James Joyce ulise

FLORRY (Căzând într-o torpoare, făcându-şi în taină vruce): Sfârşitul lumii!

(Un efluviu femeiesc, călduţ, emană din trupul său. Obscuritatea nebuloasă pătrunde peste tot spaţiul. Prin ceaţa rotitoare de afară gramofonul zbiară mai presus de icnetele de tuse şi zgomotul de tropăituri.) GRAMOFONUL: Ierusalime!

Deschide-ţi porţile şi cântă Osana…

(O rachetă ţâşneşte spre cer spărgându-se cu zgomot. O stea albă cade din ea proclamând sfârşitul tuturor lucrurilor şi a doua sosire a Profetului llie. Pe o sfoară invizibilă infinită întinsă dinspre zenit spre nadir Sfârşitul Lumii, o caracatiţă cu două capete în fustanelă colorată, bască şi tartan, se zvârcoleşte prin noroi, făcând tumbe, sub chipul Celor Trei Picioare ale Omului din Insula

Man.)

SFÂRŞITUL LUMII (Cu accent scoţian): Cine mai dansează dansul de pupa, dansul de pupa, dansul de pupa?

(Mai presus de îmbulzelile lunecătoare şi de icnetele de tuse, se înalţă tot mai sus vocea Profetului llie, aspră precum un trosnet de floricele. Se arată şi el, transpirând, într-o sutană largă şi cu mâneci în pâlnie, cu faţa de ţâr-covnic, asupra unei strane peste care e petrecut drapelul gloriei de demult americane. Bate cu pumnii în balustradă.) PROFETUL ILIE: Fără lătrături, vă rog, în incintă. Jake Crane, Sue Creola, Dave Campbell, Abe Kirschner, dacă tuşiţi tuşiţi cu gura închisă. Vă spun, eu sunt aici marele om pe toată linia de transmisie. Băieţi, acuma e de noi. Ora Domnului Dumnezeu este 12.25. Lăsaţi vorbă la mama că sunteţi aici. Grăbiţi pariurile şi-aveţi cartea cea mare în mână. Haideţi cu toţii, daţi zor încoace! De-aici aveţi biletu' direct spre veşnicie, fără oprire. Doar o singură vorbă. Sunteţi oameni serioşi sau nişte cârpe? Dacă vine a doua venire la Coney Island sunteţi gata? Florry Christ, Stephen Christ, Kitty Christ, Lynch Christ, numai de voi ţine să simţiţi pe pielea voastră forţa cosmică. Vă e frică cumva de forţa cosmică? Nu. Fiţi de partea îngerilor. Fiţi prizme. Aveţi în voi înşivă chestia, şinele cel mai de sus. Numai de voi depinde şi-o să staţi alături de Isus, de Gautama, de Ingersoll. V-aţi prins cu toţii în vibraţie? Eu zic că da. Puneţi doar gura, o secundă, şi cerul vă pică în poală. V-aţi prins? E, pe cinstea mea, o chestie sigură. Cea mai mare chestie. Ceva imens, supersomptuos. Vă reface centrii vitali. Vă vibrează. Eu ştiu bine, că şi eu sunt vibrator. Să lăsăm gluma la o parte şi să ne ducem la culcare. A. J. Christ Dowie şi filosofia armonicală, nu v-aţi prins? O. K., strada şaişnouă numărul şapteşapte. Aţi notat? Asta e. Chemaţi-mă la soarefon orieând. Prăpădiţilor, nici n-aveţi nevoie de mărci pe plic. (Ţipă.) Şi acuma cântul nostru de glorie. Cu toţii cu toată inima în cântec. Şi încă o dată. (Cântă.) Ieru…

GRAMOFONUL (Acoperindu-i vocea): Târfosalaminiarag-hhuuuuh… (Discul scârţâie sub ac.)

CELE TREI TÂRFE (Acoperindu-şi urechile, schelălăind): Ahhâk!

PROFETUL ILIE (In cămaşă, cu mânecile suflecate, negru la faţă, strigă din toate puterile, cu braţele ridicate în aer): Tu, Marele Frate, de acolo sus, domnule Preşedinte, ai auzit ce stăteam tocmai să-ţi spun. Sigur, poţi să spui că cred din tot sufletul în tine, dom'le Preşedinte, domnule, şi simt eu acuma că domşoara Higgins şi domşoara Ricketts au şi pornit-o pe calea credinţei. Sigur, pot să spun sus şi tare că nici n-am văzut femeiuşcă mai speriată, domşoara Florry, decât te-am văzut pe matale. Domle Preşedinte, vino domle şi ajută-mă să le mântui pe dragele noastre surori. (Face cu ochiul la public.) Domnu' Preşedinte al nostru, de-nţeles a înţeles, da' el tot nu scoate nici un cuvânt, nu domnule.

KITTA-KATE: Am uitat de mine cu totul. într-un moment aşa de slăbiciune m-am dus şi-am făcut ce-am făcut pe dealul Constituţiei. Pe mine m-a confirmat episcopul. Sora mamei s-a măritat cu un Montmorency. Un instalator, ăsta a fost nenorocirea mea când eram şi eu mai tânără şi la trup curată.

ZOE-FANNY: L-am lăsat să mi-o vâre înăuntru aşa de amoru' artei.

FLORRY-TERESA: A fost ca urmare a unei băuturi cu porto peste Hennessyul de trei stele că m-am făcut vinovată cu Whelan când s-a strecurat în patu' meu. STEPHEN: La început a fost cuvântul, la sfârşit lumea fără sfârşit. Binecuvântate fie cele opt fericiri.

(Fericirile, Dixon, Madden, Crotthers, Costello, Lene-han, Bannon, Mulligan şi Lynch în halate albe de studenţi la medicină, câte patru în rând, pas de gâscă, tropăie prin faţa lui în marş zgomotos.)

FERICIRILE (Incoerente): Bere bou buldog bivoânăimit bişniţă barnum bubugoiul bebiscop.

LYSTER (în pantaloni scurţi de nuanţă neagră quaker şi cu pălărie cu boruri largi, spune cu voce discretă): El e prietenul nostru. Nu-i nevoie să-i spun pe nume. Caută şi tu lumina.

(Trece în pas de dans. Best îşi face intrarea în halat de frizer, frumos spălat şi scrobit, cu buclele pe moaţe de hâr-tie. ti conduce pe John Eglinton care e îmbrăcat în kimono de mandarin din mătase de Nankin cu litere ca nişte şopârle şi o pălărie înaltă ca o pagodă.)

BEST (Surâzând, îşi ridică pălăria dând la iveală un craniu ras de pe creştetul căruia se înalţă ţepoasă o coadă legată cu o panglicuţă portocalie cu fundă): L-am făcut gigea. Un lucru al frumuseţii, ştiţi şi dumneavoastră, cum zice Yeats, vreau să spun Keats.

JOHN EGLINTON (Produce o lanternă oarbă cu capac verde şi îi îndreaptă raza de lumină spre un colţ, cu accent muşcător): Estetica şi cosmetica sunt pentru budoar. Eu sunt pentru adevăr. Adevărul gol goluţ pentru omul simplu gol goluţ. Oamenii din Tanderagee vor faptele şi au chiar de gând să le şi afle.

(în conul de lumină al lămpii, în spatele grămezii de cărbuni, olav, cu ochii sfinţi, se vede meditând posomorit chipul lui Mananaan MacUr, cu bărbia sprijinită pe genunchii ridicaţi. Se scoală încet în picioare. Un vânt rece marin suflă dinspre mantia-i druidică. în jurul capului i se încolăcesc ţipari mari şi mici, Trupul îi e încrustat cu ierburi de mare şi scoici. în mina dreaptă ţine o pompă de bicicletă. în mina stingă ridică, ţinându-l de gheare, un crab uriaş.)

MANANAAN MACLIR (Cu voce de valuri): Aum! Hek! Ual! Ak! Lub! Mor! Ma! Ioghinul alb al zeilor. Piman-drul ocult al lui Hermes Trismegistul. (Cu voce de vânt şuierător de mare.) Punarjanam patsypunjaub! Nu mă las eu tras pe sfoară. A spus cineva, păzeşte-te de stânga, cultul lui Shakti. (Cu ţipăt de păsări de furtună.) Shaktim Shiva! întunecatule ascunsule tată! (Loveşte cu pompa de bicicletă crabul pe care-l ţine în mina stingă. Pe cadranul ori-când gata să-l ajute lucesc cele douăsprezece semne ale zodiacului. Geme cu vehemenţa oceanului dezlănţuit.) Aum! Baum! Pyjaum! Eu sunt lumina căminului, eu sunt untul visător smântânitor.

(O mină scheletică de luda sugrumă lumina. Lumina verde se face violetă. Jetul de gaz geme şuierător.) JETUL DE GAZ: Poaah! Pfuiiii!

(Zoe aleargă spre sfeşnic, şi aplecându-şi un picior ajustează flacăra.)

ZOE: Cine are o ţigară, dacă tot sunt aici? LYNCH (Aruncând o ţigară pe masă): Ţine. ZOE (Cu capul aplecat pe o parte, cu mândrie ironică): Aşa se oferă iarba unei doamne? (Se întinde să aprindă ţigareta la flacăra de gaz, răsucind-o încet, arătându-şi tufele cafenii de la subsuori. Lynch îi ridică cu gest îndrăzneţ cu beţigaşul o pulpană a furoului. Goală pe deasupra jartierelor, carnea ei apare sub smaragdinul mătăsii de un verde de nixă. Ea pufăie calmă din ţigară.) Vezi negul meu de frumuseţe de pe poponeaţă? LYNCH: Nu mă uit.

ZOE (Face ochi de oaie): Nu? Nu faci tu aşa ceva. Vrei să sugi lămâia? (Afectând un aer ruşinos, cu ochii mici aruncă o privire dintr-o parte spre Bloorn, pe urmă se întoarce spre el scoţându-şi pulpana din beţigaşul lui Lynch. Fluid albastru se revarsă din nou peste trupul ei. Bloom se ridică în picioare surâzând lasciv învârtinău-şi degetele mari. Kitty Ricketts îşi linge degetul mijlociu cu puţină salivă şi privindu-se în oglindă îşi netezeşte spr'mcenele. Lipoti Virag, basilicogramatic, cade cu repeziciune prin horn şi face doi paşi la stânga pe nişte picioroange stângace trandafirii. E înfofolit ca un cârnat în mai multe paltoane şi poartă pe deasupra un macferlan cafeniu sub care strânge la piept un sul de pergament. în ochiul sting îi fulgeră monoclul lui Cashel Boyle O'Connor Fitzmaurice Tisdall Far-rell. Pe cap i s-a cocoţat un pshent egiptean. Peste urechi i se înalţă câte o pană de gâscă.)

VIRAG (Bătând călcâiele, înclinându-se): Mă numesc Virag Lipoti din Szombathely. (Twşeşfe uscat, gânditor.) Goliciunea promiscuă este mai peste tot la vedere aici, s-ar zice. în chip inadvertent văzută din spate ea a dezvăluit tocmai faptul că nu poartă acele vestminte mai curând intime cărora tu le eşti atât de devotat. Sper că ai remarcat semnul de injecţie pe coapsă? Bun. BLOOM: Tatamoşule. Stai…

VURAG: Numărul doi pe de altă parte, cea cu rujul cire-şiu şi scufia de cap albă, al cărui păr datorează nu puţin elixirului nostru tribal de lemn de gofer, e în costum de stradă şi strânsă tare în corset, aş zice, după felul în care stă pe scaun. E cu osul de balenă în gât, ca să spunem aşa. Zi şi tu dacă n-am dreptate, eu am înţeles dintotdeauna că acţiunea făpturilor omeneşti prin care-şi arată colţul din lenjerie te-a atras de când te ştiu prin forţa înclinaţiilor tale exhibiţionistice. Cu un cuvânt. Hipogrif. N-am dreptate?

BLOOM: E cam slabă.

VIRAG (Afabil): într-adevăr! Bine ai observat, şi buzunarele astea paner la fustă şi umflăturile uşoare sunt făcute să te ducă cu gândul la şolduri ample. Cumpărături de la cine ştie ce solduri pentru care l-a muls pe vreun elefant. Fineţuri de profesionistă ca să-nşele ochiul. Bagă de seamă ce atentă e să-şi scuture firele de praf. Nu pune pe tine mâine ce poţi să porţi azi. Paralaxă! (Dând nervos din cap.) Mi-ai auzit creierul cum a pocnit odată? Polisilabaxă! BLOOM (Sprijinindu-şi cotul în palma celeilalte mâini, cu degetul arătător la obraz): Pare tristă. VIRAG (Cinic, cu dinţii de viezure dezgolindu-i-se gălbui, îşi trage în jos ochiul sting şi latră răguşit): Minciuni! Să te păzeşti de aerul ăsta de mironosiţă şi de straiele negre. Crin pe aleea din dos. Toate au nasturele acela de holtei pe care l-a descoperit Rualdus Colombus. Fă-o răsturnica. Fă-o porumbica. Cameleoană. (Mai bine dispus.) Şi aşa, atunci, permite-mi să-ţi atrag atenţia asupra exemplarului numărul trei. E o grămadă din ea la vedere cu ochiul liber. Observă masa de materie vegetală oxigenată de pe craniul ei. Şi uită-te cum saltă! Răţuşca urâtă a serii, cu plasele lungi şi trăgând greu la chilă.

BLOOM (Cu regret): Asta dacă eşti cu tunul pe covertă. VIRAG: Vă putem oferi de toate calităţile, diluate, medii, de esenţă tare. Banii jos şi la alegere. Ce fericit ai putea fi cu oricare din ele… BLOOM: Cu…?

VIRAG (Arătându-şi vârful limbii rotit în sus): Mium! Uite colo. Are carură largă. E bine căptuşită cu un strat considerabil de grăsime. Cu toate caracteristicile mami-ferei în ce priveşte armătura bustului, remarci că are bine la vedere două protuberante de dimensiuni foarte respectabile, 'nclinate să cadă în farfuria de supă de la prânz, în vreme ce la spate mai jos sunt două protuberante suplimentare, sugerând un rect puternic şi tumescent la palpare care nu lasă nimic de dorit în ce priveşte compactitatea. Asemenea părţi cărnoase sunt produsul unei îngrijiri atente, Când le îndopi, ficatul lor ajunge de o mărime elefantină. Dumicaţi de pâine proaspătă unse cu ferigă grecească şi gumă benjaminică şi făcute să alunece în jos cu căni de ceai verde, astea le dăruie în scurta lor existenţă nişte per-nuţe naturale de o rotunjime chiar colosală. Se potriveşte cu vederile tale, nu? Oale cu carne egipteană să-ţi lase gura apă. Să te desfeţi cu ele. Licopodium pentru mâncă-rime. (î se contractă gltul.) Poc şi bang! Uite că iar începe. BLOOM: Nu-mi place negul ăla.

VIRAG (Arcuindu-şi sprâncenele): Pune şi tu un inel de aur. se zice c-ajută. Argumentum ad feminam, cum ziceam în bătrâna Roma şi la grecii vechi pe vremea consulatului lui Diplodocus şi Ichtyosaurus. Pentru rest, remediul suveran al Evei. Nu-i de vânzare. Numai de-nchiriat. Hughe-notic. (Se crispează.) E-un sunet ciudat. (Tuşeşte încurajator.) Dar poate e doar un neg. Presupun c-ai să ţii minte ce te-am învăţat eu în privinţa asta? Făină de grâu cu miere şi nucşoară.

BLOOM (Gânditor): Făină de grâu cu licopodium şi silaba-riu. Ce chin. A fost o zi neobişnuit de obositoare, o adevărată înşiruire de accidente. Stai. Vreau să spun, ziceai că sângele de neg face negi…

VIRAG (Cu severitan, cu nasul îngroşat, cu ochiul clipin-du-i într-o parte): Nu mai tot învârti din degete şi caută şi tu să te gândeşti niţel. Vezi, ai uitat. Mai repetă şi mnemotehnica. La causa e sânta. Tara. Tara. (Aparte.) îşi aduce el aminte.

BLOOM: Rozmarin te-am mai auzit că spuneai sau puterea de voinţă a-upra ţesuturilor parazitare. Dar la urma urmei nu ştiu. Atingerea cu mâna moartă vindecă. Mnemo? VIRAG (Ineâlzindu-se): îţi spun eu. îţi spun. Chiar aşa. Tehnică. (Se bate cu energie peste piept unde are sulul de pergament.) Cartea asta îţi spune cum să procedezi cu toate detaliile descrise aşa cum trebuie. Consultă indicele pentru teama şi agitaţia stârnite de aconită, melancolia muriatici-lor, pulsaţia priapică. Virag are să vă vorbească acum despre amputare. Vechea noastră cunoştinţă formolul. Trebuie lăsaţi să se usuce de foame. îi tai cu firul de păr de cal pe sub adâncitura gâtului. Dar ca să trecem la felul bulgarilor şi bascilor, te-ai lămurit dacă-ţi plac sau nu-ţi plac femeile în vestminte, bărbăteşti? (Chicotind uscat.) Vroiai să-ţi consacri un an întreg studiului problemei religioase şi în lunile de vară din 1882 să înscrii cercul în pătrat şi să câş-tigi premiul acela de un milion. Rodie! De la sublim la ridicol e doar un pas. Pijama, să spunem? Sau în pantalonaşi şi ciorapi bufanţi, închişi? Sau, să luăm cazul, combinezoane mai fistichii, fuste pantaloni ' (Croncăne dispreţuitor.) Cucurigu!

(Bloom le examinează nesigur pe cele treiiârfe, pe urmă priveşte în lumina voalată violetă, ascultând molia atoate-zburătoare.)

BLOOM: Atunci aş fi vrut să fi terminat acum. Cămaşa de noapte n-a fost niciodată. De unde şi aceasta. însă şi ziua de mâine este o nouă zi care va să fie. Trecutul este astăzi. Ceea ce acum este va fi atunci mâine aşa cum a fost va să fie trecutul ieri.

VIRAG (Vârându-se în urechea lui, cu şoaptă insistentă): Insectele de zi îşi petrec scurta lor existenţă în acte repetate de coitus, ispitite de mirosul femeilor inferior frumoase posedând o vervină pudendală extinsă în regiunea dorsală. Frumoasa frumuşică! (Ciocul lui galben de papagal sporovăie mai departe, nazal.) Circula un proverb prin munţii Carpaţi la anul sau pe la anul cinci mii cinci sute şi cincizeci al erei noastre. O linguriţă de miere îl va atrage pe prietenul nostru Brunul mai mult decât jumătate de duzină de butoaie de oţet de malţ de categoria întâi. Bâzâitui bursului le excită pe balbine. Dar să lăsăm astea. Am mai putea ataca altă dată subiectul acesta. Am fost foarte încântaţi, noi aceştia. (Tuşeşte şi, aplecându-şi fruntea, îşi freacă nasul, gânditor, cu palma făcută căuş.) Ai să constaţi că insectele astea de noapte urmează lumina. O iluzie de ţinut minte căci aminteşte-ţi de ochii lor complecşi care nu se pot adapta. Pentru toate problemele astea dificile vezi cartea a 17-a din tratatul meu Principii fundamentale de sexologie sau Pasiunea iubirii despre care dr. L. B. spune că e senzaţia anului în domeniul apariţiilor de cărţi. Unele, de exemplu, mai sunt care au mişcări automate. Observă. Aceasta este soarele ei. Pasăre de noapte, soare de noapte, cartier de noapte. Vino după mine! Char-ley! Bâz!

BLOOM: Albină sau muscă albastră şi mai zilele trecute umbra pe perete rătăceam aşa într-o doară mi-a şi intrat sub cămaşă şi ce-a mai fost să…

VIRAG (Chipul impasibil, râde cu inflexiuni ample, feminine): Splendid! Musca spaniolă la el în prohab sau cum ar veni plasture de muştar dublu. (înghite lacom gâl-gâind din guşă, ca un curcan.) Uite curcanu! Uite curcanu! Unde suntem? Sesam, deschide-te! Vino până afară! (Îşi desfăşoară grăbit pergamentul, şi citeşte, nasul lică-rindu-i ca un licurici alunecându-i îndărăt peste literele pe care le urmăreşte cu mina.) Stai, bunule prieten. Iţi aduc răspunsul. Stridiile şi şampania sosesc în curând. Eu sunt cel mai bun bucătar. Bivalvele astea suculente au să ne fie de ajutor, şi trufele de Perigord, bulbi presăraţi pretutindeni prin tainicul omnivorosul porc, leacuri fără pereche pentru cazuri de debilitate nervoasă sau viragită. Chiar dacă miros urât. înţeapă frumos. (Dă din cap cu ironie cot-codăcitoare.) Glumă. Cu monoclul lipit de oculă. BLOOM (Absent): Din punct de vedere ocular cutiuţa bi-valvă a femeii e mai rea. întotdeauna Sesam, deschide-te. Sexul bifurcat. De asta le-ar fi frică de viermi, de târâtoare. Totuşi Eva şi şarpele contrazic teoria asta. Nu-i fapt istoric. Comparaţie evidentă pentru ce spuneam eu. Şerpii chiar, şi ei sunt pofticioşi după lapte de femeie. Şerpuie mile întregi prin pădurile omnivore să sugă suculent pieptul ei până îl seacă. Ca matroanele astea romane cu globurile legănându-li-se glumeţ despre care citeşti în Elephantu-liasis.

VIRAG (Protuberându-şi botul înainte, cu riduri aspre, ochii pietroşi, închişi în extaz, palmele legănându-i-se psalmodiază monoton): Că vacile cu ugerele atârnându-le care le au şi care ştie…

BLOOM: îmi vine să urlu. Iartă-mă. Ce? Aşa. (Repetă.) Spontan căutând vizuina saurianului ca să-şi încredinţeze ţâţele sucţiunii lui avide. Furnica mulge aphisul. (Profund.) Instinctul, asta conduce lumea. întru viaţă. întru moarte, VIRAG (Cu capul aplecat într-o parte, îşi arcuieşte spinarea şi cu umerii cocoşaţi ca nişte aripi fixează cu ochi tulburi molia, arată spre ea cu o gheară cornută, strigă): Cine-i Gigi? Cine-i scumpul Gerald? O, mult mi-e teamă că rău are să se ardă. N-ar vrea cineva care tot n-are treabă acuma să preîntâmpine catastrofeala fluturuid un şervet de masă aşa mai frumos scrobit? (Miaună) Pis pis pisi-cuţâ. (Oftează, îşi îndreaptă trupul, se trag^ înapoi şi priveşte chiorâş cu falca atârnându-i.) Ei, ei. Se trage şi el la odihnă curând de tot.

Sunt şi eu un lucru mic, lucru mic, Tot zburând când e vânt mic, Jur de-a roata dau ocol, Dar odată-am fost şi mare

Şi acuma dau din gheare, Cu aripi fluturătoare!

Oare!

(Se azvârle în abajurul violet dând zgomotos din aripi): Ce frumoase ce frumoase ce frumoase ce frumoase ce frumoase fuste unduioase.

(Inirând din stingă şi coborând cele două trepte păşeşte Henry FloweT înaintând spre centrul scenei. Poartă mantie neagră şi sombrero cu pană şi borurile atârnându-i peste chip. Are în mâini o ghitară cu corzi de argint şi o pipă de bambus cu ţeava lungă tip Jacob, cu capul ca un chip de femeie. Pantaloni de catifea negri şi pantofi cu catarame de argint. Chipul romantic al Mântuitorului cu buclele revărsate peste umeri, barbă şi mustăţi subţiri. Picioarele de păianjen şi labele de vrabie sunt cele ale tenorului Ma-rio, prinţul de Candia. îşi netezeşte frizura gominată şi îşi umezeşte buzele trecându-şi peste ele drăgăstos limba). HENRY (Vocea scăzută dulceagă strunindu-şi strunele ghitarei): E o floare înfloritoare – bluum.

(Virag, iritat, cu fălcile încleştate, priveşte mai departe fix în lumina lămpii. Bloom fixează grav ceafa lui Zoe. Henry îşi întoarce cu gest galant bărbia dublă spre pian.) STEPHEN (Aparte): Cântă cu ochii închişi. Imită-l pe tata. îmi umplu burta cu carne de porc. Prea mult deodată. Am să mă ridic acuma şi-am să mă duc spre. Mi-nchipui că ea este. Steve, tare mai eşti vorbăreţ astăzi. Trebuie să-i fac o vizită bătrânului Deasy sau să-i trimit o telegramă, întrevederea noastră de astăzi dimineaţă mi-a lăsat o în-tipăritură de neşters. Prin toate vârstele noastre. Vă scriu mai pe larg mâine. De fapt, acuma sunt aproape beat. (Mân-gâie iarăşi clapele pianului.) Acuma un acord în minor. Da. Nu prea mult însă.

(Almidano Artifoni întinde un sul de note muzicale mişcând viguros din mustăţi.) ARTIFONI: Ci rifletta. Lei rovina tuţio. FLORRY: Cântă-ne ceva. Vechiul cântec al iubirii. STEPHEN: Nu sunt în voce. Eu sunt un artist cu totul sfârşit. Lynch, ţi-am arătat scrisoarea aia cu lăuta? FLORRY (Alintânâu-se): Pasărea care nu poate să cânte şi care nu vrea să cânte.

(Gemenii siamezi, Philip Beatul şi Philip Treazul, profesori la Oxford manevrând maşini de tuns iarba apar în cadrul ferestrei. Amândoi poartă pe faţă masca lui Matthew Arnold.)

PHILIP TREAZUL: Ascultaţi şi voi de sfatul prostului. Nu e bine totul. Socotiţi şi voi cu un căpeţel de creion, ca idiotul. Ai primit trei lire şi doişpe şilingi, două bancnote, o monedă de o liră şi două coroane, şi dacă-ar şti tinereţea. Banii-n oraş, banii pe mare, Moira, Larchet, spitalul pe strada Holles. La Burke. Ce mai spui? Am ochii pe tine. PHILIP BEATUL (Nerăbdător): Dă-o dracului, omule. Du-te dracului! Eu mi-am plătit drumul. Dac-aş putea să văd ce-i cu octavele. Reduplicarea personalităţii. Cine era mi-a spus cum mi-a spus cum îi zice? (Tunzătoarea de iarbă începe să-i vâjâie.) A, da. Zoe mou sas agapo. Ştiam eu c-am mai fost pe aici şi înainte. Când nu-i aşa cartea de vizită a lui Atkinson care o am la mine? Mac nu ştiu cum. Ce mai mac. Spunea că, stai niţel, Swin-burne, nu?

FLORRY: Şi cu cântecu-ăla ce faci? STEPHEN: Duhul vrea dar trupul e slab. FLORRY: Eşti cumva de la colegiu de la Maynooth? Semeni cu unul pe care-l ştiu eu de acolo. STEPHEN: Am plecat acuma. (Aparte.) Subtil mai sunt. PHILIP BEATUL şi PHILIP TREAZUL (Tunzătoarele tor-clnd cu foşnete de fire de iarbă): Subtil tiptil. Te-au dat afară, Te-au dat afară. Dar, a propos, mai ai chestia aia, L cartea, toiagul de frasin? Da, uite-o, uite-]. Subtil tiptil te-au cam dat afară niţel. Ţine-te-n formă. Fă ca noi. ZOE: A fost un preot aici acuma două nopţi şi zor nevoie să-şi facă interesul cu pardesiul pe el bine încheiat până sus. Nu trebuie să te-ascunzi, zic. Ştiu că ai guler de preot romano-catolic.

VIRAG: Perfect logic din punctul lui de vedere. Păcatul omenesc. (Aspru, pupilele dilatându-i-se.) La dracul eu papa. Nimic nou sub soare. Eu sunt Virag cel care-am dat în vileag secretele călugărilor şi fecioarelor. Pentru ce-am părăsit eu biserica romană. Citiţi aici despre preot, despre femeie şi despre confesional. Penrose. Flutură Spânzurâ-toare. (Se crispează tot.) Femeia, desfăcându-şi cu ruşine dulce cingătoarea ei de sfoară îşi oferă bucăţica aproape umedă ligamentului bărbătesc. La scurtă vreme după ce bărbatul îi dăruise femeii hălci de carne de fiară de junglă. Femeia îşi arată bucuria acoperindu-se în vremea asta cu blănuri. Bărbatul îi iubeşte aceea cu lunganul lui cel mare şi ţeapăn. (Strigă.) Coactus volui, pe urmă femeia, ameţită, fuge. Bărbatul cel puternic o apucă de încheietura mâinii. Femeia schelălăie, muşcă, scuipă. Bărbatul, acum fioros, mânios, o pocneşte tare peste fundul ei gras. (Se învârteşte după propria-i coadă.) Piffpaff! Popo! (Se opreşte, strănută.) Pcip! (îşi mişcă fundul.) Prrrrht! LYNCH: Sper că i-ai aplicat bunului părinte o penitenţă. De nouă ori să cânte gloria pentru că şi-a-mpuşcat episcopul.

ZOE (Scoate un sigiliu de fum prin nări): N-a putut stabili contactul. Numai, mă-nţelegi, senzaţia. Pe uscatelea. BLOOM: Săracul de el! ZOE (Neglijentă): Decât că ce i s-a întâmplat. BLOOM: Cum aşa?

VIRAG (Un rictus diabolic de întunecată luminozitate contractându-i -chipul, îşi împinge gâtul slăbănog înainte, îşi ridică botul de viţel şi mugeşte): Verfluchte Goim! Avea tată, patruzeci de taţi. Nici n-a existat vreodată. Un porc. Avea două picioare stingi. Era Iuda Iacchias, un eunuc libian, bastardul papei. (Se apleacă pe labele dinainte, chircite, cu coate ţepene îndoite, cu ochiul agonizându-i în capul fără gât, plat şi schelălăie peste lumea amuţită.) Fiu de târfă. Apocalipsul.

KITTY: Şi Mary Shortall care era la spitalu de de-alea cu boala sfinţiei de-a luat-o de la Johnny Porumbelul ăla cu şapca albastră şi-a făcut şi un copil cu el care nu putea să-nghită şi s-a înecat de epilepsie în saltea şi-au dat cu toţii la lista de subscripţie pentru înmormântare. PHILIP BEATUL (Grav): Qui vous a mis dans cette fichue position, Philippe?

PHILIP TREAZUL (Vesel); C'etait le sacre pigeon, Philippe,