Istoria Romei



Yüklə 3,8 Mb.
səhifə140/314
tarix03.01.2022
ölçüsü3,8 Mb.
#46166
1   ...   136   137   138   139   140   141   142   143   ...   314
Eugen Cizek

Secolul lui August: Instaurarea Principatului



267

în 10 Î.C., Noricum, populat de celţi şi illyri, a fost plasat sub control roman. Aceste ţinuturi erau importante deoarece constituiau poarta Italiei şi asigurau contactul terestru între Vestul şi Estul Imperiului. în timpul războiului, August, deşi bolnav şi bătrân, se instalase la Aquileia.



Tocmai în Germania a survenit marele dezastru. Intre 12 şi 9 î.C, forţele lui Tiberiu şi Drusus ajunseseră până la Weser şi Elba. Fuseseră supuşi cheruscii, chaucii, longo-barzii. August încerca să stabilească o mare provincie a Germaniei, de la Rin la Elba. Eventual podişul Boemiei, unde pătrunseseră trupe romane, urma să fie încorporat noii provincii. Se continua de fapt strategia expansionistă tradiţională la Roma, inclusiv în vremea dictaturii lui Iulius Caesar. Pe de altă parte, această nouă provincie ar fi putut asigura protejarea Galliilor, în plină expansiune. Legatus în Germania, recent şi superficial cucerită, era Publius Quinctilius Varus, mai sus menţionat, prieten şi rudă a lui August, prin soţia sa, nepoată a Octaviei. El guvernase anterior Siria, dar era mai degrabă ofiţer de stat major decât strateg (Vell., 2, 117, 2). Pe de o parte Varus nu sesiza progresele în arta militară ale germanilor, iar pe de alta nu înţelegea că ţinuturile recent ocupate de romani nu erau încă pacificate. Se preocupa cu prioritate de împărţirea dreptăţii şi de perceperea impozitelor, pe care anterior germanii nici nu le cunoscuseră. Germania se revoltă. Se răscoală în special cheruscii şi chattii. în anturajul său se afla un tânăr nobil cherusc, Hermann, pe care romanii îl numeau Arminius. Această căpetenie germanică fusese cândva trimisă drept ostatic la Roma. Prin urmare, cunoştea modul de viaţă al romanilor, tactica militară, virtuţile şi slăbiciunile lor. Servise de altfel în armata romană ca auxiliar. El îl convinge pe Varus să se îndrepte spre Weser până în vastul codru hercynian Teutoburg, Teutoburgensis saltus. Pădurea era deasă, solul alunecos din pricina ploilor frecvente, iar vântul puternic, care dobora arborii, dezechilibra convoaiele militare, soldaţii şi echipamentele lor grele. Arminius ia comanda rebelilor, pe când oştenii săi, uşor echipaţi, hărţuiesc cele trei legiuni şi nouă corpuri auxiliare ale lui Varus, care suferă pierderi imense. Varus şi ofiţerii săi se sinucid, iar resturile trupelor romane sunt crunt masacrate de germani (DC, 56,18-22). Arminius devine erou naţional al germanilor. August ia măsuri militare extraordinare, inclusiv în Capitală. Dezastrul survenise tocmai în 9 d.C. şi, cum Illyricum nu era încă total pacificat, ameninţa Imperiul cu o mare coaliţie a seminţiilor de pe meleagurile barbare (deci din Barbaricum). Bătrân şi perturbat de gravele probleme intervenite în propria familie, August poartă doliu luni întregi. Lasă să-i crească barba şi părul. în culmea deznădejdii, vociferează: „Quinctilius Varus, dă-mi înapoi legiunile", Quinctili Vare, legiones redde! (Suet., Aug., 23, 2-4). Tiberiu aleargă la Rin, unde, în anii 10-l2 d.C, remediază parţial consecinţele dezastrului, după ce, în 16 ianuarie 10 d.C, fusese inaugurat, la Roma, templul Concordiei, restaurat de el; purta pe fronton numele lui Tiberiu şi al lui Drusus (DC, 56, 25). în 12 d.C, se celebrează în Capitală triumful lui Tiberiu. Imperiul se retrage pe Rin: pe malul drept al fluviului nu mai conservă decât Frisia. 100.000 de soldaţi romani asigură apărarea frontierei de pe Rin. Pe ţărmul stâng, în Renania actuală, se instalează două districte militare, transformate, sub Domiţian, în două noi provincii: Germania Superior, având capitala la Mogontiacum (azi Mainz), şi Germania Inferior, capitala fiind Colonia Agrippinensis (azi Koln). Imperiul a avut şansa ca Marobuduus, aliatul Imperiului, căpetenia unui fel de „regat" marcoman, între 9 î.C. şi 17 d.C, să nu-l sprijine pe Arminius.

în orice caz, August renunţă complet la ofensivă, la expansionism, la marea Germanie romană. El statorniceşte defensiva Imperiului pe frontiere naturale: Oceanul, Rinul, Dunărea, munţii Armeniei, Eufratul şi deşertul .




Yüklə 3,8 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   136   137   138   139   140   141   142   143   ...   314




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin