Istoria Romei

Urbanismul lui August

într-adevăr August, cu toate eforturile lui Iulius Caesar, a aflat o Romă în cărămidă sau în lemn şi a lăsat-o în marmoră. Dar politica lui urbanistică a purtat prin excelenţă asupra edificiilor publice. Deşi nu au lipsit unele strădanii în vederea sistematizării şi deşi se ridică locuinţe, domus, relativ somptuoase, pe colina Palatinului, Palatium, şi în general casele private devin mai elegante, totuşi între limite îndeobşte modeste. în orice caz termenul de „palat", palatium, va emerge ulterior tocmai prin analogie cu locuinţele elegante ridicate acum şi mai ales sub Iulio-Claudieni pe colina Palatium, a Palatinului.

Afişând tradiţionalism axiologic, August iniţiază fie construirea, fie restaurarea unor temple la Roma. Am arătat că acest proces al unui urbanism ambiţios începuse înainte de 27 î.C. Nici un zeu nu a fost neglijat. Desigur, cel mai luxos templu a fost cel al lui Apollo, inaugurat oficial în anul 28 î.C, zeul privilegiat al principelui, divinitatea care patronase victoria de la Actium. însă a fost onorat şi zeul victoriei de la Philippi, Marş Ultor, adică Marte răzbunătorul, neîndoielnic, al uciderii lui Iulius Caesar. Prevăzută deci încă din 42 î.C, clădirea acestui templu a fost încheiată şi inaugurată abia în 2 î.C. în acelaşi moment, a fost inaugurat şi Forul lui August, la care ne vom referi mai jos. De altfel templul lui Marte, construit în marmoră, se înălţa în acest for. încheierea construirii, care a durat patruzeci de ani, a fost însoţită de sărbători somptuoase. S-au organizat o luptă de gladiatori, vânători desfăşurate în Marele Circ, în cursul cărora au fost ucişi 260 de lei, o bătălie navală, ce reconstituia celebra înfruntare de la Salamina, între atenieni şi medo-perşi. Templul se sprijinea pe colina unde se înghesuiau locuinţele populare din Subura, de care îl separa un zid imens, ca protecţie împotriva incendiilor. Comporta opt coloane pe fronton şi şapte pe laturile lungi. Interiorul templului era bogat decorat. în absidă se aflau statuile lui Marte şi a zeiţei Venus. Se reliefa aspectul militar şi triumfal al puterii principelui. Pe viitor, senatul se va reuni în acest templu ca să declare război şi să încheie pace. Aici vor aduce jertfe guvernatorii, înainte de a pleca spre provinciile care le erau repartizate. în afară de aceste temple şi de multe altele, clădite sau restaurate, ca de pildă cel al lui Castor şi Pollux, August a determinat realizarea altor construcţii de utilitate publică.

Deosebit de importante au fost Forul lui August şi Altarul Păcii. Principele a desăvârşit construirea Forului lui Caesar, din care nu s-a scos la lumină decât o treime din suprafaţa totală. De asemenea a construit în Forul roman-republican un templu al „divinului Caesar", diuus Caesar, chiar pe locul unde fusese incinerat corpul lui Iulius Caesar. Fusese inaugurat la 18 august 29 î.C. Printre altele, August a completat noul

local al Curiei senatoriale, ridicat de Iulius Caesar. Ni s-a conservat un altar rotund, înălţat probabil pe locul rugului funebru. Din Forul lui August nu s-a păstrat latura alăturată Forului lui Caesar. Pe lângă templul lui Marte, în Forul lui August se afla aula Colosului, la capătul porticului septentrional. Era bogat împodobit cu opere de artă, precum reprezentarea lui Alexandru al Macedoniei şi statuia uriaşă a Geniului lui August, protectorul gintei Iulia.

Statuia colosală a lui August domina porticul septentrional. Se pare că s-a conservat capul colosului, care măsoară, de la bărbie la creştetul capului, 1,20 m. Pe laturile acestui for se aflau porticuri semicirculare şi ample exedre, cu nişe dreptunghiulare, care adăposteau statui. Elementele arhitectonice şi pavimentul fuseseră realizate în marmoră colorată, importată din Asia Mică şi din Africa septentrională. în acest for se desfăşurau activităţile judiciare ale pretorilor urbani, care se îndeletniceau cu procesele civile. Se aflau de asemenea aici patru statui aurite ale Victoriei. în porticuri fuseseră aşezate două tablouri ale lui Apelles: unul figura pe Nike, adică Victoria, în timp ce celălalt reprezenta pe Castor şi Pollux, cărora le erau asimilaţi nepoţii lui August, Gaius şi Lucius. în pofida unei tente alexandrine, Forul lui August era tributar unei inspiraţii manifest romane. El era conceput în funcţie de două axe: una conducea de la statuia zeului Marte din templu la cea a lui August. Cealaltă axă, perpendiculară pe prima, asocia pe Enea şi pe Romulus, figuraţi în două exedre, amenajate în porticurile laterale ale pieţei. De la cei doi ctitori ai Romei purcedeau două aliniamente de statui, care reprezentau pe regii Albei şi ai Romei, ca şi personalităţile proeminente ale Republicii, summi uiri. August se prezenta drept continuatorul lor, în pofida afinităţilor sugerate cu Alexandru. în etajele celor două porticuri laterale, cariatidele simbolizau popoarele învinse de Roma. De fapt, se încerca demonstrarea simbiozei, chiar interpenetrării, valorilor romane şi a celor elenistice.

Altarul Păcii lui August, Ara Pacis Augusti,.a fost dedicat la 30 ianuarie 9 d.C, în relaţie evidentă cu Forul, încă în construcţie. Se afla, în antichitate, la 300 m sud-est de mausoleu. Ara Pacis simboliza o estetică nouă, subordonată transformării statului. Altarul era construit pe un podium de marmoră şi era înconjurat de o incintă, care avea înălţime de 3-4 metri. Zidul de incintă includea două porţi, la vest, cu o scară-acces pentru sacerdoţi, şi la est, fără scară, pentru victimele jertfite. Sculpturi decorau ambele feţe. Reliefurile ce împodobeau cele două feţe ale incintei comportau motive florale, volute vegetale. Aceste reliefuri evocă „vârsta de aur'", aurea aetas, şi reliefează pe „Mama Pământ", Tellus Matei; probabil a Italiei. Ea este reprezentată aşezată pe o stâncă, având la picioare un curs de apă, care irigă o câmpie, unde şed culcaţi un bou şi o oaie, simboluri ale creşterii vitelor. Iar luxurianţa vegetală ilustrează fertilitatea Italiei. Se presupune că era figurată şi lupoaica doică a gemenilor Romulus şi Remus. Se păstrează, în schimb, imaginea sacrificiului adus de Enea penaţilor. Enea poartă veşmântul sacrifi-catorilor romani. Marile frize de pe altar comportă chipurile membrilor familiei lui August. Principele însuşi merge în fruntea unui alai, urmat de patru flamines. Apare şi Agrippa, în veşmânt de sacrificator. De toga lui se agaţă un copil, probabil unul dintre fiii lui Agrippa şi ai Iuliei. Sunt reprezentaţi de asemenea fiica lui August, Tiberiu, Drusus, drapat în costum de învingător, paludamentum, însoţit de Antonia, soţia lui. Obiectivul dinastic este deci simbolizat cu ostentaţie. Se proliferează şi pacea readusă de Roma, ordinea şi abundenţa. Din nou se conjugă tradiţia romană, tradusă de o estetică clasicizantă, cu naturalismul floral - ornamental, probabil de sorginte alexandrină.

S ecolul lui August: Instaurarea Principatului

263

Cele patru extremităţi ale altarului sunt decorate de grifoni. Cortegiul victimelor sacrificiilor, sacerdoţilor şi sacrificatorilor traduce preeminenţa valorilor-cheie, cafides şi mai ales pietas. Cu sagacitate s-a considerat că decoraţia Altarului Păcii echivalează cu un comentariu al Eneidei lui Vergiliu.

August şi-a propus să doteze Roma cu teatre modeme. A reconstruit teatrul lui Pompei, căruia i-a păstrat numele ctitorului QAon. Ane, 20). Principele se reclama de la Iulius Caesar, însă nu evita filiaţii ideologice cu Pompei. August a continuat ridicarea în marmoră a unui teatru, iniţiat de Caesar în forul legumelor, adică pe malul Tibrului. Inaugurat în 11 î.C, acest edificiu a primit numele defunctului Marcellus. Cu puţine remanieri, acest teatru a subsistat până astăzi. Bogăţia teatrelor augusteice în marmoră a impresionat oamenii vremii (Ov., Tr., 3, 12, vv. 23-24). Teatrelor lui August li se adaugă cel al lui Balbus, inaugurat în 13 î.C. (DC, 54, 25, 2). în sfârşit, cum am semnalat mai sus, în anul 28 Î.C, când August avea doar 35 de ani, dar se temea pentru sănătatea sa deficitară, viitorul principe a întreprins construcţia unui mausoleu, sortit să primească cenuşa sa şi a membrilor familiei sale. A fost un măreţ edificiu cilindric, înalt de 44 m, cu un diametru de 89 m. De fapt echivala cu un ansamblu de cilindri suprapuşî, a cărui formă se înrudea cu aceea a mormintelor etrusce. Clădirea era străbătută de coridoare concentrice, unde erau amenajate nişe. Cella sepulcralâ era circulară. Un al doilea nivel era înconjurat de un portic. Deasupra monumentului se înălţa statuia în bronz a principelui. Se intra în mausoleu pe la sud. între 13 şi 9 î.C, mausoleul a primit funcţii noi. Ulterior tabulele de bronz unde se înregistrează textul Res gestelor au fost agăţate la intrarea în mausoleu. în sfârşit, acest mausoleu, înzestrat cu anumite conotaţii dinastice, a fost integrat sistematizării spaţiului nordic al Câmpului lui Marte, împreună cu Altarul Păcii şi obeliscul adus de la Alexandria. Ne-am referit, în alt subcapitol, la acest obelisc-calendar.

Gigantica politică urbanistică în marmoră a lui August este stupefiantă. Nu trebuie uitat însă faptul că aproape toţi autocraţii au fost şi sunt mari constructori. Căci ei dispun, fără îngrădire, de bani publici, pe care regimurile democratice nu îi pot cheltui fără noimă. Oare Mussolini, Franco, Salazar, Hitler, Stalin, ca şi Nicolae Ceauşescu, nu au întreprins construcţii uriaşe, de altfel mult mai urâte decât cele ale lui August? Pe de altă parte urbanismul lui August conota şi chiar denota ţeluri propagandistice majore. însă şi politica lui externă viza obiective de propagandă .