James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Blumenlied asta i l-am cumpărat eu. Numele. îl cînta

încet, o fată, în seara cînd m-am întors acasă, fata. Uşa

grajdurilor de lingă strada Cecilia. Milly n-are gust.

Curios pentru că noi amîndoi adică.

Pat cel chel, surd, aduse o foaie de sugătoare, cerneală. Pat puse pe masă odată cu cerneala tocul foaia de sugă­toare. Pat luă tava farfuria cuţitul furculiţa. Pat se duse cu ele.

E singura limbă care spune ceva, îi spunea domnul Dedalus lui Ben. îi auzise cînd era şi el băiat tînăr la Ringabella, Crosshaven, Ringabella, cîntîndu-şi barca­rolele lor. Portul Queenstown plin de vase italiene. Plim-bîndu-se, ştii, Ben, pe clar de lună, cu pălăriile alea ale lor care te dărîmă. Unindu-şi vocile. Doamne, ce muzică,

334

Ben. Am auzit-o de mic copil. Peste golf la Ringabella,' colind de clar de lună.

Cu pipa acră la o parte îşi puse un scut din mină pe lingă buzele lui care unduiau o chemare noptatecă de clar de lună, limpede de aproape, o chemare de departe, răspunzîndu-i.

în jos pe coloana ziarului Freeman împăturit pe lung aluneca ochiul celălalt al lui Bloom, căutînd unde-am văzut eu. Callan, Coleman, Dignam Patrick. Hei-ho ! Hei-ho ! Fawcett. Aha ! Tocmai, mă uitam...

Sper că nu se uită încoa', e viclean ca un şobolan." îşi ţinea în sus Freeman-ul încă nedesfăcut. Nu văd acuma. Să ţin minte să scriu cu s-uri greceşti. Bloom muie în cerneală, Bloom mur : stimate domn. Dragul de Henry scria : Dragă Mady. Am primit scris ta şi fio. La dracu', unde-am pus ? în vreun buz sau altul. Absol impos. Subliniază impos. Să-ţi scriu astăzi.

Ce plictiseală şi asta. Plictisit Bloom bătea uşor dara­bana cu degete de stau şi eu şi mă gîndesc pe sugativa pe care i-o adusese Pat.

Mai departe. Ştii ce vreau să spun. Nu, să schimb aici spui. Primeşte micul meu cad aici alăturat. Nu-i cere răsp. Stai niţel. Cinci la Dig. Vreo doi aici. Un penny pentru pescăruşi. Vine Profetul Ilie. Şapte la Davy Byrne. Face cam opt. Să zicem jumătate de coroană. Modestul meu mic cad : mandat post restant doi şilingi şi şase. Scrie-mi mult de tot. Mă dispreţuieşti. Clinchet, ai ? Aşa de tulburat. De ce spui că sînt rău ? Eşti şi tu rea ? O, Mairy şi-a pierdut acul cu care-şi ţinea. La revedere pe azi. Da, da, îţi spun eu. Vreau. Să ţin lucrurile în mişcare. Să-mi spui şi în celălalt fel. Glumea asta a scris ea. Răbdările mele. Să ţin lucrurile în mişcare. Trebuie să crezi. Cel cu halba. Este. Este. Adevărat.

Fac rău că-i scriu ? Soţii nu. Aşa-i în căsătorie, neves­tele. Pentru că eu sînt departe de. Să zicem. Dai" cum ? Ea trebuie. Rămîi tînăr. Dac-ar afla ea : Cartonaşul din pălărie. Nu, nu-i spun tot. Suferă inutil. Dacă ele nu văd. Femeie. Ce-i bun pentru xma, nu-i bun pentru alta.

335

O birjă, numărul trei sute douăzeci şi patru, vizitiu Barton James, domiciliat bulevardul Armoniei nr. 1, Donnybrook, în care şedea un client, un tînăr domn, elegant îmbrăcat într-un costum albastru de serj execu­tat de George Robert Mesias, croitorie şi lenjerie, cheiul Eden nr. 5, şi purtând o pălărie de paie foarte şic, cumpă­rată de la John Plasto, strada Great Brunswick nr. 1, pălăriei*. Ei, ce ? Acesta-i clinchetul care aluneca clinche-tind. Pe lingă măcelăria Dlugacz lucitoarele antene dinspre Agendath trecea în trap o iapă cu crupa frumoasă.

— Răspunzi la un anunţ ? îl întrebară pe Bloom ochii atenţi ai lui Rkhie.

— Da. spuse domnul Bloom. Un voiajor comercial. Nu iese mare lucru, cred.

Bloom mur : cele mai bune referinţe. Dar Henry scria : are să mă excite. Ştii şi tu acuma. In grabă. Henry. E grecesc. Mai bine să adaug un post scriptum. Ce cîntă oare acuma ? Improvizează un intermezzo. P.S. Ram tam tam. Cum ai să mă cam. Pedepseşti ? Fusta înf oiată legă-nîndu-se, cind bate covorul. Spune-mi vreau să. Ştiu. Cu i la sfîrşit. 'Sigur dacă n-aş fi n-aş întreba. La la la ri. Aici se pierde în minor. De ce e tonul minor trist ? Semn H. Le place o încheiere tristă. P.P.S. la la la ri. Sînt aşa trist azi. La zi. Atît de singur. Di.

Puse repede sugătoarea de la Pat. Plic. Adresa. Că adică o copiez din ziar. Murmurînd : domnilor Callan, Coleman şi Co. Henry scrise :

Domnişoarei Martha Clifford post restant aleea Dolphm's bara Dublin.

Sugativa pe partea cealaltă să nu vadă, Aşa. Ce idee cu nuvelele premiate. Ceva cu un detectiv care citea de pe sugativă. Plata o guinee pe coloană. Matcham adesea se gîndeşte la vrăjitoarea rîzînd în hohote. Sărmana doamnă Purefoy. K.K. : caca.

Prea poetică chestia cu trist la urmă. Muzica e de vină. Muzica face farmece spunea şi Shakespeare. Citate

336

pentru fiecare zi tot anul. A fi sau a nu fi. înţelepciune cît stai şi aştepţi.

în grădina de trandafiri de la Gerard pe aleea Penelor se plimbă el, părul lui roşcat încărunţit. O viaţă are o. Un trup. Fă ceva. Dar fă ceva.

Oricum, eu am făcut. Timbre. Posta e mai jos încolo. Să plec acum. Destul. Le-am promis că la Barney Ker-nan. Nu-mi place treaba asta. Casă a tristeţii. Să plec. Pat ! N-aude. Surd ca o bute.

Trăsura trebuie să fi ajuns aproape. Să spun ceva. Să spun ceva. Pat ! N-aude. Aranjează şervetele alea. Mult drum face şi el aici pe loc într-o zi. Să-i pictezi o faţă pe dos şi atunci el ar fi doi. Dac-ar mai cînta ei ceva. M-ar face'să mă gîndesc la altele.

Chelul Pat acum plictisit aranja şervetele. Pat este un chelner fudul de urechi. Pat este un chelner care aşteaptă în timp ce tu aştepţi. Hi hi hi hi hi. Aşteaptă comanda şi tu stai şi aştepţi. în timp ce-aştepţi dacă aştepţi el stă şi-aşteaptă în timp ce tu stai şi-aştepţi. Hi fii hi hi hi. Ho. Aşteaptă ce-aştepţi.

Douce acuma. Douce Lydia. Bronz şi roz.

A avut o vreme superbă, absolut superbă. Şi uite ce scoică frumoasă şi-a adus.

La capătul barului către el îi duse uşoară scoica ţepoasă unduioasă, ca el, George Lidwell, avocat, să audă şi el acolo.

— Ascultă ! îl îndemnă ea?

Pe sub cuvintele calde de gin ale lui Tom Keman acompaniatorul împletea muzică înceată. Fapt autentic. Cum şi-a pierdut vocea Walter Bapty. Da, domnule, soţul l-a apucat de gît. Tîlharule, zice. N-ai să mai cînţi tu cîntece de dragoste. Da, aşa a făcut, domnu' Tom. Bob Cowley împletea. Tenorii au fem. Cowley se lăsă pe spate în scaunul său.

A, auzea acuma, dacă i-o ţinea ea la ureche. Auzi ! Auzea. Minunat Şi-o ridică la propria ei ureche şi prin

337

_

aurul filtrat blond palid în contrast aluneca sunetul. Să audă.

Tap.

Bloom prin uşa barului vedea o scoică ridicată la urechile lor. Auzea şi el mai slab decît auzeau ei, fiecare pentru ea singură, pe urmă fiecare pentru celălalt, auzind plescăitul valurilor, sonor, un muget tăcut.

Bronz lingă un aur obosit, de aproape, de departe, ele ascultau.

Şi urechea ei e o scoică, lobul care se iscă acolo. A fost la mare. Frumoasele fete de pe plajă. Piela bronzată pe viu. Ar fi trebuit să-şi dea cu cremă întîi şi apoi să se bronzeze. Pîine prăjită cu unt. O şi loţiunea aia, să nu uit. De febră i-a ieşit lingă buze. Te-ai ameţit de cap. Părul strîns în cozi suprapuse ; scoică prinsă în ierburi de mare. De ce-şi ascund urechile în părul de iarbă de mare ? Şi turcoaicele gura, de ce ? Ochii ei pe deasupra vălului, iaşmac. Să-ţi găseşti drumul spre înăuntru. O peşteră. Intrarea interzisă decît cu treburi.

Marea îşi închipuie ei că aud. Cîntînd. Muget. Sîngele e. Beţie a cufundării în ureche uneori. Oricum, e o mare. Corpuscule insulare.

Minunat într-adevăr. Atît de distinct. Iar. George Lidwell îi ţinea murmurul în urechi, auzind ; apoi o lăsa, deoparte, încet.

— Ce spun valurile astea sălbatice ? o întrebă el, zîmbi. '■■■■,

Fermecătoare, surîzînd ca marea şi nerăspunzîndu-i Lydia spre Lidwell surise. \ Tap. ...

,, J Pe lingă Larry O'Rourke, pe lingă Larry, îndrăzneţul Larry O, Boylan se legăna şi Boylan cîrmea.

De la scoica abandonată Mina alunecă spre halba încă în aşteptare. Nu nu era chiar atît de însingurată, cu maliţie capul domnişoarei Douce îi comunică domnului Lidwell. Plimbări pe clar de lună la malul mării. Nu, nu singură. Şi ea răspunse nobilă : cu un domn prieten.

338

Degetele scăpărătoare ale lui Bob Cowley cîntau iarăşi pe clapele de sus. Proprietarul are prioritate. încă puţin timp. John Lunganul, Big Ben. Uşor cînta o măsură de dans uşoară strălucitoare cu clinchet pentru doamne dansînd, maliţioase şi surîzătoare, şi pentru galanţii lor domni prieteni. Unu : unu, unu, unu ; doi, unu, trei, patru.'

Mare, vînt, frunze, tunet, ape, glasuri mugind, tîrgul de vite, cocoşi, găinile nu cîntă ca cocoşul, şerpii şşşşuieră.' E muzică pretutindeni. Uşa la Ruttledge ; ii scîrţîind. Nu,' asta-i zgomot. Menuetul din Don Giovanni, asta cîntă acum. Rochii de curte tot una şi una în camerele castelu­lui dansînd. Mizerie. Ţăranii afară. Feţe verzui înfometate care mestecă paie. Asta este frumosul. Uite : uite uite uite uite ; te uiţi la noi.

Asta este bucuria, într-adevăr, o simt. N-am scris niciodată asta. De ce ? N-aş fi putut s-o scriu niciodată.' De ce ? Bucuria mea e altă bucurie. Dar amîndouă sînt bucurii. Da, bucurie trebuie să fie. Simplul fapt că există muzica îţi arată că eşti. Deseori mă gîndeam că e depri­mată de tot pînă cînd începea să fredoneze. Atunci ştiam.'

Valiza lui M'Coy. Nevasta mea şi nevasta ta. Pisica mieunînd. Ca o mătase sfîşiindu-se. Şi cînd vorbeşte ea ca clămpănitul foalelor. Ele nu reuşesc să ia intervalele ca bărbaţii. Gaură, şi se pierde vocea. Umple-mă. Sînt caldă, întunecoasă, deschisă. Molly în quis est homo : Mercadante. Eu cu urechea lipită de zid să aud. O femeie care poate să-ţi dea ce ţi-a promis.

Birja lejeră în trap lejer se opri. Cochetul pantof galben al cochetului Boylan ciorapii albaştri ca cerul cu ceasuri coborîră uşor pe pămînt.

O, uitaţi-vă, sîntem atît de. Muzică de cameră. S-ar putea face un joc de cuvinte. E un anume fel de muzică mă gîndeam deseori cînd ea. Asta e acustică. Clinchenind. Vasele goale fac cel mai mult zgomot. Pentru că acustica,¹' rezonanţa se schimbă după cum greutatea apei e egală; cu legea apei în cădere. Ca şi rapsodiile acelea de Liszt, ^ungare, cu ochi de ţigancă. Perle. Picături, Ploaie. Plic,

i

339

plone, plane, plane, cuglu, cuglu. Hiss. Acum. Poate acum:

înainte.

Cineva bătea la o uşă, cineva lovea cu o bătaie, el a bătut, toc, Paul de Kock, ,cu un toc sonor superb, cu un toc caracaracara coc. Toctoc.

Tap.

— Qui săegno. Ben, spuse părintele Cowley."

— Nu, Ben, se amestecă Tom Kernan. Băiatul tuns, Vorbirea noastră strămoşească.

— Da, chiar, Ben, spuse domnul Dedalus. Aceia-au fost oamenii cei buni şi adevăraţi.

— Haide, haide, se rugară cu toţii într-un glas.'

Eu mă duc. Hai, Pat, întoarce-te. Vino. El venea, veneai nu mai adăsta. Spre mine. Cit ?

— Ce gamă ? Şase diezi ?

— Fa diez major, spuse Ben Dollard.

Pintenii larg desfăcuţi ai lui Bob Cowiey se agăţ-ară de acordurile negre adînc rezonante.

Trebuie să plece prinţul Bloom îi spunea prinţului Rkhie. Nu, spuse Richie. Da, trebuie. A găsit bani de undeva. E pornit pe-un chef mare cu toată durerea lui de rinichi. Cit ? Aude văzînd spusa buzelor. Un şiling şi nouă. Penny şi pentru tine. Uite. Să-i dau două pence bacşiş. Surd, plictisit. Dar poate nevastă şi familie cai'e-l aşteaptă, aşteptîndu-l pe Pat să se întoai-eă acasă. Hi hi hi hi. Surd aşteptînd în timp ce el aşteaptă.

.Dar aşteaptă. Dar escultă. Lugugugubru. Adînc. într-o peşteră în întunecatul miez al pământului. Comoara impură adînc împlîntată. Muzică densă.

' Vocea vîrstei întunecate, a nerabirii, oboseala pămîn-tului îşi făcea gravă drum apropiindu-se, şi dureroasă, venea de departe, din munţii înceţoşaţi, chemîndu-i pe oamenii buni şi adevăraţi- P^e preot îl căuta, cu el avea de vorbit o vorbă. .. '■ Tap.

Vocea de bas adînc a lui Ben Dollard. îşi strînge toate puterile s-o spună. Croncănit de mlaştină imensă fără

340

oameni, fără lună fără femelună. Altul cară a decăzut. Odată era cu furnizările pentru marină. îmi aduc aminte t odgoane gudronate, lanterne de poziţie pentru nave. Faliment în valoare de zece mii de lire. Acuma la azilul Iveagh. Camera numărul aşa şi aşa. Berea numărul unu i-a făcut-o. _#;-"*■

Părintele-i acasă. Un slujitor al falsului preot îi urează bun sosit. Intră. Sfîntul părinte. Acorduri înlăn­ţuite, ornamentate.

îi duce-n ruină. Le distrug viaţa. Pe urmă le dau nişte cămăruţe în care să-şi termine zilele. Cîntec şoptit. Cînte-cul a murit. Mori, cîine, Mori, căţeluşule, mori. Taci cu mama. Taci şi dormi. Căţeluşu-a murit. Cîntecul s-a isprăvit.

Un glas prevenindu-i, solemn prevenindu-i, le spunea cum tînărul intrase în holul însingurat, le spunea eît de solemn cădea pasul său acolo, le povestea despre iatacul stăpînit de penumbră, şi despre preotul în odăjdii aşezîn-du-se să asculte spovedania.

Om cumsecade. Cam zaharisit acum. Tot crede c-are să cîştige la rebusul cu titluri de poeme din Answers. Va înmînâm cinci bancnote noi de-o liră. Pasăre aşezată şi clocind într-un cuib. Cîntecul celui din urmă menestrel, credea el c-ar fi fost. Ce puncte puncte animal domestic. Te liniuţă re foarte curajos marinar. Are încă voce fru­moasă. Nu-i încă eunuc, tot ce are e încă-al lui.

Ascultă. Bloom asculta. Richie Goulding asculta. Şi lîngă uşă Pat cel surd, Pat cel chel, Pat răsplătit cu bacşiş asculta.

Corzile pianului arpegiau mai lent.

Vocea remuşcării şi a suferinţei venea încet, înfrumuse­ţată, tremurătoare. Barba penitentă a lui Ben se spovedea ; in nomine Domini, în numele Domnului. îngenunchea. Se bătea cu pumnul peste piept, spovedindu-se : mea culpa.

Latină iarăşi. Asta-i ţine prinşi ca laţul de pasare. Preotul cu trupul comuniunii pentru femeile acelea. Tip de la morgă, sicriu sau stridie, corpusnomine. Unde-o mai fi şobolanul ăla acum. Cum mai rîcîia. j.

341
Tap.

Ascultau : halbele şi domnişoara Kennedy, George Lidwell, clipind el expresiv, satin cu bustul plin, Ker-nan, Si.

Vocea suspînătoare a suferinţei îşi susura cântecul. Păcatele lui. De la Paşte înjurase luînd numele Domnului în deşert de trei ori. Tu bastard de căţea. Şi odată la vre­mea liturghiei se dusese să se joace. Odată pe lingă cimitir trecuse el şi pentru odihna mamei lui nu se rugase. Băiat. Băiat răzvrătit.

Bronzul ascultînd lînga caneaua de bere, privea în gol departe. Cu tot sufletul. Ca şi cum n-ar şti că eu. Molly simte întotdeauna foarte bine cînd se uită cineva la ea.

Bronzul privea departe dintr-o parte. Oglindă, acolo. A.sta e profilul ei cel mai avantajos ? Ele ştiu totdeauna. Bătaie la uşă. Ultima clipă să se mai aranjeze la oglindă.

Toc şi caracara.

La ce s-or fi gîndind ele cînd ascultă muzică ? Cum să prinzi şerpi cu clopoţei. Seara cînd ne-a dat Michael Gunn loja. Orchestra acordîndu-şi. Şahul Persiei, lui asta-i plăcea cel mai mult. Ii aducea aminte de-acasă, dulcea lui acasă. Şi^a suflat nasul în cortină. Obicei din ţara lui poate. Şi asta tot muzică e. Nu-i chiar aşa de rea cît ai fi zis la început. Sunet de corn. Alămurile măgari răgind cu trompa ridicată. Contrabaşii, neajutoraţi, cu flancuri spintecate. Suflătorii vaci mugind. Pianul deschis croco­dil muzical cu fălci mari. Suflătorii de vînt ca Goodwin cuvîntînd.

Ce bine arăta ea. Era cu rochia ei şofran cu decolteu adînc, cu tot ce-i al ei la vedere. Respiraţia ei întotdeauna a cuişoare mirosind la teatru cînd se aplecase să întrebe ceva. I-am spus ce spunea Spinoza în cartea aceea a lui tata săracul. Hipnotizată ascultînd. Ochii aşa. Aplecîn-du-se. Tipul de la balcon care i se uita în decolteu cu binoclul de-i ieşeau ochii din cap. Frumuseţea muzicii

342

trebuie s-o asculţi de două ori. Natura femeiâ-ţi ajunge o privire în fugă. Dumnezeu a făcut ţara şi omul muzica. Mă-tu-n-pisoză. Filosofic Ce mai !

Toţi s-au dus. Toţi au căzut. La asediul de la Ross tatăl său, la Gorey toţi fraţii săi au căzut. Spre Wexford, noi sîntem băieţii din Wexford şi el ar vrea. Ultimul din numele şi stirpea sa.

Şi eu, ultimul din stirpea mea. Milly tînărul ei student. Da, poate vina mea. N-am băiat. Rudy. Prea tîrziu acum. Sau dacă nu ? Dacă nu ? Dacă încă ?

Nu purta ură nimănui.

Ura. Iubirea. Astea-s numai cuvinte. Rudy. Curînd '/oi fi bătrîn. **"

Big Ben vocea desfoliindu-i-se. Mare voce, spunea Richie Goulding, o roşeaţă luptîndu-i-se în palida, către Bloom, curînd bătrîn dar cînd fusese tînăr.

Vine acuma cu Irlanda. Ţara mea mai presus de rege: Ea ascultă. Cui i-e frică să vorbească de nouă sute patru ? E timpul s-o iau din loc. Am văzut destul.

— Binecuvîntează-mă, părinte, striga Dollard băiatul cel răzvrătit. Binecuvîntează-mă şi lasă-mă să plec. , -Tap.

Bloom se pregătea nebinecuvîntat de plecare. S-a gătit grozav, cu optsprezece şilingi pe săptămînă. Sînt ţipi gata cu sunătorii. Trebuie să fii totdeauna atentă şi gata. Fetele astea, frumoasele astea. Pe lingă valurile triste ale mării. Romanţa pentru cor de fete. Scrisorile citite în public la tribunal despre nerespectarea promisiunii c-are să o îa de nevastă cînd îi promisese că are s-o ia de nevastă. De la Pipsicum al Pisicuţei. Rxsete în sală. Henry. Dar eu n-am semnat aşa ceva niciodată. Numele ăsta frumos al tău.

Tot mai stins suna muzica : aria şi cuvintele. Pe urmă grăbindu-se iar. Falsul preot foşnind soldatul răsărind din sutană. Un căpitan al plantatorilor. Toţi o ştiau pe dinafară. Fiorul pe care şi-l doresc. Căpetenia plantatorilor.

343

Tap. Tap.

înfiorată, ea îl asculta aplecindu-se toată înfiorată să asculte.

Faţă inexpresivă. încă neatinsă aş zice, sau cel mult doar mîngîiată. Să scrii ceva pe ea : o filă. Dacă nu ce se va alege de ele ? Declin, disperare. Asta le ţine tinere. Chiar se admiră ele singure. Vezi. Să cînţi pe ele. Suflu pe buze. Trupul unei femei alb, un flaut viu. încet să sufli. Mai tare. Trei găuri toate femeile. La zeiţă n-am văzut. Au nevoie de aşa ceva : nici prea discret să nu fii. De asta le au el. Aur în buzunar ; arama pe faţă. Să le priveşti în ochi, cîntece fără cuvinte. Molly şi flaşnetarul acela. Ea a înţeles că el voia să-i spună că e maimuţa bolnavă. Sau pentru că seamănă atîta cu spaniola. în felul acesta pot fi înţelese şi animalele. Solomon le înţelegea. Dar al naturii.

Ca ventrilocii. Buzele mele sînt strînse. Gîndesc în stom. Ce ?

Vrei ? Tu ? Eu. Vreau. Ca. Tu.

Cu furie grea răguşită blestema plantatorul. Umflîn-du-se apoplectic bastard de căţea. Un gînd bun, băiete, să vii încoace. Un ceas e timpul ce-l mai ai de trăit, ultimul.

Tap. Tap;

* Fior acum. Milă simt ei. Să-şi şteargă o lacrimă pentru martiri. Pentru toate cele care mor, vor să, mor să, moară. Pentru toate cele născute. Sărmana doamnă Pure-foy. Sper că e gata. Pentru că pîntecele lor.

Lichidă o pupilă ca un pîntec femeiesc privea de dincolo de o perdea de gene, calmă, ascultînd. îi vezi adevărata frumuseţe a ochiului cînd ea nu vorbeşte. Pe celălalt rîu. La fiecare încet, satinat unduind val al pieptului ei (voluptuoasele ei forme pline) o roză roşie încet înălţîn-du-se, roză roşie se lasă. Bătăile inimii suflarea ei ; suflul care este viaţă. Şi micuţele frunze ca de ferigă îi tremurau ale părului ei feciorelnic.

Dar uite. Stelele strălucitoare pălesc. O, roză ! Castilia: Zorii. Ha. Lidwell. Pentru el deci nu pentru. E-nnamorat.

344

Şi eu tot aşa sînt ? De aici o văd oricum. Dopuri scoase, băltoace de spumă de bere, stive de sticle goale.

Pe maneta de bere netedă lucios ieşind în afară îşi lăsase lejer Lydia mîna ei limpede, grăsulie, las-o în mîinile mele. Cu totul pierdută de milă pentru răzvrătitul. în sus, în jos, în jos, în sus ; pe nodul lustruit (ea ştie ochii lui, ochii mei, ochii ei) degetul mare şi degetul treceau miloase, treceau, treceau iarăşi şi, uşor mîngîindu-l, pe urmă aluneeînd alunecoase, încet în jos, un baton rece ferm alb de email protuberînd printre degetele ei închi­puind un inel lunecător. „

Cu un toc şi o cară. Tap. Tap. Tap.

Eu stăpînesc această casă. Amin. Scrîşnea de furie.

Trădătorii să se legene-n ştreang.

Acordurile consimţeau. Foarte trist lucru. Dar trebuia să fie.

Să plec înainte de sfîrşit. Mulţumesc, a fost divin. Unde mi-e pălăria. Trec pe lingă ea. Ziarul pot să-l las. Scrisoarea am. Ce-ar fi să fie ea ? Să merg înainte, să merg, să merg. Ca şi Cashel Boylo Connoro Coylo Tisdall Maurice Nicinuidall Farrell, să meeeerg.

Ei, trebuie să mă. Pleci ? Dampfdere. Blumstridică. Prin secara whiskyului albastră. Blum se ridică-n picioare. Au. Săpunul ăla-i cam lipicios acolo la spate. Trebuie c-am asudat; muzica. Loţiunea aia, să ţin minte. E, salut. Grozav. Cartonaşul e înăuntru, da.

Pe lingă surdul Pat în prag, îrăgînd cu urechea, Bloom trecu.

La cazarmele Geneva a murit tânărul acela. La Passage i-au îngropat trupul. Dolor ! O, el Dolores ! Vocea întris­tatului cîntăreţ chema la dureroasă rugăciune.

Pe lîngă roză, pe lîngă pieptul de satin, pe lîngă mîna mîngîietoare, pe lingă bălţile de bere, pe lîngă sticlele goale, pe lîngă dopurile scoase, salutînd în trecerea sa, pe lîngă ochii şi părul feciorelnic, bronz şi aur stins în umbreledemareadîneă, mergea Bloom, blîndul Bloom, mă simt atît de singurul Bloom.

345

Tap. Tap. Tap.

Rugaţi-vă pentru el, se ruga basul lui Dollard. Voi cei care ascultaţi în pace. Suflaţi o rugă, picuraţi o lacrimă, voi bărbaţi buni, voi oameni buni. El a fost băiatul răzvrătit.

Speriindu-l pe junele băiat de serviciu atunci tocmai trăgînd cu urechea junele băiat de serviciu răzvrătit Bloom în holul de la Ormond auzea strigăte şi urlete de bravo, mari palme bătînd pe spinare, ghetele lor ale tuturora tropăind, ghetele lor în nu pentru băiatul de serviciu lăsate să le lustruiască nu ale băiatului. Şi un cor general dezlănţuindu-se clamînd o duşcă să spele emoţia, îmi pare bine că am evitat chestia asta.

— Haide, Ben, spuse Simon Dedalus. Pe cinstea mea, niciodată n-ai fost mai bun.

— Tu eşti cel mai bun, spuse Tomgin Kernan. Cea mai grozavă interpretare a acestei balade, pe sufletul şi pe onoarea mea.

— Lablache, spuse părintele Cowley.' .,

. Ben Dollard se îndreptsţ în pas ponderos de dans spre bar, puternic îndopat cu laude şi cu totul mare şi roza-ceu, pe picioarele lui greoaie, cu degetele lui umflate de gută scăpărînd castagnete prin aer.

Big Benaben Dollard. Big Benben. Big Benben.

Rrr.

Şi adîncmişcaţitoţi, Simon, trîmbiţînd compasiune prin nasul său de corn de ceaţă, toţi rîzînd, îl scoaseră în faţă, pe Ben Dollard cu multă voioşie.

— Eşti rubicond şi glorios, spuse George Lidwell. Domnişoara Douce îşi aşeză roza în aşteptare.

— Ben machree, spuse domnul Dedalus pocnind cu palma peste omoplatul gras al lui Ben. E-n mare formă, decît că are o grămadă de ţesuturi adipoase ascunse pe făptura lui.

Rrrrrrsss.

— Grăsimea asta nu-i a bună, Simon, mormăi Ben Dollard.

246

Richie lăuta crăpată şedea singur ; Goulding, de la Collis, Ward. Nesigur sta în aşteptare. Pat neplătît ase­menea.

Tap. Tap. Tap. Tap.

Domnişoara Mina Kennedy îşi apropie buzele de ure­chea primului domn cu halbă.

— Domnul Dollard, murmurară abia auzit buzele ei.

— Dollard, murmură halba.

Primul cu halbă credea ; domnişoara Kenn cînd ea ; că el era doll; că ea era păpuşă : halba.

Murmură că ştia de numele acesta. Numele-i era fa­miliar, adică. Adică, auzise numele de Dollard, aşa-i zicea ? Dollard, da.

Da, spuseră mai tare buzele ei, domnul Dollard. Â cîntat minunat cîntecul acela, murmură Mina. Şi Ultima roză a verii era un cîntec minunat. Lui Mina îi plăcea cîntecul acela. Halbei îi plăcea cîntecul care lui Mina.

E-ultima-roză-a-verii-Dollard rămas în urmă Bloom simţea vînturi rotindu-i-se jur împrejur pe dinăuntru.'

Face gaze cidrul ăsta. Stai niţel. Oficiul poştal de lîngă Reuben J. un şiling şi opt pence încă. Să termin şi cu asta. Să ocolesc pe strada grecească. Mai bine nu le-aş fi promis că-i întîlnesc acolo. Mai liber aici în aer. Muzică. Te calcă pe nervi. Maneta de la bere. Mîna ei care lea­gănă leagănul care stăpîneşte. Ben Howth. Care stăpâ­neşte lumea întreagă.

Departe. Departe. Departe. Departe.

Tap. Tap. Tap. Tap.

In sus pe chei mergea Lionelleopold, răul Henry cu scri­soare pentru Mady, cu plăcerile păcatului cu franjuri pen­tru Raoul cu mă-tu-n-pisoză mergea mai departe Poldy.

Şi tap orbul înainta ţocăind cu toc pe trotuar ţocăind, tap cu tap. }

Cowley, se ameţeşte singur cu asta ; tot un fel de beţie. Mai bine să-i cedezi pe jumătate în felul în care-şi face bărbatul felul cu o fecioară. De pildă ăştia care se dau în vînt după muzică. Numai urechi. Nu pierd nici

347

Un sfert de tremolo. Cu ochii închişi. Moţăie ritmul cu capul. Ţicniţi. Nici nu-ndrăzneşti să te mişti Strict inter­zis să gîndeşti. Şi nu vorbesc decît chestii de tehnică muzicală. îi dau zor cu^notole.

Totul e doar încercare de a spune ceva. Neplăcut cînd se opreşte pentru că-fiu ştii niciodată exact. Orga de pe strada Gardiner. Băjrînul Glynn cincizeci de lire pe an. Nostim, acolo sus îft"galerie singur cu pedalele şi cheile şi clapele. Aşezat.,ziua întreagă la orgă. Bombănind cea­suri întregi la orgă, vorbind singur sau ca ăla care-i umflă foalele. Mirîie furios, şi pe urmă ţipă şi-njură (ar trebui să-i bage nişte vată ceva în nu striga ea taci), şi pe urmă deodată sunete mici suflu de abia auzit.

Piii ! Piuind pitit un vînt mic. în Bloom în.

— El era ? spuse domnul Dedalus, întoreîndu-se, eu pipa regăsită. Am fost cu el astăzi dimineaţă la săracul Paddy Dignam...

— Da, Dumnezeu să-l odihnească.

— A propos, e-un diapazon acolo pe... Tap. Tap. Tap. Tap.

— Nevastă-sa are voce frumoasă. Sau avea. Nu ? întrebă Lidwell.

— A, trebuie să fie acordorul, spuse Lydia către cînd-te-am-văzut-întîi Simonlionel, l-a uitat cînd a fost aici.

Era orb. îi povesti ea lui cînd-te-am-văzut-a-două-oară George Lidwell. Şi cînta aşa delicios, o bucurie să-l as­culţi. Delicios contrast bronzalid minaaur.

— Spune cînd ! urla Ben Dollard pe cînd turna. Ţipă cînd să stau !

— Gata ! strigă părintele Cowley. Rrrrr.

Simt că-mi vine.

Toc. Toc. Toc. Toc. Toc:

— Foarte, spuse domnul Dedalus, privind fix la o sardină fără cap.

348

Sub clopotul cu sandviciuri zăcea pe un catafalc de pîine o ultimă, o singuratică, ultimă sardină a verii. Bloom singur,

— Foarte, şi privea fix. în registrul grav, pe cinste;

Toc. Toc. Toc. Toc. Toc. Toc. Toc. Toc.

Bioom trecea prin faţă pe la Barry. Dac-aş putea: Stai niţel. Dac-aş avea leacul acela care face minuni.' Douăzeci şi patru de avocaţi aici într-o singură casă.' Litigii. Iubiţi-vă unii pe alţii. Suluri de pergamente. Dom-; nii Fură-din-buzunar au împuternicire legală. Goulding, de la Gollis, Ward.

Dar de exemplu tipul care bate-n toba mare. Vocaţia sa : trupa lui Micky Rooney. Mă întreb cum i-o fi venit întîi ideea. Stînd la căldurică la el acasă după fripturica de porc cu varză mîngîindu-şi-o în fotoliu, repetîndu-şi partea lui în orchestră. Pum. Pumpapum. Drăguţ pentru nevestică. Piei de măgar. Le bat de le snopesc cît trăiesc,' pe urmă după moarte şi mai tare mai departe. Pum.' Batebate. Asta pare să fie cum îi spun ei iaşmac sau vreau să spun kismet. Soartă.

Tap. Tap. Un tînăr, orb, cu băţ ţocăind, venea toctoc-tocăind prin faţa vitrinei lui Daly unde o sirenă cu părul şiroindu-i (dar el nu vedea) sufla pufuri dintr-o a sire­nei (orbii nu) a sirenei cea mai răcoroasă dintre toate.-

Instrumente. Un fir de iarbă, scoica mîinilor ei, pe urmă suflă. Şi din pieptene sau dintr-o foiţă poţi să scoţi sunete. Molly în cămăşuţă acolo pe strada Lombard, cu părul despletit. Cred că orice meserie şi-a făcut o muzică a ei, nu-i aşa ? Vînătorul cu cornul. Hau. Te-mpunge cor­nul ? Cloche. Sonnez la! Ciobanul cu fluierul lui. PolH ţaiul cu ţignalul lui. Chei şi clape ! Hopa-n horn ! La ora patru-i tocmai bine ! Dormi ! Totu-i pierdut acum. Toba ? Pumpapum. Să-i scoale şi pe morţi. Pum. Dignam. Săra­cul de el micul nominedomine. Pum. Asta e muzică, vreau să spun, e pum pum pum cam cum se zfce o ia da capo. Şi totuşi de auzit poţi să auzi. Şi mergînd mergem înainte, tot înainte. Pum.

349

Trebuie chiar. Pff. Să faci aşa ceva la un banchet. Dar e doar o chestie de obiceiuri, şahul Persiei de pildă. Suflă o rugăciune, plînge o lacrimă. Totuşi trebuie să fi fost cam masiv să nu vadă că era o şapcă de ţăran. înfofolit. Mă întreb cine o fi fost tipul de acolo la cimitir cu macferla-nul cafeniu. O, tîrfa de pe alee !

_t_O tîrfă soioasă cu o pălărie de paie neagră într-o parte

venea sticloasă în plină zi pe chei înspre domnul Bloom. Cînd a văzut întîi acel chip adorat. Da, este. Mă simt atît de singur. Noapte umedă pe alee. Cornul. Cine-are coarne ? Elhau. Eahau. Nu e-n elementul ei aici. Ce e ea ? Sper că. Psst ! N-aveţi nimic de spălat. Ştie Molly. M-a găbjit atunci. O damă grasă era cu tine în taior cafeniu. Iţi taie tot cheful. întîlnirea aia pe care-am fixat-o. Ştiind bine că niciodată, sau dacă s-ar putea spune că vreodată. Prea scump prea aproape de casă de scumpa mea casă. Oare mă vede ea ? Ziua arată groaznic. Are o faţă de te sperii. Dracu' s-o ia ! Ei ce, trebuie să trăiască şi ea ca oricine. Să mă uit aici la vitrină.

La vitrina prăvăliei de antichităţi şi vechituri a lui Lionel Marks mîndrul Henry Lionel Leopold dragul Henry Flower gravul domn Leopold Bloom considera sfeşnic acordeon scurgîndu-i-se burduful mîncat de molii. Oca­zie : şase şilingi. Aş putea să-nvăţ să cînt. Ieftin. S-o las să treacă. Sigur, orice e scump dacă n-ai nevoie. Ăsta zic şi eu negustor bun. Te face să cumperi ce vrea el să vîndă. Tipul care mi-a vîndut briciul suedez cu care m-a bărbierit. Voia să-mi mai ia nişte bani şi pentru ascuţit. Trece acuma ea. Şase şilingi.

Trebuie să fie cidrul sau poate vinul de Burgundia.

Aproape de bronzul de-aproape aproape de aurul de departe ei îşi ciocniră paharele clinchenitoare toţi, cu ochii strălucitori şi galanţi, în faţa bronzatei Lydia şi a ispiti­toarei ei ultimă roză a verii, roză de Castilia. Intîi Lid, De, Cow, Ker, Doll, o cvintă : Lidwell, Si Dedalus, Bob Cowley, Kernan şi Big Ben Dollard.

Tap. Un tînăr intră într-un coridor pustiu la Ormond.

Bloom privea un erou curajos reprezentat în vitrina lui Lionel Marks. Ultimele cuvinte ale lui Robert Emmet. Şapte ultime cuvinte. De Meyerbeer e.

— Bărbaţi adevăraţi ca voi bărbaţii.

— Da, da, Ben.

— Ridică paharele împreună cu noi. îşi ridicară.

Cine. Ciunc.

Trip. Un tînăr nevăzător sta în uşă. El nu vedea bron­zul. El nu vedea aurul. Nici pe Ben nici pe Bob nici pe Tom nici pe Si nici pe George nici halbele nici pe Richie nici pe Pat. Hi hi hi hi. El nu vedea.

Bloommarinul Bloomunsurosul privea ultimele cu­vinte, încet. Cînd ţara mea îşi ia locul printre.

Pprprr.

Trebuie să fie bur.

Pff. U. Rrpr.