James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

(Bloom le examinează nesigur pe cele treiiîrfe, pe urmă priveşte în lumina voalată violetă, ascultînd molia atoate-zburătoare.)

BLOOM : Atunci aş fi vrut să fi terminat acum. Cămaşa de noapte n-a fost niciodată. De unde şi aceasta. însă şi ziua de mîine este o nouă zi care va să fie. Trecutul este astăzi. Ceea ce acum este va fi atunci mîine aşa cum a fost va să fie trecutul ieri.

VIRAG (Vîrîndu-se în urechea lui, cu şoaptă insistentă) : Insectele de zi îşi petrec scurta lor existenţă în acte repe­tate de coitus, ispitite de mirosul femeilor inferior fru­moase posedînd o vervină pudendală extinsă în regiunea dorsală. Frumoasa frumuşică ! (Ciocul lui galben de pa­pagal sporovăie mai departe, nazal.) Circula un proverb prin munţii Carpaţi la anul sau pe la anul cinci mii cinci sute şi cincizeci al erei noastre. O linguriţă de miere îl va atrage pe prietenul nostru Brunul mai mult decît jumătate de duzină de butoaie de oţet de malţ de categoria întîi... Bîzîitui bursului le excită pe balbine. Dar să lăsăm astea. Am mai putea ataca altă dată subiectul acesta. Am fost foarte încîntaţi, noi aceştia. (Tuşeşte şi, aplecîndu-şi frun­tea, îşi freacă nasul, gînditor, cu palma făcută căuş.) Ai să constaţi că insectele astea de noapte urmează lumina. O iluzie de ţinut minte căci aminteşte-ţi de ochii lor com­plecşi care nu se pot adapta. Pentru toate problemele astea dificile vezi cartea a 17-a din tratatul meu Principii funda­mentale de sexologie sau Pasiunea iubirii despre care dr. L. B. spune că e senzaţia anului în domeniul apariţiilor de cărţi. Unele, de exemplu, mai sînt care au mişcări auto­mate. Observă. Aceasta este soarele ei. Pasăre de noapte,

169

soare de noapte, cartier de noapte. Vino după mine ! Char-ley ! Bîz !

BLOOM : Albină sau muscă albastră şi mai zilele trecute umbra pe perete rătăceam aşa într-o doară mi-a şi intrat sub cămaşă şi ce-a mai fost să...

VIRAG (Chipul impasibil, rîde cu inflexiuni ample, fe­minine) : Splendid ! Musca spaniolă la el în prohab sau cum ar veni plasture de muştar dublu. (înghite lacom gîl-gîind din guşă, ca un curcan.) Uite curcanu ! Uite curcanu ! Unde sîntem ? Sesam, deschide-te ! Vino pînă afară ! (Îşi desfăşoară grăbit pergamentul, şi citeşte, nasul lică-rindu-i ca un licurici alunecîndu-i îndărăt peste literele pe care le urmăreşte cu mina.) Stai, bunule prieten. Iţi aduc răspunsul. Stridiile şi şampania sosesc în curînd. Eu sînt cel mai bun bucătar. Bivalvele astea suculente au să ne fie de ajutor, şi trufele de Perigord, bulbi presăraţi pretu­tindeni prin tainicul omnivorosul porc, leacuri fără pereche pentru cazuri de debilitate nervoasă sau viragită. Chiar dacă miros urît. înţeapă frumos. (Dă din cap cu ironie cot-codăcitoare.) Glumă. Cu monoclul lipit de oculă. BLOOM (Absent) : Din punct de vedere ocular cutiuţa bi-valvă a femeii e mai rea. întotdeauna Sesam, deschide-te. Sexul bifurcat. De asta le-ar fi frică de viermi, de tîrîtoare. Totuşi Eva şi şarpele contrazic teoria asta. Nu-i fapt istoric. Comparaţie evidentă pentru ce spuneam eu. Şerpii chiar, şi ei sînt pofticioşi după lapte de femeie. Şerpuie mile în­tregi prin pădurile omnivore să sugă suculent pieptul ei pînă îl seacă. Ca matroanele astea romane cu globurile legănîndu-li-se glumeţ despre care citeşti în Elephantu-liasis.

VIRAG (Protuberîndu-şi botul înainte, cu riduri aspre, ochii pietroşi, închişi în extaz, palmele legănîndu-i-se psal­modiază monoton) : Că vacile cu ugerele atîrnîndu-le care le au şi care ştie...

BLOOM : îmi vine să urlu. Iartă-mă. Ce ? Aşa. (Repetă.) Spontan căutînd vizuina saurianului ca să-şi încredinţeze ţâţele sucţiunii lui avide. Furnica mulge aphisul. (Profund.) Instinctul, asta conduce lumea. întru viaţă. întru moarte, VIRAG (Cu capul aplecat într-o parte, îşi arcuieşte spi­narea şi cu umerii cocoşaţi ca nişte aripi fixează cu ochi

170

tulburi molia, arată spre ea cu o gheară cornută, strigă) : Cine-i Gigi ? Cine-i scumpul Gerald ? O, mult mi-e teamă că rău are să se ardă. N-ar vrea cineva care tot n-are treabă acuma să preîntîmpine catastrofeala fluturuid un şervet de masă aşa mai frumos scrobit ? (Miaună) Pis pis pisi-cuţâ. (Oftează, îşi îndreaptă trupul, se trag^ înapoi şi pri­veşte chiorîş cu falca atîrnîndu-i.) Ei, ei. Se trage şi el la odihnă curînd de tot.

Sînt şi eu un lucru mic, lucru mic,

Tot zburînd cînd e vînt mic,

Jur de-a roata dau ocol,

Dar odată-am fost şi mare

Şi acuma dau din gheare,

Cu aripi fluturătoare !

Oare !