James Joyce ulise

O'MADDEN BURKE: Vulpe liberă în coteţ de găini libere. DAVY BYRNE (Căscând): Iiiiiiiiiiiaaaaaah! BLOOM: Curse mixte şi căsătorii mixte. LENEHAN: Şi băi mixte?

(Bloom le explică celor mai aproape de el planurile sale de regenerare socială. Toţi sunt de acord. Apare conservatorul muzeului din strada Kildare, trăgând un cărucior în care sunt statuile mutilate ale mai multor zeiţe goale, Venus Callypige, Venus Pandemos, Venus Metempsychosis, şi statui de ghips, de asemenea goale, reprezentându-le pe cele nouă muze, ale comerţului, muzicii de operă, amorului, publicităţii, manufacturii, libertăţii cuvântului, votului plural, gastronomiei, igienii personale, spectacolelor distractive pe malul mării, naşterii fără dureri şi astronomiei pentru popor.)

PĂRINTELE FARLEY: Omul acesta e un episcopalian, un agnostic, un orice-ar-fi-să-fie numai să caute să ne zdruncine credinţa noastră sfântă.

D-NA RIORDAN (Rupându-şi în bucăţi testamentul): M-ai dezamăgit! Eşti un om rău!

BABA GROGAN (îşi scoate gheata şi o aruncă în Bloom): Bestie! Fiinţă groaznică!

FLYNN NĂSOSUL: Dă-ne tonul, Bloom. Un cântec de-al nostru de demult. BLOOM (Cu vervă plină de umor):

I-am promis că n-am s-o părăsesc niciodată

Şi ea s-a vădit a fi o stricată

Şi tra-la-la şi dum-dum şi tra-la-la încă-o dată.

HOPPY HOLOHAN: Bătrânul Bloom, dragul de el! Nu mai e altul ca el!

PADDY LEONARD: Irlandez de operetă!

BLOOM: Ce operă feroviară e ca o linie de tramvai din

Gibraltar? Roşinele din Castalia. (Râsete.)

LENEHAN: Plagiatorule! Jos cu Bloom!

SIBILA VOALATĂ: Eu sunt Bloomistă şi mă mândresc cu asta. Eu cred în el în ciuda a totul şi a toate. Mi-aş da viaţa pentru el, e omul cel mai nostim din lume.

BLOOM (Făcând cu ochiul spre asistenţă): Pariez că e o fată pe cinste.

THEODORE PUREFOY (în şapcă de pescuit şi jachetă de piele): Ăsta se foloseşte de un procedeu mecanic ca să zădărnicească legile sacre ale naturii.

SIBILA VOALATĂ (Se înjunghie): Leul meu, eroul meu!

(Moare.)

(Numeroase femei entuziaste şi cât se poate de atractive S2 sinucid de asemenea prin înjunghiere, înecare, bând acid prusie, aconită, arsenic, deschizându-şi venele, refu-zând hrana, aruneându-se sub tăvăluguri, ăm vârful coloanei lui Nelson, în marele tanc al fabricii de bere Guin-ness, asfixiinău-se prin introducerea capului în sobele cu gaz, spânzurându-se de jartiere cochete, sărind pe ferestre de la etaje diferite.)

ALEXANDER J. DOWIE (Violent): Fraţi creştini şi anti-bloomişti, omul numit Bloom este rădăcina iadului, o pată pentru toţi creştinii. Un libertin otrăvit încă de la vârsta cea mai fragedă, acest urât mirositor ţap al lui Mendes a dat semne precoce de desfrâu infantil amintind de cei din cetăţile de şes, cu o madamă fără ruşine. Acest ipocrit odios poleit cu infamie este taurul cel alb de care se vorbeşte în Apocalips. Un adorator al Femeii Stacojii, intriga este aerul care-i iese lui pe nări. Vreascurile rugului şi ceaunul de fiert ulei – acestea sunt pentru el. Calibanule! MULŢIMEA: Linşaţi-l! Frigeţi-l! E tot aşa rău ca şi Par-nell! Un al doilea Fox!

(Baba Grogan aruncă cu gheata în Bloom. Mai mulţi tarabagii din susul şi josul străzii Dorset aruncă cu obiecte de mică sau nulă valoare comercială, oase de rasol, cutii de lapte condensat, verze nevandabile, pline mucegăită, cozi de oaie, bucăţi de untură rlncedă.) BLOOM (Cu însufleţire): Asta-i nebunie de miez de vară, vreo glumă oribilă iarăşi. Pe ce-i mai sfânt în cer, eu sunt nevinovat ca zăpada nesărutată de soare! Fratele meu Henry e ăla. El e dublul meu. Locuieşte la Dolphin's Barn, numărul 2. Clevetirea, vipera aceea, m-a acuzat pe nedrept. Compatrioţi ai mei, sgenl inn ban bata coisde gan capall. îi cer vechiului meu prieten dr. Malachi Mulligan, specialist în probleme de sexologie, să depună mărturie medicală în ce mă priveşte.

DR. MULLIGAN (Halat de şofer, caschetă şi ochelari uriaşi verzi pe frunte): Dr. Bloom este un anormal bisexual. El a evadat recent din ospiciul particular al doctorului Eus-tace pentru demenţi din lumea bună. Născut dintr-o uniune nemaritală, manifestă epilepsie ereditară, consecinţă a unei luxurii neînfrânate. Printre antecendenţii săi s-au descoperit urme de elefantiasis. Există simptome pronunţate de exhibiţionism cronic. E de asemenea latentă ambidex-teritatea. E prematur chel ca urmare a exceselor în ce priveşte autoerotismul, un idealist pervertit, în consecinţă, un desfrânat pocăit şi are dinţi de metal. Ca urmare a unui complex familial şi-a pierdut temporar memoria şi cred că e îh mai mare măsură victima acuzaţiilor decât foarte vinovat el însuşi. Am efectuat un examen pervaginal şi după aplicarea textului acid asupra a 5427 fire de păr anal, axilar, pectoral şi pubic îl declar ca fiind virgo intacta. (Bloom îşi ţine 'pălăria sa de lux peste organele genitale.)

DR. MADDEN: Hipsospadia e de asemenea pronunţată. în interesul generaţiilor viitoare aş sugera ca părţile afectate să fie păstrate în alcool de vin în muzeul teratologic naţional.

DR. CROTTHERS: Am examinat urina pacientului. Este albuminoidă. Salivaţia e insuficientă, reflexul patelar intermitent, DR. PUN. CH COSTELLO: Fetor judaicus este cit se poate de perceptibilă.

DR. DIXON (Citeşte, dintr-o fişă medicală): Profesorul Bloom este un exemplar desăvârşit de noul-bărbat femeiesc. Natura sa morală este simplă şi amabilă. Mulţi l-au considerat un om demn, o persoană simpatică. Luat în întregul său este un tip mai curând straniu, sfios deşi nu deficient mintal în sensul medical al cuvântului. A scris o scrisoare într-adevăr frumoasă, un poem în sine, către misionarul principal al Societăţii pentru protecţia preoţilor reformaţi care clarifică total lucrurile. Este, practic, abstinent total, şi pot afirma că doarme pe o rogojină de paie şi se hrăneşte cu hrana cea mai spartană, mazăre rece, uscată, cumpărată de la băcănie. Vara şi iarna poartă o cămaşă de păr şi se biciuie în fiecare „îmbată. A fost, după câte înţeleg, într-o vreme un delincvent de prima categorie în casa de corecţie din Glencree. Un alt raport indică faptul că a fost copil foarte postum. Fac apel la clemenţă în numele cuvântului cei mai sacru pe care organele noastre vocale au fost vreodată chemate să-i pronunţe. Este pe cale să nască un copil.

(Emoţie şi compasiune generală. Femeile leşină. Un american bogat deschide pe stradă o listă de subscripţie pentru Bloom. Monezi de aur şi argint, cecuri, bancnote, bijuterii, bonuri de trezorerie, poliţe scadenţe, recunoaşteri de datorii, verighete, lanţuri de ceas, medalioane, coliere Şi brăţări se strâng cu repeziciune.) BLOOM: O, aşa de mult aş vrea să fiu mamă. D-NA THORNTON (în halat de doică): Ţine-mă strâns în braţe, dragul meu. Trece şi asta. Strâns, dragul meu.

(Bloom o îmbrăţişează strâns şi naşte opt copii galbeni, şi albi de sex masculin. Ei apar pe o scară cu covor roşu

L împodobit cu plante costisitoare. Toţi sunt foarte frumoşi, voinici, cu feţe din metal preţios, bine făcuţi, respectabili îmbrăcaţi şi bine crescuţi, vorbind fluent cinci limbi moderne şi manifestând interes în diferite domenii ale ştiinţelor şi artelor. Fiecare din ei are numele scris cu litere lizibile pe plastronul cămăşii Nasodoro, Degetdeaur, Chrysos-tomos, Maindoree, Surâsdeargint, Silbaselber, Vifargent, Panargyros. Sunt imediat numiţi în funcţii de mare încredere în mai multe ţări diferite ca directori executivi de bancă, şefi de mişcare pe căi ferate, preşedinţi ai unor societăţi.)

O VOCE: Bloom, tu eşti Mesia ben Iosif sau ben David?

BLOOM (întunecat): Tu ai spus-o.

FRATELE BÂZ: Atunci fă o minune.

LYONS COCOŞUL: Prezi-ne cine-are să câştige premiul

Saint Leger.

(Bloom merge pe sumă, îşi acoperă ochiul sting cu urechea stingă, trece prin mai multe ziduri, se urcă pe coloana lui Nelson, se agaţă cu pleoapele de cornişa cea mai de sus, mănâncă douăsprezece duzini de stridii (cu coajă cu tot), vindecă mai mulţi bolnavi de boala regească, îşi contractează faţa astfel încât să semene eu mai multe personaje istorice, lordul Beaconsfield, lordul Byron, Wat Tyler, Moise din Egipt, Moise Maimonide, Moise Mendel-ssohn, Henry Irving, Rip Van Winkle, Kossuth, Jean-Jacques Rousseau, baronul Leopold Rothschild, Robinson Crusoc, Sherlock Holmes, Pasteur, îşi întoarce fiecare picior simultan în mai multe direcţii, cheamă fluxul să se retragă, provoacă o eclipsă de soare întinzându-şi degetul cel mic de la o mină.)

BRINI, NUNŢIUL PAPAL (în uniformă de zuav papal, cuirasă de oţel la platoşa de pe piept, platoşe pe braţe, coapse, pulpe, mustăţi mari laice şi mitră papală cafenie): Leopoldi autem generaţio. Moise îl născu pe Noe şi Noe îl născu pe Eunuch şi Eunuch îl născu pe O'Halloran şi O'Halloran îl născu pe Guggenheim şi Guggenheim îl născu pe Agendath şi Agendath îl născu po Netaim şi Netaim îl născu pe Le Hirsch şi Le Hirsch îl născu pe Jesurum şi Jesurum fi născu pe MacKay şi MacKay îl născu pe Os-trolopsky şi Ostrolopsky îl născu pe Smerdoz şi Smerdoz îl născu pe Weiss şi Weiss îl născu pe Schwartz şi Schwartz îl născu pe Adrianopoli şi Adrianopoli îl născu pe Aranjuez şi Aranjuez îl născu pe Lewy Lawson şi Lewy Lavvson îl născu pe Ichabudonosor şi Ichabudonosor îl născu pe O'Donnell Magnus şi O'Donnell Magnus îl născu pe Christbaum şi Christbaum îl născu pe Ben Maimun şi Ben Maimun îl născu pe Dusty Rhodes şi Dusty Rho-des îl născu pe Benamor şi Benamor îl născu pe Jones-Smith şi Jones-Smith îl născu pe Savorgnanovici şi Să-vorgnanovici îl născu pe Jasperstone şi Jasperstone îl născu pe Vingtetunieme şi Vingtetunieme îl născu pe Szom-bathely şi Szombathely îl născu pe Virag şi Virag îl născu pe Bloom et vocabitur noraen eius Emmanuel. O MINĂ MOARTĂ (Scrie pe zid): Bloom e un tâmpit. UN ELEV (în straie de hoţ de drumul mare): Şi ce făceai în ocolul de oi în spate, la Kilbarrack? O FETIŢĂ (Scuturând o vâjâitoare): Şi sub podul Ballybough?

O TUFĂ DE VÂSC: Şi în vizuina dracului? BLOOM (Roşindu-se puternic de la frunte până la bărbie, trei lacrimi picurânău-i din ochiul sting): Cruţaţi-mi trecutul.

ARENDAŞII IRLANDEZI EXPROPRIAŢI (în surtuc, pantaloni scurţi şi cu bâte ca la târgul din Donnybrook): Bateţi-l cu biciul!

(Bloom cu scufie cu urechi de măgar se aşază la colţ cu braţele încrucişate la piept, cu picioarele întinse înainte. Fluieră Don Giovanni a cenar teco. Orfani din Artane joacă hora în jurul lui ţinându-se de mâini. Fete de la misiunea de binefacere de la poarta închisorii joacă hora în direcţia opusă ţinându-se de mâini.) ORFANII DIN ARTANE:

Porcule, câine murdar şi urât, Crezi că-ţi iubeşte vreo doamnă râtul urât?

FETELE DE LA POARTA ÎNCHISORII:

Etică-l vezi pe Kapa Că se dă la fata Să-şi pună poftă-n cui Aşa să-i spui.

HORNBLOWER (în efod şi cu şapcă de vânătoare pe cap, anunţă): Şi el va purta păcatele neamului la Azazel, duhul care este în pustie şi la, Lilith, vrăjitoarea din noapte. Şi ei au să-l bată cu pietre şi au să-l stârpească, da, toţi de la Agendath Netaim şi până la Mizraim, ţara lui Ham. (Toată lumea aruncă cu pietre de carton în Bloom. O mulţime de călători de bună credinţă şi câini de pripas se apropie şi-l murdăresc. Mastiansky şi Citron se apropie, în mantii de gabardină, şi cu perciuni lungi. Îşi clatină bărbile spre Bloom.)

MASTIANSKY ŞI CITRON: Belial! Laemlein din Istria! Fals Mesia! Abulafia!

(George S. Mesias, croitorul lui Bloom. apare cu un metru de croitor sub braţ şi îi prezintă o notă de plată.) MESIAS: Pentru ajustarea unei perechi de pantaloni, unsprezece şilingi.

BLOOM (Frecându-şi mâinile, vesel): Exact ca-n vremurile bune. Săracul Bloom!

(Reuben J. Dodd, Iscariotul cu barbă neagră, păstorul cel rău, purtând pe umeri cadavrul fiului său înecat, se apropie de stâlpul infamiei.)

REUBEN J. (Şoaptă răguşită): S-a dat totu-n vileag. S-a şi dus un turnător după sticleţi. Fuga după prima birjă goală.

BRIGADA DE POMPIERI: Pflaap! FRATELE BÂZ (lnvestmântându-l pe Bloom în haine galbene cu broderii de flăcări colorate şi cu o pălărie ascuţită, îi agaţă de gât o pungă cu praf de puşcă şi-l predă autorităţilor civile, spunând): Iertt. ţi-i lui încălcările.

(Locotenentul Myers de la brigada de pompieri a Dublinului la cererea generală îi dă foc lui Bloom. Lamentări.) CETĂŢEANUL: Slavă Domnului!

BLOOM (în vestmânt fără cusături cu literele I. H. S. se ridică în picioare în mijlocul flăcărilor, ca un phoenix): Nu plângeţi după mine voi fiice ale Erinului.

(Le arată reporterilor dublinezi urme de arsuri. Fiicele Erinului în vestminte negre cu mari cărţi de rugăciuni şi luminări lungi aprinse în mâini îngenunchează şi se roagă.)

FIICELE ERLNULUI:

Rinichi ai lui Bloom, rugaţi-vă pentru noi.

Floare a Băii, roagă-te pentru noi.

Mentor al lui Menton, roagă-te pentru noi.

Agent de publicitate pentru Freeman, roagă-te pentru noi.

Caritabilule francmason, roagă-te pentru noi.

Săpun rătăcitor, roagă-te pentru noi.

Plăceri ale păcatului, rugaţi-vă pentru noi.

Cântec fără cuvinte, roagă-te pentru noi.

Mustrător al cetăţeanului, roagă-te pentru noi.

Prieten al tuturor păcătoşilor, roagă-te pentru noi, Moaşă mult miloasă, roagă-te pentru noi.

Talisman de cartof împotriva bolilor şi molimilor, roagă-te pentru noi.

(Un cor de şase sute de glasuri, condus de domnul Vin-cent O'Brien, cântă Alleluia, acompaniat la orgă de Jo-seph Glynn. Bloom devine mut, chircit, carbonizat.) ZOE: Vorbeşte tu înainte, dă-i cu gura până te faci vânăt ia faţă.

BLOOM (Cu pălărie moale, pipă de lut petrecută pe după panglică, pantaloni de doc prăfuiţi, saboţi prăfuiţi, cu bocceluţă de emigrant în mină, trăgând de o sfoară un porc, cu surâs în priviri): Lasă-mă să trec, femeie, că, pe toate caprele de Connemara, cred c-am să dau de dracu'. (Cu o lacrimă în ochi.) Nebuni toţi. Patriotism, cultul morţilor, muzica, viitorul stirpei. A fi sau a nu fi. S-a dus visul vieţii. Sfârşeşte paşnic. Ei n-au decât să-şi trăiască viaţa (Cu ochii în gol, trist.) Sunt o ruină. Câteva pastile de aconită. Jaluzelele trase. O scrisoare. Pe urmă mă întind la odihnă. (Respiră adânc.) Gata. Eu am trăit. M-am dus. Adio. ZOE (înţepată, cu degetul petrecut prin fileul de la gât): Chiar, pe cinstite? Până data viitoare. (Rânjeşte.) Da' ia închipuieşte-ţi că te scoli cu dosu-n sus sau termini prea repede cu fata preferată. O, las' că-ţi ştiu eu gându-ascuns.

— BLOOM (Amar): Bărbat, femeie, iubire – ce-nseamnă jif _ astea? Dopul cu sticla lui. If

ZOE (Deodată indispusă): Nu pot să-i sufăr pe-ăştia min- / cinoşii. Dă-i şi târfei cinstite şansa ei.

BLOOM (Căindu-se): Sunt un om foarte dezagreabil. Eşti şi tu un rău necesar. De unde eşti? Din Londra?

ZOE (Volubilă): De la Norton cu porci mulţi – acolo unde porcii cântă la orgă. Sunt născută în Yorkshire. (îl prinde de mina cu care el caută să-i pipăie sinul.) Stai niţel, micuţule. Lasă-te de de-astea, c-ai putea s-o nimereşti mai rău. N-ai ceva sunători pentru fetiţa? Vreo zece şilingi?

BLOOM (Surâde, dă încet din cap): Mai mult chiar, huria mea, mai mult.

ZOE: Mai mult şi-ncă mai ce? (li mângâie neglijent cu lăbuţe de catifea.) Nu vii până în salon să vezi pianina cea nouă? Vino c-acuş m-am şi dezbrăcat.

BLOOM (pipăindu-şi plin de îndoială ceafa, cu jena fără pereche a unui precupeţ pus să aprecieze simetria sinilor ei dezgoliţi): Ştiu eu pe una care-ar fi grozav de geloasă dac-ar şti ce se-ntâmplă. Monstrul cu ochii verzi. (Serios.)

Ştii ce greu e. Nu trebuie să-ţi mai spun eu.

ZOE (Flatată): Ce nu văd ochii nu ştie nici inima. (îl mânglie.) Hai.

BLOOM: Vrăjitoarea râzătoarea! Mâna care leagănă leagănul.

ZOE: Bebeluşule!

BLOOM fin scutece de sugar, cu blăniţă, capul mare cu o claie de păr negru, fixează cu ochi mari furoul ei şi-i numără cataramele de bronz cu un deget bont, cu limba umedă lâlâindu-i, silabisind cu greutate): Ulu tioi tlei – tlei tloi tlulu.

CATARAMELE: Iubeşte-mă. Nu mă iubi. Iubeşte-mă.

ZOE: Cine tace înseamnă că-i place. (Cu ghearele mici desfăcute îi ia captivă mâna, arătătorul ei strecurmdu-i în palmă un semn tainic, ispitindu-l întru pieire): Mâini calde pipotă rece.

(El şovăie printre miresme, muzici, ispite. Ea îl împinge spre trepte, atrăgându-l prin odoarea subsuorilor ei, prin viciul ochilor ei vopsiţi, prin foşnetul furoului ale cărui cuie sinuoase exhală duhoarea de leu a tuturor brutelor de masculi care au posedat-o.) BRUTELE DE MASCULI (Exhalând pucioasa rutului şi fecalelor, bâţiinău-se în cuşca lor largă, răgind încetişor şi bălăngănindu-şi încolo şi încoace capetele buimace): Bravo!

(Zoe şi Bloom ajung în prag unde stau comod aşezate două târfe surori. Ele îl examinează curioase pe sub sprâncenele boite şi surâd la plecăciunea lui grăbită. El se împiedică stângaci.)

ZOE (Apucându-l de grabă cu mina ei norocoasa): Hop-şi-aşa. Să nu cazi în sus pe scară.

BLOOM: Omul cel drept cade de şapte ori. (Se dă la o parte în prag.) După dumneavoastră, aşa cer manierele. ZOE: Doamnele întâi, domnii după ele.

(Trece pragul. El mai şovăie. Ea se întoarce şi, întinzân-ău-şi mina, îl trage spre ea. El sare. Pe cuierul cu coarne de cerb din hol atârnă o pălărie de bărbat şi un impermeabil. Bloom se descoperă şi văzând aceste obiecte se încruntă, apoi surâde, preocupat. Se deschide brusc o uşă pe palierul din spate. Un bărbat în cămaşă purpurie şi pantaloni cenuşii, cu ciorapi cafenii, păşeşte cu paşi de maimuţă, cu capul chel şi bărbuţa de ţap ridicate în sus, ţinând în braţe strâns la piept un urcior cu apă, şi pateştile duble negre îi atârnă pe spate până la călcâie. întorcându-şi repede faţa de la el, Bloom se apleacă grăbit să cerceteze pe masa din hol ochii de şoricar ai unei vulpi împăiate; apoi, ridicându-şi capul şi amuşinând o urmăreşte pe Zoe în salonul de muzică. O foaie de hârtie subţire acoperă lumina candelabrului. în jur zboară o molie, cioc-nindu-se, evitând obstacolele. Duşumeaua e acoperită cu mozaic de cauciuc în, romburi de jad azurii şi cinabru. Urme de paşi întipărite pe el în toate direcţiile, căţeii pe călcâi, călcâi pe tălpi, degete pe degete, picioare încrucişate, o adevărată moară de paşi târşiţi, fără fantome de trupuri, totul închipuind o mâzgălitură fără sens. Pereţii sunt tapisaţi cu hârtii cu motive de iederă şi luminişuri limpezi. La cămin e desfăcut un paravan de pene de păun. Lynch stă chircit cu picioarele încrucişate pe rogojina împletită, cu şapca întoarsă cu cozorocul la spate. Bate încet tactul cu un beţigaş. Kitty Ricketts, o târfă osoasă palidă în costum marinar, cu mănuşi de piele de căprioară su-mecate pe încheietura coralie, cu o punguliţă împletită agăţată de mână, sade pe marginea mesei legunându-şi piciorul şi privindu-se în oglinda poleită de deasupra consolei căminului. Din corset îi atârnă peste şold un ornament oarecare. Lynch arată ironic cu degetul spre perechea de Ungă pian.)

KITTY (Tuşeşte în pumn): E cam idioţică. (Face un semn tremurându-şi arătătorul prin aer.) Blemblem. (Lynch ii ridică binişor cu beţigaşul fusta şi juponul alb. Ea şi le aşază la loc.) Stai cuminte. Respectă-te. (Sughiţă, apoi îşi” apleacă repede pălăria canotieră pe sub care îi licăre roşu părul vopsit.) O, scuză-mă!

ZOE: Lumină de rampă, Charley. (Se îndreaptă spre candelabru şi face luminile mai mari.)

KITTY (Privind mioapă spre jetul de gaz lampant):

Ce-are-n seara asta?

LYNCH (Cu voce adâncă): Intră acuma fantomele şi vârcolacii.

ZOE: Bateţi din palme pentru Zoe.

(Beţigaşul din mina lui Lynch scapără, se face, un vătrai de aramă. Stephen în picioare la pianina pe care şi~a lăsat pălăria şi toiagul de frasin. Repetă cu două degete aceeaşi serie de cuvinte fără sens. Florry Talbot, o târfă grasă, lălâie, într-o rochie şleampătă decolorată, se tolăneşte cu picioarele desfăcute pe colţul canapelei, cu antebraţul atârnân-du-i moale peste rezemătoare, ascultând. Un neg greoi îi cade peste pleoapa somnoroasă.)

KITTY (Sughiţă încă o dată zvâcnindu-şi piciorul de cal): O. scuzaţi.

ZOE (Prompt): Se gândeşte băiatul la tine. Fă-ţi nod la cămaşă.

(Kitty Ricketts îşi apleacă uşor capul. Şarpele boa de la gâtul ei se descolăceşte, alunecă, îi cade peste umeri, pe spate, pe braţe, peste scaun, jos, pe duşumea. Lynch îi culege rotocoalele cu vârful bastonului. Ea îşi întinde gingaş gâtul, strângându-şi-l la loc. Stephen aruncă o privire peste umăr spre silueta cu şapca pusă pe dos.) STEPHEN: La drept vorbind nici n-are vreo importanţă dacă Benedetto Marcello a redescoperit chestia asta sau a inventat-o el. Ritualul e în fond odihna poetului. S-ar putea să fie un vechi imn pentru Demeter, sau dimpotrivă ceva întru gloria Coela enarrant gloriam Domini. E susceptibilă de noduri şi de moduri până la hiperfrigian sau mixolidian şi de texte tot atât de divergente cum ar fi popii dănţuind în jurul lui David, vreau să spun Circe sau ce spun altarul lui Ceres şi David dându-i g^es din grajd basistului lui cu atotputernicia lui. Mais, nom de nom, asta-i altă căciulă. Jetez la gourme. Faut que jeunesse se passe. (Tace, arată spre şapca lui Lynch, surâde, râde.) Pe ce parte e bosa ta a cunoaşterii?

ŞAPCA (Cu posomorala plictisită): Bah! Asta e pentru că aşa e. Minte de femeie. Grecul ovrei e ovreiul grec. Extremele se ating. Moartea e forma cea mai de sus a vieţii. Bah!

STEPHEN: Tu ţii minte destul de exact toate erorile mele, lăudăroşeniile, greşelile. Cât am să-mi mai închid ochii la lipsa asta de loialitate? Piatră de tocilă! ŞAPCA: Bah!

STEPHEN: Uite încă una pentru tine. (Se încruntă.) Cauza e că premisa fundamentală şi dominanta sunt separate de cel mai mare interval posibil care… ŞAPCA: Care ce? Mergi până la capăt. Vezi că nu poţi. STEPHEN (Cu efort): Intervalul care. Este elipsa cea mai mare posibilă. Consistentă cu. Ultima reîntoarcere. Octava. Care. ŞAPCA: Care ce?

(Afară gramofonul începe să zbiere Oraşul sfânt.) STEPHEN (Deodată): Care a mers până la capătul lumii ca să nu se străbată pe sine însuşi. Dumnezeu, soarele, Shakespeare, un comis voiajor, traversându-se în realitate pe sine însuşi devine el însuşi acel sine însuşi. Stai o clipă. Stai o secundă. Dracu' să-l ia pe-ăla cu scandalul lui pe stradă. Şinele care în sine a fost ineluctabil condiţionat să devină. Ecco!

LYNCH (Cu un chicot ironic, rânjind către Bloom şi Zoe Higgins): Ce discurs erudit, ce spuneţi? ZOE (Repede): Dumnezeu să se îndure de capul tău de prăpădit, el ştie mai multe decât ai uitat tu în toată viaţa ta.

(Florry Talbot îl fixează cu o stupiditate obeză pe

Stephen.)

FLORRY: Cică vine ziua judecăţii în vara asta.

KITTY: Nu!

ZOE (Izbucneşte într-un hohot de râs): Doamne Dumnezeule nedreptule!

FLORRY (Ofensată): Păi, scrie şi în ziare despre Anticrist! O, mă gâdilă piciorul.

— Ulise, voi. II

(Vânzătorii de ziare, zdrenţăroşi, desculţi, trăgând după ei un zmeu de hârlie, tropăie prin faţa ei, ţipând.) VlNZÂTORII DE ZIARE: Ediţie specială. Rezultatele cursei de cai. Şarpele de mare din Canalul Mânecii. A sosit cu bine Anticristul.

(Stephen îşi întoarce capul şi-l vede pe Bloom.) STEPHEN: Timpul, timpurile şi jumătatea timpului.

(Reuben J. Anticrist, evreul rătăcitor, cu mina gheară deschisă să apuce peste propria lui spinare, păşeşte im-pleticindu-se. Peste şale are petrecută o desagă de pelerin din care ies poliţe şi note de plată neonorate. Peste umăr are o prăjină de cârligul căreia atârnă trupul leoarcă al singurului său băiat, salvat din apele Liffey-ului, agăţat de twul pantalonilor. Un vârcolac cu chipul lui PuncH Costello, deşelat, cocoşat, hidrocefal, cu nasul proeminent şi frmitea teşită şi nas de Ally Sloper, ţopăie săllând şi dându-se tumba prin întunericul care se lasă tot mai adine.) TOŢI: Ce-i asta?

VÂRCOLACUL (Cu fălcile tremurându-i, se bâţâie încoace şi încolo, holbându-şi ochii, cu braţele răşchirate, ghearele desfăcute, şi pe urmă deodată iţindu-şi chipul fără buze printre coapsele depărtate): II vient! Cest moi! L'homme qui rit! L'homme primigene! (Se roteşte pe călcâie cu ţipete de derviş.) Sieurs et dames, faites vos jeux! (Se lasă pe vine, chicotind tare. Mici artificii în formă de planete ti zvâcnesc din mâini). Les jeux şont faits! (Planetele năvălesc exprimându-se în pocnete şi trosnete.) Rien n'ua plus. (Planete, baloane sclipitoare plutesc în sus prin aer, se sting. El ţopăie mai departe în gol.)