James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(Se azvîrle în abajurul violet dînd zgomotos din aripi) : Ce frumoase ce frumoase ce frumoase ce frumoase ce frumoase fuste unduioase.

(Inirînd din stingă şi coborînd cele două trepte păşeşte Henry FloweT înaintînd spre centrul scenei. Poartă man­tie neagră şi sombrero cu pană şi borurile atîrnîndu-i peste chip. Are în mîini o ghitară cu corzi de argint şi o pipă de bambus cu ţeava lungă tip Jacob, cu capul ca un chip de femeie. Pantaloni de catifea negri şi pantofi cu catarame de argint. Chipul romantic al Mîntuitorului cu buclele re­vărsate peste umeri, barbă şi mustăţi subţiri. Picioarele de păianjen şi labele de vrabie sînt cele ale tenorului Ma-rio, prinţul de Candia. îşi netezeşte frizura gominată şi îşi umezeşte buzele trecîndu-şi peste ele drăgăstos limba). HENRY (Vocea scăzută dulceagă strunindu-şi strunele ghitarei) : E o floare înfloritoare — bluum.

(Virag, iritat, cu fălcile încleştate, priveşte mai departe fix în lumina lămpii. Bloom fixează grav ceafa lui Zoe. Henry îşi întoarce cu gest galant bărbia dublă spre pian.) STEPHEN (Aparte) : Cîntă cu ochii închişi. Imită-l pe tata. îmi umplu burta cu carne de porc. Prea mult deodată. Am să mă ridic acuma şi-am să mă duc spre. Mi-nchipui că ea este. Steve, tare mai eşti vorbăreţ astăzi. Trebuie să-i

171

fac o vizită bătrînului Deasy sau să-i trimit o telegramă, întrevederea noastră de astăzi dimineaţă mi-a lăsat o în-tipăritură de neşters. Prin toate vîrstele noastre. Vă scriu mai pe larg mîine. De fapt, acuma sînt aproape beat. (Mîn-gîie iarăşi clapele pianului.) Acuma un acord în minor. Da. Nu prea mult însă.

(Almidano Artifoni întinde un sul de note muzicale mişcînd viguros din mustăţi.) ARTIFONI : Ci rifletta. Lei rovina tutio. FLORRY : Cîntă-ne ceva. Vechiul cîntec al iubirii. STEPHEN : Nu sînt în voce. Eu sînt un artist cu totul sfîrşit. Lynch, ţi-am arătat scrisoarea aia cu lăuta ? FLORRY (Alintînâu-se) : Pasărea care nu poate să cînte şi care nu vrea să cînte.

(Gemenii siamezi, Philip Beatul şi Philip Treazul, pro­fesori la Oxford manevrînd maşini de tuns iarba apar în cadrul ferestrei. Amîndoi poartă pe faţă masca lui Matthew Arnold.)

PHILIP TREAZUL : Ascultaţi şi voi de sfatul prostului. Nu e bine totul. Socotiţi şi voi cu un căpeţel de creion, ca idiotul. Ai primit trei lire şi doişpe şilingi, două bancnote, o monedă de o liră şi două coroane, şi dacă-ar şti tinereţea. Banii-n oraş, banii pe mare, Moira, Larchet, spitalul pe strada Holles. La Burke. Ce mai spui ? Am ochii pe tine. PHILIP BEATUL (Nerăbdător) : Dă-o dracului, omule. Du-te dracului ! Eu mi-am plătit drumul. Dac-aş putea să văd ce-i cu octavele. Reduplicarea personalităţii. Cine era mi-a spus cum mi-a spus cum îi zice ? (Tunzătoarea de iarbă începe să-i vîjîie.) A, da. Zoe mou sas agapo. Ştiam eu c-am mai fost pe aici şi înainte. Cînd nu-i aşa cartea de vizită a lui Atkinson care o am la mine ? Mac nu ştiu cum. Ce mai mac. Spunea că, stai niţel, Swin-burne, nu ?

FLORRY : Şi cu cîntecu-ăla ce faci ? STEPHEN : Duhul vrea dar trupul e slab. FLORRY : Eşti cumva de la colegiu de la Maynooth ? Se­meni cu unul pe care-l ştiu eu de acolo. STEPHEN : Am plecat acuma. (Aparte.) Subtil mai sînt. PHILIP BEATUL şi PHILIP TREAZUL (Tunzătoarele tor-clnd cu foşnete de fire de iarbă) : Subtil tiptil. Te-au dat afară, Te-au dat afară. Dar, a propos, mai ai chestia aia,

172
L

cartea, toiagul de frasin ? Da, uite-o, uite-]. Subtil tiptil te-au cam dat afară niţel. Ţine-te-n formă. Fă ca noi. ZOE : A fost un preot aici acuma două nopţi şi zor nevoie să-şi facă interesul cu pardesiul pe el bine încheiat pînă sus. Nu trebuie să te-ascunzi, zic. Ştiu câ ai guler de preot romano-catolic.

VIRAG : Perfect logic din punctul lui de vedere. Păcatul omenesc. (Aspru, pupilele dilatîndu-i-se.) La dracul eu papa. Nimic nou sub soare. Eu sînt Virag cel care-am dat în vi­leag secretele călugărilor şi fecioarelor. Pentru ce-am pă­răsit eu biserica romană. Citiţi aici despre preot, despre femeie şi despre confesional. Penrose. Flutură Spînzurâ-toare. (Se crispează tot.) Femeia, desfăcîndu-şi cu ruşine dulce cingătoarea ei de sfoară îşi oferă bucăţica aproape umedă ligamentului bărbătesc. La scurtă vreme după ce bărbatul îi dăruise femeii halci de carne de fiară de junglă. Femeia îşi arată bucuria acoperindu-se în vremea asta cu blănuri. Bărbatul îi iubeşte aceea cu lunganul lui cel mare şi ţeapăn. (Strigă.) Coactus volui, pe urmă femeia, ameţită, fuge. Bărbatul cel puternic o apucă de încheietura mîinii. Femeia schelălăie, muşcă, scuipă. Bărbatul, acum fioros, mînios, o pocneşte tare peste fundul ei gras. (Se învîrteşte după propria-i coadă.) Piffpaff ! Popo ! (Se opreşte, stră­nută.) Pcip ! (îşi mişcă fundul.) Prrrrht ! LYNCH : Sper că i-ai aplicat bunului părinte o penitenţă. De nouă ori să cînte gloria pentru că şi-a-mpuşcat epis­copul.

ZOE (Scoate un sigiliu de fum prin nări) : N-a putut stabili contactul. Numai, mă-nţelegi, senzaţia. Pe uscatelea. BLOOM : Săracul de el ! ZOE (Neglijentă) : Decît că ce i s-a întîmplat. BLOOM : Cum aşa ?

VIRAG (Un rictus diabolic de întunecată luminozitate contractîndu-i -chipul, îşi împinge gîtul slăbănog înainte, îşi ridică botul de viţel şi mugeşte) : Verfluchte Goim ! Avea tată, patruzeci de taţi. Nici n-a existat vreodată. Un porc. Avea două picioare stingi. Era Iuda Iacchias, un eu­nuc libian, bastardul papei. (Se apleacă pe labele dinainte, chircite, cu coate ţepene îndoite, cu ochiul agonizîndu-i in capul fără gît, plat şi schelălăie peste lumea amuţită.) Fiu de tîrfă. Apocalipsul.

KITTY : Şi Mary Shortall care era la spitalu de de-alea cu boala sfinţiei de-a luat-o de la Johnny Porumbelul ăla cu şapca albastră şi-a făcut şi un copil cu el care nu putea să-nghită şi s-a înecat de epilepsie în saltea şi-au dat cu toţii la lista de subscripţie pentru înmormîntare. PHILIP BEATUL (Grav) : Qui vous a mis dans cette fichue position, Philippe ?

PHILIP TREAZUL (Vesel) ; C'etait le sacre pigeon, Philippe,

(Kitty îşi scoate acele care-i ţin pălăria şi şi-o lasă calmă deoparte, tapetîndu-şi părul vopsit. Şi un cap mai frumos, mai atrăgător cu bucle mai seducătoare nu s-a văzut vreodată pe umerii vreunei tîrfe. Lynch îşi pune pe cap pălăria ei. Ea i-o smulge.)

LYNCH (Rîde) : Pentru asemenea plăceri le-a inoculat Metchnikoff pe maimuţele antropoide. FLORRY (Aprobă din cap) : Ataxie locomotrice. ZOE (Veselă) : Hoho, ca-n dicţionare.

LYNCH : Trei fecioare înţelepte.

VIRAG (Scuturat de frisoane cu spumă profuză galbenă pa buzele slăbănoage de epileptic) : Ea a tot vîndut fil-truri de dragoste, ceară albă, floare de portocal. Panther, centurionul roman, a pîngărit-o cu genitoriile lui. (Scoate o limbă tremurătoare, fosforescentă, de scorpion, cu mina la furcă). Messia ! I-a spart timpanul. (Cu ţipete năclăite de babuin, îşi scutură şoldurile în spasmuri cinice.) Hik ! Hek ! Hak ! Hok ! Huk ! Kok ! Kuk !

(Ben Jumbo Dollard, rubicond, musculobond, cu nări păroase, cu barbă stufoasă, cu urechi de varză, cu piept slăbănog, cu părul vîlvoi, cu labe bălăngănindu-i greoi, se ridică în picioare, şoldurile şi părţile genitale arătîndu-i-se strînse într-o pereche de pantaloni de baie negri uriaşi.) BEN DOLLARD (Pocnind castaniete în labele lui uriaşe grase, scoate iodele joviale, pe un ton adînc de bas) : Cînd iubirea-mi soarbe sufletul arzător.