James Joyce ulise

S-a votat? Steve, băiete, ai luat-o tare. O mai fi ceva de băut, dracului? Binevoieşte colosal de splendidul ofertant să-i dea voie unui invitat în cea mai extremă sărăcie şi cu o sete măreţ de mare să încheie o libaţie risipi-toreşte inaugurată. Stai să-mi trag sufletu. Hei patroane, hei patroane, nu mai ai nişte flacoane, staboo? Hopaşa, mon, sere, băşica. îmi, cere. Mergi şi te-ntoarnă. Ai dreptate, Boniface. Absinte destu. Nos omnes biberimus viri-dura tozicum diăbolus căpiat posterioria nostria. Ora-nchi-derii, dom'lor, Ă? Vin mai bun pentru Bloom. Ziceai ceva,de ceapă? Bloom? Mai cerşeşti reclame? Foto de la papa, ce grozav! Pe şest, amice. Tunde-o. Bonsoir la compagnie. Atenţie la retenţie. Unde-s ţapu şi molău'? S-a cam topit? Am luat plasă. Trebuia păzită uşa. Şah mat. Turn contra rege. O mbuluia ajut unt în arca ren are ada post lan oapte. Tiii, parc-aş fi matol. Dracu' să mă ia dacă n-a fost cea rnai grozavă chestie. Şi-ncă, grijitorule, prăjiturele pentru pustiu. Sângele Domnului. Nu mai e nimic pe-aici? Jos cu sifilisu' şi cu toate rachiurile. Ora închiderii. Care pre întreaga lume se călătoreşte. Sănătatea tuturor. Ă la votre.

La dracu', cine-i tipu-n macferlan? Dusty Rhodes, ia gineşte ce mai bărci. Or că! Ce-are acolo? Cap de bou. Ia te uită, un bovril. I-o fi foame. Ce ştii tu, coate-goale! Pră-păditu' ăla din Richmond? Chiar. Credea că i-a intrat plumbu-unde nu trebuie. O prostie prostitoare. Noi îi zicem Papa pâine. Omu ăsta domnilor a fost odată un cetăţean respectabil. Un bărbat cu trupu-n zdrenţe s-a-n-surat cu-o fata-n trenţe. A întins şi ea o undiţă. Uite şi iubirea pierdută. Macferlan călătorul prin canion-urlă-torul. Hai acasă la culcare. E ora. Bun la băutură. Ce? nu l-am văzut azi la cimitir? Prieten al vostru care-a dat în primire? 'Mnezeu să-l ierte. Săracii copii! Nu mai spune, Poldy dragă! Nu suntem de plâns că bunu' Padney într-o ladă mare neagră s-a tot dus? Din toţi negri, conu' Pat era cel mai bine. N-am mai văzut unu' ca el. Tiens, tiens, da asta-i foarte trist, pe cuvânt, da. Păi de-acuma frâna mare că e panta iute tare. Scârţâie osiile. Pe cât că Jenatzy îi taie oricând? La pariuri? Ala mai zic şi eu! S-a dat la fund, zice-n comunicat. A luat-o pe coaje. Gata; Un'şpce. Vă salut. Tot 'nainte, tot 'nainte. 'Pte bună. 'Pte bună. Fie ca Allah, marele şi bunul, să-ţi apere foarte tare sufletul în noaptea asta.

Stai aşa. Noi nu ne-am făcut plinu. Uite-aşa, ne-au dat afară. Uite aşa am luat papară. Vor să sperie copiii. Nu-i i-e bine în părţile abdominabile. Huc. 'Pte bună. Mona, mragostea mea. Ic. Mona, miumirea mea. Ic.

Ţ. Şase la obstropulos. Pfiap. Pflap! Cu trompete: Uite. Brigadă! Vira la babord! 'N susu străzii. Tăiem. Pflap! Haide-haide. Tu na vii? Fuga, 'n trap, şi la galop. Pflaap.

Lyneh! Ce-i? îmbarcă-te cu mine. Pe-aici la Den-zille, e. Schimbăm pentru bordel. Noi doi, cum spunea ea, să căutăm patu', unde-i Mary întinsă de a latu'. Gata, oricând. Laetabuntur în cubilihus suiş. Vii? Ia şopteşte, cine dracu-i ăla tuciuriu în zdrenţe negre? Şşş! Păcătuit în faţa luminii şi uite-aeurna-i aproape ziua când o să vină să judece lumea prin foc. Pflaaap! Ut implerentur scrip-turae. Ca-ntr-o baladă. Şi zis-a marele Dick spre prietenul său marele Davy. Christicle, cine-i excrementul gălbui care predică în Merrion hali? Şi iată, că vine Ilie spălat în Sângele Mielului. Haideţi îneoace existenţe de vinul mustind, de ginul sticlind, de pileală pilind pline! Haide încoace, prăpăditule, cu capu, de eâine, cu gâtu. de taur, cu fruntea în creţ, cu fălci de mistreţ, cu creier de nucă pisată, cu ochi de nevăatuieă. furată, trişori, simulatori, şi cu surplus de bagaje! Haide, tripla esenţă a infamiei! Alexander J. Christ Dow-ie, care a ridicat în slavă mal mult de jumate din planeta asta de la 'Frisco Beach la „Viadivostok. Zeitatea nu-i un cire de-o para chioară. Iţi spun eu că el ştie că-i o afacere af-mtâia. El e lucrul cel mai mare nu uita asta. Câmfcaţii mântuire întru Domnul Isus. O să trebuiască să te s-coli ai! dracu de devreme, mă păcătosule, dacă vrei să-l trişezi pe-Bunul Dumnezeu. Pflaaap!

Aşa, vezi. Are E! totul gata pregătit, şi ce-i al tău e-acolo pus deoparte, poţi să crezi, In buzunarul de la spate. Dă-i nainte şi-ai să vezi.

(Intrarea din strada Mabot în cartierul de noapte, în faţa căruia se întind pe o stradă nepavaiă şinele depoului de tramvai, lumini de semnalizare roşii şi verzi şi discuri avertizoare.?1 Şiruri de case dărăpănate cu uşi căscate. Rare. felinare cu ecrane irizate palid. în jurul căruciorului în formă de gondolă, cu îngheţată Rabaiotti mai mulţi bărbaţi şi femei rahitici certându-se. Strâng în mâini conuri de pesmet în care sunt împlântate bucăţi de spumă neagră-cărbune sau arămie. Sugână din ele se împrăştie încet. Copii. Gâtul lung, de lebădă, al gondole] se înalţă împungând întunericul murdar, alb şi albastru în lumina unui reflector. Şuierături – chemări şi răspunsuri) CHEMĂRI: Aşteaptă-mă, iubirea mea, şi vin cu tine. RĂSPUNSURI: Dincolo, în spate, la grajduri.

(Un idiot surdo-mut, cu ochii holbaţi, cu bale picurân-du-i din gura strhnbă. trece în mers zvâcnit, scutura: de un soi de dans al Sfântului Guy. Copiii fac roată ţinân-du-se de mii ni şi prinzându-l în mijlocul lor.) COPIII: Mânăstângă! Salut!

IDIOTUL: (îşi ridică o mină stingă damblagită, gâfâind gâlgâit): Ghahut!

COPIII: Unde-i lumina cea mare? IDIOTUL (Gilgâie printre bale); Ghahahest.

(Ei îi dau drumul. Idiotul pleacă mai departe bâţâin-du-se. O pitică se leagănă pe o frânghie întinsă între gratiile unor garduri, numărând cu glas tare. O siluetă întinsă pe jos printre lăzile de gunoi strângându-şi capul înfofolit în pălărie între braţe, se mişcă, geme greoi, scrâşneşte din dinţii dezgoliţi, şi sforăie mai departe. Pe o treaptă, un gnom care cotrobăieşte printr-o grămadă de gunoaie se apleacă să-şi salte pe umeri un sac de zdrenţe. O băbătie care aşteaptă mai încolo Ungă o lampă de petrol fumegândă îi mai îndeasă o ultimă sticlă în gura sacului. El îşi ridică prada pe umăr, îşi trage într-o parte şapca şi se îndepărtează mut, şchiopătând. Baba se întoarce în vizuina ei leaănânăv-şi lampa. Un copil cocoşat, chircit pe un prag şi Jtrinaând în braţe un zmeu de Mrtie, se târâie după ea în salturi scurte, o apucă de fusta, se caţără pe ea. Un marinar beat se agaţă cu amândouă mâinile de un gard icntrui din greu. La un colţ, doi vardişti din rondul de noapte, cu pelerinele pe umeri, cu mâinile pe bastoanele de la centură se opresc locului, umbre înalte. Se aude o farfurie spăr'qându-se; o femeie ţipă; un copil plânge. Un bărbat urlă' înjurături, bombăne, tace. Siluete nedesluşite rătăcesc încolo şi încoace, se pitesc la pândă, ochesc cile ceva din găurile tor. într-o odaie luminată de o luminare înfiptă în gâtul unei sticle, o tir fă piaptănă de păduchi un copil scrofulos. Vocea lui Cissij Caffrey, încă tânără, ciniă ascuţit dintr-o alee lăturalnică.) CISSY CAFFREY:

I-am dat-o lui Molly Că era cea mai drăguţă O lăbuţă de raţă O lăbuţă.

(Soldatul Carr şi soldatul Compton, cu bastoanele de plimbare la subsuoară, înaintând nesiguri pe propriile picioare, se întorc deodată pe călcâie şi slobozesc din gură o salvă de pârţuri. Râsete de bărbaţi din alee. Le răspunde o zgripţuroaică răguşită.)

ZGRIPŢUROAICA: Bătu-v-ar vântul rău de sud cu bube, voi ăştia cu păr pe bucă. Farmecul fetei din Cavan. CISSY CAFFREY: Norocul meu. Cavan, Cootehill şi Belturbet. (Cântă:)

I-am dat-o lui Nelly cea scurtă Să şi-o vâre în burtă O lăbuţă de raţă O lăbuţă.

(Soldatul Carr şi soldatul Compton se întorc spre ea şi-i răspund ca mai sus, cu tunicile lor roşii ca sângele în lumina felinarului, chipiele lucindu-le negre pe capetele blond arămii. Stephen Dedalus şi Lynch trec prin mulţime alături de aceştia doi în uniforme roşii.)

SOLDATUL COMPTON (Zvâcnind din deget): Faceţi loc pentru nenea pastorul.

SOLDATUL CARR (Se întoarce spre ei strigând): Hoho, CISSY CAFFREY (Vocea urcându-i mai ascuţită):

Cum a luat-o şi-a şi pus-o Oare unde şi-o fi pus-o Lăbuţa de raţă umflată.

(Stephen, rotindu-şi toiagul de frasin în mina stingă, intonează cu voioşie introit-ul din slujba pascală. Lynch, cu şapca lui de jocheu trasă pe frunte, îl urmează cu un rânjet de nemulţumire pe faţă.)

STEPHEN: Vidi aquam egredientem, de templo a latere dextro. Alleluia.

(Colţii urâţi, înfometaţi, ai unei proxenete mai vârst-nice se iţesc dintr-un prag.)

PROXENETA (Şoaptă uscată): Pssst! Fă-te-ncoace pân' să-ţi spun ceva, Feciorie aicea înăuntru. Pssst. STEPHEN (Altius aliquantulum): Et omnes ad quos parvenit aqua ista.

PROXENETA (Scuipă după ei o ţâşnitură de salivă veninoasă): Felceri de la Trinity. Scăldaturi falopiene. Numai sula de ei şi biştarii ioc.

(Edy Boardman, pe vine alături de Bertha Supple, pufneşte pe nas, îşi trage şalul peste nări.) EDY BOARDMAN (Certăreaţă): Şi zice una din ele: Las' că te-am văzut eu în piaţa Credincioşilor cu hăndrălăul ăla, fantele ăla de la calea ferată, cu pălăria lui de hai-în-pat. Da, m-ai văzut, zic. Tu vorbeşti, zic. Tu pe mine nu m-ai văzut niciodată la o casă de randevu cu un scoţian însurat. Zic. Ia te uită la ea! Turnătoare. Căpăţânoasă ca un catâr! Şi mai şi umblă cu doi deodată. Kilbride, mecanicul de locomotivă şi caporalul OliphanV-STEPHEN (Triumphaliter); Salvi facti % surit,

(Gesticulează cu bastonul şi sfărâmă imaginea proiectată de felinar, spulberându-i lumina pretutindeni peste lume. Un prepelicar bălţat aţinându-se după mâncare se strecoară după el mârâind. Lynch îl goneşte cu piciorul.) LYNCH: Ei şi ce?

STEPHEN (Privind peste umăr): Aşa că gestul, nu muzica, nu mirosurile, are să fie limbajul universal, darul limbilor care să facă vizibil nu înţelesul laic ci prima ente-lechie, ritmul structural. LYNCH: Filoteologie pornosoficală. Metafizică de strada

Mecklenburg!

STEPHEN: L-am văzut pe Shakespeare bântuit de o scorpie şi pe Socrate ciugulit de găină. Chiar şi atotînţeleptul stagirit a fost muşcat, înşeuat şi călărit de o lumină a iubirii.

LYNCH: Bah!

STEPHEN: Oricum, e nevoie de două gesturi ca să ilustrăm parabola cu pâinea şi urciorul? Mişcarea asta simbolizează coltucul şi urciorul de pâine şi de vin la Omar.

Ţine-mi bastonul.

LYNCH: Dă-l dracului de baston împuţit. Unde mergem?

STEPHEN: Libidinosule linx, către la belle dame sans merci, Georgina Jonson, ad ăeam qui laetificat jnventutem meam.

(Stephen îi împinge bastonul în braţe şi îşi ridică încet braţele răsturr îndu-şi capul pe spate până rămâne cu mâinile amândouă depărtate de corp, înălţate la nivelul pieptului, cu palmele în jos intersectându-se, stingă mai sus, cu degetele gata să se răsfire.)

LYNCH: Care-i urciorul cu pâine? N-are a face. Ori asta ori vama – tot una. Parcă ai ce simboliza. Na, ia-ţi cârja ta şi umblă.

(Trec mai departe. Tommy Caffrey se apropie în patru labe de un felinar şi agăţându-se de el se aburcă opintin-ău-se puţin câte puţin. Când ajunge la furca de sus alunecă iarăşi în jos. Jacky Caffrey înşfacă felinarul să se cocoaţs şi el. Marinarul de adineaori se pocneşte de felinar. Gemenii o zbughesc în întuneric. Marinarul, clătinându-se pe picioare, îşi apasă degetul arătător pe o nară şi ejectează pe nara cealaltă un jet prelung, lichid, de mucilagiu. Smul-gând felinarul din loc şi propiindu-şi-l pe umăr se îndepărtează în mulţime cu torţa aceasta aprinsă în spate.

Ceaţa râului îşi târâic încetişor şerpii. Din haznale, crăpături, latrine, maldăre de gunoaie, se înalţă în toate părţile fumuri stătătoare. O licărire ţâşneşte dinspre sud de dincolo de cotul dinspre mare al râului. Marinarul înaintează nesigur străbătând în zigzag mulţimea, poticnindu-se către şinele de garare. Din partea cealaltă, pe sub podul de cale ferată, apare Bloom, roşu la faţă, gâfâind, înfun-dându-şi pâine şi ciocolată într-un buzunar al hainei. In vitrina frizeriei lui Gillen un portret compozit îi înfăţişează imaginea vajnicului Nelson. Alături o oglindă concavă îi prezintă în faţă portretul lugubriosului Booloohoom, de demult pierdutul, nenorocitul-în-dragoste. Cu gravitate, Gladstone, îl fixează în ochi, Bloom aşa cum e Bloom. El trece mai departe trăsnit de privirea fixă a truculentului Wellington, însă din oglinda convexă îi rânjesc saşii ochii holbaţi şi obrajii bucălaţi ai lui Poldy şolditul-zaha-risitul.

La uşa lui Antonio Rabaiotti, Bloom se opreşte o clipă sub lumina strălucitoare a lămpilor cu arc. Dispare. După o clipă reapare şi se grăbeşte mai departe.) BLOOM: Peşte prăjit cu cartofi. Nix. Ha!

(Dispare înăuntru la Olhousen măcelarul slrecurân-du-se pe sub oblonul care tocmai se lasă în jos. Câteva momente mai târziu iese pe sub oblon, pufăind, puf-puf, Poldy, Blum-blum Bloohoom. Ţine în fiecare mină câte un pachet, unul conţinând un picior de porc călduţ, celălalt un picior rece de miel, presărat din belşug cu piper. Icneşte îndreptându-şi trupul. Pe urmă, încovoindu-se într-o parte, îşi presează unul din pachete pe o coastă şi geme.) BLOOM: Mi s-a pus un junghi într-o parte. De ce-oi fi fugit aşa?

(Respiră adine, cu grijă şi porneşte încet către felinarul dintr-o parte. Licărirea ţâşneşte din nou.) BLOOM: Ce-i cu asta? Un far? Reflector.

(Se opreşte la colţ, în faţă la Cormack, pândind.) BLOOM: Aurora borealis sau o fi de la furnale? A, pompierii, sigur. Oricum, e spre sud. Mare foc. O fi casa lui. Tufişul sărăntocului. Nu-i la noi. (Fredonează bine dispus) Arde Londra, arde Londra! Foc! Săriţi, foc! (11 zăreşte pe marinarul care se bălăbăneşte prin mulţime în partea dinspre capătul străzii Talbot). îl SCap, te pomeneşti. S-alerg. Repede. Mai bine traversez pe aici.

(Dă buzna să treacă strada. Nişte ştrengari încep să ţipe.) HAIMANALELE: Fii atent, domnu'. (Doi bicicliş'ti cu lanterne de hârtie aprinse, legănânduse, trec în goană pe

Ungă ci, atingându-l şi sunând din răsputeri din clopoţel.)

CLOPOŢEII: Hehehe, stai aşa.

BLOOM (Deodată ţeapăn, străpuns de junghi): Au.

(Priveşte în jur, se aruncă iarăşi să treacă. Prin ceaţa tot mai deasă ridicându-se, un tramvai de patrulă, inain-tând cu precauţie, se iscă uriaş asupra lui, cu farul lui mare roşu clipind, cu troletd scrâşnind pe fir. Conducto-rul băngăne din clopotul de alarmă.) CLOPOTUL: Bang Bang Bla Bak Blud Bugg Bloo.

(Frânele scrâşnesc violent. Bloom, ridicând o mină în-mănuşată In alb asemenea unui poliţai, iese stângaci, cu picioare ţepene, de pe şine. Conductorul, unul cu nasul turtit, azvârlit înainte peste, roata de conducere, urlă la ti în timp ce vagonul trece cu zgomot de lanţuri şi clape.) CONDUCTORUL: Hei, moş tăgârţă, ce, te joci de-a pălăria peste baligă?

BLOOM (Bloom sare pe trotuar şi se opreşte locului iarăşi. îşi şterge o pată de noroi de pe obraz, cu una din mâini Unind pachetul.): Strada-i barată. Cit pe-aci. dar mi-a trecut junghiul. Trebuie să mă apuc iar de gimnastica aia a lui Sandow. Aplecări pe mâini. Asta te asigură şi împotriva accidentelor de circulaţie. Providenţa. (Se pipăie peste buzunarul de la pantaloni.) Leacul mamii, săraca. Nici nu ştii când ţi se agaţă tocul în şină sau ii se-ncurcâ un şiret de la gheată într-o roată. In ziua aia când duba poliţiei era cit pe-aci să mă calce pe pantof, la colţ la Leonard. A treia oară-i. Că mă joc de-a pantoful. Insolent conductorul ăla. Ar trebui să-l reclam. încordarea asta-i face şi pe ei nervoşi. S-ar putea să fie tipul ăla care mi-a suflat-o azi dimineaţă pe femeia aia cu capul de cal. Acelaşi gen de frumuseţe. Oricum, a frânat la timp. Mers ţeapăn. Şi uite că se nimereşte. Cârcelul ăla groaznic pe aleea Lad. Am mâncat ceva stricat. Semn de ghinion. De ce? Probabil o vită ilegală. Semnul fiarei, (tşi închide ochii o clipă.) Am cam ameţit. Migrena mea de fiecare lună sau chestia aialaltă. Ceaţă în căpăţână. Senzaţia asta de oboseală. E prea mult pentru mine acuma. Au!

(O siluetă sinistră stă sprijinită cu picioarele încrucişate de zidul lui O'Beirne, o faţă necunoscută, colorată cu mercur negru. De sub un sombrero cu boruri largi crea' tura îl priveşte cu ochi răi.)

BLOOM: Buenas noch. es, senorita Blanche que căile es esta?

CREATURA (Impasibilă, ridică un braţ ca semnal); Parola. Sraid Mabbot.

BLOOM: Haha. Merci. Esperanto. Slan leath. (Mormăie.) Spioană de la liga gaelică trimisă de ăla care mănâncă foc

(Face un pas înainte. Un vagabond cu un sac în spinare îi taie drumul. El se trage la stânga, vagabondul şi el la stânga.)

BLOOM: Vă rog. (îl evită, îl ocoleşte, face un pas într-o parte, trece pe Ungă el, mai departe.) BLOOM: Să ţii dreapta, dreapta, dreapta. Dacă există un indicator, cu degetul care s-arate drumul, plantat de Touring Club la Steapaside, cui i se datorează această binefacere publică? Mie, care m-am rătăcit şi mi-am adus contribuţia în coloanele ziarului Irish Cyclist cu scrisoarea intitulată în întunecatul Steapaside. Ţine, ţine, ţine dreapta. Unul care caută prin gunoaie, acuma la miezul nopţii. Tăinuitor, mai degrabă. E primul loc unde se duce direct asasinul. Îşi spală şi el acolo păcatele lumii.

(Jacky Caffrey, fugărit de Tommy Caffrey, se pocneşte violent de Bloom.) BLOOM: Au!

(Izbit, cu picioarele tremurânde, se opreşte locului. Tommy şi Jacky dispar, ici, colo. Bloom se pipăie cu mâi-nile în care ţine pachetele după ceas, peste buzunarul de ceas, buzunarul de portvizit, buzunarul de portmoneu, plăcerile păcatului, cartoful, săpunul.) BLOOM: Fereşte-te de hoţii de buzunare. Trucul vechi al pungaşilor. Se ciocnesc de tine. Şi-ţi umflă punga.

(Clinele se apropie amuşinând, cu nasul la pământ. O siluetă lungită pe jos strănută. Apare un individ cocârjat, bărbos, înfăşurat în caftanul lung al bătrânilor din Sion şi cu o şapcă de casă cu porapon portocaliu. Ochelarii de baga îi atârnă în jos pe nas. Dungi gălbui de otravă îi apar vizibile pe faţa suptă.)

RUDOLPH: încă o jumătate de coroană bani risipiţi pe Ziua de azi. Ţi-am spus să nu umbli niciodată cu goi beţivi. Aşa n-ai să faci tu bani. BLOOM (Ascunde picioarele de porc şi de miel la spate.

si, spăsit, simte pe pielea lui caldul şi recele cărnii): Ja, ich iveiss, papachi.

RUDOLPH: Ce faci tu aici în locul ăsta? Ce, tu n-ai suflet? (Cu gheare slăbănoage de vultur pipăie faţa tăcută a lui Bloom): Nu eşti tu fiul meu Leopold, nepotul lui Leopold? Nu eşti tu băiatul meu scump Leopold care a părăsit casa tatălui său şi l-a părăsit pe Dumnezeul părinţilor săi Abraham şi Iacob? BLOOM (Precaut): Cred că da, tată. Mosenthal. Ce-a mai rămas din el.

RUDOLPH (Cu severitate): într-o noapte te-au adus acasă beat ca un dine după ce ţi-ai cheltuit bănişorii tăi buni.

Cum le spune la ăia care aleargă?

BLOOM (In costum tineresc, cochet, albastru Oxford, cu vestuţă albă, umeri înguşti, pălărie alpină cafenie, ceas

V/aterbury de argint veritabil întors fără cheie şi lanţ dublu

Albert cu breloc ataşat, murdar tot, într-o parte, cu noroi care începe să se usuce): Alergători de cros, tată. Numai aUmci, o singură dată.

RUDOLPH: O dată! Murdar tot de noroi, din cap până-n picioare. Şi te-ai tăiat şi la mână. Tetanos. Ăştia te fac kaput, Leopoldleben. Fii atent cu ăştia.

BLOOM (Fără vlagă): M-au provocat la o întrecere. Era noroi. Am alunecat.

RUDOLPH (Cu dispreţ); Goim nachez. Frumos lucru să-l vadă mama ta, săraca. BLOOM: Mama!

ELLEN BLOOM (în costumaţie de pantomimă, scufie cu cordeluţe, crinolină şi turnură, bluză de văduva Zwankey cu mânecuţe bufante, încheiate la spate, mănuşi cenuşii fără degete şi o broşa cu camee, cu părul strâns în file, apare la balustrada scărilor cu un sfeşnic înclinat în mână şi strigă alarmată cu glas ascuţit): O, Mântuitorule adorat, ce i-au făcut! Sărurile mele! (îşi saltă o pulpană a fustei şi cotrobăieşte prin buzunarul jupanului ecru în dungi. O sticluţă, o medalie Agnus Dei, un cartof zbârcit şi o păpuşă de celuloid se răspândesc pe jos.) Sfântă Maică a Domnului, unde-ai fost, tmde-ai fost?

(Bloom, bâlbâindu-se printre dinţi, ea ochii în jos, începe să-şi distribuie pachetele în buzunarele pline, însă renunţă repede, mormăie.)

0 VOCE (Aspră): Poldy!

BLOOM: Cine? (Se apleacă repede şi evită astfel stân-gaci o palmă): La dispoziţia dumneavoastră.

(îşi ridică privirile. Pe fondul unui miraj cu curmali

1 se înfăţişează, dreaptă, în faţă o femeie bine făcută, îmbrăcată în costum turcesc. Volume opulente îi umplu bine pantalonii stacojii şi vesta lucrată cu fir de aur. E încinsă cu o eşarfă lată galbenă. Un iaşmac alb pe care întunericul nopţii îl face să pară violet îi acoperă faţa lăsându-i liberi doar ochii mari negri şi părul ca pana corbului.) BLOOM: Molly!

MARION: Aşa crezi? Doamna Marion de acuma încolo, dragul meu bărbăţel, când mai vorbeşti cu mine. (Ironică) Mititelul, i-au îngheţat picioarele, stând aici să aştepte atâta?

BLOOM (îşi schimbă greutatea corpului de pe un picior pe altul): Nu, nu. Absolut de loc.

(Respiră foarte agitat, înghiţind mult aer, întrebări, speranţe, picior de porc pentru cina ei, atâtea lucruri să-i spună, scuze, dorinţă, fascinaţie. Pe fruntea ei străluceşte o monedă. La degetele de la picioare are inele cu pietre scumpe. Gleznele ei sunt legate cu un lanţ subţire. Alături, o aşteaptă o cămilă, cu capul acoperit cu un turban înalt. De şaua ei cu baldachin atârna o scară de mătase cu nenumărate trepte. Se apropie de ea bâţâindu-şi nemulţumită crupa. Ea o loveşte furioasă cu palma peste coapsă, şi b7-ăţările şi lanţurile de aur îi sună mânioase, şi în vremea asta o ceartă în dialect maur.) MARION: Nebrakada! Feminimum.

(Cămila, ridicându-şi un picior din faţă, culege din-tr-un copac un mango mare, îl oferă stăpânei, clipind, în copita sa despicată, pe urmă îşi lasă capul în jos şi, icnind, cu gâtul ridicat, se pregăteşte să îngenuncheze. Bloom îşi încovoaie spinarea ca treaptă pentru ea.) BLOOM: Pot să vă… Vreau să spun în calitatea mea de menajator al dumneavoastră… Doamnă Marion… dacă aţi vrea…

MARION: Aşadar remarci o schimbare? (Mâinâle îi alunecă încet peste plastroanele ei cu ornamente aurite. Cu o ironie înceată, prietenoasă, în priviri.) O, Poldy, jl 12

Poldy, te-ai împotmolit aici ca un zaharisit. Du-te şi cunoaşte viaţa. Să vezi şi tu lumea largă. BLOOM: Mă duceam tocmai îndărăt după loţiunea aia cu ceară albă, apă de floare de portocali. Joia prăvăliile se închid mai devreme. Dar mâine dimineaţă la prima oră. (Se pipăie prin diverse buzunare.) Rinichiul ăla care nu stă la un loc. A!

(Arată cu mâna spre sud, apoi spre est. O bucată nouă curată de săpun de culoarea lămâii răsare, răspândind lumină şi mireasmă.) Sx:

Ce pereche minunată suntem Bloom şi cu mine; El luminează pământul, eu lustruiesc cerul bine.

(Faţa pistruiată a lui Sweny droghistul apare în discul săpunului soare.)

SWENY: Trei şilingi şi un penny, vă rog. BLOOM: Da. Pentru soţia mea, doamna Marion. Reţetă specială.

MARION (Voce suavă): Poldy! BLOOM: Da,. doamnă? MARION: Ti trema un poco ii cuore?

(Dispreţuitoare, se îndepărtează cu pas mândru, ca o porumbiţă îndopată, jucăuşă, umflată în guşă, freăonând duetul din Don Giovanni.) BLOOM: Eşti sigură cu Voglio acela? Vreau să spun cu pronunciati…

(O urmează, urmat şi el de prepelicarul amuşinător. Proxeneta cea vârstnică îl apucă de mânecă şi perii ţepoşi de pe negul din bărbie îi scânteie tremurători.) PROXENETA: Zece şilingi, ia fecioara. Proaspătă, nici n-a pus nimeni mâna pe ea. Cinşpe ani. Nu-i nimeni înăuntru decât taică-su bătrânu, care-i beat mort.

(Arată cu degetul. In gaura căscată a vizuinii ei întunecate apare furişă, cu rochia murdară de ploaie, Brâdie Kelly.) BRIDIE: Strada Clocitoarei. Ai ceva de gând?

(Chicotind îşi flutură ca un liliac şalul şi o ia la fugă. O brută mătăhăloasă o urmăreşte ţopăind voiniceşte după ea în cizmele lui înalte. Se împiedică pe trepte, îşi recăpătă echilibrul, se precipită în noapte. Se mai aud ţipete şi chicoteli, tot mai slab.)

PROXENETA (Cu ochii ei de lup sticUnău-i): îşi ia şi el ee-i al lui. N-ai să găseşti fecioare în lupanarele astea. Zece şilingi. Şi nu mai sta aşa toată noaptea că dau ăia-n civil peste noi. Numărul şaişpe-i o bestie.

(Gerty MacDowell se apropie şchiopătând, privinduA furiş. Scoate de la spate, în vremea asta făcându-i ochi dulci, şi-i arată sfioasă o cârpă însângeratu.) GERTY: Cu toate bunurile mele lumeşti eu pe tine şi tu. (Mutmurând) Tu ai făcut asta. Te urăsc. BLOOM: Eu? Când? Visezi. Nu te-am văzut în viaţa mea.