James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

133

(Executa un salt senzaţional de delfin prin aer şi e în­ghiţit de gaură. Două discuri pe coloanele maşinii apara­tului rostogolesc ochi de zero. Totul se depărtează. Bloom apare iarăşi în prim plan. Se opreşte în faţa unei case lu~ minate, ascultînd. Săruturile, luîndu-şi zborul de la cui­bul lor, îi bat din aripi prin aer în jur, ciripind, chicotind,

gungurind.)

SĂRUTURULE (Chicotind) : Leo ! (Ciripind.) Icky, licky, micky, sticky pentru michi Leo ! (Gungurind.) Cu cuuuucuu ! Yumyumyumm Umuum. (Chiuind.) Fă-te mare, fă-te tare ! Piruietă ! Leopopold ! (Sporovăind gu­reşe.) Leili ! (Chiot prelung.) O, Leo !

(Ii foşnesc, dînd din aripi, pe vestmintele lui, lumi­noase, pete lucioase, sclipitoare, paiete de argint.) BLOOM : Tuşeu de bărbat. Muzică tristă. Muzică de bise­rică. Poate aici.

(Zoe Higgins, o prostituată tînără, în combinezon verzui, strîns cu trei catarame de bronz, cu voal subţire de catifea în jurul gîtului salutînd din cap, coboară treptele şi îl

acostează.)

ZOE : Cauţi pe cineva ? El e înăuntru cu prietenul lui. BLOOM : Aici e la doamna Mack ?

ZOE : Nu, la- optzeci şi unu. Aici e doamna Cohen. Dacă mergi mai departe ai putea s-o nimereşti mai rău. Baba Pîşpîş. (Cu familiaritate.) E la treabă şi ea în noaptea asta, cu veterinarul, ăla de-i vinde ponturile, care-i dă toţi cîşti-gătorii şi-şi scoate şi ea aşa banii pentru băiatul ei la Ox­ford. Lucrează ore suplimentare dar astăzi a avut noroc. (Bănuitoare.) N-ăi fi cumva taică-su, ce ? BLOOM : Eu — nu !

ZOE : Că sînteţi amîndoi în negru. Şoricelul o fi avînd cumva chef în astă noapte ?

(Trupul lui deodată alert îi simte degetele apro-

piindu-se. O mînă îi alunecă peste coapsa stingă.)

ZOE : Cum stai cu nucile ?

BLOOM : Pe partea ailaltă. Curios că o ţin pe dreapta.

Sînt mai grele, cred că din cauza asta. Unul la un milion,

cum spune croitorul meu, Mesias.

ZOE (Deodată alarmată) : Ai şancru tare.

BLOOM : N-aş crede.

139

ZOE : îl simt eu, îţi spun.

(Mina ei i se strecoară în buzunarul din stingă de la pantaloni si scoate la iveală un cartof tare, negru, ridat tot. îl priveşte şi apoi îl priveşte pe Bloom cu buze umede, mute.)

BLOOM : E un talisman. îl am moştenire. ZOE : Nu i-l dai lui Zoe ? l-l dai ei de tot ? Că a fost aşa drăguţă, hai, ce zici ?

(Bagă, lacomă, cartoful într-un buzunar, pe urmă îi prinde braţul trăgîndu-l aproape de ea cu o căldură suplă. El surîde încă nehotărît. încet, notă cu notă, se aude mu­zică orientală. El priveşte adînc în cristalul întunecat al ochilor ei, încercănaţi cu kohol. Surîsul lui se face mai blînă.)

ZOE : Ai să mă ţii minte data viitoare. BLOOM (Pierdut): Eu n-am iubit nicicînd gazelă atîta de frumoasă — fără să...

" (Cîteva gazele ţîşnesc sărind sprintene, păscînd pe coastă de munte. Pe undeva pe aproape se văd lacuri. în jurul lor, pe ţărm, umbrele întunecoase ale unor pădurici de cedri. Se înalţă miresme, revărsare despletită, pătrunză­toare de răşină. Arde, întregul orient, mi cer de safir, stră­puns de zborul de bronz al vulturilor. Sub el se întinde feminitatea goală, albă, liniştită, răcoroasă, voluptuoasă. O fîntînă îşi urcă murmurul printre trandafirii de Damasc. Roze gigantice murmură poveşti despre viţa de vie sîn-gerie. Un vin al ruşinii, al poftelor, al sîngelui se prelinge susurînd straniu.)

ZOE (Murmurînd cîntătoare odată cu muzica, buzele ei de odaliscă mînjite lasciv cu împroşcaturi de grăsime de porc şi apă de trandafiri): Shorach ani wenowach, benoiih Hierushaloim.

BLOOM (Fascinat): M-am gîndit eu că eşti de stirpea cea bună, după accent. ZOE : Şi ştii ce păţeşti dacă stai să te gîndeşti prea mult ?

(îl muşcă încet de ureche cu dinţişorii ei îmbrăcaţi în aur suflîndu-i în faţă o suflare învăluitoare de usturoi stătut. Rozele se trag de o parte şi de alta, dezvăluind un

140

sepulcru al aurului regilor şi al osemintelor lor năruindu-se

încet în pulbere.)

BLOOM (Se trage îndărăt în gest mecanic mîngîindu-i

sinul drept cu o mînă plată, neîndemînatecâ) : Eşti din

Dublin ?

ZOE (îşi prinde abilă o buclă desfăcută rotindu-şi-o la loc in coc) : Nici o frică. Sînt englezoaică. N-ai cumva vreo ţigară de-alea tari ?

BLOOM (Acelaşi joc) : Fumez rar, draga mea. Cîte o ţi­gară de foi cînd şi cînd. Asta-i joc pentru copii. (Lasciv.) Gura poate fi mai bine folosită pentru altceva decît pe-un tub de iarbă urît mirositoare.

ZOE : Haide acuma. Ţine-mi şi-un discurs pe chestia asta. BLOOM (în salopetă de muncitor, imitaţie de velur reiat, rravată roşie fluturînd şi şapcă de apaş) : Omenirea asta e incorigibilă. Sir Walter Raleigh a adus în lumea nouă cartoful acela şi iarba asta, unul care înghiţit, omoară pesti­lenta, cealaltă otrăvitoare a urechii, ochiului, inimii, me­moriei, voinţei, inteligenţei, mă rog pentru toate cele. Adică a adus otrava asta cu o sută de ani înainte ca alt­cineva, i-am uitat numele, să fi adus hrana. Sinucidere. Minciuni. Toate obiceiurile astea ale noastre. Uite numai la viaţa asta a noastră în ochii lumii, publică.

(Clopote de miez de noapte de la turle îndepărtate.) CLOPOTELE : întoarce-te iar, Leopold ! Lord primar al

Dublinului !

BLOOM (în robă şi cu lanţ de consilier municipal) : Ale-

şători din cheiul Arram, cheiul Hanurilor, Rotunda. Mount-

joy şi docurile de nord, mai bine întindeţi linia de tramvai,

vă spun, de la tîrgul de vite piuă la rîu. Asta-i muzica

viitorului. Acesta-i programul meu. Cui bono ? însă Van-

derdeckenii, aceşti piraţi ai vremii noastre, cu vasul lor

fantomă al marii finanţe...

UN ALEGĂTOR : De trei ori ura pentru viitorul nostru

prim magistrat !

(Zvicneşte aurora borealis a procesiunii cu torte.) PURTĂTORII TORŢELOR : Ura !

(Mai mulţi cetăţeni de seamă, magnaţi ai oraşului şi oameni de bine în general îi st ring mina lui Binom şi îl felicită. Timothy Harrington, de trei ori lord primar al Dublinului, impozant în roba stacojie a magistraturii sale,

141

cu lanţul de aur şi cravată de mătase albă, are un scurt conciliabul cu consilierul Lorcan Sherlock, locum tenens. Dau din cap aprobînd viguros.)

FOSTUL LORD PRIMAR HARRINGTON (în robă staco­jie, cu măciuca funcţiei sale, lanţul de aur al primarului şi cravată mare de mătase albă) : Decidem ca această cu-vîntare a consilierului municipal sir Leo Bloom să fie tipărită pe cheltuiala contribuabililor. Ca reşedinţa în care s-a născut el să fie ornamentată cu o tăbliţă comemora­tivă şi ca artera de circulaţie pînă acum cunoscută sub denumirea de Abatorul Vitelor de după strada Cork să fie de acum încolo denumită Bulevardul Bloom. CONSILIERUL LORCAN SHERLOCK : Adoptată în una­nimitate.

BLOOM (Cu pasiune) : Aceşti olandezi zburători sau olan-denzi de minciuni murmurători aşa cum stau tolăniţi la pupa lor bine căptuşită, jucînd zaruri, ce le pasă lor ? Maşinile, asta e lozinca lor, himera lor, panaceul lor uni­versal. Aparaturi care să economisească munca omului, substitute, şarlatanii, monştri manufacturaţi pentru uci­derea reciprocă, vîrcolaci hidoşi zămisliţi de o hoardă de pofte capitaliste din sudoarea muncii noastre care e silită să se prostituieze. Omul sărac moare de foame în vreme ce ei îşi pasc cerbii lor regali pe munte sau împuşcă ţărani şi fazani şi potîrnichi orbiţi de pofta lor de putere şi plă­cere. Dar dominaţia lor a luat sfîrşit, s-a dus, a apus acuma şi totdeauna şi-n vecii vecilor...

(Aplauze prelungite. Catarge veneţiene, stîlpi festivi şi arcuri de triumf răsar din pământ, O banderolă purtînd inscripţiile Cead Miile Failte şi Mah Ttob Melek Israel ?desfăşoară de-a latul străzii. Toate ferestrele sînt pline cu privitori, mai ales doamne. De-a lungul drumului, regi­mentele puşcaşilor regali dublinezi, regimentul de grăni­ceri scoţieni regali, scoţienii cameron şi puşcaşii velşi, în­şiraţi în poziţie de drepţi reţin mulţimea. Elevi de liceu s-au cocoţat pe felinare, stîlpi de telegraf, pervazurile ferestrelor, cornişe, streaşini, hornuri de case, balustrade, burlane, şuierînd şi aclamînd. Apare stîlpul de fum. O fan­fară se aude din depărtare intonînd Kol Nidre. Se apropie legionarii cu vulturii imperiali desfăşuraţi, înălţînd stin­darde şi fluturînd frunze de palmier. Standardul papal

criselefantin se înalţă, împresurat de fanioanele steagului civic. Apare carul de ceremonii precedat de John Howard Parnell, mareşalul oraşului, în fustanelă cadrilată, Armo-rierul de Athlone şi Conducătorul Armelor pentru Ulster. Ei sînt urmaţi de prea onorabilul John Hutchinson, lordul primar al Dublinului, lordul primar al oraşului Cork, ono-rabilităţile lor primarii de la Limerick, Galway, Sligo şi Waterford, douăzeci şi opt de pairi reprezentativi ai Ir­landei, sirdari, granzi şi maharajahi, purtînd robele func­ţiilor lor, brigada pompierilor municipali metropolitani din Dublin, conclavul lorzilor finanţelor în ordinea lor de pre­cedenţă plutocratică, episcopul de Down şi Connor, emi­nenţa sa Michael cardinal Logue, arhiepiscopul de Armagh, primatul întregii Irlande, graţia sa foarte reverendul dr. William Alexander, arhiepiscop de Armagh, primatul în­tregii Irlande, rabinul şef, moderatorul prezbiterian, capii comunităţilor baptiste, anabaptiste, metodiste şi ale capelei moraviene şi secretarul de onoare al societăţii prietenilor. După ei păşesc guildele şi breslele şi meşteşugurile cu steagurile lor desfăşurate, dogarii, păsărarii, morarii, agenţii de publicitate pentru ziare, notarii, masorii, han­giii, panglicarii, coşarii, fabricanţii de grăsimi alimentar?, ţesătorii în damasc şi în poplină, potcovarii, magazionerii italieni, decoratorii de biserici, ciubotarii, dricarii, mătă-sarii, lapidarii, agenţii de licitaţie, tăietorii de dopuri, in­spectorii societăţilor de asigurare împotriva incendiilor, vopsitorii şi curăţitorii chimici, exportatorii de sticle de bere, blănării, tipografii de bilete de spectacole, gravorii de sigilii heraldice, grăjdarii, bijutierii, fabricanţii de echi­pament de cricket şi de tragere cu arcul, autorii de jocuri distractive, mandatarii de ouă şi cartofi, fabricanţii de ciorapi şi de mănuşi, instalatorii. După ei înaintează genti­lomii dormitorului, ai Vergii Negre, viceconducătorul Ordinului Jartierei, al Bastonului de Aur, maestrul pale-irenier, lordul marele şambelan, mareşalul nobilimii, ma­rele conetabil purtînd spada de stat, coroana de fier a Sfîntului Ştefan, caliciul şi Biblia. Patru trompeţi călare sună semnalul din trîmbiţe. Fanfara corpului de gardă răspunde, intonînd salutul de bun sosit. Pe sub un arc de triumf apare Bloom, cu capul descoperit, într-o mantie de catifea purpurie bordată cu hermină, purtînd bastonul

143

Sfîntului Edivară, globul şi sceptrul cu porumbelul, curtana. E aşezat pe un cal alb ca laptele, cu coadă lungă stufoasă purpurie, bogat caparasonat şi cu platoşă de aur pe cap. Mare animaţie. De la balcoanele lor doamnele aruncă petale de trandafiri. Aerul este înmiresmat de esenţe rare. Bărbaţii aclamă. Pajii lui Bloom aleargă prin asistenţă pur-tînd ramuri de trandafir sălbatic şi trestie.)

PAŞII LUI BLOOM :

Cintezoiul cintezoiul Regele păsărilor De ziua de Sfîntul Stephen L-a prins păsărarul.

UN FIERAR (Şoaptă plină de respect) : Har Domnului ! Şi ăsta să fie Bloom ? Abia dacă i-ai da treizeci şi unu de ani. UN LUCRĂTOR DE LA DRUMURI ŞI ŞOSELE : Acesta-i faimosul Bloom, uite-l, cel mai mare reformator care l-a văzut lumea. Jos pălăria !

(Toţi se descoperă. Femeile şoptesc tulburate.) O MILIONÂREASĂ (Cu voce bogată) : Nu-i minunat ? O DOAMNĂ NOBILĂ (Cu nobleţe) : Cînd te gîndeşti ce-a văzut omul ăsta !

O AGITATOARE FEMINISTĂ (cu voce masculină) : Şi cîte-a făcut !

UN TURNĂTOR DE CLOPOTE : Ce chip de statuie cla­sică ! Are o frunte de gînditor.

(Vreme de Bloom. Soarele se înaltă, în glorie, în nord-vest.)

EPISCOPUL DE DOWN ŞI CONNOR : Vi-l înfăţişez aici pe neîndoielnicul vostru împărat, preşed^:nte şi rege pre­şedinte, serenitatea sa foarte puternicul şi foarte împuter­nicitul conducător al regatului acestuia. Dumnezeu să-l binecuvînteze pe Leopold întîiul !

TOŢI : Dumnezeu să-l binecuvînteze pe Leopold întîiul ! BLOOM (In mantie dalmatică de purpură, către episcopul de Down şi Connor, cu demnitate) : Vă mulţumesc, oare­cum eminentule senior.

WILLIAM ARHIEPISCOP DE ARMAGH (Cravată de pur­pură şi pălărie ecleziastică) : Te vei strădui după puterile tale să faci astfel ca dreptatea şi clemenţa să fie înfăptuite

144

în toate hotărârile tale în Irlanda şi în toate teritoriile care

ţin de ea ?

BLOOM (Plasîndu-şi mîna dreaptă pe testicule, jură) : Aşa să-mi ajute Ziditorul. Toate acestea promit să le fac. MICHAEL ARHIEPISCOP DE ARMAGH (Toarnă un şip de ulei de păr peste capul lui Bloom) : Gaudium magnum annuntio vobis. Habemus carneficem. Leopold, Patrick, Andrew, David, George, fii uns !

(Bloom se învestmîntează în mantie din fir de aur şi îşi pune pe deget un inel cu rubin. Urcă pe piatra destinu­lui şi rămîne acolo în picioare. Patrii reprezentativi îşi pun în aceeaşi clipă pe capete cele douăzeci şi opt de coroane ale lor. Clopote de bucurie răsună în biserica Christ, Sfîntul Patrick, Sfîntul George şi vesela Malahide. Focuri de artificii tip bazar Mirus ţişnesc din toate părţile închi­puind desene falopirotehnice simbolice. Pairii îi aduc unul cîte unul omagiul lor, apropiindu-se şi executînd genufle­xiuni.)

PAIRII : Mă prind să-ţi fiu om de nădejde înălţimii Tale. mădular întru gloria pămînteană.

(Bloom îşi ridică mina dreaptă pe care scînteie diaman­tul Koh-I-Noor. Armăsarul său nechează. Imediat se lasă tăcere. Posturile de recepţie şi transmisie intercontinentale ş-i interplanetare sînt pregătite să primească mesajul.) BLOOM : Supuşii mei ! Prin aceasta îl numim pe vrednicul nostru armăsar Copula Felix Mare Vizir Ereditar şi anun­ţăm că odată cu ziua de astăzi am repudiat-o pe fosta noastră soţie şi am acordat regeasca noastră mînă prinţesei Selene, splendoarea nopţii.

(Fosta soţie morganatică a lui Bloom, este în grabă scoasă de la vedere de către Măria cea Neagra. Prinţesa Selene, în robă albastră ca lumina lunii, cu o semilună de argint pe cap, coboară ăintr-o litieră purtată de doi uriaşi. Izbucnire de aclamaţii.)

JOHN HOWARD PARNELL (Ridica stindardul regal) : Ilustre Bloom ! Succesor al faimosului meu frate ! BLOOM (li îmbrăţişează pe John Howard Parnell) : Vă mulţumim din inimă, John, pentru acest pe drept regal bun sosit în verdea Erin, ţara făgăduită strămoşilor noştri comuni.

145

(li sînt oferite armele oraşului, întruchipate într-o cartă. Cheile Dublinului, aşezate în cruciş pe o pernă pur­purie, îi sînt prezentate. El le arată tuturor că poartă cio­rapi verzi.)

TOM KERNAN : Ii meriţi, înălţimea Ta. BLOOM ; în ziua de astăzi, acum douăzeci de ani, l-am înfrînt pe duşmanul nostru ereditar la Ladysmith. Mor-tierele noastre şi tunurile pe cămile au decimat rîndurile sale. O şarjă de o jumătate de leghe ! Atacă ei ! Totul e pierdut acum ! Cedăm ? Nu ! îi dăm peste cap ! Iată ! La atac ! Desfăşurîndu-se pe stînga cavaleria noastră uşoară a măturat colinele de la Plevna şi, scoţînd strigătul lor de luptă, Bonafide Sabaoth, i-a secerat cu sabia pînă la unul pa trăgătorii sarazini.

CAPELANUL TIPOGRAFILOR DE LA FREEMAN : I-auzi ! I-auzi !

JOHN WYSE NOLAN : Asta-i omul care l-a scos de la închisoare pe James Stephens. UN ELEV ÎN UNIFORMA ALBASTRĂ : Bravo ! UN BATRîN DUBLINEZ : Eşti o mîndrie pentru ţara ta, domnul meu, asta eşti.

O VÎNZĂTOARE DE MERE : E un om aşa cum are ne­voie Irlanda de el.

BLOOM : Iubiţii mei supuşi, o nouă eră este pe cale să răsară. Eu, Bloom, adevăr vă spun vouă că iată acuma chiar se apropie. Da, pe cuvîntul lui Bloom, nu va trece multă vreme şi veţi intra în cetatea de aur care va să fie, noul Bloomusalem în Noua Hibernia a viitorului.

(Treizeci şi doi de muncitori purtînd rozete, sosiţi din toate regiunile Irlandei, sub conducerea lui Derwan con­structorul, construiesc noul Bloomusalem. Este un edificiu colosal, cu acoperiş de cristal, clădit în forma unui uriaş rinichi de porc, cuprinzînd patruzeci de mii de încăperi, în cursul construcţiei şi extinderii sale mai multe clădiri şi monumente sînt demolate. Instituţiile guvernamentale sînt temporar mutate în depozite feroviare. Numeroase case sînt rase de pe faţa pămîntului. Locuitorii sînt carti-ruiţi în butoaie şi lăzi, toate marcate cu litere roşii L.B. Mai mulţi săraci cad de pe o scară, O parte a zidurilor

146

Dublinului', pe care s-au înghesuit privitori loiali se năruie.) PRIVITORII (Murind) : Morituri te salutant. (Mor.)

(Un bărbat într-un macferlan cafeniu sare în sus prin-tr-un chepeng. Arată cu un deget prelung spre Bloom.) BĂRBATUL ÎN MACFERLAN : Să nu credeţi nici o vorbă din ce spune. Omul acesta este Leopold M'Ferlan, incen­diatorul notoriu. Adevăratul său nume e Higgins. BLOOM : împuşcaţi-l ! Clinele de creştin ! Pînă aici să-i

fie lui MacFerlan !

(O salvă de tun. Bărbatul în macferlan dispare. Bloom decapitează maci cu sceptrul său. Se anunţă moartea in­stantanee a numeroşi duşmani puternici, crescători de vite, membri ai parlamentului, membri ai comitetelor executive. Garda personală a lui Bloom distribuie pomeni de Joia Mare, medalii comemorative, plini şi peşti, insigne ale unor societăţi de temperanţă, ţigări de foi scumpe Henry Clay, oase de vacă gratis bune de supă, prezervative de cauciuc, în plicuri sigilate, legate cu panglicuţă aurie, cara­mele cu unt, bomboane cu ananas, bilete d,ⁱdci în formă de tricorn, costume de-a gata, cutiuţe cu mîncare de carne. sticle cu dezinfectant jeyes, bonuri de cumpărare, indul­genţe pentru patruzeci de zile, monede false, cîrnaţi de porc hrăniţi cu lapte, bilete de favoare la teatru, tichete sezoniere valabile pe toate liniile de tramvai, lozuri la loteria regală ungară înfiinţată prin privilegiu special, bilete pentru masa la chioşcuri, ediţii ieftine din cele douăsprezece mai proaste cărţi din lume : Broscoiul şi Fritz (politică), Îngrijirea copilului (literatură infantilă), 50 de dejunuri pentru 7 şilingi şi 6 pence (artă culinară), A fost Isus un mit solar ? (istorie), înlătxiraţi durerea (me­dicină), Compendiul copilului pentru învăţarea universului (cosmologie), Să ne tăvălim cu toţii de rîs (hilarioasă), Va­demecum pentru agentul de publicitate (ziaristică), Scriso­rile de dragoste ale unei mame asistente (erotică). Persoa­nele importante în spaţiul cosmic (astrală), Cîntece care ne-au mers la inimă (melodioasă). Calea bănuţului bine cumpănit spre bogăţie (parcimonioasă). Îmbulzeală gene­rală. Femeile se înghesuie să atingă roba lui Bloom. Lady Gwendolen Dubedat răzbate prin mulţime, sare pe calul lui şi îl sărută pe amîndoi obrajii în mijlocul unor mari

147

I

aclamaţii. Se ia o fotografie cu fulger de magneziu. Copii mici şi sugari sint ridicaţi pe braţe spre el. FEMEILE : Tăicuţule ! Tăicuţule ! COPIII ŞI SUGARII :

Să batem cu toţi din palme pînă vine Leo cel voinic Cu prăjitureie în buzunare pentru Leonaş cel mic.

(Bloom, aplecîndu-se, îl împunge în joacă pe bebe Boardman în stomac.)

BEBE BOARDMAN (Sughiţă, lapte acru scurgîndu-i-se prin colţul gurii) : Haiaiaia.

BLOOM (Strîngînd mina unui tînăr orb) : Frate al meu, mai-mult-decît-Frate ! (Petrecîndu-şi braţele pe după umerii unei perechi de bătrîni) Dragii mei bătrîni prieteni ! (Joacă şotron cu mici zdrenţăroşi, băieţi şi fete.) Uite-l nu-i ! (Leagănă doi gemeni într-un cărucior.) Tictacdoi — cine sînteţi voi ? (Face numere de scamatorie, îşi scoate pe gură batiste roşii, portocalii, verzi, albastre, indigo şi violete de mătase) Roygbiv, spectrul solar, treizeci şi două de picioare pe secundă. (Consolează o văduvă.) Absenţa întinereşte inima. (Dansează un dans scoţian cu strîmbături groteşti.) Daţi din picioare, diavolilor! (Sărută vînătăile unui bătrîn paralitic imobilizat în pat.) Răni de onoare ! fii pune o piedică unui poliţist gras.) K.k. — caca ; k.k. — caca. (Şopteşte ceva la urechea unei chelneriţe care roşeşte şi rîde amabil.) Ah, răutăcioaso, răutăcioaso ! (Mănîncă un nap crud oferit de Maurice Butterly, fermier.) Grozav ! Superb \ (Refuză să primească trei şilingi care-i sînt oferiţi de Josepji Hynes, ziarist.) Dragul meu prieten, cîtuşi de puţin ! (îşi dăruie haina unui cerşetor.) Te rog, primeşte-o. (Ia parte la o cursă tîrîş pe burtă cu doi paralitici mai vîrstnici, bărbat şi femeie.) Hai, băieţi ! Daţi bătaie, fe­telor !

CETĂŢEANUL (Sugrumat de emoţie, îşi şterge o lacrimă cu fularul lui verde) : Să-l binecuvînteze bunul Dumnezeu ! (Clopotele tramvaielor bat cerînd tăcere. Se ridică stin­dardul Zionului.)

BLOOM (îşi scoate cu gest impresionant mantaua, dezvă-luindu-şi trupul obez şi desfăşoară o hîrtie de pe care citeşte solemn): Aleph Beth Ghimel Daleth Hagadah

148

Tephilim Kosher Yom Kippur Hanukah Roschaschana Beni Brith Bar Mitzvah Mazzoth Askenazim Meshuggah

Talith.

(Traducerea oficială este citită de Jimmy Henry, notar

qeneral adjunct.)

JIMMY HENRY : Tribunalul Conştientei îşi deschide lu­crările. Majestatea Sa foarte catolică va administra acum dreptatea în aer liber. Sfaturi medicale şi legale gratis, so­luţionarea dublurilor şi a altor probleme. Toată lumea este cordial invitată. Dată în acest oraş loial al nostru Dublin în anul 1 al erei paradiziace.

PADDY LEONARD : Ce fac eu cu taxele şi impozitele ? BLOOM : Plăteşte-le, prietene. PADDY LEONARD : Vă mulţumesc.

FLYNN NĂSOSUL : Pot să închei o ipotecă pe poliţa mea de asigurare împotriva incendiilor ?

BLOOM (Inflexibil) : Domnii mei, luaţi notă că potrivit legii torţionare v-aţi angajat prin propria recunoaştere să plătiţi îndărăt suma de cinci lire în termen de şase luni. J. J. O'MOLLOY : Un alt Daniel am spus ? Nu ! Un Peter

O'Brien.

FLYNN NĂSOSUL : De unde scot eu cinci lire sterline ? PIPILICA BURK-E : Pentru necazuri cu vezica ? BLOOM :

Acid, nit. hydrochlor. dil. 20 picături, Tinct. nix. vom., 4 picături, Extr. taraxel. lig., 30 picături. Aq. dis. ter in die.

CHRIS CALLINAN : Care este paralaxa eclipticei sub-

solare a lui Aldebaran ?

BLOOM : Mă bucur să te aud, Chris. K. II.

JOE HYNES : De ce nu sînteţi în uniformă ?

BLOOM : Cînd progeniterul meu de sacră amintiră purta

uniforma despotului austriac într-o temniţă mucedă, unde

era uniforma dumitale ?

BEN DOLLARD : Panseluţele ?

BLOOM : înfrumuseţează grădinile suburbiilor.

BEN DOLLARD : Cînd se nasc gemenii ?

149

BLOOM : Atunci talăl (paterul, tăticul) cade pe gînduri.

LARRY O-ROURKE : Cer o licenţă de opt zile săptămînal

pentru noul meu stabiliment. Mă ţineţi minte, sir Leo, de

cînd stăteaţi la numărul şapte. Vă trimit eu o duzină

sticle de bere tare pentru cucoana.

BLOOM (Cu răceală) : N-am onoarea. Lady Bloom

primeşte daruri.

CROFTON : E cu adevărat o sărbătoare.

BLOOM : Domnia ta îi spui sărbătoare. Eu o numesc o zi

a sfintelor taine.

ALEXANDER KEYES : Cînd vom avea şi noi o- casă a cheilor ?

BLOOM : Eu mă pronunţ pentru reforma moralităţii muni­cipale şi pentru cele zece porunci pur şi simplu. Lumi noi în locul celor vechi. Unirea tuturor, evrei, musulmani şi creştini. Trei acre şi cîte o vacă pentru toţi fiii naturii. Dricuri limuzine cu motor. Muncă silnică manuală pentru toţi. Toate parcurile deschise publicului, ziua şi noaptea. Maşini electrice de spălat vasele. Tuberculoza, nebunia, răz­boiul şi cerşetoria trebuie să înceteze începînd din acest moment. Amnistie generală, carnavaluri săptămînale cu libertatea măştilor, suplimente pentru toţi, esperanto fră­ţia universală. S-a terminat cu patriotismul beţivilor din baruri şi al impostorilor hidropici. Bani pe gratis, iubire liberă şi o biserică laică liberă într-un stat laic liber.

O'MADDEN BURKE : Vulpe liberă în coteţ de găini libere. DAVY BYRNE (Căscînd) : Iiiiiiiiiiiaaaaaah ! BLOOM : Curse mixte şi căsătorii mixte. LENEHAN : Şi băi mixte ?

(Bloom le explică celor mai aproape de el planurile sale de regenerare socială. Toţi sînt de acord. Apare conserva­torul muzeului din strada Kildare, trăgînd un cărucior în care sînt statuile mutilate ale mai multor zeiţe goale, Venus Callypige, Venus Pandemos, Venus Metempsychosis, şi statui de ghips, de asemenea goale, reprezentîndu-le pe cele nouă muze, ale comerţului, muzicii de operă, amoru­lui, publicităţii, manufacturii, libertăţii cuvîntului, votului plural, gastronomiei, igienii personale, spectacolelor dis­tractive pe malul mării, naşterii fără dureri şi astronomiei pentru popor.)

150

PĂRINTELE FARLEY : Omul acesta e un episcopalian, un agnostic, un orice-ar-fi-să-fie numai să caute să ne zdrun­cine credinţa noastră sfîntă.

D-NA RIORDAN (Rupîndu-şi în bucăţi testamentul): M-ai dezamăgit ! Eşti un om rău !

BABA GROGAN (îşi scoate gheata şi o aruncă în Bloom) : Bestie ! Fiinţă groaznică !

FLYNN NĂSOSUL : Dă-ne tonul, Bloom. Un cîntec de-al nostru de demult. BLOOM (Cu vervă plină de umor):

I-am promis că n-am s-o părăsesc niciodată

Şi ea s-a vădit a fi o stricată

Şi tra-la-la şi dum-dum şi tra-la-la încă-o dată.

HOPPY HOLOHAN : Bătrînul Bloom, dragul de el ! Nu

mai e altul ca el !

PADDY LEONARD : Irlandez de operetă !

BLOOM : Ce operă feroviară e ca o linie de tramvai din

Gibraltar ? Roşinele din Castalia. (Rîsete.)

LENEHAN : Plagiatorule ! Jos cu Bloom !

SIBILA VOALATĂ : Eu sînt Bloomistă şi mă mîndresc

cu asta. Eu cred în el în ciuda a totul şi a toate. Mi-aş da

viaţa pentru el, e omul cel mai nostim din lume.

BLOOM (Făcînd cu ochiul spre asistenţă) : Pariez că e o

fată pe cinste.

THEODORE PUREFOY (în şapcă de pescuit şi jachetă de

piele) : Ăsta se foloseşte de un procedeu mecanic ca să

zădărnicească legile sacre ale naturii.

SIBILA VOALATĂ (Se înjunghie) : Leul meu, eroul meu !

(Moare.)

(Numeroase femei entuziaste şi cît se poate de atractive S2 sinucid de asemenea prin înjunghiere, înecare, bind acid prusie, aconită, arsenic, deschizîndu-şi venele, refu-zînd hrana, aruneîndu-se sub tăvăluguri, ăm vîrful co­loanei lui Nelson, în marele tanc al fabricii de bere Guin-ness, asfixiinău-se prin introducerea capului în sobele cu gaz, spînzurîndu-se de jartiere cochete, sărind pe ferestre de la etaje diferite.)

ALEXANDER J. DOWIE (Violent) : Fraţi creştini şi anti-bloomişti, omul numit Bloom este rădăcina iadului, o pată

151

pentru toţi creştinii. Un libertin otrăvit încă de la vîrsta cea mai fragedă, acest urît mirositor ţap al lui Mendes a dat semne precoce de desfrîu infantil amintind de cei din cetăţile de şes, cu o madamă fără ruşine. Acest ipocrit odios poleit cu infamie este taurul cel alb de care se vor­beşte în Apocalips. Un adorator al Femeii Stacojii, intriga este aerul care-i iese lui pe nări. Vreascurile rugului şi ceaunul de fiert ulei — acestea sînt pentru el. Calibanule ! MULŢIMEA : Linşaţi-l ! Frigeţi-l ! E tot aşa rău ca şi Par-nell ! Un al doilea Fox !

(Baba Grogan aruncă cu gheata în Bloom. Mai mulţi tarabagii din susul şi josul străzii Dorset aruncă cu obiecte de mică sau nulă valoare comercială, oase de rasol, cutii de lapte condensat, verze nevandabile, pline mucegăită, cozi de oaie, bucăţi de untură rlncedă.) BLOOM (Cu însufleţire) : Asta-i nebunie de miez de vară, vreo glumă oribilă iarăşi. Pe ce-i mai sfînt în cer, eu sînt nevinovat ca zăpada nesărutată de soare ! Fratele meu Henry e ăla. El e dublul meu. Locuieşte la Dolphin's Barn, numărul 2. Clevetirea, vipera aceea, m-a acuzat pe nedrept. Compatrioţi ai mei, sgenl inn ban bata coisde gan capall. îi cer vechiului meu prieten dr. Malachi Mulligan, specia­list în probleme de sexologie, să depună mărturie medicală în ce mă priveşte.

DR. MULLIGAN (Halat de şofer, caschetă şi ochelari uriaşi verzi pe frunte) : Dr. Bloom este un anormal bisexual. El a evadat recent din ospiciul particular al doctorului Eus-tace pentru demenţi din lumea bună. Născut dintr-o uni­une nemaritală, manifestă epilepsie ereditară, consecinţă a unei luxurii neînfrînate. Printre antecendenţii săi s-au des­coperit urme de elefantiasis. Există simptome pronunţate de exhibiţionism cronic. E de asemenea latentă ambidex-teritatea. E prematur chel ca urmare a exceselor în ce pri­veşte autoerotismul, un idealist pervertit, în consecinţă, un desfrînat pocăit şi are dinţi de metal. Ca urmare a unui complex familial şi-a pierdut temporar memoria şi cred că e îh mai mare măsură victima acuzaţiilor decît foarte vinovat el însuşi. Am efectuat un examen pervaginal şi după aplicarea textului acid asupra a 5427 fire de păr anal, axilar, pectoral şi pubic îl declar ca fiind virgo in-

152

tacta. (Bloom îşi ţine 'pălăria sa de lux peste organele ge­nitale.)

DR. MADDEN : Hipsospadia e de asemenea pronunţată. în interesul generaţiilor viitoare aş sugera ca părţile afec­tate să fie păstrate în alcool de vin în muzeul teratologic

naţional.

DR. CROTTHERS : Am examinat urina pacientului. Este albuminoidă. Salivaţia e insuficientă, reflexul patelar in­termitent, DR. PUN.CH COSTELLO : Fetor judaicus este cit se poate

de perceptibilă.

DR. DIXON (Citeşte, dintr-o fişă medicală) : Profesorul Bloom este un exemplar desăvîrşit de noul-bărbat femeiesc. Natura sa morală este simplă şi amabilă. Mulţi l-au consi­derat un om demn, o persoană simpatică. Luat în între­gul său este un tip mai curînd straniu, sfios deşi nu defi­cient mintal în sensul medical al cuvîntului. A scris o scrisoare într-adevăr frumoasă, un poem în sine, către misionarul principal al Societăţii pentru protecţia preo­ţilor reformaţi care clarifică total lucrurile. Este, practic, abstinent total, şi pot afirma că doarme pe o rogojină de paie şi se hrăneşte cu hrana cea mai spartană, mazăre rece, uscată, cumpărată de la băcănie. Vara şi iarna poartă o cămaşă de păr şi se biciuie în fiecare «îmbată. A fost, după cîte înţeleg, într-o vreme un delincvent de prima ca­tegorie în casa de corecţie din Glencree. Un alt raport indică faptul că a fost copil foarte postum. Fac apel la clemenţă în numele cuvîntului cei mai sacru pe care or­ganele noastre vocale au fost vreodată chemate să-i pro­nunţe. Este pe cale să nască un copil.

(Emoţie şi compasiune generală. Femeile leşină. Un american bogat deschide pe stradă o listă de subscripţie pentru Bloom. Monezi de aur şi argint, cecuri, bancnote, bijuterii, bonuri de trezorerie, poliţe scadenţe, recunoaşteri de datorii, verighete, lanţuri de ceas, medalioane, coliere Şi brăţări se strîng cu repeziciune.) BLOOM : O, aşa de mult aş vrea să fiu mamă. D-NA THORNTON (în halat de doică) : Ţine-mă strins în braţe, dragul meu. Trece şi asta. Strîns, dragul meu.

(Bloom o îmbrăţişează strîns şi naşte opt copii galbeni, şi albi de sex masculin. Ei apar pe o scară cu covor roşu

153