James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

BLOOM (Agitîndu-se încolo şi încoace pe landă, umilit): O. am fost un porc. Am fâcut şi clistire. O treime de litru de cvasi a, la care adăugaţi o lingură plină de sare amară, în sus prin fund. Cu irigatorul Hamilton Long, preferatul doamnelor.

NIMFA : în prezenţa mea. Cu puful de pudră. (Roşeşte fâcînd o reverenţă.) Şi-ncă, restul.

BLOOM (Deprimat la culme) : Da. Peccavi ! Mi-am adus omagiul la acel altar viu unde dosul îşi schimbă numele. (Cu fervoare bruscă). Căci altminteri de ce delicat înmi­resmata înjuvaerata mînă, mina care stăpîneşte...

(Siluete nedesluşite şerpuiesc încolâcindu-se într-un model silvan prin jurul coroanelor pomilor, gungurind.) VOCEA LUI KITTY (Din frunziş) : Arată-ne şi nouă una din perniţele astea. VOCEA LUI FLORRY : Uite.

(Pe sub porni, zboară greoi, un cocoş sălbatic.) VOCEA LUI LYNCH (Din desiş) : Phii ! Ce căldură ! VOCEA LUI ZOE (Din desiş) : Vine dintr-un loc unde-i cald tare.

VOCEA LUI VIRAG (Şef de trib, cu faţa vopsită în dungi albăstrii, cu penaj enorm şi ţinută de război, cu iataganul în mină, păşeşte brutal printre trestii strivind sub picioare jir şi ghindă) : Frige ! Frige ! Păzea Vine Taurul Pe Vine ! BLOOM : E ceva mai puternic decît mine. Forma caldă încă a formelor ei calde. Chiar şi numai să stai pe locul unde-a stat o femeie, mai ales cu coapsele desfăcute, ca şi cum ar fi fost gata să-şi dăruie cele de pe urmă daruri, şi mai ales cînd şi-a ridicat bine mai înainte pulpanele de mătase albe. Atîta de femeieşte plină. Mă umple, sînt plin. CASCADA:

Hulahila Hulaphuca Hulaphuca Hulaphuca.

CIPREŞII : Şşşşş. Surioară, şopteşte.

NIMFA (Fără ochi, în rasă albă de călugăriţă, scufie şi aripi largi albe, blinda, cu privirile pierdute) : Mănăstirea Tranquilla. Sora Agatha. Muntele Cârmei, apariţiile de ia Knock şi Lourdes. (Îşi lasă capul pe spate, oftînd.) Numai

196

eterealul. Unde pescăruşul alb visător pluteşte unduind peste apele întunecat vălurind.

(Bloom se ridică pe jumătate în picioare. Nasturele de la spate de la pantaloni îi sare cu zgomot.) NASTURELE : Bip !

(Două tîrfe din Coombe dansează ploioase prin faţa lui, în şaluri, ţipînd monoton.) TÎRFELE :

O, Leopold şi-a pierdut acul de la pantaloni Şi nu mai ştia ce să facă, Să şi-o ţină-n sus Să şi-o ţină-n sus.

BLOOM (Cu răceală) : Ai rupt farmecul. Ultima picătură. Dacă n-ar exista decît etereaiul ăsta de care spui unde-aţi mai fi toate, postulante, novice ? Sfioase, sfioase, dar cînd vor ele — păcătoase.

CIPREŞII (Frunzele lor de argint ieftin precipitîndu-se, crengile lor ca nişte braţe osoase îmbătrînind, legănîndu-se lent) : Cu adevurut !

NIMFA : Sacrilegiu ! Să atentezi la virtutea mea ! (Pe su­tană îi apare o pată mare umedă.) Să-mi mînjeşti mie ne­vinovăţia ! Nu eşti demn nici să atingi vestmîntuî unei fe­mei curate. (Se caută prin cutele sutanei.) Stai tu niţel, Sa-tano. N-ai să-ţi mai cînţi tu isonurile tale de iubire. Amin. Amin. Amin. Amin. (Scoate un pumnal şi, tnvestmîntată în căviaşa de zale a unui cavaler din ordinul celor nouă, îm­punge spre părţile lui zămislitoare.) Nekum !

BLOOM (Tresare, îi prinde repede mina): Ho ! Nebrakada! Pisică cu nouă vieţi ! Joacă cinstit, madam. Fără pumnale. Vulpea şi strugurii, nu-i aşa ? Ce ne lipseşte nouă de vă trebuie în jur sîrmă ghimpată ? Crucifixul nu vă e destul de gros ? (fi înşfacă vălul.) Ce, ai chef de vreun sfint abate sau de Brophy, grădinarul ăl şchiop, sau de statua seacă a vărsătorului sau de o maică mai bărbătoasă, aşa un Alphonsus, ce spui, vulpeo ?

NIMFA (Scoţînd un ţipăt fuge cu vălul smuls, şi mulajul ei de ghips crapă, lâsînd să se ridice un abur foarte urît mirositor prin crăpături) : Asasi...

197

BLOOM (Strigă după ea) : Ca şi cum n-aţi şti singure să faceţi la fel şi chiar mai mult. Nici nu tresăriţi şi numai mucozităţi peste tot pe voi. Am încercat şi eu. Puterea voastră-i slăbiciunea noastră. Şi la urma urmelor care-i plata noastră de armăsari ? Ce, plătiţi banii jos ? Am citit undeva că vă angajaţi dansatori de pe Riviera. (Nimfa în fuga ei înalţă bocet mare.) He he ! Eu am şaisprezece ani de muncă silnică în spate. Şi mi-ar da vreun tribunal mă­car cinci şilingi pensie alimentară mîine ? Prosteşte tu pe altul, nu pe mine. (Trage pe nas.) Ce. Ceapă. Stătută. Pu­cioasă. Grăsime.

(In faţa lui e acuma silueta Bellei Cohen.) BELLA : Pe mine-ai să mă recunoşti data viitoare. BLOOM (Calm, privind-o în ochi) : Passee, madam. Ber­bec îmbrăcat în piele de miel. Lungă-n dinţi şi cu păr cît prisoseşte. O ceapă crudă noaptea la culcare i-ar prii tenu­lui dumitale. Şi mai masează-ţi bărbia aia dublă. Şi-ai nişte ochi searbezi chiar ca vulpea aia împăiată care ţi-o ţii -acasă. Atîta doar că sînt pe potriva feţei tale. Să ştii că eu n-am elice triplă.

BELLA (Dispreţuitoare) : Adevărul este că nu eşti în stare. (Latră ca o scroafă din părţile ei ruşinoase.) Fohracht 1 BLOOM (Dispreţuitor) : întîi curăţă-ţi degetul mijlociu, ăla fără unghie, că-ţi picură de pe el altă aia de la taurul tău. Ia un pumn de fîn şi şterge-te bine. BELLA : Te ştiu eu, publicitarule ! Mort de lot în şale ! BLOOM : L-am văzut pe-al tău, peşte de bordel rău ! Vîn-zător de sfrinţie şi-alte zemuri !

BELLA (întorcîndu-se către pian) : Care dintre voi cînta adineaori marşul funebru din Saul ?

ZOE : Eu. Fii atentă aici. (Fuge spre pian şi începe să poc­nească peste clape cu braţele încrucişate.) Asta-i pisică pă­şind cu grijă pe zgură. (Aruncă o privire peste umăr.) Ce-i acolo ? Cine vrea să facă dragoste pe furiş cu iubitele mele ? (Fuge îndărăt la masa din mijloc.) Ce-i al tău e-al meu şi ce-i al meu e numai al meu.

(Kitty încurcată îşi îmbracă dinţii din faţă cu foiţă de la pachetul de ciocolată. Bloom se apropie de Zoe.) BLOOM (Tandru): Nu vrei să-mi dai îndărăt cartoful ăla ? ZOE : Zbîrci, lucru dat rămîne bun dădut.

198

BLOOM (Cu sentiment) : Nu e mare lucru, dar e totuşi o

amintire de la mama săraca.

ZOE:

Dai un lucru şi înapoi de-l iei, Doamne-Doamne te şi întreabă ee-i, Tu-ai să spui că nici nu ştii, Şi eî te-azvîrle-n iad, să ştii.

BLOOM : E o amintire cu el. Aş vrea mult să-l am în­dărăt.

STEPHEN : Să-l ai sau să nu-l ai, asta e întrebarea. ZOE : Na. (îşi ridică o pulpană a furoului, dezvelindu-şx coapsa goală şi scoate cartoful înfăşurat în partea de sus a ciorapului.) Cine-ascunde aşa frumos, mai găseşte cu folos.

BELLA (încruntîndu-se): Hei, nu sîntem la şantan aici să ne-arătăm pulpele. Şi vezi nu sparge pianul ăla. Cine plăteşte la urma urmei ?

(Se îndreaptă spre pianolă. Stephen se caută prin bu­zunare şi scoţind o bancnotă pe care a apucat-o de un colţ i-o dă ei în mină.) •

STEPHEN {Cu politeţe exagerată): Punga aceasta de mătasă eu mi-am făcut-o din urechea de porc a marelui public. Iertaţi-mă, doamnă. Dacă-mi permiteţi. (Arată cu gest vag spre Lynch şi Bloom.) Sîntem cu toţii în aceeaşi oală. Kinch şi Lynch. Dans ce bordel ou tenons nostre etat.

LYNCH (Strigă de Ungă cămin unde s-a stabilit): Deda-lus ! Dă-i ei binecuvîntarea ta şi-n numele meu. STEPHEN (întinzîndu-i Bellei o monedă) : Aur. Ea o are deja.

BELLA (Priveşte moneda, apoi spre Zoe, Florry şi Kitty) : Vrei trei fete ? Aici e zece şilingi.

STEPHEN (Incîntat) : O sută de mii de scuze. (Se caută iarăşi prin buzunare şi scoate şi îi întinde două coroane.) Permiteţi, brevi mânu, mi-e vederea cam tulbure.

(Bella se îndreaptă, spre masă să-şi numere banii în timp ce Stephen mormăie pentru sine însuşi nişte mono-silabe. Zoe se aplecă asupra mesei. Kitty se apleacă peste ceafa lui Zoe. Lynch se ridică în picioare, îşi îndreaptă

199

şapca şi apudnd-o pe Kitty de mijloc îşi adaugă şi el capul la acest grup.)

FLORRY (Se străduieşte greoaie so se ridice) : Au ! Mi-a adormit piciorul. (Şchioapătă spre masă. Bloom se apropie

BELLA, ZOE, KITTY, LYNCH, BLOOM (Vorbind toţi

odată, făcînd conversaţie) : Domnul acesta... zece şilingi... plăteşte pentru trei persoane... permiteţi-mi un moment... domnul plăteşte separat... cine pune mîna ?... au... bagă de seamă pe cine ciupeşti... stai toată noaptea sau numai pu­ţin ?... cine-a ?... eşti un mincinos, scuză-mă... domnul a pus banii jos ca un gentleman... băuturi... mult după unsprezece.

STEPHEN (în faţa pianolei, cu un gest de oroare): Nic o sticlă ! Ce, unsprezece ? Ca-n ghicitoarea mea. ZOE (Ridicîndu-şi poalele capotului şi împăturind o banc­notă de o jumătate de liră în ciorap) : Cîştigate din greu cu sudoarea spinării.

LYNCH (Ridicînd-o pe Kitly de pe masă) : Vino i KITTY : Stai niţel. (înşfacă cele două coroane.) FLORRY : Şi eu ?

LYNCH : Hopla ! (O ridică în braţe, o duce pe sus şi o trînteşte pe sofa). STEPHEN :

Vuîpea-a cintat cocoşeşte, cocoşii-au zburat hoţeşte,

Clopotele în ceruri băteau

Unsprezece ceasuri sunau.

E timpul ca sărmanul ei suflet acum

S-o pornească din ceruri oricum.

BLOOM (Depune fără grabă o jumătate de liră sterlină pe masă între Belia _şi Florry): Aşa. Permiteţi-mi. fia de pe raasă^ bancnota de o liră.) De trei ori zece. Socoteala bună. BELLA (Admirativă): Da' ştiu că eşti şmecher, cocoşelule. Mai că-mi vine să te sărut.

ZOE (îl arată cu degetul) : Asta ? e mare şiret. (Lynch o răstoarnă pe Kitty pe canapeaua unde-a trîntit-o şi o să­ruta. Bloom se îndreaptă spre Stephen cu bancnota de o liră sterlină în mină.) BLOOM : Asta e a dumitale,

200

STEPHEN : Ce-i asta ? Le distrait sau un prăpădit cu gîn-

durile aiurea. (Se caută iarăşi prin buzunare si scoate un

pumn de monede. îi cade un obiect.) A căzut ceva.

BLOOM (Se apleacă şi ridică o cutie de chibrituri pe care

i-o întinde) : Asta.

STEPHEN : Luciferurile. Mulţumesc.

BLOOM (Repede) : Mai bine mi-ai da banii ăştia mie să

am eu grijă de ei. De ce să dai mai mult decît trebuie ?

STEPHEN (îi dă toate monedele) : Fii drept înainte de a

îi generos.

BLOOM : Aşa-arn să fac, dar crezi că e bine ? (Numără

monezile.) Unu, şapte, unsprezece, şi cu cinci. Unsprezece.

Nu răspund de se întîmplă să fi pierdut.

STEPHEN : De ce adică băteau unsprezece ? Proparoxiton.

Clipa dinaintea celei care-i urmează, cum zice Lessing. I-e

sete vulpii. (Rîde tare.) O îngroapă pe bunică-sa, probabil

că tot el a omorît-o.

BLOOM : Asta face o liră, şase şilingi şi unsprezece pence.

O liră şi şapte şilingi să zicem.

STEPHEN : Nu contează nici atîtica.

BLOOM : Nu, dar...

STEPHEN (Se îndreaptă spre masă) : O ţigară, vă rog.

(De pe canapea Lynch îi aruncă o ţigară pe masă.) Şi aşa,

Georgina Johnson e moartă şi măritată. (O ţigară apare pe

masă. Stephen rămîne cu ochii pe ea.) Minunăţie. Magie şi

scamatorie. Măritată. Hm. (Scapără un chibrit şi purcede

să aprindă ţigara cu o melancolie enigmatică.)

LYNCH (Urmărindu-l cu privirea) : Ai avea o şansă mai

bună s-o aprinzi dacă ai ţine chibritul mai aproape de ea.

STEPHEN (îşi aduce chibritul mai aproape de ochi) : Ochi

de linx. Trebuie să-mi iau ochelari. I-am spart ieri. Acum

şaisprezece ani. Ochiul le vede pe toate plate. (Depărtează

chibritul. Acesta se stinge.) Creierul gîndeşte. Aproape ;

departe. Ineluctabilă modalitate a vizibilului. (Se încruntă

tainic.) Hm. Sfinxul. Animalul care are două spinări la

miez de noapte. Măritată.

ZOE : Un comis voiajor a fost, s-a însurat cu ea şi a luat-o

cu el.

î'LORRY (Aprobă din cap) : Domnul Lambe din Londra.

STEPHEN : Lamb din Londra, mielule care ai luat cu tine

păcatele lumii noastre.

201

LYNCH (îmbrăţişînd-o p

(Ţigara alunecă dintre degetele lui Stephen. Bloom o ridică de pe jos şi o aruncă în cămin.)

BLOOM : Nu mai fuma. Ar trebui sâ mănînei ceva. Dracul să-l ia pe cîinele ăla peste care-am dat pe stradă. (Către Zoe.) N-ai nimic de mîncare ? ZOE : Ce, i-e foame ?

STEPHEN (îşi întinde mina spre ea surîzînd şi cîhtă pe aria jurămîntului de sînge din Amurgul Zeilor) :

Hangende Hunger, Fragende Frâu, Macht uns alle kaput.

ZOE (Tragică): Hamlet, sînt burghiul tatălui tău î (li apucă de mină.) Frumosule cu ochi albaştri, am să-ţi citesc în palmă. (Arătă spre fruntea lui.) Minte n-ai, n-ai nici ri­duri. (Numără.) Doi, trei, Martie, asta-i linia curajului. (Stephen clatină din cap.) Fără glumă. LYNCH : Curaj de fulger care nu trăsneşte. Tinerelul care nu ştie oe-i fiorul şi cutremurătura. (Către Zoe.) Cine te-a învăţat chiromanţia ?

ZOE (întoreîndu-se spre el) : întreabă-mă de ce n-am şi eu mingi. (Către Stephen.) Citesc asta pe faţa ta. Ochiul ăsta, aşa. (Se încruntă cu capul plecat.) LYNCH (Rîzînd, o plesneşte pe Kitty pe posterior de două ori): Cam aşa. Ursul panda.

(Două trosnete puternice, capacul de sicriu al pianoleî se deschide brusc, capul chel, mic, rotund, de paiaţă din cutie al părintelui Dolan fisneşte în sus.) PĂRINTELE DOLAN : E vreun băiat care vrea bătaie ? Şi-a spart ochelarii ? Leneşule care mai umbli cu minciuni. Se vede după ochii tăi.

(Blînd, binevoitor, decanal, uşor mustrător, capul lut Don John Conmee se ridică şi el din sicriul pianolei.) DON JOHN CONMEE : Ei, ei, Părinte Dolan ! încet. Sînt sigur că Stephen acesta e un băiat foarte bun. ZOE (Examinînd palma lui Stephen): Asta-i mînă. de femeie.

202

STEPHEN (Murmurînd): Continuă. Te rog să minţi maf departe. Ţine-mă aşa. Mîngîie-mă. Eu n-am ştiut niciodată să-i citesc scrisul Lui decît urma criminală a degetului Lui mare pe spinarea peştelui. ZOE : In ce zi te-ai născut ? STEPHEN : Intr-o joi. Astăzi.

ZOE : Copilul născut joi merge departe. (Urmăreşte cu de­getul liniile din palma lui.) Linia sorţii. Prieteni cu in­fluenţă.

FLORRY (Arătînd şi ea cu degetul): Imaginaţie.' ZOE : Muntele lunii. Ai să te întîlneşti cu un... (Brusc se apleacă să-i privească atent în palmă.) Nu-ţi spun că nu e bine. Sau vrei să ştii ?

BLOOM (îi desprinde degetele şi îşi oferă propria palmă): Face mai mult rău decît bine. Uite aici. Citeşte-o pe a mea. BELLA : Ia arată. (întoarce pe dos palma lui Bloom.) Mă gîndeam eu. Pumn noduros, asta-i pentru femei. ZOE (Privind mioapă în palma lui Bloom) : Ca un grătar. Călătoreşti peste mare şi te-nsori cu una cu bani. BLOOM : N-ai nimerit.

ZOE (Repede): A, stai că uite. Degetul mic scurt. Bărbatul sub papucul găinii ? Nici acum n-am nimerit-o ?

(Lizica Negruţa, o cloşcă uriaşă, stînd pe ouă într-un cerc cu creta, se ridică, bate din aripi şi cloncăne.l LIZICA NEGRUŢA : Gara. Kluk. Kluk. Kluk.

(îşi ocoleşte oul proaspăt ouat şi se depărtează mîndră.) BLOOM (Arătîndu-şi palma) : Urma asta de aici e de la un accident. Am căzut şi m-am tăiat,' acum douăzeci şi doi de ani. Aveam şaisprezece ani atunci. ZOE : Văd, spuse orbul. Ne spui noutăţi. STEPHEN : Vezi ? înaintează spre un ţel măreţ. Şi eu am douăzeci şi doi de ani. Acum şaisprezece ani am douăzeci şi două răsturnat, acum douăzeci şi doi de ani el de şai­sprezece ori a căzut de pe calul său breaz. (Se crispează.) M-am lovit la mînă nu ştiu unde. Trebuie să mă duc la dentist. N-ai ceva bani ?

(Zoe îi şopteşte ceva lui Florry. Chicotesc amîndouă. Bloom îşi desprinde palma şi scrie absent ceva cu degetele pe masă, trasînd nişte curbe încete.) FLORRY : Ce ?

203

(O trăsură de piaţă, numărul trei sute douăzeci şi patru, cu o iapă cu crupa generoasă, minată de James Barton, Bu­levardul Armoniei, Donnyhrook, trece în trap. Blazes Boy-lan şi Lenehan stau tolăniţi pe banchetă. Băiatul de serviciu de la Ormond stă chircit pe bara din spate. Cu tristeţe, pe deasupra perdeluţelor, de la fereastră privesc Lydia Douce

şi Mina Kennedy.)

BĂIATUL DE SERVICIU (Balansîndu-se în mersul tră­surii, le face semne obraznice cu degetul mare şi celelalte degete fluturînă) : Hu hu vă-mpunge cornul ?

(Bronz lingă aur, ele şoptesc între ele.) ZOE (Către Florry) : Să-+i şoptesc ceva.

(Şuşotesc între ele iarăşi.)

(Blazes Boylan se reazemă comod pe speteaza ban­chetei, cu pălăria lui de paie într-o parte, o floare roşie între dinţi. Lenehan, cu şapcă de yaehting şi pantofi albi, desprinde îndatoritor un fir lung de păr de pe umărul lui

Blazes Boylan.)

LENEHAN : Ho ! Aicea ce văd eu ? Ai periat de păianjeni

vreo parte de femeie ?

BOYLAN (Tolănit confortabil, surîde) ; Am jumulit o

curca.

LENEHAN : Asta mai zic şi eu o muncă cinstită de noapte.

Ilu. unui*. **««..---t-j

LENEHAN (Trage pe nas vesel) : Ha ! Homar cu maio­neză. Ha !

ZOE şi FLORY (B.îd împreună) : Ha ha ha ha. BOYLAN (Sare sprinten din trăsură şi strigă tare să audă toată lumea) : Hei, Bloom ! S-a sculat doamna Bloom ? BLOOM (Costum de lacheu, vestă de pluş culoarea prunei, pantaloni pînă la genunchi, ciorapi bufanţi şi perucă pu­drată) : Mi-e teamă că nu, domnule, ştiţi, ultimele pre­gătiri...

BOYLAN (îi aruncă şase pence) : Ţine, să-ţi cumperi un gin cu lămîie. (îşi agaţă degajat pălăria pe cuierul pe care-l formează capul cu coarne de cerb al lui Bloom.) Intro-du-mă. Am o mică problemă personală cu soţia dumitale. înţelegi ?

204

BLOOM : Vă mulţumesc, domnule. Da, domnule, Madam

Tvveedy e în baie, domnule.

MARION : Ar trebui să se simtă mult prea onorat. (Iese

plescăind din apă.) Raoul, dragul meu, vino şi mă şterge.

Sînt goală goluţă. Doar cu pălăria mea nouă şi cu un burete

portativ.

BOYLAN (Cu lucire voioasă în priviri) : Spiendid !

BELLA : Ce ? Ce e ?

(Zoe îi şopteşte ceva.)

MARION : Lasă-l să se uite cît o vrea, idiotul cu bale la gură! Codaşul! Şi să se bată singur cu biciul! Am să-i scriu eu vreunei prostituate mai voinice sau lui Bartholomona, femeia cu barbă, să-i facă nişte vînătăi de-o palmă şi să-l pună să-mi aducă îndărăt o recipisă semnată şi ştampilată, BELLA (Păzind) : Ho ho ho ho.

BOYLAN (Către Bloom, peste umăr) : Poţi să-ţi pui ochiul la gaura cheii şi-n vremea asta să te joci cu tine singur cum poţi pînă trec eu prin ea de cîteva ori. BLOOM : Vă mulţumesc, domnule, aşa am să fac. Pot să-mi aduc doi prieteni să fie martori şi să facă şi cîteva instantanee ? (întinde un borcănaş cu alifie.) Vasilină, domnule ? Flori de portocali ?... Apă călduţă ?... KîTTY (De pe canapea): Spune-ne şi nouă, Florry. Spu-ne-ne şi nouă. Ce.

(Florry îi şopteşte ceva. Cuvinte de iubire şoptite mur-murător, printre buze umede plescăind mai tare, plici' ploc plopslop.)

MINA KENNEDY (Dînd ochii peste cap): O, trebuie că miroase ca muşcatele şi ca piersicile coapte ! O, el îi adora pur şi simplu fiecare părticică din trupul ei ! S-au prins unul de-altul ! A acoperit-o cu sărutări ! LYDIA DOUCE (Cu gura întredeschisă): Iumium. Ia uite_? o împinge prin toată camera în timp ce ! Hi căluţule. Poţi să-i auzi pînă-n Paris la New York. Ca şi cum ai mînca cu gura plină căpşuni cu frişca. KITTY (Rîzînd): Hi hi hi.

VOCEA LUI BOYLAN (Dulce, puţin răguşită, venind din golul stomacului) : Ha ! Gublazqruk brukarchkrasht! VOCEA LUI MARION (Răguşită puţin, dulce riăicînău-i-se din gîtlej): O ! Şlaşleasmpuipinahuk I

205

BLOOM (Cu ochii sălbatic dilataţi, strmgindu-se în braţe) _: Aşa, arată-i ! Ascunde-o ! Arată-i ! Brăzdeaz-o ! încă ! Dă-i drumul !

BELLA, ZOE FLORRY, KITTY : Ho ho ! Ha ha ! Hi hi ! LYNCH (Arâtînd cu degetul) : Oglinda în faţa chipului său firesc. (Rîde). Hu hu hu hu hu.

(Stephen şi Bloom privesc în oglindă. Faţa lui William Shakespeare, fără barbă, apare acolo, ţeapănă ca într-o pa~ ralizie facială, încununată de răsfrîngerea cuierului cu coarne de cerb din hol.)

SHAKESPEARE (Cu o demnitate ventrilochică) : Rîsul cu hohote zgomotoase vorbeşte despre mintea goală. (Către Bloom.) Te gîndeai c-ai fi fost invizibil. Ia priveşte. (Cron~ cane cu rîs de clapon negru.) Iagogo ! Ia te uită cum Bă-trînul mi ţi-o sugrumă pe mama lui de joi ! Iagogogo ! BLOOM (Surîde gălbenicios înspre tirfe) : Cînd aud şi eu gluma aceea ?

ZOE : Nu pînă nu te-nsori a doua oară şi eşti o dată văduv. BLOOM : Greşelile sînt iertate. Chiar şi marele Napoleon, cînd i-au luat măsura direct pe piele după moarte...

(Doamna Dignam. văduvă demnă-, cu nas cîrn şi obrajii îmbujoraţi de murmure de înmormântare, de lacrimi şi de sherry roşcat Tunny, trece grăbită în voalurile ei de doliu, cu boneta într-o parte, rujînău-şi şi pudrîndu-şi obrajii, buzele şi nasul, lebădă mamă mînîndu-şi trupa de pui prin trestii. De sub fuste îi apar pantalonii de tăvăleală şi ghetele scîldate, măsura opt, ale răposatului ei bărbat. Ţine în mină o poliţă de asigurări de la Asociaţia văduvelor scoţi­ene şi o umbrelă mare de circ pe sub care aleargă după pro­geniturile ei. Patsy, şchiopătînd pe un picior mai scurt, cu gulerul desfăcut, cu un şirag de cotlete de porc atîrnîn-ău-i în urmă, Freddy seîncind, Susy plîngînd cu gura ei de peşte strîmbă, Alice luptîndu-se cu bebeul pe care-l ţine în braţe. Ea îi înghionteşte înainte, cu vălurile umflate.) FREDDY : He, mamă, ce mă tragi aşa ! SUSY : Mamă, dă ceaiul în foc ! SHAKESPEARE (Cu furie paralitică) : Mărisa dooa ca-

reau cisîntîi.

(Chipul lui Martin Cunningham, bărbos, realcătuieşte faţa fără barbă a lui Shakespeare. Umbrela cea mare se leagănă ca un beţiv, copiii aleargă care-ntr-o parte,

206

care-ntr-alta. De sub umbrelă apare doamna Cunningham cu pălărie de Văduva Veselă şi kimono larg. Mers alune­cos cu multe plecăciuni, unduindu-şi trupul ca japone­zele.) DOAMNA CUNNINGHAM (Cîntâ) :

Şi mi se spune juvaerul Asiei.

MARTIN CUNNINGHAM (O priveşte impasibil) : Ce sâ spun ! Cea mai îngrozitoare putoare !

STEPHEN : Et exalîabuntur cornua iusti. Au fost regine care s-au culcat cu taurii cei mai de soi. Adu-ţi aminte de Pasiphae pentru ale cărei pofte trupeşti străbătrînul-tatamare al meu a făcut primul confesional din lume. N-o uita pe Madam Grissel Steevens şi nici mlădiţele cu ţepi pe trup din casa Lambert, Noe însuşi s-a beţivit cu vinuri. Şi-i era arca descheiată.

BELLA : Nu vreau vorbe de-astea aici. Ai greşit adresa. LYNCH : Lasă-l în pace. S-a întors tocmai de la Paris. ZOE (Aleargă spre Stephen şi-l înlănţuie cu braţele) : O, spune înainte. Să mai auzim şi noi nişte parlevu.

(Stephen îşi îndeasă pălăria pe cap şi ajunge ăintr-un salt în faţa căminului unde se opreşte, cu umerii căzuţi, cu braţele în lături ca nişte aripioare de peşte, cu surîs boit peste toată faţa.)

LYNCH (Bătînd ritmul cu pumnii pe canapea) : Rmm Rmm Rmm Brrrrrm.

STEPHEN (Flecărind cu tresăriri de marionetă) : Mii de locuri de distracţie şi cheltuială pentru serile dumnea­voastră cu doamne frumoase care vînd mănuşi şi poate şi altceva poate inimile halbe de bere localuri chiar la modă foarte excentrice unde mulţime de cocote supergătit-e cam ca prinţesele dansează cancan şi cînd intri acolo clovnerii pariziene ceva extra îndrăzneţ ca pentru domni burlaci străini cam ca ăia care vorbesc stricat englezeşte şi sînt mult mai pricepute în chestii de-astea dragoste şi senzaţii voluptuoase. Domni foarte selecţi şi este o plăcere trebuie să vizitaţi spectacolul cu cerul şi iadul cu luminări mor­tuare şi lacrimi de argint care se dă în fiecare noapte. Batjocorire cu totul şocking teribilă a lucrurilor religioase care s-a văzut în lume. Toate femeile şic şi care la venire

207

pline de modestie odată se dezbracă şi ţipă de plăcere să vadă omul vampir cum se desfrînează cu călugăriţa proas­pătă tînără cu dessous troubiants. (Plescăie tare din limbă-i Ho, la la ! Ce pif qu'il a ! LYNCH : Vive le vampire ! TÎRFELE : Bravo ! Parlevu !

STEPHEN (Strîmbindu-se, cu capul răsturnat pe spate, rîde tare, bătîndu-se cu palma peste coapse) : Mare suc­ces rîsete. Ca îngerii parcă prostituatele şi sfinţii apostoli tîlhari mari cu faţa urîtă. Demimondaines minunat fru­moase scînteind toate diamante foarte atrăgător costu­mate. Sau preferaţi poate ce ţine de plăceri moderne turpi­tudine de babalîc ? (Se arată pe sine cu gesturi spre Lynch şi prostituatele răspund.) Statuie femeie de cauciuc reversibilă sau mărime naturală nudităţi feciorelnice bune de privit pe furiş foarte lesbice cinci zece ori. Intră domnii şi văd în oglinzi toate poziţiile cu maşinării şi în plus la dorinţă băiat de măcelar absolut groaznic pîngărind cu ficat cald de vacă sau omletă pe pîntece ca-n piece de Shakespeare.

BELLA (Plesnindu-se peste pîntece, se afundă în canapea cu hohote mari de rls): Omletă pe... Ho ! ho ! ho ! ho ! Omletă pe...

STEPHEN (Calin) : Te iubesc, sir, domnule dragă. Tu vor­beşte pe limba englezească pentru double entente cor­diale. O da, mort loup. Cît costă ? Waterloo. Watercloset. (Tace deodată şi-şi ridică arătătorul.) BELLA (Rîzînd tare) : Omletă... TÎRFELE (Rîzînd) : Bis ! Bis ! STEPHEN : Staţi niţel. Eu am visat un pepene. ZOE : Mergi peste mări şi iubeşte o femeie străină. LYNCH : Străbate lumea-htreagă să-ţi găseşti o soaţă. FLORRY : Visele sînt tocmai pe dos.

STEPHEN (întinzîndu-şi braţele) : Era acolo. Strada tîrfe-lor. Pe Bulevardul Serpetine mi-a arătat-o Belzebut, vă­duvă durdulie. Unde-i întins covorul roşu ? BLOOM (Apropiindu-se de Stephen): Uite... STEPHEN : Nu, am fugit. Duşmanii după mine. Şi-aşa era să fie veşnic. Lume fără sfîrşit. (Strigă.) Pater ! Liber !

208

BLOOM : Ascultă, uite-aici...

STEPHEN : Să-mi frîngă spiritul, asta vrea ? O merde alors ! (Strigă, şi ghearele de vultur i ss crispează) : Hola ! Hiliho !

(Vocea lui Simon Dedalus îi chiuie ca răspuns, eam somnoroasă, dar gata de luptă.)

SIMON : Aşa te vreau. (Se leagănă nesigur prin aer, ro-tindu-se, scoţînd strigăte de îmbărbătare, pe aripi puter­nice greoaie de şopîrlar.) Ho, băiete ! Nu te lăsa ! Hupa ! Pşşt ! Te-ai dat cu corciturile astea. Eu nu i-aş lăsa nici la coada măgarului meu. Capul sus ! Ţine sus steagul nostru ! Vulturul roşu zburînd pe cîmp de argint cu aripi desfăcute. Rege al armelor din Ulster ! hai hup ! (Scoate un, semnal de trîmbiţă.) Bulbul ! Burlblblbrurblbl ! Hai, băiete ! (Frunzişul şi crengile de pe hîrtia tapetului se răspîndesc grăbite peste cîmp. O vulpe voinică stîrnită din vizuina ei, cu coada stufoasă în sus, tocmai terminîndu-şi de îngropat bunica, aleargă de zor spre larguri, cu ochii strălucitori, căutînd prin movilitele bursucilor, pe sub frunze. O urmăreşte haita de dini de vînătoare, cu nasul la pămînt, amuşinînău-şi prada, lătrînd ca trîmbiţele, trîm-biţaţi spre trîmbiţă sîngelui. Vînători, bărbaţi şi femei, din echipajele de vînătoare ale Ward Union-ului, alergă după ei, înfierbîntaţi de urmărire. Dinspre Six Mile Point, Flathouse, Nine Mile Stone urmează gonacii cu măciuci noduroase, ţepuşe, lasouri, ciobanii de turme cu biciurile, îmblînzitorii de urşi cu tamburinele, toreadorii cu săbiile lor, negrii bătrîni 'flutarînd torţe. Mulţimea mişună de barbugii, cartofori, scamatori, saltimbanci. Tăinuitori şi spioni, agenţi de pariuri, cu toţii ţipă răguşiţi stîrnind un vacarm asurzitor.) MULŢIMEA :

Bilete de curse ! Hai la pariul ! Zece la unu la orice cîştigător ! Banii pe loc aicea ! Banii pe loc ! Zece la unu la oricare mai puţin unu. Ze ;e la unu la oricare mai puţin unu.

la-ncercaţi-vă norocul la căluţii de pe masă !