Judetul gorj

Resursele de apa subterana

Apele subterane constituie o resursa mai putin vazuta iar evaluarea ei este mai dificila. Ea se realizeaza pe baza observatiilor sistematice efectuate la posturile retelei hidrogeologice de stat.

Apele subterane se constituie intr-o resursa importanta in special datorita calitatii lor fizico - chimice si biologice.

Posibilitatea de inmagazinare si circulatie a apelor subterane se afla in stransa legatura cu alcatuirea litologica, dispozitia spatiala si conditiile de alimentare, elemente care determina de fapt conditiile hidraulice ale acviferelor, functie de care apele subterane sunt denumite freatice si de adancime.

Apele freatice se afla cantonate in primele orizonturi permeabile, pana la cca 50 m adancime, fiind sub influenta directa a factorilor atmosferici.

Apele subterane de adancime sunt cantonate la adancimi mai mari, fiind inchise prin orizonturi impermeabile.

Apele freatice sunt cantonate pe teritoriul Romaniei in trei macroregiuni: orogenul carpatic, depresiunile si bazinele intracarpatice, depresiunile si bazinele extracarpatice.

In orogenul carpatic precipitatiile sunt abundente, dar pantele mari ale reliefului asigura un drenaj foarte puternic. Din acest motiv, dar si datorita predominantei rocilor compacte, fisurate, apele freatice sunt cantonate preferential in scoarta de alterare care nu poate asigura rezerve mari. Precipitatiile frecvente si abundente asigura insa o realimentare permanenta, din care provin numeroasele izvoare cu apa dulce din zona de munte.

In depresiunile intramontane, in depozitele permeabile se acumuleaza rezerve importante de ape freatice. Trebuie remarcata influenta directa pe care o are litologia rocilor acestei mari regiuni hidrogeologice asupra acumularii apelor subterane.

In concluzie, zonele montane si submontane ale orogenului carpatic prezinta un interes minor din punct de vedere al aprovizionarii cu apa prin foraje si in consecinta nu se includ in estimarile resurselor de apa subterana.

Macroregiunea hidrogeologica ce formeaza depresiunile si bazinele intercarpatice cuprinde regiunile Campiei de Vest si Bazinului Transilvaniei, unitati sedimentare extinse, precis delimitate tectonic, genetic si morfologic. Aceste regiuni se afla sub influenta accentuata a climatului oceanic care conduce la o bogata umezire. In aceste regiuni debitele medii ale apelor freatice au valori cuprinse intre 0,1 si 1,5 l/s.km² pentru Campia de Vest si intre 0,1 si 1,0 l/s.km² in Bazinul Transilvaniei.

Macroregiunea hidrogeologica ce cuprinde depresiunile si podisurile extracarpatice se compune din regiunile Campiei Romane, Podisului Moldovenesc si Podisului Dobrogean. Toate aceste regiuni se afla sub influenta climatului est european, cu scurgere subterana mai redusa spre rauri decat in zonele central europene si cu perioade reduse de alimentare in timpul iernii prin infiltratii si care se reduc de la vest spre est. Scurgerea subterana variaza intre 0,015 si 0,5 l/s.km². Daca in partea vestica a Campiei Romane apa freatica se afla la mari adancimi (peste 100 m pe interfluvii) in partea estica a Campiei Romane, in Baraganul de Nord si Central, apele freatice se afla la adancimi de numai 5 - 6 m. In cadrul Podisului Moldovenesc se disting apele freatice din podisurile Sucevei si Barladului, pe interfluvii ele aflandu-se la adancimi de 10 - 30 m, unde ele apar adesea ca izvoare cu apa dulce. In zona Campiei Jijia – Bahlui apele freatice sunt cantonate in nisipurile volhinianului si nu prezinta importanta pentru alimentarile cu apa.

Podisul Dobrogei este o regiune saraca in apa. In Dobrogea de Sud, apele freatice se afla cantonate in calcarele sarmatiene care in zona central – estica alcatuiesc un acvifer cu importanta pentru alimentarile cu apa. In Dobrogea de Nord, ape freatice se acumuleaza la contactul formatiunilor mai vechi cu loessurile (Bazinul Babadag, Macin, Tulcea). In toate cele trei zone ale Dobrogei acumularile de ape freatice sunt reduse si pot fi folosite pentru alimentari cu apa doar local.

Apele de adancime cu caracter ascensional sau artezian au o larga raspandire in regiunile sedimentare pericarpatice, situandu-se pana la adancimi de cateva mii de metri, lipsind aproape total in zonele cu roci compacte.

Pe teritoriul Romaniei se identifica 5 bazine arteziene – ascensionale majore care cantoneaza ape de adancime. Regiunile carpatice au rol de cumpana fata de regiunile depresionare din jur. In interiorul lor exista insa depresiuni tectonice sau structuri ce favorizeaza acumularea apelor de adancime cu caracter ascendent.

Conform principiilor hidrochimice uzuale, intr-o zonare verticala, apele de adancime de pe teritoriul tarii noastre se pot incadra astfel:

• 
  zona A, cu ape dulci, carbonatate, raspandite in braul de bordura al principalelor depresiuni (Campia de Vest, Bazinul Transilvaniei, Piemonturile Vestice, Piemonturile Sudice si Estice, zona cursului Dunarii aval Giurgiu);
  
• 
  zona B, cu ape dulci si sulfatate, alcaline sau sarate, se afla de obicei sub nivelul A din Piemonturile Vestice, Podisul Transilvaniei si nordul Podisului Moldovenesc si cuprinde ape fosile in sedimente marine;
  
• 
  zona C, sau zona centrala, cu ape clorurate sulfatate, reprezinta apele de mare adancime, deseori de fundament.
  

Pentru alimentari cu apa se utilizeaza apele zonei A, in timp ce apele din zonele B si C se folosesc in scopuri curative.

Cele cinci bazine arteziene – ascensionale majore identificate pe teritoriul Romaniei sunt: Bazinul Pericarpatic, Bazinul Predobrogean, Bazinul Premaritim Dobrogean, Bazinul Transilvan, Bazinul Vestic.

Bazinul Pericarpatic se afla la est si sud de Carpati, cota adancimilor maxime fiind situata pe linia fosei pericarpatice. Scufundarea maxima a fundamentului este in dreptul cotului Carpatilor in zona de varsare a Siretului unde grosimea depozitelor neogene atinge circa 9000 de metri.

In Platforma Moldoveneasca rezervele de apa din fundament si din silurianul acoperitor sunt puternic mineralizate.

Avanfosa carpatica colmatata in neogen, mai ales cu aluviuni aduse de raurile carpatice dar si de cele dinspre Podisul Prebalcanic, include depozite cuaternare vechi apartinand villafranchianului (strate de Candesti) de origine carpatica, dar si strate de Fratesti de origine prebalcanica. Apele de adancime din aceste structuri sunt potabile si puternic ascensionale.

Bazinul Artezian Predobrogean se dezvolta mai ales la nord de Dobrogea, ocupand pe teritoriul tarii o arie nu prea extinsa. In fundament sunt prezente depozite jurasice cu ape mineralizate, insa in complexul neogen sunt prezente ape potabile, puternic ascensionale.

Bazinul Artezian Premaritim include partial Dobrogea de Sud. Formatiunile mezozoice carbonatate afectate de un sistem de goluri si fisuri cretacice inmagazineaza importante volume de apa potabila, alcatuind in zona central estica a Dobrogei de Sud cel mai important acvifer carstic ascensional – artezian din Romania.

Bazinul Artezian Transilvan este o structura foarte neomogena avand in fundament ape similare celor din Podisul Moldovenesc. Formatiunile sedimentare sunt paleogene, peste care se situeaza orizontul de sare.

Bazinul Artezian Vestic se suprapune in linii generale teritoriului de la vest de Carpatii Occidentali. Fundamentul puternic fracturat ia contact cu zona muntoasa pe linia depresiunilor intramontane Borod – Beius – Zarand – Mehadia. Pe linia de fractura, la adancimi variabile ies la nivelul sedimentelor inferioare ape termale (40 – 80⁰C). Apele arteziene exploatabile se afla la adancimi de 250 - 400 m in nisipuri si pietrisuri provenite din alimentarea dinspre Carpati.

Resursele exploatabile de ape subterane evaluate de INHGA pe intreg teritoriul tarii au rezultat:

Resursa totala – 304,9 m³/s (9,62 km³/an), din care:

• 
  ape freatice:
  

• 
  resursa de bilant – 149,4 m³/s (4,72 km³/an);
  

• 
  ape de adancime:
  

• 
  resursa de bilant – 155,5 m³/s (4,90 km³/an).
  

Repartitia stricta a resurselor de apa subterana pe bazinele si spatiile hidrografice conventionale ale cursurilor de apa dupa care se face administrarea apelor este practic imposibil de realizat, bazinele apelor subterane necoincizand cu cele ale apelor de suprafata. Totusi o impartire a resurselor de apa subterana pe regiuni este prezentata in tabelul 4.3.

TABEL 4.3

RESURSE DE APE SUBTERANE (PRELIMINARE)

REGIUNEA	ACVIFERE FREATICE		ACVIFERE DE ADANCIME		TOTAL
	m3/s	miliarde m3/an	m3/s	miliarde m3/an	m3/s	miliarde m3/an
MARAMURES-SOMES-CRISURI	21,0	0,66	17,0	0,53	38,0	1,19
BANAT	11,0	0,35	15,0	0,48	26,0	0,83
PODISUL TRANSILVANIEI	13,0	0,41	12,0	0,38	25,0	0,79
PODISUL MOLDOVENESC	18,0	0,57	17,0	0,53	35,0	1,10
CAMPIA ROMANA	73,0	2,31	64,5	2,03	137,5	4,34
DUNARE - DELTA	13,0	0,41	16,0	0,50	29,0	0,91
DOBROGEA	0,4	0,01	14,0	0,45	14,4	0,46
TOTAL	149,4	4,72	155,5	4,90	304,9	9,62

Prin insumarea valorilor prezentate anterior, rezulta ca potentialul teoretic al resurselor de apa ale Romaniei totalizeaza 139,509 km³/an, din care Dunarea contribuie cu 87,8 km³/an, raurile interioare cu 42,089 km³/an, iar apele subterane cu 9,62 km³/an. Raportat la numarul locuitorilor, potentialul resurselor de apa ale Romaniei reprezinta 6458 m³/an.loc, cifra mult superioara mediei europene care este de 4000 m³/an.loc. Romania ocupa din acest punct de vedere locul al noualea printre tarile europene.

Asupra potentialului resurselor de apa ale Romaniei trebuie facute o serie de consideratii care rezulta din specificul pozitiei geografice, reliefului, geologiei, climei, solului si vegetatiei si anume:

• 
  fluviul Dunarea care constituie peste 62 % din potentialul resurselor de apa este situat pe cea mai mare parte a cursului sau la periferia teritoriului Romaniei, motiv pentru care s-ar putea utiliza economic in prezent cca. 20 - 30 km³/an;
  
• 
  reteaua hidrografica interioara, cea mai accesibila folosintelor, este neuniform distribuita pe teritoriul tarii;
  
• 
  debitele lichide ale raurilor interioare sunt variabile nu numai de la o zona la alta, de la un anotimp la altul, ci si de la un an la altul, motiv pentru care in regim natural potentialul utilizabil se cifreaza la doar 5 km³/an, sporit insa cu 8,01 km³/an (volum util) prin cele 1232 lacuri de acumulare permanente realizate;
  
• 
  potentialul apelor subterane - resursa de bilant - este 9,62 km³/an;
  
• 
  in Romania se intalnesc si ani deosebit de ploiosi, cand debitele raurilor cresc foarte mult, producand inundatii, adeseori catastrofale, cu pierderi de vieti omenesti si mari pagube materiale;
  
• 
  periodic pe o buna parte a teritoriului Romaniei se manifesta fenomenul de seceta care conduce scaderea dramatica a resurselor de apa uneori pana la circa 30% din cele ale anului normal.
  

Tinand cont de consideratiile susmentionate, rezulta ca potentialul resurselor de apa in prezent utilizabil este evaluat la 41 - 51 km³/an, ceea ce revine la 1800 ÷ 2250 m³/an.loc.

In aceste conditii unii specialisti considera ca Romania este o tara saraca in resurse de apa. Aceste consideratii sunt insa relative daca privim aceste resurse in context european. Astfel, intr-o clasificare a OMM (2003) dupa resursele disponibile pe an si locuitor, tarile europene se impart in 7 categorii:

• 
  cu resurse mici, foarte mici si extrem de mici, categorie din care fac parte 36% dintre tarile europene printre care Belgia, Danemarca, Germania;
  
• 
  cu resurse reduse (Moldova si Ucraina);
  
• 
  cu resurse medii, categorie ce cuprinde 32% din tarile Europei;
  
• 
  cu resurse mari si foarte mari, categorie ce cuprinde 32% din tarile europene; din aceasta categorie fac parte tarile nordice cu precipitatii abundente si o populatie redusa numeric si tarile cu rauri transfrontiera mari (Portugalia, Olanda, Ungaria si Romania).
  

Pe de alta parte, intr-o proiectie pentru anul 2025 elaborata de UNESCO in care tarile sunt clasificate tot dupa resursele disponibile pe locuitor si an in 3 categorii, cu resurse sarace, cu resurse aflate sub stress si cu resurse suficiente, Romania figureaza in aceasta ultima categorie.

Ca urmare, concluzia care rezulta este aceea ca desi Romania nu este o tara cu resurse reduse de apa, specificul resurselor de apa ale Romaniei face ca asigurarea cerintelor de apa pentru populatie, industrie, agricultura si alte folosinte sa nu fie posibila fara realizarea de lacuri de acumulare si derivatii interbazinale, lucrari ingineresti de infrastructura care sa modifice repartitia resurselor de apa in timp si spatiu, retinand apa in perioadele ploioase si distribuind-o in cele secetoase, derivand debite din zonele bogate in altele, mai sarace in resurse de apa. Aceasta concluzie este cea care a marcat si marcheaza in buna masura activitatea de gospodarire a resurselor de apa ale Romaniei.