Ioan Ramurean Si Milan Sesam

Din 1875 s-a înfiinţat la Cernăuţi, în Bucovina de Nord, o Facul-ate de teologie ortodoxă, la care, pe lângă studenţii români, au studiat fj studenţi ruteni, sârbi şi bulgari. Dintre profesorii de teologie de aici, îmântim pe apologeţii V. Găină şi N. Cotos, pe exegeţii Teodor Tar-tavschi şi V. Gheorghiu, pe liturgistul V. Mitrofanovici, pe canonistul falerian Şesan şi pe eruditul istoric Eusebiu Popovici (f 1922), care ie-a lăsat cel mai complet tratat de Istorie Bisericească Universală, icris în limba germană şi tradus în româneşte de fostul mitropolit al Jngrovlahiei Atanasie Mironescu (ed. 4-a, t. I-IV, Bucureşti, 1925- L928).

Dintre înalţii ierarhi de azi ai Bisericii Ortodoxe Române, care -ontribuie prin scrisul lor la promovarea culturii teologice româneşti, imintim pe Patriarhul Iustin Moisescu (f 31 iulie 1986), care a publicat lucrări valoroase în domeniul Patrologiei şi în studiul Noului Testament; pe fostul mitropolit al Ardealului Nicolae Mladin (f 4 iunie 1986), care a publicat studii interesante în domeniul Moralei creştine; pe I. P. S. Mitropolit Nicolae Corneanu al Banatului, care a publicat şi publică studii valoroase în domeniul Patrologiei şi Patristicii; pe I. P. S Mitropolit Antonie Plămădeală al Ardealului, care a publicat şi publics studii în domeniul teologiei dogmatice şi în problemele ecumenismului actual; pe I. P. S. Mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei, care a publicat şi publică lucrări valoroase în domeniul Patrologiei şi al Istoriei Bisericii Ortodoxe Române.

Dintre foştii profesori ai Facultăţilor de teologie şi ai Institutelor teologice ale Patriarhiei Române, care au contribuit la promovarea şi îmbogăţirea culturii teologice, menţionăm: în studiile biblice şi de exegeză: Pr. prof. Vasile Gheorghiu (f 1959); Pr. Ioan Popescu-Mălăieşti (t 3 aprilie 1953); Pr. Haralambie Rovenţa (f 17 iunie 1946); Pr. Gale Galaction (f 8 martie 19.61), traducătorul Bibliei în limba română modernă, împreună cu Preotul V. Radu (f 1940); Diacon N. Nicolaescu (f 4 martie 1977); Pr. Grigorie Marcu (f 1 ian. 1987).

În Istoria Bisericească Universală şi Istoria Bisericii Române, ai publicat studii interesante şi numeroase documente: C. Erbiceanu (} 1913), D. Demetrescu (f 3 iunie 1926), N. Dobrescu (f 10 iulie 1914), Pr Nic. M. Popescu (f 11 februarie 1966), Teodor M. Popescu (f 4 aprilie 1973). Care a pus bazele istoriei bisericeşti universale erudite, în Biserica Ortodoxă Română; Pr. Gh. I Moisescu (f 20 sept. 1974), Pr. Milan Şesan (f 7 iunie 1981), Pr. Teodor Bodoqae, Pr. Ioan Rămureanu (f 27 sept. 1988).

În domeniul Patrologiei şi Patristicii au publicat numeroase traduceri din Sfinţii Părinţi, precum şi studii: Pr. Olimp Căciulă, Pr. Dumitru Fecioru, Pr. Ioan Coman (f 11 martie 1987), care a publicat şi tre: volume de Patrologie (Bucureşti, 1984, 1985, 1988).

În Dogmatică şi Istoria Religiilor a publicat lucrări valoroase Preotu! Ioan Mihălcescu (f 3 aprilie 1948), profesor de mare prestanţă în lumeL ortodoxă, care a ajuns apoi, între 1939-1947, mitropolit al Moldovei ş: Sucevei, luând numele de Irineu. De asemenea în Istoria religiilor a publicat valoroase studii Diaconul Emilian Vasilescu (f 19 iunie 1985) succesorul la catedră al Pr. prof. Ioan Mihălcescu.

În Dreptul canonic şi bisericesc menţionăm pe Pr. Valerian Şesan (f 1940), D. Boroianu (f 8 sept. 1941), Prof. Iorgu Ivan şi Preotul prof Liviu Stan (f 1 aprilie 1973).

În domeniul Moralei creştine amintim pe Arhim. Luliu Scriban („f 1949), Pr. Constantin Nazarie (f 21 martie 1926), Şerban Ionescu (f 1< iunie 1974), Prof. Constantin Pavel ş.a.

În domeniul îndrumărilor misionare amintim pe Vasile Ispir (f ' iulie 1947).

În Liturgică, Preotul Petre Vintilescu (f 12 iunie 1974) ne-a lăsai studii importante în domeniul istoriei Liturghiei, al imnologiei creştine şi al îndrumării pastorale, precum şi Pr. Ene Branişte (f 18 febr. 1984) 34 – Istoria Bisericească Universală Voi. II în domeniul Istoriei Bisericii Ortodoxe Române menţionăm pe: Pr. heorghe I. Moisescu (f 20 sept. 1974), Pr. Alexandru Ciurea, Pr. M-: lae Şerbănescu, Pr. Mircea Păcurariu.

Menţionăm că la îndemnul şi cu sprijinul răposatului Patriarh stin Moisescu s-a început din 1979 traducerea şi publicarea în limba mână a scrierilor mai importante ale Părinţilor şi scriitorilor biseri-şti din secolele I-VIII, dintre care au apărut până în prezent aproa-20 de volume. Colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti” – în limba mână – este o lucrare foarte valoroasă şi utilă pentru dezvoltarea lturii teologice româneşti şi ea cinsteşte în mod cu totul deosebit Bi-rica Ortodoxă Română, pe iniţiatorul acestei lucrări, vrednicul de menire Patriarh Iustin Moisescu, care a supravegheat îndeaproape ariţia ei, precum şi pe continuatorul acestei opere, actualul Intâistă-; or al Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Patriarh octist.

În Dogmatică menţionăm pe Prof. N. Chiţescu, Pr. D. Stăniloae şi. Isidor Todoran (f 29 mai 1985). Prof. Nicolae Chiţescu, Pr. prof. Dor Todoran şi Pr. prof. I. Petreuţă au publicat Teologia Dogmatică Simbolică, voi. I-II Bucureşti, 1958. Pr. prof. Dumitru Stăniloae a blicat Teologia Dogmatică Ortodoxă pentru Institutele Teologice (3 îume, Bucureşti, 1978), care a fost apoi tradusă în limba germană de rmann Pitters sub titlul Ortliodoxe Dogmatik, cu o Introducere de rgen Moltmann, în Colecţia „Okumenische Theologie”, t. 12, Benziger rlag – Giitersloeh Verlaghaus Mohen, 1985.

În Bizantinologie, menţionăm pe Prof. Alexandru Elian şi pe Prof. Lilian Popescu.

E) în Biserica ortodoxă sârbă cei mai culţi ierarhi în secolele XIX

K. X au fost mitropoliţii Ştefan Stratimirovici al Karloviţului, Mihail al gradului şi Nicolae Vladimirovici al Ohridei (Macedonia). Istoricii

? Riceşti cunoscuţi sunt/. Şi D. Ruvaraţ; canonişti mai importanţi: iici şi Nicodim Milaş; liturgişti şi predicatori: L. Marcovici, Nica-

¦ ş.a. Un mare teolog actual este mitropolitul Iustin Popovici, speist în dogmatică. Din 1966, Biserica sârbă a tipărit multe cărţi de t şi teologie; între altele semnalăm Vieţile Sfinţilor în 12 volume.

F) în Biserica ortodoxă bulgară cei mai cunoscuţi ierarhi cărturari fost mitropoliţii Clement şi Ştefan, iar dintre teologi s-a remarcat chip deosebit canonistul şi dogmatistul Pr. Ştefan Ţankov (f 1965).

Istorie a publicat valoroase studii I. Snegarov. Mai amintim pe liturul Goşev, pe profesorii Paşev, Dulgherov ş.a.

În general, se constată că literatura teologică ortodoxă s-a dezvol-mult de la 1800 până astăzi în toate Bisericile ortodoxe. Linia tradi-Lalistă, legătura ei cu învăţătura Sfinţilor Părinţi, a fost mereu vexată şi adâncită cu mijloace de cercetare moderne, la înălţimea cer-itorilor din Apus. O greutate în cunoaşterea acestei literaturi o pre-ă faptul că limbile naţionale în care s-au scris lucrările teologice >doxe nu sunt înţelese de apuseni, şi nici chiar răsăritenii de difeneamuri nu înţeleg măcar în parte aceste limbi. În secolul nostru, fost puse în circulaţie, mai ales de unii teologi din afara ţărilor ortodoxe, îndeosebi din Franţa şi America, diferite moduri de teologii cî: teologia persoanei, teologia liturgică, teologia icoanei, teologia etnică, teologia culturii, teologia confesională, teologia ecumenistă, care se ocupă cu unele aspecte unilaterale ale teologiei ortodoxe; de aceea au şi dispărut şi dispar repede, ca şi unele melodii la modă.

G) Reviste bisericeşti. Pentru îmbogăţirea literaturii şi culturii teologice şi actualizarea ei, un rol important l-au avut şi-1 au în toate Bisericile ortodoxe surori revistele teologice. Amintim în cele ce urmează pe cele mai importante:

Patriarhia de Constantinopol a editat din 1844 până în 1923 revista bilunară „'ExxXTjoiaatixT) 'AX^Seta” (= Adevărul bisericesc), plină de studii teologice serioase şi interesante. De asemenea, din anul 1937 a edi: at revista „Ortodoxia”, organul oficial al Patriarhiei Ecumenice; iar dir 1951, ziarul bisericesc săptămânal „Apostolos Andreas”, ambele în limba greacă modernă, care şi-au încetat existenţa în 1964, din cauza conflictului ivit între Grecia şi Turcia, referitor la insula Cipru.

Arhiepiscopia ortodoxă greacă a Americii de Nord şi de Sud de suc jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, din 11 mai 1922, cu sediul la Ne „York, are ca buletin oficial din 1939 „The Orthodox Theological Review> (= Revista teologică ortodoxă).

Institutul teologic numit Holy Cross (= Sfânta Cruce), care funcţionează în localitatea Brookline, lângă Boston, în statul Massachusetti (U. S. A.), publică din 1954 revista „The Orthodox Observer” (= Observatorul ortodox). Alte reviste sunt: „Ethnikos” şi „Kyjpoi;” (= Predicatorul).

Patriarhia Alexandriei editează din 1908, în limba greacă, revistei* bilunare: „'ExxXTjaictaTixo? I|”cpoO> (= Farul bisericesc); „nâvxatvo<;”= (Pan tainos) şi „'AvdXsxxa” (= Analecta), din 1952, publicată de două ori p< lună de Biblioteca Patriarhală din Alexandria.

Patriarhia Antiohiei a editat în limba arabă, la Damasc, din 1SO (până în 1914 revista „Al-Nimat” (= Harul); la Beirut, „Al-Mur” (= Lu mina). Din 1954, editează la Damasc, în limba greacă, revista „Al-Imam> (= Credinţa).

La Brookline se editează pentru credincioşii arabi originari din şi ria şi Liban, în limba engleză, revista „The World” (= Lumea), car< este buletinul oficial al Arhiepiscopiei siriano-antiohiene de New York

Patriarhia Ierusalimului are ca revistă oficială „Nsoc Stwv” (= rSion), în limba greacă modernă.

Arhiepiscopia autocefală a insulei Cipru publică, în limba neo greacă, din 1941 revista <„LuK” (= Lumina), iar în oraşul Larnaca, re vista „'ExxXTjaicmxoS Kvjpoi;” (= Propoveduitorul bisericesc). Buletine oficial al Arhiepiscopiei insulei Cipru se numeşte „Apostolos Barnabas> editat pentru întâia oară în 1918; încetând apariţia în 1923.

— Apare îi 1929, apoi, după o întrerupere între anii 1936-1939, reapare cu regu laritate până astăzi. Între anii 1954-1956 s-a editat bilunar revâst „Ey. XX7) oiaoTi-/. Ov J^a„ (= Tribuna bisericească), care în 1959 şi-a schim bat titlul în „'ExxXvjaiaaTty. T] ZWTJ„ (= Viaţa bisericească), titlu sub car i'JSJtUOADA A ŞASEA ipare în continuare. Între 1944-1954 a apărut revista „'EXitls” (= Speranţa).

Biserica Ortodoxă a Greciei editează numeroase publicaţii teologice, lintre care mai importante sunt: „'ExxXTjata” (= Biserica), revista ofi-: ială a Bisericii Eladei, care apare din 1923, sub conducerea Arhi-piscopului Atenei, şi revista „Theologia” din 1958, la Atena, în care e publică importante studii de teologie. „'HjispoXoifiov trfi 'Ex/X'/jaiaţ TTJS 3XXcov7j iupâou” (= Glasul Domnului), revistă de zidire sufletească, şi H [i. Epo8etxx7j? TTJÎ 'Ey-xX^atac„ (= Almanahul Bisericii), care apare de semenea o dată pe lună. Din 1968 apare „Buletinul de informaţii al 'isericii Greciei”.

În trecutul apropiat Biserica Greciei a mai avut revistele: „Turco?” = Presa) din 1961; „'AvâitXaot?” (= Renaşterea), revista preoţilor; J (= Viaţa), revista Asociaţiei creştine „Viaţa”; „'Ispo? SovSeafAo?” Legătura sacră), revista Uniunii generale a clerului; „'Op068oSo? Ts (|) i?” (= Gândirea ortodoxă).

Facultatea de teologie din Tesalonic editează revista „Grigorios alamas”.

Alte reviste bisericeşti apar în provincie pe lângă Mitropoliile gre-'şti de seamă.

În Biserica ortodoxă rusă cele patru Academii duhovniceşti din oscova, Petrograd, Kiev şi Cazan aveau fiecare câte o revistă teolo-că. Cea mai veche era „Legătura creştină” publicată de Academia ihovnicească din Petrograd, între anii 1821-1917; Revista Academiei ihovniceşti din Moscova a apărut între anii 1843-1886 şi 1892-1918; îvista „Trudi” a Academiei duhovniceşti din Kiev a apărut între anii 70-1917, iar revista „Convorbiri” a Academiei din Cazan a apărut tre anii 1855-1917. Pe lângă acestea au apărut în Biserica rusă o mul-ne de periodice, scoase de eparhii sau de Asociaţii preoţeşti. Astăzi. Triarhia rusă de Moscova editează următoarele reviste şi publicaţii ntru studii: „Jurnal Moskovskoi Patriarhii” (= Revista Patriarhiei de) seova), în limba rusă şi în limba engleză, aceasta din urmă la Lon-a din 1971; „Studii teologice”, un anuar voluminos, tipărit la Mos-sa, în limba rusă, în care profesorii Academiilor duhovniceşti din >scova şi Petersburg îşi publică studiile lor; „Buletin de informaţii”, îtat de Serviciul de Relaţii externe bisericeşti, în limba rusă; „Mes-] er de l'Exarchat du Patriarche Russe en Europe Occidentale”, care îre la Paris pentru Bisericile ruse din Europa occidentală; „Stimme ' Orthodoxie”, care apare în fostul Berlin de Răsărit pentru Bisericile ie din Europa centrală; „One Church” (= O singură Biserică), revista iericii ortodoxe din America, fosta Mitropolie rusă, care apare ia New -k pentru ruşii din Statele Unite şi Canada.

Biserica Ortodoxă din Ucraina, care aparţine de Patriarhia de Mos-ra, editează la Kiev revista „Pravoslavnâi Visnik” (= Vestitorul' Or-oxiei).

În Biserica Ortodoxă Română cel mai vechi periodic bisericesc est „Telegraful Român”, care apare la Sibiu din 1853. Revistele mai veci sunt: „Biserica Ortodoxă Română”, care apare la Bucureşti din 1874 ^. Candela„, între anii 1882-1946; „Revista teologică„, care a apărut 1 Sibiu între anii 1907-1947; „Studii teologice„, seria I-a, Bucureşt între 1929-1940 şi seria a Ii-a din 1949 până azi, scoasă de profesor de teologie; „Ortodoxia„, care apare la Bucureşti din 1949 şi care pv blică îndeosebi studii de doctrină ortodoxă; din decembrie 1989, apar publicaţia bilunară „Vestitorul Ortodoxiei Româneşti„, un organ oficij al Sfântului Sinod Român. „Romanian Orthodox Church News„ -Quarterly Bulletin, apare la Bucureşti din 1970, editat de Serviciul Re laţiilor externe al Patriarhiei Române. În afară de acestea, fiecare m: tropolie are revista ei, după cum urmează: la Iaşi, „Mitropolia Moldovei între anii 1925-1943, care din 1950 apare cu titlul de „Mitropolia Mo] dovei şi Sucevei”, fără întrerupere până azi; la Sibiu, „Mitropolia Ai dealului” apare din 1956; la Craiova „Mitropolia Olteniei” apare di 1950; şi la Timişoara apare „Mitropolia Banatului” din 1950. Per tru un scurt timp a apărut la Craiova, în 1943, „Revista de Iatori bisericească”, nr. 1, 2, 3.

Alte reviste apar în limba română pâentru bisericile româneşti di străinătate, dintre care cităm: „Almanahul parohiei ortodoxe român din Viena”, „Vestitorul” la Paris, „Altarul străbun” la Londra, „Car dela” la Stockholm, „Biserica Românească” la Milano, „Credinţa” î Statele Unite ale Americii şi Canada, „Altarul” la Melbourne îr. Au: tralia ş.a.

Biserica ortodoxă sârbă editează la Belgrad, din 1925, revista „Glai nik”, organul său oficial, şi „Bogoslovie” (= Ortodoxia), revista Făcu taţii de teologie din Belgrad; apoi „Teologski Pogledie” (= Vederi tec logice) ş.a.

Organul oficial al Bisericii bulgare este „Ţerkoven Vestnik” (= Ve: titorul bisericesc), din 1899. Mai editează şi revista „Duhovna Kulturc (=- Cultura spirituală), în care apar studii de teologie. Din 1928, prc fesorii Facultăţii de teologie din Sofia publică studiile lor în „Anuan Facultăţii de teologie din Sofia”.

Biserica ortodoxă din Cehoslovacia editează ca revistă oficială „G< los Pravoslavia” (= Glasul Ortodoxiei).

Biserica ortodoxă din Polonia editează revista „Ţerkovnii Viestnik (= Vestitorul bisericesc), care este buletinul ei oficial.

Ţinând seama de faptul că credincioşii şi clericii Bisericilor ortodox nu cunosc limbile naţionale ale popoarelor ortodoxe şi nu pot citi sti diile interesante care apar în revistele lor, ar fi necesară editarea un reviste de teologie ortodoxă într-o limbă de circulaţie universală, î care să se dea informaţii exacte şi bogate asupra tuturor problemei; actuale care preocupă lumea ortodoxă şi să se publice studii de valoai spre folosul tuturor, aşa cum s-a cerut la Congresul profesorilor de tec logie de la Atena, în 1936.

Să se vadă bibliografia de la capitolul precedent.

G. Florovsky, The way oi Orthodox Theology, Athens, 1962; M. J. Le Guil-LI, L'esprit de VOrthodoxie grecque et russe, Paris, 1961; Hans-Georg Beck, Kirche

Teologia românească

Conf. Diac. P. I. David, Distinşii iii ai Mitropoliei Olteniei, profesori în învă-nântul teologic superior, în „Mitropolia Olteniei”, XXXVIII (1986), nr. 4, p. 56-83; prof. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortdooxe Române, t. III, Bucureşti, 1981, 227-327, 432-460, 480-494; Idem, Cultura teologică românească între anii 1925-? 5, în „Studii teologice”, XXVII (1975), nr. 9-10, p. 416-438; Idem, Politica itulul ungar iată de Biserica românească din Transilvania în perioada dualismului '67-1918), Sibiu, 1986; Pr. prof. Ene Branişte, Tiparul şi cartea bisericească în! Cincizeci de ani de patriarhat (1925-1975), în „Biserica Ortodoxă Română”,: ill (1975), nr. 11-12, p. 287-300, 1421-1452; Studiile publicate de profesorii ititutelor teologice din Bucureşti şi Sibiu în De la theologie orthodoxe roumaine s origines ă nos jours, Bucarest, 1974, 528 p.; Pr. conf. Constantin Galeriu, Teo-fia română contemporană. Coordonate şi sinteză, în „Ortodoxia”, XXVIII (1976),

— 4, p. 447-472; Pr. prof. I. Rămureanu, Contribuţia teologilor şi istoricilor ¦ ericii Ortodoxe Române la cunoaşterea dezvoltării istorice a Bisericii Ortodoxe, „L'Eglise Orthodoxe Roumaine” – De la theologie Orthodoxe Roumaine des gines ă nos jours, Bucarest, 1974, p. 85-103; Idem, Preocupări şi studii de teorie istorică şi patristică, în „Studii teologice”, XX (1968), nr. 5-6, p. 365-388; prof. Milan Şesan, Probleme de istorie bisericească în expunerea cercetătorilor odocşi români, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXIX (1971), nr. 3-4, p. 382- 1; şi în limba franceză, în „De la theologie Orthodoxe Roumaine…”, p. 103-120;: m, Teologia ortodoxă în secolul XIX pină la 1848, în „Mitropolia Moldovei şi: evei”, XLVI (1970), nr. 1-2, p. 6-20; Teologia ortodoxă în secolul XIX, după, în „Mitropolia Banatului”, XX (1970), nr. 4-6, p. 277-283; Gh. Drăgulin, lodoxia în Teologia contemporană, în „Ortodoxia”, XI (1959), nr. 1, p. 145-158.

Conferinţe panortodoxe în secolul XX *

Conferinţele panortodoxe din secolul XX au o importanţă deose-ă pentru întreaga Biserică ortodoxă. Ele s-au ţinut din dorinţa şi: esitatea adoptării unor măsuri pentru asigurarea unităţii Bisericii odoxe printr-o colaborare frăţească mai strânsă între toate Bisericile; odoxe surori, a. Prima Conferinţă panortodoxă s-a ţinut Za Constantinopol, între mai şi 8 iunie 1923, în timpul patriarhului ecumenic Meletie IV Me-: akis (1921-1923). Au participat aproape toate Bisericile ortodoxe, excepţia Bisericii ortodoxe ruse. O importantă contribuţie a avut la iastă conferinţă Biserica Ortodoxă Română.

* Capitol redactat de Pr. prof. Ioan Rămureanu.

Problema principală pe care a discutat-o şi a rezolvat-o Conferir a fost reforma sau îndreptarea calendarului vechi sau iulian, rămas urmă cu 13 zile faţă de calendarul civil. După ample discuţii s-a hotar în şedinţa a M-a din 18 mai 1923, să se suprime cele 13 zile de întârzie ale calendarului vechi sau iulian, ziua de 1 octombrie socotindu-se 14 tombrie. Astfel s-a ajuns la echivalarea anului bisericesc şi civil cu an astronomic, solar sau tropic. S-a luat ca bază pentru această hotărî referatul lui Petru Drăghici, din Sibiu – România, întemeiat pe calc lele mişcării soarelui, şi referatul Prof. Milancovici, din Belgrad Iugoslavia, întemeiat pe mişcările lunii. S-a avut în vedere ca aceaj hotărâre să nu schimbe întru nimic fondul doctrinar-dogmatic şi canon al credinţei ortodoxe. Pastile se va serba în prima duminică după lui plină, după echinocţiul de primăvară, potrivit hotărârilor Sinodului ecumenic de la Niceea din 325. Lunile anului vor păstra acelaşi num de zile. Sărbătorile cu dată fixă nu-şi vor schimba datele pe care le-avut în trecut. Se va păstra catalogul sărbătorilor Bisericii ortodoxe şi în trecut.

S-au mai propus şi alte reforme ca: micşorarea numărului sărbăt rilor, problema căsătoriei a doua a preoţilor văduvi, scurtarea şi uşur rea posturilor, reducerea gradelor de rudenie şi uşurarea piedicilor căsătorie, vârsta intrării în cler a tinerilor, misiunea externă a Biseri ortodoxe ş.a.

Hotărârile Conferinţei panortodoxe de la Constantinopol referitog la îndreptarea calendarului n-au putut fi aplicate de toate Bisericile todoxe surori. Conferinţa a stabilit ca hotărârea ei referitoare la îndre tarea calendarului „să fie aplicată de fiecare Biserică Ortodoxă în par la momentul oportun, adică atunci când împrejurările vor fi favorab: îndreptărilor admise”.

Patriarhia de Constantinopol, Patriarhia Alexandriei, Patriarh Antiohiei, Patriarhia Română, Arhiepiscopia autocefală a Bisericii prului, Arhiepiscopia Greciei şi Bisericile ortodoxe din Albania, Polon Cehoslovacia şi Finlanda, precum şi Mânăstirea Vatoped din Munte Athos au adoptat calendarul îndreptat. Biserica Ortodoxă Română introdus încă de la 1 octombrie 1924, dată care a devenit 14 octombr

Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia n să, Patriarhia sârba şi 19 n năstiri din Sfântul Munte Athos au rămas până azi la calendarul n îndreptat, sau la „vechiul stil”.

Biserica bulgară a hotărât la 22 decembrie 1967 să introducă ne calendar începând cu ziua de 22 decembrie 1968. De asemenea, Biseri ortodoxă din Macedonia a hotărât să introducă noul calendar, care intrat în vigoare de la 20 decembrie 1968 (vezi: „Irenikon”, XLI (196 nr. 4, p. 590; nr. 3, p. 381).

B. La şapte ani după Conferinţa panortodoxă de la Constantincp din 1923, s-a simţit nevoia convocării unei noi Conferinţe panortodox Aceasta s-a întrunit între 8 şi 23 iunie 1930, în ziua Pogoririi Duhu Sjânt, la Mânăstirea Vatoped din Muntele Athos. Biserica Ortodoxă I mână a fost reprezentată de episcopul Lucian al Romanului şi arhier< Tit Simedrea. Conferinţa s-a ocupat în genere de pregătirea unui vii >sinod panortodox, care, la rândul lui, să pregătească un Sinod pan-odox. S-au propus spre studiere 17 teme, care pot fi înfăţişate în i categorii:

— In prima categorie se încadrează teme referitoare la organizarea disciplina internă a Bisericii ortodoxe, şi anume: întărirea şi reorga-area monahismului, educarea temeinică a tinerilor teologi, codificarea iţelor canoane, căsătoria a doua a preoţilor, divorţul, uniformizarea tanţelor bisericeşti.

Din punct de vedere liturgic, s-a prevăzut organizarea unui tipic iun pentru toate Bisericile ortodoxe.

— În a doua categorie intră probleme referitoare la relaţiile fră-

; i dintre Bisericile ortodoxe şi modul de proclamare a autonomiei şi utocefaliei unei Biserici ortodoxe.

— A treia grupă de teme se ocupă cu problema relaţiilor Biserir ortodoxe, atât în Răsărit cât şi în Apus.

S-a preconizat ca o nouă conferinţă să se ţină peste doi ani, în 1932, la Mânăstirea Vatoped, dar, din cauza unor împrejurări nefavorabile, asta nu s-a mai ţinut.

C. Congresul profesorilor de teologie ortodoxă din 1936. Intre 29 noiembrie şi 6 decembrie 1936, s-a întrunit la Atena pri-l congres al profesorilor de teologie ortodoxă. Iniţiativa convocării lui rţine Facultăţii de teologie din Atena. El a fost precedat de o con-nţă pregătitoare, care s-a întrunit în ianuarie 1936 la Bucureşti, la; a participat câte un delegat din partea Facultăţilor de teologie or-3xă de peste hotare, hotărând întocmirea unei liste de teme. Rapoartele prezentate la Congresul profesorilor de teologie ortodoxă la Atena de diferiţi delegaţi au fost analizate şi discutate în cadrul suă mari teme: