Istoria Romei

Eugen Cizek

Valentinian voia astfel să obţină legitimitate, prin alianţă matrimonială cu vestigiile constanti-nienilor. Până în 369 d.C, a practicat o politică relativ „liberală". Condiţia curialilor a fost ameliorată, întrucât perceperea impozitelor şi întreţinerea poştei publice au fost încredinţate funcţionarilor statului. Concomitent, au fost promovate măsuri care potenţau sensibil dirigismul etatist. A fost accentuată ereditatea statutului curialilor şi a fiilor de soldaţi. Legarea colonilor de pământ a fost extinsă la Illyricum şi pretutindeni proprietarii au devenit răspunzători de impozitele plătite de colonii lor (Cod. Just., 11, 53, 1; Cod. Th., 11, 1, 14). Birocraţia, funcţiona-rismul au fost întărite şi strict ierarhizate. Corupţia era însă intens practicata de favoriţii şi de auxiliarii lui Valentinian. Ca totdeauna, etatismul, dirigismul stimulau corupţia. începând din 368-369, Valentinian a intrat în conflict deschis cu aristocraţia senatorială din Roma. Senatul nu se resemna cu statutul real de consiliu municipal al Romei şi cu încorporarea masivă a membrilor săi în înaltul funcţionariat al lui Valentinian. Valentinian nu se deplasase niciodată la Roma, unde însă numise în posturi importante pannonieni. Aversiunea împăratului faţă de aristocraţia care îl dispreţuia a stimulat măsuri favorabile plebei Capitalei. S-a vegheat asupra aprovizionării cu grâu, funcţionării eficace a brutăriilor care furnizau plebei pâine gratuită ori ieftină, încă din vremea lui Aurelian. Sub controlul agenţilor statului, s-au înmulţit aprovizionările gratuite cu vin, carne de porc, ulei şi lemn pentru încălzirea marilor terme. Medici, salarizaţi de stat, îngrijeau bolnavii săraci. Valentinian este creatorul asigurării medicale a populaţiei şi a asistenţei judiciare. Dar, în 369, Maximinus, iniţial prefect al annonei, apoi vicar al Romei, a lansat o cruntă reprimare, o adevărată teroare, îndreptată împotriva aristocraţiei păgâne a Romei. Tot în legătură cu practicile magice, Maximinus a declanşat persecutarea senatorilor. Exponenţi ai familiilor ilustre au fost incriminaţi, torturaţi, câteodată executaţi, în condiţii înspăimântătoare. Valentinian a patronat abuzurile ilegale comise la Roma de funcţionarii săi pannonieni, care, devoraţi de complexul lui Iuda, detestau cumplit pe aristocraţii păgâni din Roma. Cei doi fraţi auguşti evitau orice ingerinţă în probleme religioase, dar este oare întâmplător că s-au declanşat aproape concomitent persecuţii ale aristocraţilor păgâni la Roma şi la Constantinopol? Valens a încurajat tactici antipăgâne şi a favorizat ostentativ arianismul. Partizanii doctrinei niceene au fost de asemenea persecutaţi. Când, în 370, s-au manifestat opoziţii împotriva alegerii unui episcop arian, Valens a ordonat îmbarcarea contestatarilor pe o corabie care a fost incendiată în largul mării.

Ca şi Valens, Valentinian I a trebuit să apere energic, însă dificil, frontierele Imperiului. Pe când Valens lupta împotriva vizigoţilor (367-369), ulterior primiţi, în 376 d.C, la sudul Dunării, sub presiunea invaziei hunilor, Valentinian a luptat împotriva alamanilor în Gallia şi, în 368, a francilor, pe Rin, a sarmaţilor şi quazilor în est. Un competent general de origine hispano-romană, Theodosius, cunoscut ulterior ca Theodosius Tatăl, a luptat cu succes împotriva scoţilor şi saxonilor, care prâdau Britannnia. în Africa romană s-a ivit o situaţie dificilă şi complicată. Funcţionarii romani făceau trafic de grâu, stocat de ei, reprimau donatismul eretic, în plină resur-genţă, regenerare. Se alcătuise astfel o mişcare secesionistă locală, care reunea nemulţumiţii din pricina impozitelor împovărătoare, triburi indigene ostile dominaţiei romane, opozanţi religioşi, mai ales donatişti. S-au revoltat cu toţii sub conducerea lui Firmus, căpetenie maură aliată cu Roma, caid de temut, care a pus stăpânire pe Mauretanii. Valentinian a trimis împotriva insurgenţilor pe Theodosius Tatăl, care a zdrobit revolta, înainte de a fi el însuşi decapitat la Cartagina, în februarie 376.

între timp, în noiembrie 375, al Brigetio, în Pannonia, Valentinian I a fost omorât de o criză cardiacă. Gestionarea Occidentului a revenit fiului său Graţian sau

Dominatul şi Căderea Imperiului Roman Occidental

551