la Minsk, U. R. S. S., Subcomisia mixtă ortodoxo-vechi-catolică în vederea pregă rii temelor dialogului teologic pentru a şaptea întrunire a Comisiei tt logice mixte a celor două grupe de Biserici.

Cea de a şaptea întrunire a Comisiei mixte ortodoxo-vechi-catoli a avut loc la Kavala, vechiul Neapole, Grecia, între 12-19 octomb] 1987. Au participat ierarhi şi teologi din aproape toate Bisericile ort doxe locale, iar Bisericile vechi-catolice au fost reprezentate de deleg veniţi din Olanda, Germania, Elveţia, Austria, Polonia, S. U. A. şi Canac

În cadrul 'sesiunii au fost analizate multe documente. Au fost ale tuite şi semnate în comun textele referitoare la celelalte Taine ale Bij ricii: Mărturisirea, Preoţia, Nunta şi Maslul. S-au aprobat, de asem i: ea, temele: învăţătura despre sjârşitul lumii şi Comuniunea bise ceaşcă – premise şi consecinţe.

Este de remarcat că de ambele părţi s-au depus eforturi lăudab pentru a ajunge la acorduri depline în formularea acestor puncte credinţă, care constituie premise pentru viitoarea unitate eclesială celor două Biserici.

4. Dialogul Bisericii ortodoxe cu Biserica anglicană

Legăturile de prietenie şi colaborare dintre Biserica ortodoxă şi I serica anglicană au început din timpul patriarhului ecumenic Kiril L karis (f 1638) şi au fost continuate de Mitrofan Kritopulos (1589-163! Patriarhul Alexandriei între 1636-1639, care a petrecut între 1613 1615 şi 1638-1639 în Ţara Românească, unde a murit în primăva anului 1639, fiind înmormântat la Mitropolia din Târgovişte.

Aceste legături s-au intensificat îndeosebi după primul război mo dial (1914-1918), când s-a pus problema recunoaşterii validităţii hir toniilor anglicane de către Bisericile Ortodoxe.

În urma tratativelor dintre Patriarhia. De Constantinopol şi Biseri Anglicană, patriarhul ecumenic Meletie al IV-lea Metaxakis (1921-192

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice au recunoscut validitatea hi-toniilor anglicane la 22 iulie 1922, în timpul Primatului Angliei T. Davidson (1903-1928).

Validitatea hirotoniilor anglicane a fost recunoscută apoi la 27 fe-uarie/12 martie 1923 de către Patriarhia Ierusalimului, sub păstoria triarhului Damian (1897-1931), iar la 7-20 martie 1923 de către hiepiscopia insulei Cipru.

Patriarhia Alexandriei a recunoscut de asemenea validitatea hiro-liilor anglicane la 20 noiembrie 1930, în urma discuţiilor dintre cele jă Biserici, care au avut loc la Londra între 15/18 iulie 1930, în îpul patriarhului Meletie al II-lea (1926-1935), fost patriarh ecumesub numele de Meletie al IV-lea (1921-1923), şi în timpul Primatu-Angliei Cosmo Gordon Land (1928-1942).

De asemenea Biserica Ortodoxă Română a recunoscut validitatea otoniilor anglicane la 8 iunie 1935, în timpul patriarhului Miron 25-1939), iar Arhiepiscopia Greciei, în 1939.

Discuţii în vederea apropierii şi colaborării au loc din 1956 între erica anglicană şi Biserica ortodoxă rusă.

Bisericile ortodoxe, întrunite între -23 septembrie şi 1 octom-= 1963, la prima conferinţă panortodoxă de la Rhodos, au hotărât să iieze posibilitatea cultivării şi dezvoltării relaţiilor şi modalităţilor tre ele şi Biserica Anglicană.

La a IlI-a conferinţă panortodoxă de la Rhodos, întrunită între 15 noiembrie 1964, s-a hotărât constituirea imediată a unei Comisii ogice interortodoxe care să studieze posibilitatea unirii dintre Bise-ortodoxă şi Biserica anglicană.

Problema apropierii dintre Biserica ortodoxă şi Biserica anglicană pus de asemenea în Conferinţa Comisiilor teologice interortodoxe de 3elgrad, pentru pregătirea dialogului cu anglicanii şi vechii catolici,; a avut loc între 1-15 septembrie 1966. Conferinţa a împărţit te-e în trei categorii.

Mai importante sunt temele din categoria I-a, asupra cărora s7a rea-: un acord între anglicani şi Bisericile ortodoxe. Acestea sunt:

1. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie (condiţiile comuniunii tai-

— (1921; Lambeth, 1931; Bucureşti, ' 1935);

2. Despre Taine în genere (1921; Patriarhia de Constantinopol,

!; Lambeth, 1931; Bucureşti, 1935);

3. Sfânta Euharistie (1921; Londra, 1930; Bucureşti, 1935);

4. Despre Taina Preoţiei; Succesiunea apostolică; şi chestiunea vazţii hirotoniilor anglicane (Patriarhia de Constantinopol, 1922; Pahia Ierusalimului, 1923; Biserica Ciprului, 1923; Patriarhia AleIriei, 1930; Patriarhia Română, 1936).

O serie de teme au fost discutate, dar asupra lor nu s-a putut reaun acord deplin.

Altă serie de teme au fost considerate de ambele părţi ca insuficient îtate.

Comisiunea interortodoxă pentru dialogul cu anglicanii s-a întrunit entrul ortodox al Patriarhiei ecumenice de la Chambesy-Geneva, între 1-7 octombrie 1970, şi a hotărât să continue pregătirea dialogului teologic prin studierea tuturor subiectelor referitoare la unire.

Conform deciziilor luate de conferinţa a IV-a panortodoxă, care s-a. Întrunit între 8-15 iunie 1968 la Chambesy-Geneva, comisia anglo-ortodoxă este permanentă.

Următoarea întrunire a acestei Comisii a avut loc în prima jumătate: a lunii iulie 1971 la Helsinki, în Finlanda.

O subcomisie mixtă anglicano-ortodoxă s-a întrunit între 12-14 septembrie 1972 la Chambesy-Geneva, în Elveţia, pentru a discuta pe larg pregătirea primului dialog între reprezentanţii Bisericii Ortodoxe şi ai Bisericii Anglicane.

Prima sesiune a dialogului anglicano-ortodox a avut loc între 6-13iulie 1973 la Oxford, în Anglia.

Din partea ortodoxă s-au prezentat următoarele referate: (1) Lucrarea Duhului Sfânt ca tâlcuitor al Evangheliei şi dătător de viaţă; (2) Lucrarea răscumpărătoare a lui Iisus Hristos prin cruce şi înviere.

Comisia interortodoxă a cerut anglicanilor să precizeze în scris: 1) Modul în care Biserica anglicană înţelege unirea ei cu Biserica ortodoxă; 2) Posibilitatea unirii Bisericii anglicane cu cea ortodoxă, având în vedere intercomuniunea pe care Biserica anglicană s-a hotărât să o practice cu diferite Biserici luterane şi cu acelea ale Comuniunii Indiei de Sud; 3) Modalitatea după care vor deveni obligatorii hotărârile dialogului teologic anglicano-ortodox pentru toată comuniunea Bisericilor anglicane; 4) Poziţia şi autoritatea celor treizeci şi nouă de articole de credinţă în tradiţia anglicană şi Anglicanismul de azi.

Anglicanii au răspuns că ele trebuie să fie interpretate în sensul Cărţii Comune de rugăciune (The Common Prayer Book), al cărei cuprins e mult mai apropiat de spiritul Bisericii ortodoxe.

Comisia anglicano-ortodoxă întrunită la Oxford în iulie 1973 a ho-tărit ca lucrările pentru pregătirea dialogului doctrinal dintre cele două Biserici să continue în 1974 şi 1975 în trei subcomisii, fiecare subcomisie având de discutat una dintre aceste trei teme: -¦ Inspiraţie şi Revelaţie în Sfânta Scriptură; – Autoritatea Sinoadelor; – Biserica, comunitate euharistică („Biserica Ortodoxă Română”, XCI (1973), nr. 7-8, p. 802-803).