James Joyce ulise

PĂRINTELE CAFFEY (Cască, apoi cântă croncănind răguşit): Namine. Jacobus Vobiscuiţi. Amin. JOHN O'CONNELL (Trâmbiţând furtunos prin megafonul lui): Dignam, Patrick, T., Decedat.

PADDY DIGNAM (Ciuleşte urechile, crispându-se): Se aud tonuri.

(Se zvârcoleşte pe jos lipindu-şi urechea de pământ.) Vocea stăpânului!

JOHN O'CONNELL: Registrul de înhumări numărul Ca ca. Optzeci şi cinci de mii. Parcela şaptesprezece. Casa Cheilor. Locul o sută unu.

(Paddy Dignam ascultă cu efort vizibil, cu coada ridicată ţeapănă, cu urechile ciulite.)

PADDY DIGNAM: Rugaţi-vă pentru odihna sufletului său.

(Se strecoară zvârcolindu-se printr-o gaură de cărbuni, costumul lui cafeniu târându-i-se în urmă peste pietrişul uruitor. După el păşeşte un şobolan bătrân, obez, cu labe fungoide de broască ţestoasă sub o carapace cenuşie. Vocea lui Dignam se aude lătrând înăbuşit sub pământ: Dignam e mort, s-a dus jos. Tom Rochford cu plastron botgros şi pantaloni de călărie, sare din dispozitivul său pe două coloane.)

TOM ROCHFORD (Cu mina la piept, înclinându-se): Reu-ben J. Un florin dacă-l găsesc. (Fixează cu ochi hotărâţi gaura.) E rândul meu acum. Urmaţi-mă până la Carlow.

(Executa un salt senzaţional de delfin prin aer şi e înghiţit de gaură. Două discuri pe coloanele maşinii aparatului rostogolesc ochi de zero. Totul se depărtează. Bloom apare iarăşi în prim plan. Se opreşte în faţa unei case lu~ minate, ascultând. Săruturile, luându-şi zborul de la cuibul lor, îi bat din aripi prin aer în jur, ciripind, chicotind, gungurind.)

SĂRUTURULE (Chicotind): Leo! (Ciripind.) Icky, licky, micky, sticky pentru michi Leo! (Gungurind.) Cu cuuuucuu! Yumyumyumm Umuum. (Chiuind.) Fă-te mare, fă-te tare! Piruietă! Leopopold! (Sporovăind gureşe.) Leili! (Chiot prelung.) O, Leo!

(Ii foşnesc, dând din aripi, pe vestmintele lui, luminoase, pete lucioase, sclipitoare, paiete de argint.) BLOOM: Tuşeu de bărbat. Muzică tristă. Muzică de biserică. Poate aici.

(Zoe Higgins, o prostituată tânără, în combinezon verzui, strâns cu trei catarame de bronz, cu voal subţire de catifea în jurul gâtului salutând din cap, coboară treptele şi îl acostează.)

ZOE: Cauţi pe cineva? El e înăuntru cu prietenul lui. BLOOM: Aici e la doamna Mack?

ZOE: Nu, laoptzeci şi unu. Aici e doamna Cohen. Dacă mergi mai departe ai putea s-o nimereşti mai rău. Baba Pâşpâş. (Cu familiaritate.) E la treabă şi ea în noaptea asta, cu veterinarul, ăla de-i vinde ponturile, care-i dă toţi câşti-gătorii şi-şi scoate şi ea aşa banii pentru băiatul ei la Oxford. Lucrează ore suplimentare dar astăzi a avut noroc. (Bănuitoare.) N-ăi fi cumva taică-su, ce? BLOOM: Eu – nu!

ZOE: Că sunteţi amândoi în negru. Şoricelul o fi având cumva chef în astă noapte?

(Trupul lui deodată alert îi simte degetele apropiindu-se. O mână îi alunecă peste coapsa stingă.)

ZOE: Cum stai cu nucile?

BLOOM: Pe partea ailaltă. Curios că o ţin pe dreapta.

Sunt mai grele, cred că din cauza asta. Unul la un milion, cum spune croitorul meu, Mesias.

ZOE (Deodată alarmată): Ai şancru tare.

BLOOM: N-aş crede.

ZOE: îl simt eu, îţi spun.

(Mina ei i se strecoară în buzunarul din stingă de la pantaloni şi scoate la iveală un cartof tare, negru, ridat tot. îl priveşte şi apoi îl priveşte pe Bloom cu buze umede, mute.)

BLOOM: E un talisman. îl am moştenire. ZOE: Nu i-l dai lui Zoe? l-l dai ei de tot? Că a fost aşa drăguţă, hai, ce zici?

(Bagă, lacomă, cartoful într-un buzunar, pe urmă îi prinde braţul trăgându-l aproape de ea cu o căldură suplă. El surâde încă nehotărât. încet, notă cu notă, se aude muzică orientală. El priveşte adânc în cristalul întunecat al ochilor ei, încercănaţi cu kohol. Surâsul lui se face mai blana.)

ZOE: Ai să mă ţii minte data viitoare. BLOOM (Pierdut): Eu n-am iubit nicicând gazelă atâta de frumoasă – fără să…

„ (Câteva gazele ţâşnesc sărind sprintene, păscând pe coastă de munte. Pe undeva pe aproape se văd lacuri. în jurul lor, pe ţărm, umbrele întunecoase ale unor pădurici de cedri. Se înalţă miresme, revărsare despletită, pătrunzătoare de răşină. Arde, întregul orient, mi cer de safir, străpuns de zborul de bronz al vulturilor. Sub el se întinde feminitatea goală, albă, liniştită, răcoroasă, voluptuoasă. O fântână îşi urcă murmurul printre trandafirii de Damasc. Roze gigantice murmură poveşti despre viţa de vie sân-gerie. Un vin al ruşinii, al poftelor, al sângelui se prelinge susurând straniu.)

ZOE (Murmurând cântătoare odată cu muzica, buzele ei de odaliscă mânjite lasciv cu împroşcături de grăsime de porc şi apă de trandafiri): Shorach ani wenowach, benoiih Hierushaloim.

BLOOM (Fascinat): M-am gândit eu că eşti de stirpea cea bună, după accent. ZOE: Şi ştii ce păţeşti dacă stai să te gândeşti prea mult?

(îl muşcă încet de ureche cu dinţişorii ei îmbrăcaţi în aur suflându-i în faţă o suflare învăluitoare de usturoi stătut. Rozele se trag de o parte şi de alta, dezvăluind un sepulcru al aurului regilor şi al osemintelor lor năruindu-se încet în pulbere.)

BLOOM (Se trage îndărăt în gest mecanic mângâindu-i sinul drept cu o mână plată, neîndemanatecă): Eşti din

Dublin?

ZOE (îşi prinde abilă o buclă desfăcută rotindu-şi-o la loc în coc): Nici o frică. Sunt englezoaică. N-ai cumva vreo ţigară de-alea tari?

BLOOM (Acelaşi joc): Fumez rar, draga mea. Câte o ţigară de foi când şi când. Asta-i joc pentru copii. (Lasciv.) Gura poate fi mai bine folosită pentru altceva decât pe-un tub de iarbă urât mirositoare.

ZOE: Haide acuma. Ţine-mi şi-un discurs pe chestia asta. BLOOM (în salopetă de muncitor, imitaţie de velur reiat, rravată roşie fluturând şi şapcă de apaş): Omenirea asta e incorigibilă. Sir Walter Raleigh a adus în lumea nouă cartoful acela şi iarba asta, unul care înghiţit, omoară pestilenta, cealaltă otrăvitoare a urechii, ochiului, inimii, memoriei, voinţei, inteligenţei, mă rog pentru toate cele. Adică a adus otrava asta cu o sută de ani înainte ca altcineva, i-am uitat numele, să fi adus hrana. Sinucidere. Minciuni. Toate obiceiurile astea ale noastre. Uite numai la viaţa asta a noastră în ochii lumii, publică.

(Clopote de miez de noapte de la turle îndepărtate.) CLOPOTELE: întoarce-te iar, Leopold! Lord primar al

Dublinului!

BLOOM (în robă şi cu lanţ de consilier municipal): Alesători din cheiul Arram, cheiul Hanurilor, Rotunda. Mountjoy şi docurile de nord, mai bine întindeţi linia de tramvai, vă spun, de la târgul de vite piuă la râu. Asta-i muzica viitorului. Acesta-i programul meu. Cui bono? însă Vanderdeckenii, aceşti piraţi ai vremii noastre, cu vasul lor fantomă al marii finanţe…

UN ALEGĂTOR: De trei ori ura pentru viitorul nostru prim magistrat!

(Zvâcneşte aurora borealis a procesiunii cu torte.) PURTĂTORII TORŢELOR: Ura!

(Mai mulţi cetăţeni de seamă, magnaţi ai oraşului şi oameni de bine în general îi st ring mina lui Binom şi îl felicită. Timothy Harrington, de trei ori lord primar al Dublinului, impozant în roba stacojie a magistraturii sale, cu lanţul de aur şi cravată de mătase albă, are un scurt conciliabul cu consilierul Lorcan Sherlock, locum tenens. Dau din cap aprobând viguros.)

FOSTUL LORD PRIMAR HARRINGTON (în robă stacojie, cu măciuca funcţiei sale, lanţul de aur al primarului şi cravată mare de mătase albă): Decidem ca această cu-vântare a consilierului municipal sir Leo Bloom să fie tipărită pe cheltuiala contribuabililor. Ca reşedinţa în care s-a născut el să fie ornamentată cu o tăbliţă comemorativă şi ca artera de circulaţie până acum cunoscută sub denumirea de Abatorul Vitelor de după strada Cork să fie de acum încolo denumită Bulevardul Bloom. CONSILIERUL LORCAN SHERLOCK: Adoptată în unanimitate.

BLOOM (Cu pasiune): Aceşti olandezi zburători sau olan-denzi de minciuni murmurători aşa cum stau tolăniţi la pupa lor bine căptuşită, jucând zaruri, ce le pasă lor? Maşinile, asta e lozinca lor, himera lor, panaceul lor universal. Aparaturi care să economisească munca omului, substitute, şarlatanii, monştri manufacturaţi pentru uciderea reciprocă, vârcolaci hidoşi zămisliţi de o hoardă de pofte capitaliste din sudoarea muncii noastre care e silită să se prostituieze. Omul sărac moare de foame în vreme ce ei îşi pasc cerbii lor regali pe munte sau împuşcă ţărani şi fazani şi potârnichi orbiţi de pofta lor de putere şi plăcere. Dar dominaţia lor a luat sfârşit, s-a dus, a apus acuma şi totdeauna şi-n vecii vecilor…

(Aplauze prelungite. Catarge veneţiene, stâlpi festivi şi arcuri de triumf răsar din pământ, O banderolă purtând inscripţiile Cead Miile Failte şi Mah Ttob Melek Israel?Sfântului Edivară, globul şi sceptrul cu porumbelul, curtana. E aşezat pe un cal alb ca laptele, cu coadă lungă stufoasă purpurie, bogat caparasonat şi cu platoşă de aur pe cap. Mare animaţie. De la balcoanele lor doamnele aruncă petale de trandafiri. Aerul este înmiresmat de esenţe rare. Bărbaţii aclamă. Pajii lui Bloom aleargă prin asistenţă pur-tând ramuri de trandafir sălbatic şi trestie.)

PAŞII LUI BLOOM:

Cintezoiul cintezoiul Regele păsărilor De ziua de Sfântul Stephen L-a prins păsărarul.

UN FIERAR (Şoaptă plină de respect): Har Domnului! Şi ăsta să fie Bloom? Abia dacă i-ai da treizeci şi unu de ani. UN LUCRĂTOR DE LA DRUMURI ŞI ŞOSELE: Acesta-i faimosul Bloom, uite-l, cel mai mare reformator care l-a văzut lumea. Jos pălăria!

(Toţi se descoperă. Femeile şoptesc tulburate.) O MILIONÂREASĂ (Cu voce bogată): Nu-i minunat? O DOAMNĂ NOBILĂ (Cu nobleţe): Când te gândeşti ce-a văzut omul ăsta!

O AGITATOARE FEMINISTĂ (cu voce masculină): Şi câte-a făcut!

UN TURNĂTOR DE CLOPOTE: Ce chip de statuie clasică! Are o frunte de gânditor.

(Vreme de Bloom. Soarele se înaltă, în glorie, în nord-vest.)

EPISCOPUL DE DOWN ŞI CONNOR: Vi-l înfăţişez aici pe neîndoielnicul vostru împărat, preşed:nte şi rege preşedinte, serenitatea sa foarte puternicul şi foarte împuternicitul conducător al regatului acestuia. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Leopold întâiul!

TOŢI: Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Leopold întâiul! BLOOM (In mantie dalmatică de purpură, către episcopul de Down şi Connor, cu demnitate): Vă mulţumesc, oarecum eminentule senior.

WILLIAM ARHIEPISCOP DE ARMAGH (Cravată de purpură şi pălărie ecleziastică): Te vei strădui după puterile tale să faci astfel ca dreptatea şi clemenţa să fie înfăptuite în toate hotărârile tale în Irlanda şi în toate teritoriile care ţin de ea?

BLOOM (Plasându-şi mâna dreaptă pe testicule, jură): Aşa să-mi ajute Ziditorul. Toate acestea promit să le fac. MICHAEL ARHIEPISCOP DE ARMAGH (Toarnă un şip de ulei de păr peste capul lui Bloom): Gaudium magnum annuntio vobis. Habemus carneficem. Leopold, Patrick, Andrew, David, George, fii uns!

(Bloom se învestmântează în mantie din fir de aur şi îşi pune pe deget un inel cu rubin. Urcă pe piatra destinului şi rămâne acolo în picioare. Patrii reprezentativi îşi pun în aceeaşi clipă pe capete cele douăzeci şi opt de coroane ale lor. Clopote de bucurie răsună în biserica Christ, Sfântul Patrick, Sfântul George şi vesela Malahide. Focuri de artificii tip bazar Mirus ţişnesc din toate părţile închipuind desene falopirotehnice simbolice. Pairii îi aduc unul câte unul omagiul lor, apropiindu-se şi executând genuflexiuni.)

PAIRII: Mă prind să-ţi fiu om de nădejde înălţimii Tale. mădular întru gloria pământeană.

(Bloom îşi ridică mina dreaptă pe care scânteie diamantul Koh-I-Noor. Armăsarul său nechează. Imediat se lasă tăcere. Posturile de recepţie şi transmisie intercontinentale ş-i interplanetare sunt pregătite să primească mesajul.) BLOOM: Supuşii mei! Prin aceasta îl numim pe vrednicul nostru armăsar Copula Felix Mare Vizir Ereditar şi anunţăm că odată cu ziua de astăzi am repudiat-o pe fosta noastră soţie şi am acordat regeasca noastră mână prinţesei Selene, splendoarea nopţii.

(Fosta soţie morganatică a lui Bloom, este în grabă scoasă de la vedere de către Măria cea Neagra. Prinţesa Selene, în robă albastră ca lumina lunii, cu o semilună de argint pe cap, coboară ăintr-o litieră purtată de doi uriaşi. Izbucnire de aclamaţii.)

JOHN HOWARD PARNELL (Ridica stindardul regal): Ilustre Bloom! Succesor al faimosului meu frate! BLOOM (li îmbrăţişează pe John Howard Parnell): Vă mulţumim din inimă, John, pentru acest pe drept regal bun sosit în verdea Erin, ţara făgăduită strămoşilor noştri comuni.

(li sunt oferite armele oraşului, întruchipate într-o cartă. Cheile Dublinului, aşezate în cruciş pe o pernă purpurie, îi sunt prezentate. El le arată tuturor că poartă ciorapi verzi.)

TOM KERNAN: Ii meriţi, înălţimea Ta. BLOOM; în ziua de astăzi, acum douăzeci de ani, l-am înfrânt pe duşmanul nostru ereditar la Ladysmith. Mor-tierele noastre şi tunurile pe cămile au decimat rândurile sale. O şarjă de o jumătate de leghe! Atacă ei! Totul e pierdut acum! Cedăm? Nu! îi dăm peste cap! Iată! La atac! Desfăşurându-se pe stânga cavaleria noastră uşoară a măturat colinele de la Plevna şi, scoţând strigătul lor de luptă, Bonafide Sabaoth, i-a secerat cu sabia până la unul pa trăgătorii sarazini.

CAPELANUL TIPOGRAFILOR DE LA FREEMAN: I-auzi! I-auzi!

JOHN WYSE NOLAN: Asta-i omul care l-a scos de la închisoare pe James Stephens. UN ELEV ÎN UNIFORMA ALBASTRĂ: Bravo! UN BĂTRâN DUBLINEZ: Eşti o mândrie pentru ţara ta, domnul meu, asta eşti.

O VÂNZĂTOARE DE MERE: E un om aşa cum are nevoie Irlanda de el.

BLOOM: Iubiţii mei supuşi, o nouă eră este pe cale să răsară. Eu, Bloom, adevăr vă spun vouă că iată acuma chiar se apropie. Da, pe cuvântul lui Bloom, nu va trece multă vreme şi veţi intra în cetatea de aur care va să fie, noul Bloomusalem în Noua Hibernia a viitorului.

(Treizeci şi doi de muncitori purtând rozete, sosiţi din toate regiunile Irlandei, sub conducerea lui Derwan constructorul, construiesc noul Bloomusalem. Este un edificiu colosal, cu acoperiş de cristal, clădit în forma unui uriaş rinichi de porc, cuprinzând patruzeci de mii de încăperi, în cursul construcţiei şi extinderii sale mai multe clădiri şi monumente sunt demolate. Instituţiile guvernamentale sunt temporar mutate în depozite feroviare. Numeroase case sunt rase de pe faţa pământului. Locuitorii sunt carti-ruiţi în butoaie şi lăzi, toate marcate cu litere roşii L. B. Mai mulţi săraci cad de pe o scară, O parte a zidurilor

Dublinului', pe care s-au înghesuit privitori loiali se năruie.) PRIVITORII (Murind): Morituri te salutant. (Mor.)

(Un bărbat într-un macferlan cafeniu sare în sus prin-tr-un chepeng. Arată cu un deget prelung spre Bloom.) BĂRBATUL ÎN MACFERLAN: Să nu credeţi nici o vorbă din ce spune. Omul acesta este Leopold M'Ferlan, incendiatorul notoriu. Adevăratul său nume e Higgins. BLOOM: împuşcaţi-l! Clinele de creştin! Până aici să-i fie lui MacFerlan!

(O salvă de tun. Bărbatul în macferlan dispare. Bloom decapitează maci cu sceptrul său. Se anunţă moartea instantanee a numeroşi duşmani puternici, crescători de vite, membri ai parlamentului, membri ai comitetelor executive. Garda personală a lui Bloom distribuie pomeni de Joia Mare, medalii comemorative, plini şi peşti, insigne ale unor societăţi de temperanţă, ţigări de foi scumpe Henry Clay, oase de vacă gratis bune de supă, prezervative de cauciuc, în plicuri sigilate, legate cu panglicuţă aurie, caramele cu unt, bomboane cu ananas, bilete d,idci în formă de tricorn, costume de-a gata, cutiuţe cu mâncare de carne. sticle cu dezinfectant jeyes, bonuri de cumpărare, indulgenţe pentru patruzeci de zile, monede false, cârnaţi de porc hrăniţi cu lapte, bilete de favoare la teatru, tichete sezoniere valabile pe toate liniile de tramvai, lozuri la loteria regală ungară înfiinţată prin privilegiu special, bilete pentru masa la chioşcuri, ediţii ieftine din cele douăsprezece mai proaste cărţi din lume: Broscoiul şi Fritz (politică), Îngrijirea copilului (literatură infantilă), 50 de dejunuri pentru 7 şilingi şi 6 pence (artă culinară), A fost Isus un mit solar? (istorie), înlătxiraţi durerea (medicină), Compendiul copilului pentru învăţarea universului (cosmologie), Să ne tăvălim cu toţii de râs (hilarioasă), Vademecum pentru agentul de publicitate (ziaristică), Scrisorile de dragoste ale unei mame asistente (erotică). Persoanele importante în spaţiul cosmic (astrală), Cântece care ne-au mers la inimă (melodioasă). Calea bănuţului bine cumpănit spre bogăţie (parcimonioasă). Îmbulzeală generală. Femeile se înghesuie să atingă roba lui Bloom. Lady Gwendolen Dubedat răzbate prin mulţime, sare pe calul lui şi îl sărută pe amândoi obrajii în mijlocul unor mari

I aclamaţii. Se ia o fotografie cu fulger de magneziu. Copii mici şi sugari sunt ridicaţi pe braţe spre el. FEMEILE: Tăicuţule! Tăicuţule! COPIII ŞI SUGARII:

Să batem cu toţi din palme până vine Leo cel voinic Cu prăjitureie în buzunare pentru Leonaş cel mic.

(Bloom, aplecându-se, îl împunge în joacă pe bebe Boardman în stomac.)

BEBE BOARDMAN (Sughiţă, lapte acru scurgându-i-se prin colţul gurii): Haiaiaia.

BLOOM (Strângând mina unui tânăr orb): Frate al meu, mai-mult-decât-Frate! (Petrecându-şi braţele pe după umerii unei perechi de bătrâni) Dragii mei bătrâni prieteni! (Joacă şotron cu mici zdrenţăroşi, băieţi şi fete.) Uite-l nu-i! (Leagănă doi gemeni într-un cărucior.) Tictacdoi – cine sunteţi voi? (Face numere de scamatorie, îşi scoate pe gură batiste roşii, portocalii, verzi, albastre, indigo şi violete de mătase) Roygbiv, spectrul solar, treizeci şi două de picioare pe secundă. (Consolează o văduvă.) Absenţa întinereşte inima. (Dansează un dans scoţian cu strâmbături groteşti.) Daţi din picioare, diavolilor! (Sărută vânătăile unui bătrân paralitic imobilizat în pat.) Răni de onoare! fii pune o piedică unui poliţist gras.) K. k. – caca; k. k. – caca. (Şopteşte ceva la urechea unei chelneriţe care roşeşte şi râde amabil.) Ah, răutăcioaso, răutăcioaso! (Mănâncă un nap crud oferit de Maurice Butterly, fermier.) Grozav! Superb (Refuză să primească trei şilingi care-i sunt oferiţi de Josepji Hynes, ziarist.) Dragul meu prieten, câtuşi de puţin! (îşi dăruie haina unui cerşetor.) Te rog, primeşte-o. (Ia parte la o cursă târâş pe burtă cu doi paralitici mai vârstnici, bărbat şi femeie.) Hai, băieţi! Daţi bătaie, fetelor!

CETĂŢEANUL (Sugrumat de emoţie, îşi şterge o lacrimă cu fularul lui verde): Să-l binecuvânteze bunul Dumnezeu! (Clopotele tramvaielor bat cerând tăcere. Se ridică stindardul Zionului.)

BLOOM (îşi scoate cu gest impresionant mantaua, dezvă-luindu-şi trupul obez şi desfăşoară o hârtie de pe care citeşte solemn): Aleph Beth Ghimel Daleth Hagadah

Tephilim Kosher Yom Kippur Hanukah Roschaschana Beni Brith Bar Mitzvah Mazzoth Askenazim Meshuggah

Talith.

(Traducerea oficială este citită de Jimmy Henry, notar qeneral adjunct.)

JIMMY HENRY: Tribunalul Conştientei îşi deschide lucrările. Majestatea Sa foarte catolică va administra acum dreptatea în aer liber. Sfaturi medicale şi legale gratis, soluţionarea dublurilor şi a altor probleme. Toată lumea este cordial invitată. Dată în acest oraş loial al nostru Dublin în anul 1 al erei paradiziace.

PADDY LEONARD: Ce fac eu cu taxele şi impozitele? BLOOM: Plăteşte-le, prietene. PADDY LEONARD: Vă mulţumesc.

FLYNN NĂSOSUL: Pot să închei o ipotecă pe poliţa mea de asigurare împotriva incendiilor?

BLOOM (Inflexibil): Domnii mei, luaţi notă că potrivit legii torţionare v-aţi angajat prin propria recunoaştere să plătiţi îndărăt suma de cinci lire în termen de şase luni. J. J. O'MOLLOY: Un alt Daniel am spus? Nu! Un Peter

O'Brien.

FLYNN NĂSOSUL: De unde scot eu cinci lire sterline? PIPILICA BURK-E: Pentru necazuri cu vezica? BLOOM:

Acid, nit. hydrochlor. dil. 20 picături, Tinct. nix. vom., 4 picături, Extr. taraxel. lig., 30 picături. Aq. dis. ter în die.

CHRIS CALLINAN: Care este paralaxa eclipticei subsolare a lui Aldebaran?

BLOOM: Mă bucur să te aud, Chris. K. II.

JOE HYNES: De ce nu sunteţi în uniformă?

BLOOM: Când progeniterul meu de sacră amintiră purta uniforma despotului austriac într-o temniţă mucedă, unde era uniforma dumitale?

BEN DOLLARD: Panseluţele?

BLOOM: înfrumuseţează grădinile suburbiilor.

BEN DOLLARD: Când se nasc gemenii?

BLOOM: Atunci talăl (paterul, tăticul) cade pe gânduri.

LARRY O-ROURKE: Cer o licenţă de opt zile săptămânal pentru noul meu stabiliment. Mă ţineţi minte, sir Leo, de când stăteaţi la numărul şapte. Vă trimit eu o duzină sticle de bere tare pentru cucoana.

BLOOM (Cu răceală): N-am onoarea. Lady Bloom primeşte daruri.

CROFTON: E cu adevărat o sărbătoare.

BLOOM: Domnia ta îi spui sărbătoare. Eu o numesc o zi a sfintelor taine.

ALEXANDER KEYES: Când vom avea şi noi ocasă a cheilor?

BLOOM: Eu mă pronunţ pentru reforma moralităţii municipale şi pentru cele zece porunci pur şi simplu. Lumi noi în locul celor vechi. Unirea tuturor, evrei, musulmani şi creştini. Trei acre şi câte o vacă pentru toţi fiii naturii. Dricuri limuzine cu motor. Muncă silnică manuală pentru toţi. Toate parcurile deschise publicului, ziua şi noaptea. Maşini electrice de spălat vasele. Tuberculoza, nebunia, războiul şi cerşetoria trebuie să înceteze începând din acest moment. Amnistie generală, carnavaluri săptămânale cu libertatea măştilor, suplimente pentru toţi, esperanto frăţia universală. S-a terminat cu patriotismul beţivilor din baruri şi al impostorilor hidropici. Bani pe gratis, iubire liberă şi o biserică laică liberă într-un stat laic liber.