James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

34

cînd îşi pogoară surîzîtori ochii spre această emoţionantă scenă. Cu evlavioasă iubire o privesc acum molatec alun­gită cu iubirea maternă iluminîndu-i ochii, căutînd jin-duitoare degetele copilaşului (ce frumoasă scenă e aceasta !), în prima înflorire a maternităţii pe care iarăşi o trăieşte ridicînd în răsuflarea ei o tăcută rugăciune d? mulţumire către Cel de Sus, cel cărora tuturor le este soţ iubitor. Şi pe cind privirile ei iubitoare îmbrăţişează prun­cul, ea nu-şi mai doreşte decît o singură mulţumire, să-l aibă pe scumpul ei Doady aici, alături, cu ea, să-i împăr­tăşească bucuria, să-i lase în braţe fărîma aceasta de dum­nezeiesc lut, fructul îmbrăţişărilor lor legiuite. El a mai îmbătrînit acum (dumneata şi cu mine putem să şoptim asta) şi umerii săi încep să se gîrbovească, totuşi în viforul anilor o demnitate solemnă s-a pogorît asupra conştiin­ciosului contabil adjunct de la Banca Ulsterului, filiala Coîiege Green. O, Doady, iubitule de odinioară, acum cre­dincios tovarăş de viaţă, s-ar putea niciodată să nu mai vie. acel îndepărtat timp al trandafirilor ! Cu aceeaşi aple­care de odinioară a frumosului ei chip ea îşi mai amin­teşte de zilele de demult. Doamne, cît de frumoase acum prin ceţurile anilor ! însă în închipuirea ei, copiii lor s-au strîns la marginea patului, copiii ei şi ai lui, Charley, Mary Alice, Frederick Albert (dacă ar mai fi în viaţă), Maray, Budgy (Victoria Frances), Tom, Violet, Constance Louisa, scumpul, micul Bobsy (botezat după faimosul nos­tru erou al războiului sud-african, lordul Bobs o[ Water-ford and Candahar), şi acum acest ultim zălog al unirii lor, un adevărat Purefoy, cu nasul celor din familia Pu-refoy. Tînăra speranţă va fi botezat Mortimer Edward după influentul văr de al treilea al d-lui Purefoy din bi­rourile Trezoreriei, Dublin Castle. Şi astfel timpul se scurge ; dar bătrînul Cronion şi-a lăsat aici doar urme mai blînde. Nu, nu lăsa suspinul să-ţi zdrobească pieptul, scumpă, bună Mina, iar tu, Doady, scutură-ţi cenuşa din pipa ta de lemn de măceş uscat de soarele mării pe care ai s-o fumezi pînă cînd va suna şi pentru tine stingerea (fie ca ziua aceea să fie cit mai îndepărtată !) şi suflă lampa la care ai citit din Cartea Sfîntă căci şi uleiul a scăzut şi astfel cu inima împăcată mergi la culcare, la odihnă. El

95

îşi ştie căile sale şi El va chema cînd va socoti că a sosit vremea. Şi tu ai luptat vitejeşte şi ţi-ai făcut cu credinţă datoria ta de bărbat. Domnul meu, iată mina mea. Fru­moasă treabă, bunule, credinciosule slujitor !

Sînt păcate sau (să le numim aşa cum le numeşte lu­mea) amintiri urîte pe care omul le ascunde în locurile cele mai întunecoase ale inimii sale dar ele rămîn acolo şi aşteaptă. El poate să sufere ca amintirea lor să se abu­rească, să le lase ca şi cum n-ar fi fost şi aproape să se convingă chiar că nu au fost sau cel puţin că nu au fost astfel. Şi totuşi o vorbă la întîmplare poate să le tre­zească deodată şi atunci ele se vor ridica să-i stea în faţă, în împrejurările cele cele mai diferite, într-o vedenie sau într-un vis, sau cînd tamburina şi harfa îi mîngîie simţurile sau încă în liniştea răcoroasă argintie a serii sau în toiul serbării în miez de noapte cînd trupul îi este îngreunat de vin. Nu ca să-l apese va coborî vedenia asupra lui ca asu­pra unuia îngenunchiat sub mînia-i, nici în răzbunare să-l smulgă dintre cei vii ci învăluită în giulgiurile jalnice ale trecutului, tăcută, îndepărtată, mustrătoare.

Streinul încă privea pe chipul ce-i sta înainte cum se pierdea încet acea linişte prefăcută, acolo întipărită, pa-re-se, de deprinderi sau de vreun capriciu studiat, în vor­bele acelea atît de amare încît trădau în fiinţa ce le rostea o morbiditate, aplecare spre laturele mai crude ale vieţii. Şi o scenă se desprinde atunci în mintea celui care pri­veşte chemată, s-ar fi spus, de o vorbă de o atît de firească dulceaţă ca şi cum zilele de demult s-ar fi întors cu ade­vărat acolo (aşa cum unii credeau) cu plăcerile lor nemij­locite. O pajişte îngrijit ţinută într-o blinda înserare de mai, boschetul atît de bine ştiut de liliac la Roundtown, florile purpurii şi candide, privitoare fragile, înmirezmate spre jocul din faţă dar urmărind cu mult mai mare vioi­ciune bilele cum se rostogolesc înainte peste pajişte sau se ciocnesc şi stau, una alături de alta, cu o zvîcnire vioaie repede curmată. Şi dincolo în jurul unei urne vinete unde apa uneori sare îngîndurată vedeai alte surori tot aşa în­miresmate, Flooey, Atty, Tiny şi prietena lor mai brună cu un nu ştiu ce care te farmecă în atitudinea ei, Fecioara Cireşelor, cu mănunchi ispititor legănîndu-i-se de ureche, făcîndu-i căldura stranie a pieliţei să-i iasă cu atîta deii-

96

catetă lingă boabele ele o rece ardentă. Un băieţel de pa­tru sau cinci ani în hăinuţe de lînă (e vremea primăverii înflorite dar ce bine are să fie la gura blîndei sobe curînd cînd se vor strînge mingile şi vor intra în casă) stă în pi­cioare pe urnă apărat de feciorelnicul cerc al mîinilor iu­bitoare. E puţin încruntat întocmai ca şi tînărul de acum gustînd parcă prea viu primejdia dar din cînd în cînd tre­buie să îşi arunce privirile spre maica lui care îl urmăreşte din piazzetta de la capătul grădiniţei înflorite cu o umbră de melancolie sau de reproş (alles vergăngliche) în ochii ei limpezi.

Ia seama aici mai departe şi ţine minte. Sfîrşitul vine deodată. Pătrunde în acea anticameră a naşterii unde s-au adunat studioşii şi cercetează-le feţele. Nici urmă, după cum se pare, de nerăbdare sau bruscheţe aici. Ci liniştea veghii de pază, cuvenită aflării lor în acea casă, treaz pri­veghi al păstorilor şi al îngerilor la ieslea din Bethleemul Iudeii odinioară demult. Insă tocmai cum în faţa fulge­rului norii vineţi de furtună, îngreunaţi de prea plinul apăsător al apelor, îngrămădiţi în blocuri umflate de ume­zeală, hotărnicesc pămîntul şi cerul într-o singură imensă somnolenţă, ameninţînd asupra cîmpului brăzdat şi a boilor aţipiţi şi zbucnirilor acum apărute de eflorescente şi de verdeaţă pînă cînd într-o clipire un fulger le sparge băierile şi cu reverberenţă de tunet din spargerea lor se revarsă torentul, tot astfel şi nu altcum s-a săvîrşit trans­formarea, violentă, instantanee, la rostirea Cuvîntului. La Burke ! într-acolo se aruncă monseniorele Stephen, dînd glas de plecare, şi cu mic şi cu mare, cu toţii de-a valma pe urmă-i, pintenatul, maimuţoiul, pariorul, pseu-dodoctorul, punctualul Bloom după ei cu universală înşfă­cate de acoperămînturi de cap, bastoane şi şpăngi, pălării de paie şi teci, alpenstockuri şi ce mai vreţi. Dedal de ti­neri focoşi, nobili studioşi, toţi ca şi unul. Sora Caii an, ţintuită de uimire pe coridor nu-i poate opri nici surîză-torul chirurgian care coboară pe trepte cu veste că di3-placentarea s-a săvîrşit, şi un pfud atîrnă, chiar ca nimic. Spre el din goană îşi pleacă urechea. Uşa ! Deschisă ? Ha ! Au ţîşnit cu tumult, un minut pe-ntrecute. cu toţii iuţind pasul cu multă bravură. Burke la colţul lui Denzille şi Holles fiindu-le ţinta ulterioară. Dixon i-urmează, cu

97

7 — Ulise, voi. II

vorbă de ceartă dar iată şi el scuipă sudalmă, şi după ei. Bloom mai adastă cu sora o idee să trimită gînd bun feri­citei mame şi pruncuşorului colo sus. Doctor Dietă şi Doc­tor Linişte Multă. Nu-i aşa că parcă-i alta ? Vremuri de veghe în casa lui Horne şi-au pus pecetea în paloarea ei pustiită. Ceilalţi toţi acuma departe, o privire cu duh ma­tern ajutînd şopteşte pe cînd alunecă afară : Doamnă, cînd vine pasărea barză şi pentru tine ?

Acu, văzduhu-i afară bolmojit du jilăveală de rouă a ploaie, esenţă cerească de viaţă, sticlind pe piatră dubli-neză sub ceriu de stele strălucitor. Aerul Domnului, aerul Atoatepărintelui. aer schinteetor, în cer şezător, cesitor. Trage-l adînc în tine. Doamne, Theodore Purefoy, faptă făcătoare tare ai făcut şi nu cîrpăceală ! Eşti, zău, aşa, mai grozav progenitor decît oricare altul în cronica asta amestecată, atotecuprinzătoare, de tot bălţată. De mirare! în ea sta posibilitate de Dumnezeu plămădită de Dumne­zeu dăruită de dinainte formată pe -care tu ai rodit-o cu puţinătatea ta de treabă bărbătească. De ea te lipeşte ! Slujeşte ! Munceşte, trudeşte ca un dulău şi lasă toată învăţătura sholasticească şi pe toţi maltusiştii să se ducă-n pustii. Tu eşti părinţii lor, tuturora, Theodore. Te-ai gîr-bovit sub povară, te chinuie cu ceartă de bani de la mă­celarii acasă şi cu drugi de aur (dar nu ai tăi !) la con­toare ? Sus capul ! Pentru fiecare prunc nou făcut ai să strîngi sacul de grîu auriu. Vezi, ţi s-a murat de tot lîna. Doar nu l-ăi pizmui acuma pe Darby Dullman cu Joana lui ? O cioară vopsită şi o cotarlă cam urduroasă — asta le este progenitura. Ptiu, apoi să-ţi spun eu ! E un catîr, un melc mort, sarbăt şi vlăguit, nu face nici cît o para chioară. Prăsire fără înmulţire ! Nu aşa ? Uciderea prun­cilor ca şi Irodul, aşa i-ar zice mai bine. Verdeaţuri, vezi bine, şi coabitare de tot stearpă ! Ea pofteşte un biftec de carne, roşie, crudă, şi sîngerie ! E-un cărunt pandemoniu de boale, glanda crescută, gîlci, anghina, bătături, năduf, oasele grele de-atîta zăcere, bube dulci, rinichiu-ntr-o parte, guşe, negi, vărsare de fiere, pietre-n ficat, picioare îngheţate, varice. La naiba cu trenodiile şi palinodiile şi bocitoriile şi alte asemenea cîntări de mort de prin stră­moşi. Douăjde ani numai cu de-alde astea, dar să nu-ţi

98

pară rău. Tu nu eşti ca mulţi alţii care vor şi ar vrea şi aşteaptă şi niciodată n-ajung să şi facă.

Tu ţi-ai văzut America, ţinta vieţii tale şi pe ea-ai bu­lucit ca un bour de peste ape. Cum zice Zarathustra? Deine Kuh Trubsal melkest Du. Nun trinkst Du ăie siisse Milch des Euters. Uite ! Pentru tine ţîşneşte din plin. Soarbe, omule, un uger întreg. Lapte de mamă, Purefoy, lapte de stirpe omenească, lapte de beţie cum este cel pe care be­ţivii aceştia îl toarnă în ei în vizuinile lor, lapte de nebu­nie, lapte de miere din ţara Canaanului. ŢIţa vacii ţi-e pietroasă, ce spui ? Da, dar laptele ei e cald, şi e dulce, şi te îngraşă. Nu-i bere bîhliţă ci lapte unsuros, gros, vîseos. Pe ea, bătrînule patriarh ! Ţîţă ! Per deam Partulam et Pertunda/m nune est bibendura !

Cu toţii buluc spre beţie, ca trenul, mugetele lor pe strada întreagă. Pe cinste băieţi. Un-ai dormit az-noap'? La Timothy ăia bătutu-n cap. Al dracu' —Ş vrun neam de curcan sau sticlete ? Unde-i doctoraşu şi cu moş tă-gîrţă ? Ce ştiu eu. Ura, fă-te-ncoace, Dix ! La cutia de fe­tiţe cu panglicuţe. Da' boxeru ? Cer senin. Ţărănoiule, uite-l pe popa matol cum iese de la maternitate ! Bene-dicat vos omnipotens Deus, Pater et Filius. Pleaşca, pă­rinte. Banda din Denzille. Infernuri şi trăsnete ! Cărei. Aşa, Isaac băiatule, dă-i într-o parte. Veniţi cu noi, alteţă? A nu se da la viaţa personală. Matale om bun tare. Toţi o apă şi-un pămînt. En avânt, mes enfants ! Tunu număru unu foc. Spre Burke ! într-acolo păşeau cinci pur-sîngi. Sumeţie încălecată, unde-i urîţenia spurcată ? Popo Steve, repede crezul apostaţilor ! Nu, nu, Mulligan ! La prora ! Dă-i nainte ! Ochii pe ceas. Vremea sa ne zboară afară, Mullee ! Ce-ţi veni ? Ma mere m'a mariee. Beatitudine britanică ! Retamplan Digidi Bum Bum. Da-urile cîştigă. Să se tipărească şi să se legătorească la tiparniţa drui-dească de către două femei contrafăcute. In scoarţe de piele de viţel verzui cum e pipi. Ultimul cuvînt în mate­rie de nuanţe artistice. Cea mai mişto carte de-a ieşit în Irlanda de cînd mă ştiu eu. Silentium ! Se coace-un pîrţ ! Tenţie. Direcţia bufetu cel mai aproape şi-acolo anexaţi provizii lichide. Marş ! Tropa, tropa, băieţii (ce mai !) ca popa. Bere, biftecuri, biştari, biblii, buldogi, bastingaje, boponeală şi bebiscopi. Pînă şi-n înaltul eşafodului. Boii

99

de bere bocănesc peste biblii. Cînd o luăm spre Irlandraga de ea. Plescăie-i pe plescăitori. Trăsnăciune ! Ţineţi dracu' pasu militaru. Ho, c-ajungem. Vadu unde-şi vace vacu vlădica. Halt ! Săltaţi-vă. Ca la meci. La grămadă. Fe­reşte buzunaru. Au, lăfăitoarele ! Ce, te doare ? Să te miri ce rău îmi pare !

Uite-o poantă. 'N-poartă oare cine sade ? Straşnicu stăpîn al damnatatiunii. La mine-i faliment mare. Cu pa­riu — sînt pe geantă. Nici eu, nici un marafete. Toată săptămîna-arn mers pe blat. Tu ce iei ? Miedul ca la mama acasă pentru un aşa Ubcrmenscli Idem. Cinci halbe extra. 'Mneavoastră, domnu' ? Cordial ginger. Să mor eu, zeamă ca pentru şoferi. Pune caloriile-n mişcare. Să-şi întoarcă ticăitorul. I-a stat de tot de cînd cu bătrînu. Mie absint, pricepi matale ? Caramba ! Şodou cu puţin vin sau un rinichi la tigaie. Nu ţine ? Mătuşa mi-a strîns ceapa cu uşa. Fără zece. Al dumitale. N-ai de; ce. Te cam doare la lingurică, ă, Dix ? După ce. Mia muşcat mo muscă mare cînd făcea nani-n grădină. Sade tot pe lingă alma mater. E-n cîrlig cu una. O ştii pe dama lui ? Da, vă rog, o ştiu. Plină ochi. Da s-o vezi în dezabilieu. Face toţi banii. Dră-guţică frumuşică. Nu o slăbătură de-astea de-ale voastre, nici de departe. Trage storu-n jos, iubite. Două beri. La fel şi-aici. Dă-i bătaie. Dacă caid nu mai pierde vremea să te-ardici. Cinci, şapte. nouă. Ca pe ouă ! Are nişte tele-scoape, prima-ntîia, ce mai. Şi mă trage-n mai din dos, şi cu ancora în sus. Să vezi şi să nu crezi. Ochiul tău înfo­metat, gîtu tău bine udat, inima mi-o au furat, lipiciosă alergare, o ! Domnu-domnu ? Cartof pentru reumatof ? Fleacuri-bleahuri, dacă-mi dai şi mie voie. Pentru hol poîloi. Tumneata te-ai cam tuflit. He, he, doctore ? Vii din ţara lipa-lipa ? Corporozitatea dumneavoas' se rostogo­leşte numai bine ? Ce fac mama cu copilit ? Cum e trupu de femeie după ce s~a întins în fin ? Stai, şi sloboade. Pa­rola. Spăroasă. Pentru noi o moarte albă da şi o naştere roşcată. Hihi ! Scuipă-n sus să-ţi pice-n ochi, şefule. — Nţelepciune bătrineascâ. Din Meredith am ciupit-o, iezuit iezificat, orbidizat, policinimesc ! Mătuşica mea-i scrie lui pâpăicu. Răul de Stephen îl strică pe micutu Malachi.

r

Biblioteca judeţeană — CLUJ —

Huru ! încaseaz-o, tinerelule. Trece halbele-ncoa. Uite, Jock, băutură scoţenească. Să-ţi miroasă romu-n poală să-ţi şi fiarbă banii-n oală ! Mîrcul meu. Mersi. 'N-sănă­tatea noas'. Asta ce mai e ? Lungeşte picioru. Vezi că-mi pici pe pantalonii ăia noi. Scutură niţel piperu, tu de-acolo. Prinde-l. Sămînţa de chimen trage la himen. Te prinzi ? Fleanca. Tot băiatu pe la fata lui. Venus Pandemos. Les ■petites fevimes. Fata cu nărav mai rar din oraşul Mullin-gar. Să-i spui că m-am prins la ea. Strînge-o tare pe Sara. Eşti pe drum spre Malahide. Cine, eu ? Cine m-a sedus pe mine, n-o mai ştiu nici după nume. Ce-ai fi vrut pen­tru nouă pence ? Machree, Macruskin. Moli murdară peste bot, pe saltea şi peste tot. înc-o duşcă, una peste alta. Ex !

Mai aştepţi, şefule ? Te cred. Vezi, poţi să-ţi pariezi şi ghetele. Ce te miri că tot n-are cine să ţi le facă. Pe sub mînă ! Ştia el ce ştia. L-am văz't acu nuşcît da zicea că el nu. Nu ne-ai invitat tu ? Rîndul dumitale, dom'le. Scoate paraua. Două aşa şi-una altfel. Asta ai învăţat-o de. la franţuzoaica ? Aici nu se prinde. Băiatu vlea pipilică. Cele mai grozave de prin partea asta. Să mo' eu, Chaw-ley. Noi nu ne-am umplut. Noi nu ne.umplem chiar aşa. Au reservoir, Musiu. Granmersi.

E,-ţi spun eu. Ce tot spui ? Colo-n bar. Chiar că. Te văd, te văd, domnu meu. Ce mai gagică, două zile-ntr-un chef. Şi numai cu vin. Breau ! Mai ia una, haide. Brr, sînt turtă. Şi s-a dus şi la bărbier. Dă pe din lături. Cu un tip de la trenuri. De un'ştii ? E vreo operă să-i placă ? Roza din Castilia. Ce mai distribuţie. Poliţia ! daţi-ne nişte H>0 a leşinat domnu. Ia te uită ce mai flori. Păzea, că-n-cepe acuma să zbiere. O iubito, o iubito. Haide, trage apa ! Aici trebuie o mînă fermă să le strice aranjamentu. Avea cîştigătoru vă spun eu că ştiu precis. Tunie dracu-n ceafa lui Stephen. Cu mîna lui mi-a dat-o mîrţoagă. A dat peste un băiat cu telegrama în drum spre depou şi i-a dat cu be­rea. I-a-mpins un şiling şi i-a şutit telegrama. Iapa cică-n formă. O guinee în vînt. Ai cui spune. Adevăru-adevărat. Vro manevră de a lor ? Cred că da. La sigur, intră sigur la pîrnaie dacă se prind judeţii. Madden să parieze pe Mad-den ce mai dement pariu decît ăsta. O, luxură, limanul şi puterea noastră. Eu o-ntind. Chiar te duci ? La mămăica. Stai aşa. Mascaţi-mă vreunul, că roşesc. M-am ars dacă

100

101

mă vede. Vino-acasă, păpuşico. Ari var movio. Ku uitaţi de floricele pentru darnicele. 'Ncrede-te-n mine. Ce-ai avut de la iapa-aia ? Ca de la bărbat la bărbat, Mănînci calule ovăz. A lui John Thomas, bărbat-su. Nu-i minciună, cu Leo bătrînu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu. Să mor eu. Asta zic şi eu călugăr. Te ce nu mi-ai spus ? Dacă nici asta n-o fi, atunci ce. Pentru rugăciunile. Arnin.

S-a votat ? Steve, băiete, ai luat-o tare. O mai fi ceva de băut, dracului ? Binevoieşte colosal de splendidul ofer­tant să-i dea voie unui invitat în cea mai extremă sără­cie şi cu o sete măreţ de mare să încheie o libaţie risipi-toreşte inaugurată. Stai să-mi trag sufletu. Hei patroane, hei patroane, nu mai ai nişte flacoane, staboo ? Hopaşa, mon, sere, băşica. îmi, cere. Mergi şi te-ntoarnă. Ai drep­tate, Boniface. Absinte destu. Nos omnes biberimus viri-dura tozicum diăbolus căpiat posterioria nostria. Ora-nchi-derii, dom'lor, Ă ? Vin mai bun pentru Bloom. Ziceai ceva ,de ceapă ? Bloom ? Mai cerşeşti reclame ? Foto de la papa, ce grozav ! Pe şest, amice. Tunde-o. Bonsoir la compagnie. Atenţie la retenţie. Unde-s ţapu şi molău' ? S-a cam topit ? Am luat plasă. Trebuia păzită uşa. Şah mat. Turn contra rege. O mbuluia ajut unt în arca ren are ada post lan oapte. Tiii, parc-aş fi matol. Dracu' să mă ia dacă n-a fost cea rnai grozavă chestie. Şi-ncă, grijitorule, prăjiturele pentru pustiu. Sîngele Domnului. Nu mai e nimic pe-aici? Jos cu sifilisu' şi cu toate rachiurile. Ora închiderii. Care pre întreaga lume se călătoreşte. Sănătatea tuturor. Ă la votre.

La dracu', cine-i tipu-n macferlan ? Dusty Rhodes, ia gineşte ce mai bărci. Or că ! Ce-are acolo ? Cap de bou. Ia te uită, un bovril. I-o fi foame. Ce ştii tu, coate-goale ! Pră-păditu' ăla din Richmond ? Chiar. Credea că i-a intrat plumbu-unde nu trebuie. O prostie prostitoare. Noi îi zi­cem Papa pîine. Omu ăsta domnilor a fost odată un ce­tăţean respectabil. Un bărbat cu trupu-n zdrenţe s-a-n-surat cu-o fată-n trenţe. A întins şi ea o undiţă. Uite şi iubirea pierdută. Macferlan călătorul prin canion-urlă-torul. Hai acasă la culcare. E ora. Bun la băutură. Ce ? nu l-am văzut azi la cimitir ? Prieten al vostru care-a dat în primire ? 'Mnezeu să-l ierte. Săracii copii ! Nu mai spune, Poldy dragă ! Nu sîntem de plîns că bunu' Padney

într-o ladă mare neagră s-a tot dus ? Din toţi negri, conu' Pat era cel mai bine. N-am mai văzut unu' ca el. Tiens, tiens, da asta-i foarte trist, pe cuvînt, da. Păi de-acuma frîna mare că e panta iute tare. Scîrţîie osiile. Pe cît că Jenatzy îi taie oricînd ? La pariuri ? Ala mai zic şi eu ! S-a dat la fund, zice-n comunicat. A luat-o pe coaje. Gata; Un'şpce. Vă salut. Tot 'nainte, tot 'nainte. 'Pte bună. 'Pte bună. Fie ca Allah, marele şi bunul, să-ţi apere foarte tare sufletul în noaptea asta.

Stai aşa. Noi nu ne-am făcut plinu. Uite-aşa, ne-au dat afară. Uite aşa am luat papară. Vor să sperie copiii. Nu-i i-e bine în părţile abdominabile. Huc. 'Pte bună. Mona, mragostea mea. Ic. Mona, miumirea mea. Ic.

Ţ. Şase la obstropulos. Pfiap. Pflap ! Cu trompete: Uite. Brigadă ! Vira la babord ! 'N susu străzii. Tăiem. Pflap ! Haide-haide. Tu na vii ? Fuga, 'n trap, şi la galop. Pflaap.

Lyneh ! Ce-i ? îmbarcă-te cu mine. Pe-aici la Den-zille, e. Schimbăm pentru bordel. Noi doi, cum spunea ea, să căutăm patu', unde-i Mary întinsă de a latu'. Gata, ori­cînd. Laetabuntur in cubilihus suiş. Vii ? Ia şopteşte, cine dracu-i ăla tuciuriu în zdrenţe negre ? Şşş ! Păcătuit în faţa luminii şi uite-aeurna-i aproape ziua cînd o să vină să judece lumea prin foc. Pflaaap ! Ut implerentur scrip-turae. Ca-ntr-o baladă. Şi zis-a marele Dick spre priete­nul său marele Davy. Christicle, cine-i excrementul gălbui care predică în Merrion hali ? Şi iată, că vine Ilie spălat în Sîngele Mielului. Haideţi îneoace existenţe de vinul mustind, de ginul sticlind,, de pileală pilind pline ! Haide încoace, prăpăditule, cu capu, de eîine, cu gîtu. de taur, cu fruntea în creţ, cu fălci de mistreţ, cu creier de nucă pi­sată, cu ochi de nevăatuieă. furată, trişori, simulatori, şi cu surplus de bagaje ! Haide, tripla esenţă a infamiei ! Alexander J. Christ Dow-ie, care a ridicat în slavă mal mult de jumate din planeta asta de la 'Frisco Beach la "Viadivostok. Zeitatea nu-i un cire de-o para chioară. Iţi spun eu că el ştie că-i o afacere af-mtîia. El e lucrul cel mai mare nu uita asta. Cîmfcaţii mîntuire întru Domnul Isus. O să trebuiască să te s-coli ai^! dracu de devreme, mă păcă­tosule, dacă vrei să-l trişezi pe-Bunul Dumnezeu. Pflaaap!

102

103

Aşa, vezi. Are E! totul gata pregătit, şi ce-i al tău e-acolo pus deoparte, poţi să crezi, In buzunarul de la spate. Dâ-i nainte şi-ai să vezi.

(Intrarea din strada Mabot în cartierul de noapte, în faţa căruia se întind pe o stradă nepavaiă şinele depoului de tramvai, lumini de semnalizare roşii şi verzi şi discuri avertizoare. ^?1 Şiruri de case dărăpănate cu uşi căscate. Rare. felinare cu ecrane irizate palid. în jurul căruciorului în formă de gondolă, cu îngheţată Rabaiotti mai mulţi bărbaţi şi femei rahitici certîndu-se. Strîng în miini conuri de pesmet în care sînt împlîntate bucăţi de spumă neagră-cărbune sau arămie. Sugînă din ele se împrăştie încet. Copii. Gîtul lung, de lebădă, al gondole] se înalţă împungînd întunericul murdar, alb şi albastru în lumina unui reflector. Şuierături — chemări şi răspunsuri) CHEMĂRI : Aşteaptă-mă, iubirea mea, şi vin cu tine. RĂSPUNSURI : Dincolo, în spate, la grajduri.

(Un idiot surdo-mut, cu ochii holbaţi, cu bale picurîn-du-i din gura strhnbă. trece în mers zvîcnit, scutura: de un soi de dans al Sfîntului Guy. Copiii fac roată ţinîn-du-se de mii ni şi prinzîndu-l în mijlocul lor.) COPIII : Mînăstîngă ! Salut !

IDIOTUL : (îşi ridică o mină stingă damblagită, gifiind gîlgîit) : Ghahut !

COPIII : Unde-i lumina cea mare ? IDIOTUL (Gilgîie printre bale) ; Ghahahest.

(Ei îi dau drumul. Idiotul pleacă mai departe bîţîin-du-se. O pitică se leagănă pe o frînghie întinsă între gra­tiile unor garduri, numărînd cu glas tare. O siluetă întinsă pe jos printre lăzile de gunoi strîngîndu-şi capul înfofolit în pălărie între braţe, se mişcă, geme greoi, scrîşneşte din dinţii dezgoliţi, şi sforăie mai departe. Pe o treaptă, un gnom care cotrobăieşte printr-o grămadă de gunoaie se apleacă să-şi salte pe umeri un sac de zdrenţe. O băbătie care aşteaptă mai încolo Ungă o lampă de petrol fumegîndă îi mai îndeasă o ultimă sticlă în gura sacului. El îşi ridică prada pe umăr, îşi trage într-o parte şapca şi se îndepăr­tează mut, şchiopătînd. Baba se întoarce în vizuina ei le-

104

aănînăv-şi lampa. Un copil cocoşat, chircit pe un prag şi Jtrinaînd în braţe un zmeu de Mrtie, se tîrîie după ea in salturi scurte, o apucă de fusta, se caţără pe ea. Un ma­rinar beat se agaţă cu amîndouă mîinile de un gard icntrui din greu. La un colţ, doi vardişti din rondul de noapte, cu pelerinele pe umeri, cu miinile pe bastoanele de la cen­tură se opresc locului, umbre înalte. Se aude o farfurie spăr'qîndu-se ; o femeie ţipă ; un copil plînge. Un bărbat urlă' înjurături, bombăne, tace. Siluete nedesluşite rătă­cesc încolo şi încoace, se pitesc la pîndă, ochesc cile ceva din găurile tor. într-o odaie luminată de o luminare înfiptă în gîtul unei sticle, o tir fă piaptănă de păduchi un copil scrofulos. Vocea lui Cissij Caffrey, încă tînâră, ciniă as­cuţit dintr-o alee lăturalnică.) CISSY CAFFREY :

I-am dat-o lui Molly Că era cea mai drăguţă O lăbuţă de raţă O lăbuţă.

(Soldatul Carr şi soldatul Compton, cu bastoanele de plimbare la subsuoară, înaintind nesiguri pe propriile pi­cioare, se întorc deodată pe călcîie şi slobozesc din gură o salvă de pîrţuri. Risete de bărbaţi din alee. Le răspunde o zgripţuroaică răguşită.)

ZGRIPŢUROAICA : Bătu-v-ar vîntul rău de sud cu bube, voi ăştia cu păr pe bucă. Farmecul fetei din Cavan. CISSY CAFFREY : Norocul meu. Cavan, Cootehill şi Belturbet. (Cîntă :)

I-am dat-o lui Nelly cea scurtă Să şi-o vîre în burtă O lăbuţă de raţă O lăbuţă.

(Soldatul Carr şi soldatul Compton se întorc spre ea şi-i răspund ca mai sus, cu tunicile lor roşii ca sîngele în lumina felinarului, chipiele lucindu-le negre pe capetele blond arămii. Stephen Dedalus şi Lynch trec prin mulţime alături de aceştia doi în uniforme roşii.)