Istoria Romei

Aşadar pontificatul maxim asigura lui August cârmuirea religiei romane. Această demnitate conferea Principatului o indispensabilă bază religioasă si tradiţională. El cumula o excepţională cantitate de misiuni sacerdotale. Era feţial, membru al colegiului arvalilor, unul dintre cei şapte epuloni, titius, augur (începând din 41 î.C). Era uneori figurat în postura de augur, deoarece ţinea în mână bastonul curb, litus, însemn al au-guratului. între 37 şi 34 î.C, devenise conducător, magister, al colegiului cvinde-cemvirilor, al căror sacerdoţiu era pendinte de cultul lui Apollo. Era şi paznicul Cărţilor Sibylline. Cvindecemvirii sacrificiilor controlau religiile străine, netradiţionale, şi dirijau sacrificiile aduse zeilor . Cumulul demnităţilor religioase se adăuga cumulului competenţelor politice pentru a asigura lui August o putere absolută, până atunci neîntâlnită la Roma. Dar August a preluat şi alte atribuţii.

Alte atribuţii ale lui August

Se pare că August nu a dobândit niciodată o „grijă" sau „supraveghere a moravurilor şi a legilor", cura morum et legum, oficializată, instituţionalizată, deşi Suetoniu i-o atribuie (Aug., 27, 11); pe care însă îl contrazice însuşi August, în Res Gestae (Mon. Ane, 6). Robert Etienne susţine că această „supraveghere" nu a existat decât în mintea savantului german Anton von Premerstein. în schimb, August a exercitat stăruitor şi totdeauna puteri censoriale. In virtutea lor, a organizat, de trei ori, recensăminte ale populaţiei Imperiului: în 28 î.C, împreună cu Agrippa, în 8 î.C, singur, în 14 d.C, împreună cu Tiberiu. Am constatat că el a revizuit listele senatorilor şi cavalerilor. De asemenea frecvent August a legiferat, prin edicte, în materie de viaţă politică şi de moravuri. August a dirijat, practic aproape fără limită, alegerile noilor magistraţi. Concomitent şi-a propus şi a acţionat în direcţia epurării imoralilor, promovării austerităţii. Dacă August a introdus la Roma, cu precauţii şi ambiguităţi, o nouă alcătuire politico-instituţională, în materie de valori şi moravuri, el a preconizat o comportare conservatoare. S-a străduit să salveze moravurile şi structurile axiologice tradiţionale, în special fides şipietas.

Pe de altă parte August a preluat supravegherea aprovizionării cu alimente a populaţiei Romei, adică aşa-numita annonă. în vederea organizării acestei „supravegheri a annonei", cura annonae, a luat naştere un amplu aparat funcţionăresc. August a preconizat o abilă politică frumentară, deci de asistenţă publică, mai cu seamă în privinţa alimentelor de primă necesitate. A distribuit plebei banii lăsaţi prin testament de Iulius Caesar şi alte subsidii financiare. A admis la distribuţiile fru-mentare (cele de mărfuri alimentare), îndeosebi cerealiere, un mare număr de oameni. în anul 2 î.C, a recenzat plebea frumentară, cea care primea gratuit grâu public (Mon. Ane, 5; 15; DC, 55, 10, 1). Tocmai pentru că diminuase numărul plebeilor beneficiari de distribuţii frumentare, a

248

Eugen Cizek

acordat poporului un subsidiu, un congiarium, de 240 de sesterţi pe cap de locuitor. Repartizările de ajutoare alimentare se desfăşurau lunar, pe baza unui bon sau a unei cartele, plăcuţă de metal ori de fildeş. Sub Imperiu, plebeii frumentari posedau documente doveditoare de drept la ajutor alimentar. Plebea frumentară reunea un segment al populaţiei Oraşului, în temeiul listei nominale a beneficiarilor (I.L.S., 6045-6046). Cheltuielile rezultate din distribuţii erau transferate din trezoreria senatorială la cea imperială. August a dispus ca distribuţiile să fie dirijate de „prefecţi pentru grâul dăruit", praefecti frumenti dandi. Chiar în anticetate, Roma rămânea singurul loc privilegiat al Imperiului. Se crea o relaţie specială între principe şi plebea capitalei. De altfel, la 5 februarie 2 î.C, în al şaizecilea an de viaţă, se acordă lui August calitatea de „părinte al patriei", pater patriae, pe inscripţii -P.P., adică de al doilea ctitor al Romei, cu acordul tuturor, propus întâi de conciliul plebei şi refuzat de August şi apoi de senat la sugestia lui Valerius Messala (Suet., Aug., 58). August l-a acceptat şi timpul Romei a devenit augusteic. De altfel, încă din 6 î.C, o inscripţie, descoperită la Ugavo, în Hispania, îl proclamă pe August „părinte al patriei", pater patriae (C.I.L., II, 2107 = I.L.S., 96). August însuşi reliefează asumarea calităţii de pater patriae (Mon. Ane, 35), transformată într-un element esenţial al titulaturii (formula) imperiale. .Se consfinţea astfel patronatul suprem al lui August asupra romanilor. Totodată August, care, în 20 î.C, asumase supravegherea şoselelor, cura uiarum, s-a preocupat de combaterea incendiilor, care devastau Oraşul, de întreţinerea apeductelor şi a edificiilor publice şi sacre. Am reliefat mai sus multiplicitatea atribuţiilor sale religioase. La fiecare patru ani, August organiza jocurile care celebrau victoria de la Actium. Era posesorul scutului de aur, mai sus consemnat. Renunţase la însemnele basileiei, preluate de Iulius Caesar, dar conserva cununa de lauri şi ţinuta de triumfător. De altfel îşi rezerva monopolul triumfurilor militare, care traduceau o harismă divină .